Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 6626/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE NR 237/A/2014
Ședința publică de la 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P. - Președinte Secție
Judecător D. C.
Grefier M. P.
Pe rol se află apelul declarat de petentul B. N. împotriva sentinței civile nr. 133/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în fața instanței petentul B. N. a cărui date de identificare au fost trecute în caietul grefierului de ședință, lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu art. 131 NCPC instanța își verifică, din oficiu, competenta și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în baza dispozițiilor art. 32 alin 2 din OG 2/2001 raportat la dispozițiile art. 95 alin. 1 pct. 2 din NCPC.
Instanța, în baza art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de numitul B. în calitate de apelant .
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în baza art. 244 din NCPC declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul anulării procesului verbal. Solicită de asemenea obligarea intimatului la plata a 2000 lei daune reprezentând timpul pierdut la instanța de judecată . Menține în totalitate cererea de apel .
În susținerea apelului arată că ora la care a fost înregistrat cu aparatul R. este 11:09 iar procesul verbal a fost întocmit la ora 11:00 iar viteza cu care circula petentul era de 68 km /h, iar agentul constatator ar fi trebuit să aibă în vedere gradul de pericol social redus al faptei.
De asemenea, mai arată că autoturismul care se afla în fața sa circula cu aceeași viteză, însă acesta nu a fost oprit .
De menționat este și faptul că o practică ilegală a I.P.J. A. de a anexa cazierul auto, xeroxând aceleași abateri de două ori pentru a da impresia instanței de judecată că reprezintă un pericol pe drumurile publice . Această abatere în mod normal se sancționează cu avertisment.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului. Cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 11.11.2013, petentul B. N. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ A. anularea procesului verbal . nr._/29.09.2013 iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În motivarea plângerii precizează că la data de 29.09.2013 se deplasa în direcția centru-gară pe . fost surprins de un echipaj al poliției fiind încheiat procesul verbal amintit, având o viteză de deplasare de 68 km/h. Precizează că nu a fost de acord cu sancțiunea aplicată întrucât ceea ce a înregistrat aparatul radar era consecința eronată a poziției autovehiculului de poliție și implicit a aparatului montat pe acesta. Apreciază că procesul verbal contestat este lovit de nulitate absolută având în vedere că nu au fost respectate principiile minime de aplicare a legislației în vigoare.
În drept a invocat disp. OUG 198/2002.
În probațiune a solicitat să fie depuse la dosar fotografie sau filmare de minim 10 secunde, certificat de verificare metrologică valabil, ordinul de serviciu al aparatului pe poziția de lucru.
A atașat plângerii copia procesului verbal contestat, schiță, copie CI.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 12.11.2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii petentului având în vedere că abaterea săvârșită de petent a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_. De asemenea intimatul apreciază că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prev. de art. 16 al. 1 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001.
În drept au fost invocate disp. OG 2/2001 și OUG 195/2002.
În probațiune a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri( f.1521).
La data de 29.11.2013 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care arată că poziționarea aparatului radar trebuie să fie perfect paralel cu axul drumului și perpendicular pe autovehiculul pe care se efectuează măsurarea de viteză întrucât doar într-o astfel de poziție unda incidentă se întoarce pe aceeași linie de emisie înapoi, altfel aparatul radar măsoară unda reflectată, ceea ce duce la un rezultat eronat. Totodată precizează că aparatele radar au din fabricație o eroare de 4%, iar inexistența ordinului de serviciu al aparatului pe poziția de lucru, duce la nulitatea absolută a procesului verbal.
Prin sentința civilă nr. 133/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. N. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/29.09.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI A., pentrun următoarele motive:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/29.09.2013(f.6), petentul B. N. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 160 lei și măsura complementară a 2 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că în data de 29.09.2013, ora 11.00, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . I., cu viteza de 68 km/h, fiind înregistrat de radar montat pe auto MAI-_ .
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că procesul verbal . nr._/29.09.2013(f.6), cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de petent relativ la faptul că procesul verbal atacat este nul, întrucât autovehiculul de poliție era poziționat eronat, afectând în acest fel corectitudinea și exactitatea măsurătorii efectuate de aparatul radar montat pe acesta, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată. Astfel, din analiza prevederilor Normativului Metrologic de funcționare a aparatelor radar NML 021-05 nu rezultă date care să indice că poziționarea autospecialei cu numărul de înmatriculare MAI –_ la momentul înregistrării vitezei de către aparatul radar marca Autovision ar fi afectat buna funcționare a acestuia. Criticile petentului cu privire la greșita utilizare a aparatului radar de către agentul intimatului care ar fi pornit aparatul instant fără a fi fost efectuată autotestarea vor fi de asemenea respinse de către instanță, fiind nefondate, atât timp cât aparatul radar ( verificat și omologat metrologic așa cum rezultă din Buletinul de verificare metrologică atașat la f. 19) realizează funcția de autotestare în mod automat, nefiind așadar necesară intervenția agentului de poliție.
Totodată, în ceea ce privește ordinul de serviciu în baza căruia echipajul de poliție a acționat, instanța reține faptul că nu există nici o dispoziție legală care condiționează posibilitatea constatării și sancționării contravențiilor de către agenții de poliție rutieră de existența unui ordin de serviciu. Dimpotrivă, potrivit art. 2 din O.U.G.195/2002, îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către politia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora. Tocmai legea abilitează polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeași abilitare pentru un anumit membru al poliției rutiere, cu atât mai mult cu cât nici o dispoziție legală în vigoare nu condiționează legalitatea unui proces-verbal de constatare a contravenției de existența unui asemenea ordin.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 121 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța consideră că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale. Constatările agentului menționate în cuprinsul procesului verbal se coroborează întocmai cu înregistrarea radar pe suport magnetic (f. 21), care face dovada că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat cu o viteză de 68 km/h, în data de 29.09.2013. Totodată, instanța urmează a reține că viteza cu care circula petentul a fost înregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI –_, aparat care a fost verificat metrologic sub aspectul preciziei înregistrărilor, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/15.03.2013(f.19).De asemenea, instanța reține că faptul constatării contravenției aparține unui polițist rutier, care deține atestat de operator radar(f.20).
Având în vedere aceste considerente, instanța consideră că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă pe deplin săvârșirea faptei contravenționale de către petent.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate (principală și complementară), instanța reține că acesta este aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizată de către intimat, având în vedere pericolul social al faptei săvârșite. Astfel, fapta petentului este o faptă de pericol, rațiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulație, fiind de notorietate că cele mai multe accidente rutiere se datorează vitezei excesive la volan. Mai mult de cât atât, din cazierul auto al petentului depus la fila 17 dosar rezultă că petentul a fost sancționat în repetate rânduri pentru săvârșirea de fapte contravenționale de aceeași natură, respectiv depășirea limitei legale de viteză,astfel încât, având în vedere conduita petentului sancțiunea avertisment nu este suficientă pentru îndreptarea pe viitor a petentului.
În atare condiții, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție supus controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei sale nu poate fi invalidat ca urmare a unor simple susțineri ale petentului.
Din aceste considerente, instanța constată că procesul verbal de contravenție . nr._/29.09.2013(f.6) este legal și temeinic, astfel încât urmează a respinge plângerea formulată de petentul B. N..
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul B. N. care a solicitat schimbarea in tot a sentinței atacate in sensul de a i se admite plângerea așa cum a fost formulata, pentru următoarele motive:
1. Potrivit articolului art. 21 din OG/2001 sancțiunea aplicata trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social, dar in situația mea, având in vedere ca am fost sancționat cu 68 km/h, agentul constatator avea obligația de a avea in vedere un grad de pericol redus iar sancțiunea aplicata trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol.
De asemenea menționează următoarele nereguli din procesul verbal de constatare:
1. S-a întocmit procesul verbal de către agentul care l-a oprit in trafic si nu de operatorul autorizat al aparatului radar care a observat contravenția. Menționează ca in P.V nu s-a menționat numărul si . (R.) care a efectuat măsurătoarea si s-a scris numai: efectuat cu aparat R..
2. După imaginile aferente DVD-ului din dosar, ora la care a fost înregistrat cu aparatul R. este 11:09 iar procesul verbal a fost întocmit la ora 11:00.
3. In momentul presupusei viteze de 68 km/h, după imaginile aferente DVD-ului, nu se pot identifica: numărul de înmatriculare, imaginea fiind obturata de stâlpi si copaci precum si claritatea slaba a imaginii. După aproximativ 10 secunde, operatorul aparatului muta camera Radarului ., moment in care este vizibil numărul de înmatriculare dar nu este specificata nici o viteza a autoturismului conform aparatului radar. In momentul respectiv am fost oprit de agentul de politie.
4. In imaginile DVD, circula simultan cu petentul, respectiv in fata sa, un mijloc de transport in comun, probabil cu aceeași viteza cu care circula si el, nefiind oprit de agentul de circulație.
5. Din imaginile DVD, se mai vede ca aparatul a fost oprit instant, ceea ce este ilegal deoarece aparatul in primele 3-5 secunde are un timp de autotestare pentru a pune in evidenta unele nereguli afișate pe ecran cu litere T.
6. Normativului NML 021 -05 prevede la subpunctele:
3.3.2: când se afla 2 mașini simultan in raza de acțiunea a radarului, măsurarea este nula;
3.5.1: in momentul afișării vitezei numărul de înmatriculare trebuie sa fie vizibil; 3.3.3, 3.2.8 - Reglarea si poziționarea cinemometrului (R.) trebuie sa fie conform manualului de utilizare a aparatului. Alăturat anexează imaginea corecta de funcționare si poziționare a cinemometrului in trafic.
7. Menționează o practica ilegala a IPJ A. de a anexa la dosar cazierul auto, xeroxând aceleiași abateri de 2 ori, pentru a crea impresia in fata judecătorului ca reprezint un pericol social pe drumurile publice.
Intimatul IPJ A. nu a depus întâmpinare.
Examinând apelul formulat de petentul B. N. împotriva sentinței civile nr. 133/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, Tribunalul apreciază că nu este fondat având în vedere următoarele aspecte:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/29.09.2013 petentul apelant B. N. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 160 lei și măsura complementară a 2 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. În sarcina celui în cauză s-a reținut că la data de 29.09.2013, ora 11.00, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . I., cu viteza de 68 km/h, fiind înregistrat de radar montat pe auto MAI-_ .
1. Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Mai departe, art. 7 alin. 1, 2 din același act normativ, stipulează că: avertismentul consta in atenționarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, însoțita de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa.
Totodată, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Tribunalul constată că, pe de o parte, în ultima perioadă se confruntă cu o recrudescență fără precedent a evenimentelor rutiere care au la bază depășirea vitezei legale admise în interiorul localităților. Pe de altă parte, petentul recurent a avut în fața instanței de fond o atitudine de nerecunoaștere a faptei și, ca atare, de neconștientizare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, atitudine incompatibilă cu obținerea clemenței din partea instanței în sensul înlăturării sancțiunii amenzii.
2. Afirmația petentului apelant în sensul că ora la care a fost înregistrat cu aparatul R. este 11:09, iar procesul verbal a fost întocmit la ora 11:00 este eronată.
Astfel, înregistrarea cu aparatul radar a celui în cauză a avut loc la data de 29.09.2013 ora 11:00, iar procesul verbal de contravenție . nr._/29.09.2013 a fost întocmit la aceași dată ora 11:05. Intervalul dintre ora și minutul filmării și respectiv, ora și minutul întocmirii procesului verbal este firesc, fiind necesar pentru oprirea în trafic a celui în cauză, identificarea sa și redactarea actului atacat.
3. Din vizionarea aceleiași înregistrări reiese că la data de 29.09.2013 ora 11:00:14 autoturismul cu numărul de înmatriculare_ – condus de petentul apelant a fost înregistrat circulând pe pe . I., cu viteza de 68 km/h
Într-adevăr, în momentele premergătoare imaginea autovehiculului condus de cel în cauză nu este clară datorită distanței și obstacolelor (un stâlp, arbuști), însă înregistrarea devine tot mai clară pe măsură ce autovehiculul se apropia de locul unde se afla aparatul radar. La ora 11:00:14 secunde înregistrarea este deosebit de clară, nemaifiind obturată de distanță sau de obstacole, distingându-se clar autovehiculul condus de petentul apelant și nr. de înmatriculare, precum și viteza cu care acesta circula: 68 km/h în localitate.
Înregistrarea efectuată de aparatul radar depusă la dosar demonstrează că a fost selectat sensul de deplasare al autovehiculului tinta în raport cu vehiculul pe care se afla cinemometrul (pe înregistrare apărând mențiunea OPUS). Din înregistrare se distinge clar nr. de înmatriculare al autovehiculului, se vede data si ora, minutul și secunda înregistrarii, precum si valoarea vitezei masurate. Totodata, instanta constata ca petentul a fost înregistrat din fata, iar în preajma sa nu apar si alte autovehicule. Deci, nu exista dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.
4. În fața petentului circula un autovehicul destinat transportului în comun, însă acesta nu mai apare la ora 11:00:14 secunde, moment în care, în cadru, apare doar mașina condusă de petentul apelant. Legat de nesancționarea conducătorului autovehiculului destinat transportului în comun care ar fi circulat cu aceeași viteză ca și petentul apelant, Tribunalul constată că prezentul dosar are ca obiect doar procesul-verbal de contravenție . nr._/29.09.2013, instanța nefiind investită cu analiza pasivității organelor de poliție într-un alt caz. Oricum nesancționarea unui alt conducător auto nu poate duce la anularea procesului verbal în cauză.
5. În legatura cu argumentul ce vizeaza autotestarea, Tribunalul reține că, în timpul autotestarii, functionarea aparatului este blocata si nu pot fi generate înregistrari. Or, în cauza, se distinge viteza de deplasare, precum si imaginea autoturismului. Litera T menționată de petent relevă de fapt focusarea aparatului radar pe un anumit autovehicul (Target) și nu eventuale erori ale aparatului în cauză.
6. Așa cum s-a arătat mai sus, la ora 11:00:14 autoturismul cu numărul de înmatriculare_ apare singur pe imagine, in momentul afișării vitezei numărul de înmatriculare este perfect vizibil, astfel că și acest argument se dovedește a fi nefundat.
7. Tribunalul mai constată că, într-adevăr la fil. 17, 18 dosar fond cazierul auto al petentului apelant a fost depus în două exemplare de către IPJ A., probabil din dorința de a se depune suficiente exemplare și pentru comunicare. Însă, acest aspect nu este de natură să influențeze în nici un mod soluția din prezentului dosar, nici la fond și nici în calea de atac.
Având în vedere cele mai sus expuse, precum și dispozițiile art. 180 NCPC, Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate astfel încât va respinge apelul formulat de petentul B. N. împotriva sentinței civile nr. 133/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
În fine, Tribunalul reține că, la termenul din data de 29.05.2014, petentul apelant B. N. a solicitat obligarea intimatului IPJ A. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune. Având în vedere că este o cerere nouă, formulată direct în apel, dispozițiile art. 478 al. 3 NCPC conform cărora în apel nu se pot formula pretenții noi, precum și soluția pe fond a cauzei, Tribunalul va respinge cererea petentului B. N. de obligare la plata daunelor de către INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul B. N. împotriva sentinței civile nr. 133/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Respinge cererea petentului B. NICOLAEde obligare la plata daunelor de către INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2014.
Președinte, A. C. P. - Președinte Secție | Judecător, D. C. | |
Grefier, M. P. |
Red. /Tehnored. /PAC/ 4 ex
10.06.2014
Jud. fond: G. A.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 193/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
