Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 408/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 3075/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 408/A/2014
Ședința publică de la 25 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător G. C. M.
Grefier R. B.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta . în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ A., împotriva Sentinței civile nr. 3870/2013 pronunțată de Judecătoria A. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție - AB nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administrator C. R. pentru apelantă, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Administratorul apelantei solicită instanței să rețină faptul că polițistul nu era îmbrăcat în uniformă.
Administratorul apelantei depune la dosar în 2 exemplare, concluzii scrise.
Față de actele depuse la dosar și de susținerile părților instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 07.05.2013 sub dosar nr._, astfel cum a fost precizată la filele 20-22, petenta ., a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ A., prin hotărâre judecătorească, să se dispună:
- în principal, anularea procesului verbal de contravenție, . nr._, încheiat la data de 12.04.2013 de intimat;
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment
- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
În susținerea plângerii, petenta arată că, potrivit procesului verbal de control . nr._/12.04 2013, încheiat de inspectorii de muncă în data de 11.04.2013, ora 14:50, aceștia, au efectuat un control inopinat in domeniul relațiilor de muncă la societatea petentă, punctul de lucru Stația de Epurare a Apei din A. I., fiind identificat în serviciu de agent de pază ( S.C. „R.” S.RL. fiind societate autorizată prestări servicii de pază și protecție, conform Legii 333/2003 ) numitul V. I., care a declarat sub semnătura proprie că a semnat contract individual de muncă și prestează activitatea de agent de pază.
Petenta susține că la data efectuării controlului, respectiv 11.04.2013, ora 14.50, angajatul avea întocmite toate documentele legale prevăzute de art. 16 alin. 1 din Codul Muncii, articol din lege, menționat de inspectorii I.T.M. în procesul verbal de control și de constatare a contravenției, că nu ar fi fost respectat și în baza căruia și conform art. 260 lit. E din Codul Muncii petenta a fost sancționată contravențional cu suma de 10.000 lei, aspecte menționate la punctele 1-5 din același proces verbal de contravenție. Astfel, la data controlului, avea încheiat contract individual de muncă nr. 130/11.04.2013, în formă scrisă și acceptat de părți, iar Registrul electronic al salariaților aflat la I.T.M. A. a fost modificat la ora 12.
Datorită faptului, că echipa de control a fost formată din trei agenți, respectiv doi din cadrul I.T.M. și un ofițer de poliție din cadrul I.P.J. A., numitul V. T. I. s-a intimidat și a declarat eronat că este în serviciu, el fiind trimis de la sediul societății R., după semnarea actelor, la Stația de Epurare a Apei A. I. pentru a-i prezenta obiectivul de pază, itinerariul de patrulare, etc., conform art. 47-48 din Leg. 333/2003, astfel ca în data de 12.04.2013, ora 7 să poată intra în serviciu și să cunoască consemnul particular al postului, prevăzut în planul de pază al obiectivului.
În ceea ce privește petitul doi al acțiunii, se arată că, începând cu data înființării, respectiv 2003 și până în prezent, nu a fost sancționată pentru folosirea de angajați fără forme legale de angajare, iar datorita faptului ca angajatul era înregistrat la I.T.M., cu aproximativ trei ore înaintea controlului si avea încheiat contract de muncă in forma scrisa, denotă că societatea nu a avut intenții rele, nefiind de rea credință in folosirea angajaților în serviciu, ,,la negru,, fapt pentru care conform art. 21 alin 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal, sancțiunea în speța de față putând fi avertismentul.
În drept, Ordonanța Guvernului 2/2001. art. 16 alin. 1, 17 și 260 in Legea 53/2003, rep., art. 5,22,42,43,47-48 din Leg.333/2003, art. 67-71, 169-174 C.p.c..
În susținerea plângerii s-au anexat, în copie, procesul verbal constatare a contravenției, ., nr._/12.04.2013; procesul verbal de control, ., nr._/12.04.2013; anexa nr. 1 la procesul verbal de control; contractul individual de muncă a numitului V. T. I.; dovada modificării registrului electronic al I.T.M., cu salariați societății; fotografii cu uniforma si însemnele societății de pază (filele 8-16).
Prin întâmpinarea formulată (filele 18-49), intimata a solicitat respingerea plângerii.
În susținerea întâmpinării, se arată că, la momentul controlului numitul V. T. I. nu era angajat al petentei și cu toate acestea, presta activitate singur și specifică obiectului de activitate.
Verificându-se baza de date, inspectorii de muncă au constatat că angajatorul transmis în data de 14.04.2013 contractul de muncă, având ca dată de începere a activității data 12.04.2013.
Se susține în plângere că la acel moment numitul V. T. I. îi era prezentat postul la încheierea fișei de aptitudini, însă persoana la care se face referire era singură la punctul de lucru, astfel încât nu avea cine să-i prezinte fișa de aptitudini.
Față de această stare de fapt, intimatul apreciază că în mod corect inspectorii au aplicat sancțiunea amenzii atunci când au constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art.260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
De asemenea, „munca la negru” este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv_-_ lei pentru fiecare persoană depistată, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național. Față de cele mai sus menționate, intimatul apreciază că nu se justifică nici o eventuală înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 53/2003, HG nr.500/2011.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus înscrisuri, în copie, respectiv: declarația numitului V., înștiințare și extras REVISAL (filele 50-52).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar și proba testimonială cu martorul V. T. I. (fila 77).
Prin Sentința civilă nr. 3870/2013 pronunțată de Judecătoria alba I. s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta ., J_, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ A. îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 12.04.2013 ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.04.2013, petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 pentru aceea că în data de 11.04.2013 a fost depistat la lucru prestând activitate numitul V. T. I. .
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție instanța constată că procesul verbal conține mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, motiv pentru care constată legal întocmit procesul verbal de contravenție.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța pe baza probelor administrate constată că fapta reținută în procesul verbal de contravenție a fost corect încadrată juridic.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenționale.
În acest sens, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța consideră că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.
Împotriva celor percepute personal de agentul constatator petenta nu a făcut dovada contrarie.
În ceea ce privește susținerea martorului V. T. I. în sensul că era la data constatării contravenției s-a prezentat la societate doar pentru recunoașterea postului, instanța apreciază această declarație ca fiind nesinceră în condițiile în care, așa după cum a arătat chiar martorul în declarația sa, în data de 11.04.2013 s-a prezentat la punctual de lucru la ora 08.30, a făcut rondul, a citit consemnul, s-a plimbat pe perimetrul ce-l avea de păzit, a luat obiectivul în primire și a stat până la ora 15.00.
Mai mult decât atât, în mod nesincer declară martorul că a semnat contractul de muncă în data de 10.04.2013 în condițiile în care din respectivul contract și chiar din susținerile petentei rezultă că acesta ar fi din data de 11.04.2013.
Nu poate fi primită susținerea petentei în sensul că în data de 11.04.2013 martorul ar fi fost chemat pentru prezentarea postului, în condițiile în care acesta a prestat în mod efectiv activitatea pentru care fusese chemat la lucru.
Mai mult, împrejurarea că ținuta angajatului la acel moment nu era adecvată activității pe care o desfășura nu este de natură să atragă concluzia că acesta nu presta efectiv respectiva activitate, ci dimpotrivă, poate fi interpretată ca o circumstanță agravantă a modului în care societatea petentă înțelege să desfășoare activitatea de pază.
Împrejurarea că martorul V. T. era singur pe întreg perimetrul de pază justifică încă o dată în plus că acesta presta efectiv activitatea de pază la acel punct de lucru.
Așadar instanța reține că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea aplicării sancțiunii, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din Og nr. 2/2001 “sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
In ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta sancționată are un caracter grav, având în vedere că neîncheierea contractului de muncă îl privează pe cel ce prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă și de alte drepturi prevăzute de legislația muncii, creând și posibilitate pentru angajator de a se sustrage de la plata contribuțiilor la bugetul de stat .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta, solicitând ca acesta să fie admis, sentința să fie casată, să fie anulat procesul verbal de contravenție și în subsidiar să fie înlocuit ă sancțiunea amenzii cu avertismentul.
În motivare s-a arătat că în mod greșit apelantul a transmis contractul individual de muncă la registrul general a l intimatei în data de 14.04.2013, întrucât contractul individual de muncă a fost încheiat la data de 11.04.2013, fiind transmis în aceeași zi.
De asemenea, în întâmpinare au fost descrise eronat faptele, întrucât apelanta a respectat prevederile art.16 al.1 lg.53/2013.
Se mai arată că instanța de fond nu a luat în considerare declarația martorului audiat V. T. I..
Se mai face trimiterea la prev. art.8 din legea nr.53/2003 la art.21 al.3 din OG nr.2/2001 și la împrejurarea că de la înființare – 2003 – și până în prezent apelanta nu a mai fost sancționată.
În drept O.G. 2/2001 art. 16 alin. 1, 17 și 260 din Legea 53/2003, rep. Art. 5,22,42,43,47-48 din Legea 333/2003, art. 67-71, 169-174 C..
În probațiune, înscrisuri.
În întâmpinare se solicită respingerea apelului.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate cât și a dispozițiilor legale în materie, se rețin următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/12.04.2013 petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum de_, pentru săvârșirea contravențiilor prev.de art.16 al.1 din legea nr.53/2003, constând în aceea că numitul V. T. I. presta activitate pentru societatea petentă fără a avea un contract individual de muncă.
Analizând procesul verbal de contravenție, se rețin următoarele:
Procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, așa cum corect a reținut și prima instanță. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentei, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.
Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
În speță nu au fost invocate astfel de nulități.
Analizând faptele reținute și constatate de inspectorii ITM în raport de probele administrate, se reține că:
Din declarația martorului reiese că la data de 11.04.2014 (fila 77) acesta s-a prezentat la serviciu, a făcut rondul, a citit consemnul și a păzit perimetrul până la ora 15.00, ceea ce înseamnă că și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu ca un angajat al firmei.
Intimata a făcut dovada că în evidențe, respectiv REVISAL numitul V. T. I. figurează cu data începerii activității ca fiind 12.04.2013.
Cum la data controlului 11.03.2014 acesta presta deja activitate în folosul apelantei, fapta contravențională este dovedită și deci procesul – verbal de contravenție legal și temeinic întemeiat.
Potrivit art. din Legea nr.53/2003, al.1:
Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Analizând probele expuse mai sus, se constată că starea de fapt este cea reală, societatea săvârșind contravenția reținută în sarcina sa.
Referitor la ce de-al doilea aspect – sancțiunea aplicată, Tribunalul reține că pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de articolul 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Potrivit acestei dispoziții legale, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. În același sens, și art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Potrivit art. 7 din O.G.2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
Prestarea de muncă fără întocmirea contractelor individuale de muncă în formă scrisă sunt fapte contravenționale ce prezintă pericol social abstract ridicat, impunându-se sancționarea lor cu promptitudine pentru a se descuraja asemenea conduite din partea angajatorilor.
În abstract, "munca la negru" este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv 10.000-20.000 lei pentru fiecare persoană depistată (iar peste 5 persoane este considerată infracțiune), iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național. În aceste condiții, pentru încălcarea acestor prevederi legale, inspectorii de muncă nu aplică avertismentul și nici instanța de fond nu ar fi trebuit să minimalizeze pericolul social al contravenției.
Prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
Iar în concret, date fiind circumstanțele cauzei, în speță nu existau motive pentru a se aprecia că se poate înlocui amenda cu avertismentul, așa cum în mod corect a procedat și instanța de fond.
Având în vedere cele mai sus expuse, Tribunalul în baza art.480 al 1 cpciv., va respinge apelul declarat de petenta . împotriva Sentinței civile nr. 3870/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
În speță nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petenta . împotriva Sentinței civile nr. 3870/2013 a Judecătoriei Alba Iulia.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2014.
Președinte, C. F. | Judecător, G. C. M. | |
Grefier, R. B. |
RED.C.F./TEHNORED.R.B./ 09 Octombrie 2014/4 EX.
JUD. FOND B. B.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 814/2014. Tribunalul ALBA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1109/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
