Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 336/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 5330/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 336/A/2014
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B. B.
Judecător C. F.
Grefier R. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelant INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. în contradictoriu cu intimat T. F., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție - CP NR._.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic C. G. A. pentru apelant și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentanta apelantului depune la dosar delegație de împuternicire.
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza art. 238 din NCPC estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind azi.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic, învederând totodată că agentul constatator a constatat că din cele 4 anvelope montate pe autovehicul, 3 anvelope aveau mare uzură și dimensiuni diferite, punându-se astfel în pericol siguranța traficului rutier, întrucât exista un pericol iminent de explozie a anvelopelor.
Intimatul, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 19.08.2013 sub nr._ petentul T. F. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. solicitând: anularea procesului verbal . nr._.
În motivarea cererii petentul a arătat în esență că, anvelopele de pe axa spate au alte dimensiuni decât cele consemnate în procesul verbal . nr._. De asemenea precizează că a avut pană la o roată de pe axa spate și a înlocuit respectiva roată cu cea de rezervă motiv pentru care a oprit la vulcanizarea aflată în incinta stației PECO pentru a repara roata. Personalul de la vulcanizare i-a spus să revină a doua zi deoarece era ora 17:55 pentru că programul lor se încheie peste cinci minute. În certificatul de înmatriculare a autovehiculului menționat în procesul verbal este înmatriculat în Franța, nu este consemnată nicio dimensiune a anvelopelor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 100 alin. 1 pct. 6, 112 din OUG 195/2002, art. 148 din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Prin sentința civilă nr 3883/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a admis plângerea formulată de petentul T. F., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/05.08.2013 și în consecință: a anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/05.08.2013 și a exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/05.08.2013 petentul T. F. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 320 lei și reținerea certificatului de înmatriculare, în cuprinsul procesului verbal reținându-se că a condus auto marca VW Golf cu nr. de înmatriculare AV 987JL pe . montate pe autoturism anvelope cu dimensiuni diferite, respectiv axa spate 175/65/14 și 175/60/14, axa față 185/60/14, totodată anvelopa dreapta față prezintă uzuri majore peste limita admisă.
Fapta astfel cum a fost descrisă în procesul verbal de contravenție se încadrează în dispozițiile art. 148 pct. 16 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de Aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, rap. la art. 100 alin. 1 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Cercetând cu precădere procesul verbal de contravenție . nr._/05.08.2013 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța apreciază că procesul verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
Astfel, instanța reține că procesul verbal . nr._/05.08.2013 cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 6).
Cu privire la criticile de nelegalitate aduse de către petent, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, având în vedere natura juridică duală a procesului verbal de constatare a contravenției, care este în același timp un act administrativ supus unei proceduri de contestare speciale – fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii – dar și un act procedural, sens în care îi sunt aplicabile în ceea ce privește regimul nulității actului (în virtutea dispozițiilor art. 47 din OG nr. 2/2001) prevederile art. 175 C.pr.civ.
Astfel, criticile formulate de petent în mod exhaustiv sunt de natură a atrage nulitatea procesului verbal de contravenție numai sub rezerva dovedirii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, nulitatea fiind virtuală. Așadar, faptul că există neconcordanțe între ora încheierii procesului verbal și ora consemnării, potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001 nu conduce eo ipso la anularea acestuia, petentul nedovedind nicio vătămare în acest sens.
De asemenea, instanța reține că procesul verbal . nr._/05.08.2013 conține textul ce plasează în sfera ilicitului contravențional fapta ce i-a fost imputată petentului – respectiv art. 148 pct. 16 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, în conformitate cu care „ se interzice conducătorului auto sau de tramvai să circule având montate pe autovehicul anvelope cu alte dimensiuni ori caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori care prezintă tăieturi sau rupturi ale cordului ori sunt uzate peste limita admisă”, iar fapta se sancționează potrivit art. 100 alin. 1 pct. 6 din OUG nr. 195/2002, astfel că nu este întemeiată nici obiecțiunea petentului la adresa procesului verbal din această perspectivă.
Procedând la examinarea temeiniciei procesului verbal . nr._/05.08.2013 încheiat de agentul constatator al intimatului, instanța reține următoarele:
Actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv OG nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Cu toate acestea, fiind vorba despre un act cu natură juridică duală, instanța apreciază că sunt aplicabile principiile generale ce guvernează actele administrative privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat în urma unor constatări ex propriis sensibus ale agenților învestiți cu prerogative de putere publică.
Totodată, instanța își va circumscrie analiza și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sens în care, apreciază că, pentru a califica dacă sancțiunea aplicată petentului intră în noțiunea autonomă de „acuzație în materie penală”, elementele esențiale, determinante, pentru o astfel de calificare sunt, pe de o parte, faptul că dispoziția a cărei încălcare este reproșată petentului are un caracter general, iar pe de altă parte scopul sancțiunii aplicate acestuia, care este unul preventiv, dar și punitiv.
Astfel, în pofida cuantumului redus al amenzii (320 lei), atât timp cât aceasta reprezintă un mijloc de constrângere a petentului, o măsură de prevenire a săvârșirii de noi fapte de natura celei ce îi este imputată, instanța concluzionează că sancționarea cu amendă echivalează cu aducerea unei acuzații în materie penală în sensul Convenției.
Concluzionând în acest fel, în lumina criteriilor extrase din jurisprudența constantă a Curții EDO, (a se vedea, printre altele, Salabiaku împotriva Franței par. 28, precum și Janosevic împotriva Suediei și Vastherga Tari Aktieholag contra Suediei, par. 113), fiind vorba despre o sancțiune care, prin natura și gravitatea sa, ține de materia penală, art. 6 își va găsi aplicarea sub aspectul laturii sale penale, cu toate garanțiile prevăzute de paragraful 2 și paragraful 3 al acestuia.
Analizând combinat paragraful 3 lit. b teza a II-a cu paragraful 1 al articolului 6, instanța apreciază că prioritar se impune asigurarea în această materie a unui echilibru între acuzare și apărare, dat fiind faptul că, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, sub rezerva ca, în reglementarea acestora, statele membre să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit pe de o parte și respectarea dreptului la apărare și prezumția de nevinovăție pe de altă parte.
Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
Cercetând din perspectiva antemenționată cele consemnate în procesul verbal . nr._/05.08.2013 prin prisma probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază că acestea nu reflectă realitatea faptică, astfel că urmează să admită plângerea și să exonereze petentul de la plata amenzii aplicate.
Astfel, dispozițiile art. 148 pct. 16 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 instituie în sarcina conducătorului auto obligația de a nu circula având montate pe autovehicul anvelope cu alte dimensiuni ori caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare sau înregistrare.
Petentul a fost sancționat potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 1 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 pentru nerespectarea acestei obligații.
Din înscrisul depus la termenul de judecată din data de 5 decembrie 2013 (fila 39), reprezentând certificatul de înmatriculare al autovehiculului rezultă că autoturismul a fost înmatriculat în Franța, fără însă a avea indicate dimensiunile anvelopelor montate pe acesta. Prin urmare, instanța constată că nu sunt menționate dimensiunile anvelopelor autovehiculului pentru a se putea stabili cu certitudine dacă acestea sunt diferite de cele menționate în cuprinsul procesului verbal. Or, textul normativ este foarte clar în acest sens „ având montate anvelope cu alte dimensiuni ori caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare sau înregistrare”.
Față de cele anterior expuse, instanța apreciază că probatoriul administrat lipsește de temeinicie procesul verbal contestat, forța acestuia probantă fiind diminuată de înscrisul depus la dosarul cauzei.
Fiind în fața a două poziții contradictorii – cea atestată de procesul verbal de contravenție și cea exprimată de petent, reamintind incidența în cauza de față a garanțiilor statuate de art. 6 CEDO – în latura sa penală, instanța va face aplicarea principiului in dubio pro reo (dubiul profită „acuzatului”), astfel că va reține că petentul nu se face vinovat de săvârșirea acestei contravenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul, solicitând admiterea lui, schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea plângerii.
În motivare s-a arătat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică
În drept s-au invocat prev. art.466 și urm cod pr.civ.
Intimatul a depus întâmpinare și a cerut respingerea apelului.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile invocate și de prevederile legale incidente, se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . .nr4156852/05.08.2013 petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 320 lei si măsura complementară a reținerii certificatului de înmatriculare, reținându-se că a condus auto marca VW Golf având montate anvelope de dimensiuni diferite.
Fapta este sancționată de art.148 pct.16 din HG nr.1391/2006 raportat la art.100 al.1 pct.6 din OUG 195/2002.
Procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, așa cum corect a reținut și prima instanță. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.
Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Petentul a semnat procesul verbal, făcând mențiunea că a avut o pană și a schimbat cauciucurile.
Sub aspectul temeiniciei, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Fapta pentru care a fost sancționat contravenientul este prevăzută de art.148 pct 16 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 care prevede obligația conducătorului auto de a nu circula având alte anvelope decât cele specifice înscrise în certificatul de înmatriculare.
La dosarul de fond s-a depus certificatul de înmatriculare al autoturismului petentului, în care însă nu sunt indicate dimensiunile anvelopelor autoturismului.
Acesta a fost achiziționat din Franța, și, cum nu sunt indicate dimensiunile anvelopelor, nu se poate verifica respectarea legii de către petent.
Așa încât în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo și a constatat că procesul verbal atacat nu este temeinic iar petentul nu a săvârșit contravenția.
Având în vedere acestea, reținând că sentința atacată este temeinică și legală, prezentul apel va fi respins ca neîntemeiat potrivit art. 480 al.1 cod pr.civ.
În speță nu sunt aplicabile prev. art.453 cod pr civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimatul IPJ A. împotriva sentinței civile nr. 3883/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică de la 26 .06. 2014
Președinte, M. B. B. | Judecător, C. F. | |
Grefier, R. B. |
Red.F.C/Tehnored.R.B. /31 Iulie 2014/4 ex.
Jud fond D.F.M..
| ← Pretentii. Sentința nr. 234/2014. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 40/2014.... → |
|---|
