Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 130/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 2111/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE NR. 130/A/2014
Ședința publică de la 27 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A. P.
Judecător C. C.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petentul C. V. – R. împotriva sentinței civile nr. 1287/2013 a Judecătoriei S., pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în fața instanței reprezentanta intimatului, consilier juridic B. A. M. cu delegație la dosar pentru intimat și avocat Ș. A. în substituirea avocatului A. V. pentru petent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 27 februarie 2014 intimatul I.P.J. A. a înregistrat la dosarul cauzei înscrisuri respectiv: Buletin de calibrare a aparatului alcooltest ; adeverința de polițist rutier a agentului constatator și Extras din Dispoziția inspectorului general al Poliției Române .
Mandatarul petentului depune la dosarul cauzei practică judiciară respectiv: Sentința civilă nr. 3251/2013 și nr. 495/2014 .
Față de cererea în probațiune formulată și având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța le încuviințează și, având în vedere că părțile nu mai au alte cereri de formulat, în baza art. 392 N.C.P.C. declară deschise dezbaterile în fond.
Mandatarul petentului solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii contravenționale precum și restituirea permisului de conducere ridicat în vederea suspendării .
În susținerea apelului arată că a contestat procesul verbal ca fiind nelegal și netemeinic întocmit de organul constatator atât sub aspectul competenței materiale cât și sub aspectul competenței teritoriale .
Susține că agentul constatator nu avea calitatea de lucrător în cadrul poliției rutiere iar organul de control care a încheiat procesul verbal nu avea competență teritorială pentru a efectua controale rutiere pe raza comunei Pianu .
De asemenea, intimatul nu a făcut dovada efectivă a folosirii acelui aparat care trebuia supus controlului metrologic periodic al statului anual, iar instituția abilitată în acest sens fiind Biroul Român de Metrologie Legală.
Mandatarul petentului arată că, ca și o consecință a nelegalității probei și a stării de fapt, apreciază că se impune admiterea apelului formulat de petent.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului formulat de petent și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond .
Susține că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că organul de control era competent atât din punct de vedere material cât și teritorial pentru a constata fapta contravențională .
Solicită a se avea în vedere că fapta contravențională săvârșită a fost verificată de un mijloc tehnic verificat și omologat conform Buletinului de verificare depus la dosarul cauzei . Dovada incontestabilă a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului o constituie chiar rezultatul testului cu aparatul alcooltest care a indicat 0,33 mg/l în aerul expirat .
De asemenea, mai arată că în conformitate cu HG 1660 din 14.02.2005 privind aprobarea verificării Metrologice arată că aparatul nu se supune verificării Biroului Român de Metrologie .
Solicită de asemenea a se avea în vedere că petentul a fost sancționat de mai multe ori pentru aceleași fapte contravenționale.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1287/2013 pronunțata de JUDECĂTORIA S., constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei S., la data de 5.07.2013, prin declinare de competența de la Judecătoria A. I., petentul C. V. – R. a contestat procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. la data de 17.03.2013, solicitând:
- în principal să se constate nulitatea procesului-verbal de contravenție atacat, întrucât a fost încheiat de un organ de control care nu avea competenta teritorială în a efectua controale rutiere pe raza . fiind lucrător de poliție la Postul de Politie Câlnic, iar constatarea a avut loc pe raza de competenta a Postului de Poliție Pianu,
- iar în subsidiar admiterea contestației desființarea procesului verbal atacat ca fiind nelegal și netemeinic, iar pe cale de consecința să se dispună exonerarea de plata amenzii contravenționale și restituirea permisului ridicat în vederea suspendării.
În motivarea plângerii petentul arată că în ziua de 17.03.2013, în jurul orelor 04,00 în timp ce cobora pe un drum comunal neamenajat ce face legătura între localitatea Purcăreți și Pianu de Sus, a observat un autoturism al poliției ce derapase datorită condițiilor meteo(zăpadă) existente la momentul respectiv.
A oprit autoturismul pe care-l condusese pe o distanta de aprox. 700 m și a ajutat echipajul de poliție să repună autoturismul care derapase pe acel drum neamenajat.
Întrebat fiind, de unul dintre subofițerii de poliție, dacă a consumat băuturi alcoolice, a răspuns ca a băut două pahare de vin, motiv pentru care pe drumul public amenajat urma să conducă prietena sa care se afla în autoturism cu dânsul, iar pe această porțiune de drum neamenajat, care nu este un drum public, în sensul prevăzut de lege, a condus acesta, raportat la starea drumului, întrucât avea o experiența mai mare.
Față de această situație, a fost testat de 3 ori cu aparatul etilotest, iar la ultima testare i s-a adus la cunoștință că aparatul indica faptul că a consumat alcool, fără a i se prezenta aparatul pentru a putea vedea valoarea alcoolemiei sau a i se elibera buletinul de analiza de către aparatul etilotest și fără să i se aducă la cunoștință . numărul aparatului etilotest folosit, lucru ce nu a fost consemnat nici în procesul verbal atacat.
Precizează că în mod nereal s-a consemnat în procesul verbal atacat că a recunoscut fapta, petentul semnând doar că a luat la cunoștință de cele consemnate în actul contestat
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 31, 33 și 34 din O.G. 2/2001 .
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 OG 2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului - verbal contestat așa cum a fost întocmit.
Intimatul arată că petentul a fost sancționat contravențional, întrucât, în data de 17.03.2013, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, în . sub influența băuturilor alcoolice.
În urma testării cu aparatul alcooltest, a rezultat valoarea de 0,33 mg alcool pur în aerul expirat. De asemenea, conducătorul auto nu avea asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere.
Consideră că dovada incontestabilă a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, o constituie rezultatul testului alcooltest, iar cele constatate de către agentul de poliție sunt aprobate printr-un mijloc tehnic verificat metrologic.
Sancțiunea aplicată, respectiv cele 9 puncte amendă și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, reprezintă justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
Referitor la măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce și implic măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, având în vedere că norma de incriminare și sancționare a faptei, respectiv art. 102 al. 3 lit. a din OUG 195/2002 republicată, pedeapsa prevăzută este "(3) amenda prevăzuta în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicare sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile". Această dispoziție legală impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principală aplicată și indiferent de pericolul social concret faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care să atragă sancțiunea complementară respectivă.
Analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001.
În drept, s-au invocat prevederile O.G. 2/2001, ale OUG nr. 195/2002 republicată.
În probațiune, s-a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Prin sentința civila 1287/2013 Judecătoria S. a respins plângerea contravenționala, reținând in fapt următoarele:
Prin procesul -verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 17.03.2013, s-a reținut că petentul “ a condus autoutilitara cu nr._, proprietatea lui C. V. I., pe DC52 Strungari-Purcăreți după ce a consumat băuturi alcoolice, fiind testat cu aparatul alcooltest Drager indicând 0,33 mg/l. De asemenea, nu avea asupra sa permisul de conducere”.
Agentul constatator a încadrat faptele contravenționale ale petentului în prevederile art. 102/3/a din OUG nr. 195/2002 și 147/1 din HG nr. 1391/2006, fiind sancționat cu amendă de 675 lei și 450 lei și reținerea permisului de conducere, conform art. 102/3/a și 101/1/18 din OUG nr. 195/2002 .
Petentul a semnat procesul-verbal, iar la rubrica “Alte mențiuni” s-a consemnat “Recunosc și regret”, semnând și la această rubrică.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul soluționării plângerii, instanța este obligată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.
Instanța a constatat că procesul-verbal a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001.
În ceea ce privește critica petentului raportat la faptul că agentul constatator nu avea competență teritorială să efecuteze controale pe raza . inlaturat-o, având în vedere mențiunile raportului din dosar (f. 16) .
A înlăturat critica petentului privitor la faptul că contravenția s-a produs pe un drum care nu era public, reținând că potrivit Hotărârii nr. 540/2000, Anexa 3- Rețeaua de drumuri comunale din județul A.”, la poziția 46, apare DC 52 Strungari (DJ704A) – Purcăreți.
Instanța nu a reținut apărarea petentului potrivit căreia a semnat doar pentru a luat la cunoștință de cele consemnate în actul contestat, nu și recunoașterea celor menționate, deoarece din analiza procesului-verbal, instanța a reținut că la rubrica Alte mențiuni s-a consemnat „ Recunosc și regret ”, prin urmare, petentului i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni și a semnat procesul-verbal fără rezerve, inclusiv la rubrica alte mențiuni.
Persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care a recunoscut și regretat faptele, cu prilejul întocmirii actului sancționator și aducerii la cunoștință a faptelor imputate de agentul constatator.
Simpla negare a situației de fapt, nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.
Instanța reține că faptelor descrise în conținutul procesului-verbal de contravenție se întemeiază atât pe o constatare personală a agentului constatator, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 147 din HG nr. 1391/2006, cât și pe o constatare cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal, potrivit art. 109 al. 2 din OUG nr. 195/2002, cerință pe care agentul constatator le-a respectat.
În baza probatoriului administrat, intimatul a dovedit săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102/3/a din OUG nr. 195/2002, în raport de bonul “Drager Alcotest Printer, depus la dosar ( f.17), rezultatul testării indicând 0, 33 mg/l. Faptul că bonul poartă semnătura petentului, rezultă că acestuia i-a fost înfățișat rezultatul testării, bonul indicând toate mențiunile privind aparatul cu care a fost testat.
Instanța a înlăturat declarațiile martorei propusă de petent în susținerea plângerii, considerându-le părtinitoare, având în vedere relația de prietenie dintre aceasta și petent.
Susținurea petentului referitoare la faptul că a condus doar pe drumul înzăpezit circa 700 m, deoarece avea o experiență mai mare decât prietena sa, este fără relevanță juridică pe fondul cauzei, întrucât nu trebuia să conducă autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice.
În aceste condiții, petentul nu a reușit, prin probele administrate, să facă dovada contrară faptelor reținute de agentul constatator în procesul-verbal și să combată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acesta.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a constatat că s-a făcut cu respectarea prevederilor legale incidente.
În contextul expus, reținându-se că intimatul a dovedit contravențiile dincolo de orice dubiu, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține dispozițiile din procesul - verbal de contravenție contestat.
Impotriva sentintei 1287/2013 a Judecatoriei S. petentul a declarat apel prin care a solicitat admiterea apelului; schimbarea sentinței atacate in sensul admiterii plângerii si anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii contravenționale si restituirea permisului ridicat in vederea suspendării.
In motivarea apelului apelantul a indicat, in esența ca hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază si, a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a normelor de drept material.
Procesul verbal nu probează prezumtiva fapta astfel, prezumția de nevinovăție nu este înlăturata, iar practica CEDO stabilește clar modalitatea judecării plângerii contravenționale, cu consecința obligației pentru agentul constatator de a face dovada celor afirmate in procesul verbal de constatare a contravenției.
Instanța nu retine si nu se pronunța asupra excepției competentei materiale a agentului constatator.
Critica privitoare la competenta materiala a agentului constatator a fost omisa de către instanța de fond, credem mod voit, tocmai datorita faptului ca dispozițiile legale stabilesc in mod evident cine are aceasta competenta iar încălcarea acestor prevederi ar atrage nulitatea procesului-verbal contestat.
Așa cum prevede OUG nr. 195/2002 in cuprinsul art. 88 alin.(3) si (4), prezenta alcoolului si stabilirea concentrației de alcool in aerul expirat "se face de către politia rutiera" iar art. 109 alin.(l) al aceluiași act normativ arata ca, "constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, (...)"
Prevederile OUG nr. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice au caracter imperativ, arătând in mod evident si singular calitatea ce trebuie sa o aibă agentul constatator in cazul stabilirii prezentei alcoolului si a concentrației acestuia in aerul expirat respectiv, cea de agent in cadrul politiei rutiere.
Se poate observa din procesul-verbal încheiat ca, agentul care a efectuat testarea cu aparatul alcooltest nu are calitatea ceruta de lege pentru a face asemenea constatări, acesta fiind agent in cadrul unei secții de Politie Comunala, motiv pentru care consideram ca procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea competentei materiale a agentului constatator, iar sentința atacata este netemeinica si nelegala pentru motivul ca a fost pronunțata fără ca instanța sa cerceteze si sa se pronunțe cu privire la încălcarea acestei competente, la care noi am făcut referire.
Instanța in mod abuziv si neîntemeiat înlătura excepția invocata privitoare la competenta teritoriala a agentului constatator.
Pentru înlăturarea criticii privitoare la competenta teritoriala a agentului constatator, instanța de fond îsi motivează hotărârea pe mențiunile existente in raportul din dosarul cauzei.
Trebuie avut in vedere faptul ca agentul constatator este pus sa întocmească un asemenea raport pro cauza, la mai mult de 30 zile de la constatarea faptei si după înregistrarea pe rolul instanței a plângerii împotriva procesului-verbal, pentru a fi anexat la întâmpinare, neezitând ca in conținutul acestuia sa facă apărări de fond sau sa ridice excepții ca in final, instanțele sa considere un asemenea înscris ca proba suficienta pentru a retine vinovăția contravenientului-petent, conferindu-i chiar o valoare probatorie mai mare si decât cea a depoziției martorului care apare in fata instanței si depune mărturie, sub jurământ, cu consecința tragerii la răspundere penala, așa cum s-a întâmplat in cauza, instanța înlăturând declarațiile martorei pe motivul ca, acestea sunt părtinitoare, având in vedere relația de prietenie dintre aceasta si petent.Ori, acest raport nu poate avea valoare probatorie atâta timp cat nu exista un text de lege care sa-i confere aceasta valoare, motiv pentru care consideram ca sentința atacata este nelegala si netemeinică.
In privința legalității probei, instanța in mod greșit isi motivează hotărârea, fara a retine criticile noastre si a motiva înlăturarea Ior.
In hotărârea pronunțata instanța retine ca, constatarea s-a făcut "cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul-verbal, potrivit art. 109 al. 2 din OUG nr. 195/2002" si ca intimatul a dovedit săvârșirea contravenției cu bonul " Drager Alcotest Printer" depus la dosar, care indica rezultatul testării si toate mențiunile privind aparatul folosit.
Se poate constata din cuprinsul procesului-verbal ca acesta nu îndeplinește sub nici o forma ceea ce instanța retine si legea impune.
Procesul-verbal cuprinde doar denumirea unui aparat alcoltest, fara . număr pentru a fi individualizat, fara mențiunile impuse de art. 109 al. 2 din OUG nr. 195/2002 si ""reținute" de către instanța de fond respectiv, consemnarea in procesul" verbal a faptului ca mijlocul tehnic folosit la constatarea contravenției este " un mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat si verificat metrologic."
Tocmai aceste aspecte, care vizau mijlocul tehnic folosit la constatarea contravenției si verificarea metrologica a acestuia si care, puneau la mare îndoiala legalitatea probei, au stat la baza criticilor formulate insa, instanța de fond nu le-a luat in considerare, pronunțând in mod greșit o hotărâre de respingere a plângerii-contravenționale.
Conform art. 88 alin.(4) din OUG nr. 195/2002, "stabilirea concentrației de alcool in aerul expirat se face de către politia rutiera, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic".
Prin aceasta dispoziție legala, legiuitorul prevede in mod imperativ ca, agentul constatator este obligat de a utiliza, in vederea stabilirii concentrației de alcool in aerul expirat, un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, tocmai pentru înlăturarea oricărei erori cu ocazia controlului.
Norma de metrologie legala NML 012-05 stabilește cerințele metrologice si tehnice specifice etilometrelor si modalitățile de atestare a legalității acestor mijloace de măsurare, in scopul obținerii de probe judiciare privind consumul de alcool. Potrivit acestei norme, la pct. 2, sunt definite ca mijloc tehnic etilometrul si etilotestul, stabilind pentru etilotest ca, "in cazul in care furnizează informații de măsurare, acestea nu sunt considerate suficient de exacte, astfel încât sa asigure garanțiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool".
Conform art. 5 din OG nr. 20/1992, Biroul R. de Metrologie Legala este organul de specialitate al administrației publice centrale, organism competent, responsabil cu asigurarea reglementarilor metrologice, mijloacelor tehnice si acțiunilor la nivelul întregii tari, necesare pentru obținerea credibilității rezultatelor măsurărilor. Biroul R. de Metrologie Legala exercita, in numele statului, controlul metrologic legal al mijloacelor de măsurare si al măsurărilor.
Potrivit art. 16 din același act normativ, controlul metrologic al statului se exercita, in condițiile prevăzute de instrucțiunile de metrologie legala, prin următoarele modalități: Ut. f) verificări metrologice periodice ale mijloacelor de măsurare in serviciu iar, art. 21 arata ca se supun controlului metrologic legal masurile care se încadrează in următoarele categorii: lît. b) masurile efectuate asupra unor mărimi care afectează interesele cetățenilor, cum sunt: concentrația alcoolica din sânge si alte asemenea.
Prin Ordinul nr. 148/2012 se stabilește Lista oficiala a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal L.O. - 2012, la poziția L121 din tabelul existent in cuprinsul art. 1 Anexa, se regăsește ca si mijloc de măsurare etilometru, arătând ca, cu ocazia verificării metrologice inițiale sau periodice se emite in mod obligatoriu si certificat de calibrare.
Așa cum reiese din dispozițiile legale enunțate, pentru stabilirea concentrației de alcool in aerul expirat se utilizează numai mijloace tehnice omologate, respectiv etilometre, care trebuiesc verificate metrologic anual, instituția abilitata in acest sens fiind Biroul R. de Metrologie Legala.
Cu privire la acest aspect, am considerat ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției, având in vedere ca fapta s-a produs . nu are calitate de drum public.
Așa cum se poate observa din planșele foto depuse la dosarul cauzei, acest drum arata ca fiind un drum de hotar, neamenajat, care nu corespunde din punct de vedere al condițiilor impuse de lege ca fiind drum public.
Potrivit art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 - privind regimul drumurilor, "zona drumului public cuprinde: ampriza, zonele de siguranța si zonele de protecție".
Potrivit art. 15 din același act normativ, "ampriza drumului este suprafața de teren ocupata de elementele constructive ale drumului: parte carosabila, trotuare, piste pentru cicliști, acostamente, șanțuri, rigole, taluzuri, șanțuri de garda, ziduri de sprijin si alte lucrări de arta" iar in cuprinsul art. 16 alin.(l) si 17 alin.(l), definește celelalte elemente componente ale drumului public respectiv, zona de siguranța si zona de protecție. Tot in cuprinsul aceluiași act normativ, la art. 40 alin.(l), se prevede ca drumurile trebuie sa fie semnalizate.
OUG nr. 195/2002, la cap. IV, face referire la semnalizarea rutiera si arata in cuprinsul art. 30 la alin.(l) care sunt mijloacele de semnalizare rutiera specificând la alin.(2) ca acestea "se realizează si se instalează astfel încât sa fie observate cu ușurința(...)".
Instanța retine in hotărârea atacata ca drumul intra in categoria drumurilor publice, potrivit Hotărârii nr. 540/2000insa, eu nu avem cum sa cunosc acest fapt atâta timp cat nu exista o amenajare si o semnalizare corespunzătoare unei asemenea categorii de drum.
Chiar daca altul a fost temeiul de fapt pentru care eu a susținut ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției totuși, judecătorul, in baza rolului activ in aflarea adevărului, putea sa constate ca subsemnatul, am fost tot timpul in eroare privitor la categoria de drum pe care s-a produs fapta.
A invocat ca a condus autoturismul pe o distanta de aprox.700 m., determinat fiind de condițiile meteo (zăpada) existente la acel moment, de starea drumului si de experiența de conducător auto, mai mare decât cea a persoanei care urma sa conducă pe drumul public, motiv pentru care nu aveam asupra mea permisul de conducere, dar si faptul ca, nu am fost oprit de către agentul constatator, așa cum acesta susține ci, eu, am oprit de buna voie, cu intenția de a ajuta echipajul de politie sa-si repună pe drum mașina care derapase in afara acestuia.
R. onorata instanța de apel sa retina toate aceste aspecte si, având in vedere prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 in sensul ca, constituie contravenție fapta săvârșita cu vinovăție, iar potrivit art. 11 alin.(l) din același act normativ, caracterul contravențional al faptei este înlăturat de eroarea de fapt, sa constate aceasta situație in care m-am aflat la acel moment.
Pentru acesta cauza, care înlătura caracterul contravențional al faptei, lipsind de obiect procesul-verbal de contravenție, astfel ca se impune anularea acestui act constatator.
Intimata nu a formulat itampinare in cauza fata de apelul formulat.
In probatiune, la solicitarea instantei, intimata a depus la dosar Dispozitia nr. 50/2008 emisa de Inspectorul General al Politiei Romane potivit careia agentul de politie D. N D., indicat la pozitia 92 din anexa, a fost desemnat ca politist rutier( fila 40), buletinul de calibrare privind aparatul etilotest folosit (fila 42).
Deliberând asupra apelului de față, în baza art. 476, 477 Codul de procedură civilă, tribunalul reține că apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
In mod corect a retinut prima instanta că procesul-verbal a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001, și în mod corect a calificat – excepția lipsei de competență a agentului constatator - ca și critică, motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție, în lumina dispozițiilor art. 248 C..
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 17.03.2013, s-a reținut că petentul a condus autoutilitara cu nr._, proprietatea lui C. V. I., pe DC52 Strungari-Purcăre și după ce a consumat băuturi alcoolice, fiind testat cu aparatul alcooltest Drager indicând 0,33 mg/l. De asemenea, nu avea asupra sa permisul de conducere”.
Agentul constatator a încadrat faptele contravenționale ale petentului în prevederile art. 102/3/a din OUG nr. 195/2002 și 147/1 din HG nr. 1391/2006, fiind sancționat cu amendă de 675 lei și 450 lei și reținerea permisului de conducere, conform art. 102/3/a și 101/1/18 din OUG nr. 195/2002 .
Petentul a semnat procesul-verbal, iar la rubrica “Alte mențiuni” s-a consemnat “Recunosc și regret”, semnând și la această rubrică.
Cu privire la critica privind intocmirea procesului verbal de un agent necompetent, Tribunalul retine ca, potrivit art. 88 alin.(3) si (4), din OUG nr. 195/2002 prezenta alcoolului si stabilirea concentrației de alcool in aerul expirat "se face de către politia rutiera" iar art. 109 alin.(l) al aceluiași act normativ arata ca, "constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, (...)", insa din înscrisurile depuse in apel de intimata - Dispoziția nr. 50/2008 emisa de Inspectorul General al Politiei Romane si din anexa acesteia, rezulta ca agentul de politie D. N D. care a întocmit procesul verbal de contravenție, indicat la pozitia 92 din anexa, a fost desemnat ca polițist rutier( fila 40), si, in aceasta calitate, avea competenta de a constata si de a aplica sancțiuni ce vizau stabilirea concentrației de alcool in aerul expirat.
Cu privire la critica vizând împrejurarea ca DC52 Strungari-Purcăreți nu este drum public, astfel incat nu s-a savarsit nici o contraventie, din cuprinsul Hotărârii nr. 540/2000, Anexa 3- Rețeaua de drumuri comunale din județul A.”, rezulta ca la poziția 46, apare DC 52 Strungari (DJ704A) – Purcăreți, context in care critica este nefondata, neavand relevanta in acest context starea precara a drumului demonstrata cu planșele foto depuse la dosarul cauzei. Nu s-a dovedit eroarea de fapt ca si circumstanta de natura sa inlature caracterul contraventional al faptei, fiind recunoscuta de catre petent imprejurarea ca acesta a condus aproximativ 700 mp fara sa dovedească alta stare de fapt.
Cu privire la critica vizând lipsa verificării metrologice a aparatului folosit pentru stabilirea nivelului de alcool din aerul expirat, instanta constata ca din bonul emis in data de 17.03.2013 de aparatul ARPJ-0413 rezulta ca petentul apelant a avut in aerul respirat alcool de 0,33 mg/l, aparatul fiind verificat conform buletinului de calibrare nr. C-da 2372 -201 din data de 12.06.2013(fila 42). Verificarea este conformă HG nr. 1660/2005, privind aprobarea unor instrucțiuni de metrologie legală.
Instanța retine ca pentru aparatul etilotest folosit in cauza, norma de metrologie legala NML 012-05 care stabilește cerințele metrologice si tehnice specifice etilometrelor si modalitățile de atestare a legalității acestor mijloace de măsurare, in scopul obținerii de probe judiciare privind consumul de alcool, nu se aplica, aspect care rezulta expres din continutul sau. Art. 1.2 prevede expres că prezenta normă de metrologie legală nu se referă la etiloteste.
Cu privire la prezumția de nevinovăție și jurisprudența CEDO invocată, instanța reține că stuația de fapt reținută în procesul-verbal este rezultatul unor constatări personale ale unui organ de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție în baza art. 6 CEDO și, de principiu, revine intimatei sarcina probei săvârșirii contravenției, veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate de petentul care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
În cauza Salabiaku împotriva Franței, precum și în Janosevic împotriva Suediei, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art.6 par.2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Mai mult, în recenta cauză I. P. c. României (28 iunie 2011) s-a reiterat de către Curte și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare ( Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60). Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.
Petentului i s-a acordat ocazia de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente. Cu toate acestea, reclamantul s-a limitat la expunerea unor motive de netemeinicie si nelegalittate a procesului-verbal, a solicitat administrarea probei testimoniale care, in mod corect a fost inlaurata de instanta, pentru lipsa de obiectivitate . Nu s-a facut dovada unei alte stari de fapt, si nici nu s-a justificat motivul pentru care, initial, petentul a inteles sa semneze procesul verbal cu mentiunea recunosc si regret .
Prin urmare, ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene, cum s-a statuat în cauza I. P. c. României este ca instanța să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Din analiza actelor depuse la dosar rezultă însă că petentul a formulat aparari atat in fata primei instante cat si in fata instantei de apel, care nu au fost în măsură să susțină criticile aduse procedului verbal .
Raportat la această situație, în lipsa indicării unor minime indicii de netemeinicie a procesului-verbal, se respectă cerința de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin recunoașterea valorii probatorii a procesului-verbal întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul petent în contradictoriu cu intimata împotriva sentinței civile nr. 1287/2013 a Judecătoriei S., pronunțată în dosar nr._, fără a acorda cheltuieli de judecată, având în vedere că acestea nu au fost solicitate de partea care a avut câștig de cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul C. V. R. cu domiciliul în Cugir, .. 61, jud. A., împotriva sentinței civile nr. 1287/2013 a Judecătoriei S., pronunțată în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.03.2014.
Președinte, L. A. P. | Judecător, C. C. | |
Grefier, M. P. |
Red./Tehnored. / P.L. /4ex
12.05.2014
Jud. fond: A. M. S.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Pretentii. Sentința nr. 1344/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
