Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 273/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 1338/203/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE NR. 273/A/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător L. A. P.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU,COMISARIATUL GENERAL-SEDIU ALES împotriva sentinței civile nr. 175/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ în contradictoriu cu petentul intimat R. D., având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la data de 10.06.2014 intimatul a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.05.2014, când pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpeni sub dosar nr._ petentul R. D. a chemat în judecată pe intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU-COMISARIATUL GENERAL, solicitând ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr_/11.06.2013 întocmit de agenții intimatei și să fie exonerat petentul de plata amenzii de 10.000 lei aplicată și a sancțiunilor complementare aplicate.
In motivarea cererii a arătat că prin procesul verbal de contravenție ., nr._, din 11.06.2013 se reține că, în urma verificărilor în teren la domiciliul lui a fost identificată o instalație de debitare masă lemnoasă care funcționează cu încălcarea obligației de solicitare și "obținere" a actelor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului prevăzută la art. 94 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2005, Legea nr. 265/2006, coroborat cu prevederile OM 1798/2007 cu privire la procedura de autorizare din punct de vedere a protecției mediului.
A precizat că în data de 11.06.2013 s-a aflat la domiciliu și, nici în acea zi și nici anterior, nu a fost efectuată la domiciliul său nici o verificare de către organele de protecția mediului cu privire la funcționarea instalației de debitat material lemnos pe care o deține. A aflat ulterior că în data de 11.06.2013 agentul constatator s-a deplasat la Primăria Comunei Scărișoara, jud. A., unde au fost încheiate mai multe procese verbale de constatare și sancționare a contravenției la regimul protecției mediului, pentru persoane care au deținut sau dețin instalații de debitat material lemnos, printre care și el, in lipsa acestora, și fără să verifice la fața locului dacă instalațiile funcționează sau nu.
A menționat faptul că deține o instalație de debitat material lemnos, achiziționată în anul 2000, care a funcționat până în anul 2008 într-o altă locație decât domiciliul lui, dar din acel an instalația este defectă, nefolosită și nemontată, aspect care poate fi constatat de oricine în orice moment și care putea fi constatat și de către organele de control dacă se deplasau la domiciliul său.
Potrivit art. 94 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 195/2005, protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop solicită și obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a legislației subsecvente. Conform art. 96 alin. 2 din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, încălcarea prevederii legale privind obligația persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale.
In consecință, au obligația obținerii autorizației de mediu în cazul în care se desfășoară activitate de tăiere și rindeluire material lemnos și nu doar în situația deținerii unei instalații de debitat astfel de material, nefolosite din anul 2008 si nefuncționale.
In drept, OG nr. 2/2001 .
S-a timbrat cererea cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea formulată de intimata G. Națională de Mediu - Comisariatul General, s-a arătat că, în data de 27.03.2013, reprezentanții GNM- Comisariatul General au efectuat un control neplanificat privind protecția mediului la domiciliul petentului din ., corn. Scărișoara, jud. A., rezultatele verificării în teren fiind consemnate în Nota de constatare.
Față de acestea, în lipsa contravenientului, s-a întocmit procesul verbal de sancționare . nr._/11.06.2013, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, în conformitate cu prevederile art. 96, alin. 2 pct. 1 din OUG nr. 195/2005 - pentru desfășurarea activității fără autorizație de mediu și cu sancțiune complementară de suspendare a activității până la obținerea actelor de reglementare.
A mai arătat că actul sancționator a fost încheiat la sediul Comisariatului Județean Bihor al Gărzii Naționale de Mediu, în lipsa contravenientului, împrejurare confirmată de martorul asistent, D-na M. S., care însă nu cunoaște aspecte legate de fondul contravenției.
S-a considerat că fapta contravențională săvârșită de către petent a fost corect încadrată și individualizată, astfel: Conform Ordinului MMDD nr. 1798/2007, Anexa nr. 1, poziția 91, activitatea de tăiere și rindeluire a lemnului cod CAEN rev. 1 - 2010, rev. 2 - 1610, este supusă procedurii de emitere a autorizației de mediu, astfel că titularul activității era obligat să solicite și să obțină autorizație de mediu înainte de începerea activității, având în vedere dispozițiile art. 5. 8 si următoarele din Ordinul mai sus menționat, precum și dispozițiile art. 12 din OUG nr. 195/2005.
Nu corespunde adevărului afirmația petentului că „nu a fost efectuată nicio verificare de către organele de protecția mediului cu privire la funcționarea instalației de debitat material lemnos". Dimpotrivă, verificarea în teren a avut loc în data de 27.03.2013, aspect confirmat de Ordinele de delegație ale echipei de control, compusă din trei comisari și de nota de constatare întocmită cu această ocazie, semnată fără nicio obiecțiune de către petent.
A considerat că aserțiunea petentului în sensul că „instalația de debitat material lemnos este defectă și nefolosită din anul 2008" nu are relevanță față de dispozițiile legale mai sus prezentate. Dacă am accepta această ipoteză, petentul avea obligația de a aduce terenul pe care se află aceasta amplasată la starea inițială, cu destinația de fânaț, arabil, etc. ori, în speța de față, instalația nu a fost dezafectată, aceasta putând funcționa în orice moment. Desfășurarea activității de tăiere și rindeluire a lemnului fără autorizație de mediu este o contravenție continuă. S-a solicitat să se aibă în vedere și împrejurarea că în speța este vorba despre un utilaj profesional, de mare capacitate, folosit în activitatea de debitare masă lemnoasă.
La individualizarea sancțiunii, s-au avut în vedere împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social, conduita contravenientului, agentul constatator aplicând în mod corect criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 din OG 2/2001. Astfel: amenda contravențională a fost corect stabilită, în limitele prevăzute de lege și cu posibilitatea achitării a jumătate din minim - 2.5000 lei, în termen de 48 h. sancțiunea este expresie a principiului „poluatorul plătește", principiu statuat în legislația română privind protecția mediului care a transpus directivele europene. Fapta săvârșită de petent prezintă pericol social concret, ridicat, întrucât autorizația de mediu nu este un simplu act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, ci aceasta stabilește anumite condiții și parametrii pentru desfășurarea activității, astfel încât impactul asupra factorilor de mediu să fíe cât mai redus. Or, petentul a desfășurat activitate cu impact deosebit asupra mediului, în perimetrul ariei protejate Parcul Natural Apuseni, fără autorizația de mediu necesară o perioadă îndelungată de timp, la întâmplare, punând în pericol calitatea factorilor de mediu (aer, sol, apă) . Pericolul social al faptei rezultă și din cuantumul ridicat al sancțiunii aplicabile acesteia, fiind apreciat sub acest aspect de către legiuitor.
În drept a invocat art. 205 C.proc.civ, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2005 cu modificările ulterioare, Ordinul MMDD nr. 1798/2007.
Prin sentința civilă nr.175/2014 prima instanță a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/11.06.2013 întocmit de agenții intimatei, petentul a fost sancționat cu 10.000 lei amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 96 alin. 2 pct. 1 din OUG nr. 195/2005 cu motivarea că, în data de 27.03.2013 la ora 15:00, în urma verificărilor în teren la domiciliul petentului a fost identificată o instalație de debitat material lemnos care funcționează cu încălcarea obligațiilor de solicitare și obținere a actelor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului aplicându-i-se și sancțiunea complementară de suspendare a activității până la obținerea actelor de reglementare.
În cauză au fost audiați martorii M. S. D., M. E., J. T., G. M., EPERIEȘ I. M. și M. E. F..
Martora M. S. D. a declarat că este martora semnatar al procesului verbal si este angajata Agenției de Mediu Oradea, instituție distinctă de G. de Mediu însă care îsi are sediul in aceeași clădire cu G. de Mediu . Nu a fost la fața locului in luna martie 2013, ci doar când s-a încheiat procesul verbal in luna iunie la sediul Agenției a semnat in calitate de martor procesul verbal. La momentul încheierii si semnării procesului verbal nu a mai fost de față nimeni.
Martora M. E. a declarat că a auzit ca in luna martie din acest an a fost G. de Mediu in comună, însă nu poate preciza daca s-au deplasat la fata locului pentru ca nu știe. Știe că petentul deține un banzic, care nu este funcțional si știe acest lucru pentru ca de foarte mulți ani nu s-a lucrat cu el.
Martorul J. T. a declarat că este vecin cu petentul si a auzit ca in luna martie a acestui an G. de Mediu a fost in zonă dar nu a fost la fața locului .Petentul deține un banzic lângă casă si știe că de 4-5 ani petentul nu a lucrat cu acest banzic pentru că este mutat în altă parte, respectiv lângă șosea iar banzicul este situat pe terenul casei părintești a petentului. De 4-5 ani in jurul banzicului sau sub banzic nu există urme de tăiere a materialului lemnos, respectiv rumeguș sau resturi lemnoase.
Martorul EPERIEȘ I. M. a declarat că a fost angajatul Gărzii de Mediu până la 1 sept 2013. In toată luna martie 2013 în Munții Apuseni, respectiv pe toate raza localităților Arieșeni, G., Scărișoara, a desfășurat activități de control pentru a identifica abateri de la normele de mediu . A precizat că în data de 25 martie ceilalți doi colegi ai săi au fost cu autoturismul instituției pe majoritatea văilor, iar el s-a alăturat echipei în data de 26 martie la ora 11:00 în localitatea Runc și încă un . dacă a fost și la domiciliul lui R. D. pentru că nu și-l amintește, dar știe că a făcut controale la mai multe gospodării însă se aflase deja în zonă că sunt în control și deja nu mai era nimeni acasă. Atunci au luat hotărârea să discute cu autoritățile locale si să fie înștiințați cei pe care i-au găsit și au găsit anumite dificultăți, i-au identificat după reperele din teren a cui era gospodăria, să-i cheme la primărie pentru a discuta cu fiecare. In datele de 26 și 27 martie i-au chemat la primărie, respectiv la școala generală și au discutat cu fiecare încheind și notele de constatare, el având doar calitatea de asistent pentru data de 26 martie. El personal nu a aplicat nici o amendă dar a auzit că celor care nu au intrat în legalitate li s-au aplicat ulterior amenzi.
Martorul M. E. F. declarat că în luna martie anul curent a făcut parte din echipa de control care s-a deplasat in Scărișoara și in alte localități de pe Valea Arieșului pentru a verifica existența si legalitatea instalațiilor de debitat material lemnos in urma unor informații pe care le primise . Inițial s-a făcut deplasarea in teren si fiecare s-au deplasat pe cursul văilor din ., si din celelalte localități și unde au depistat instalații de debitat a încercat să ia legătura cu proprietarii si uneori au reușit, pentru celelalte instalații care erau in șoproane, după forma șopronului și-au dat seama că acolo există material de debitat si după urmele rămase, respectiv rumeguș, sau material lemnos. Pe unii cetățeni i-au găsit acasă si le-au cerut să vină a doua zi la Primărie sa să le aducă actele pe care le-au solicitat, pe cei care nu i-au găsit au cerut ajutorul viceprimarului si i-au convocat la Primărie.
Instanța a reținut, din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că scopul Convenției este acela al garantării unor drepturi concrete și efective și nu al unora teoretice sau iluzorii ( hotărârea Artico c.Italiei din 13 mai 1980) și că dreptul de acces la justiție nu se limitează la dreptul de a angaja o procedură civilă, ci aceasta trebuie să fie efectiv, incluzând dreptul de a obține o decizie a instanței sesizate ( Hotărârea Kutic c.Croația din 1 martie 2002 ), instanță care trebuie să se bucure de jurisdicție deplină, în sensul că această instanță trebuie să fie competentă să analizeze atât aspecte de fapt, cât și cele de drept ale cauzei ( hotărârea Koskinas c. Greciei din 20 iunie 2002) și care să poată stabili ea însăși starea de fapt ( hotărârea Peltier c. Franței din 21 mai 2002). O instanță care este ținută de interpretarea dată de către un organ administrativ unei chestiuni de fapt( hotărârea Devlin c. Marii Britanii din 30 octombrie 2001) sau de drept( hotărârea Chevrol c. Franție din 13 februarie 2003) deduse judecății nu va fi considerată ca având jurisdicție deplină.
În speță, din depozițiile martorilor audiați în cauză, a rezultat cu certitudine că agentul constatator nu a fost la fața locului pentru a verifica dacă există sau nu în posesia petentului instalație de debitat material lemnos, iar pe de altă parte petentul nici nu-și recunoaște semnătura de pe procesul verbal de control.
Potrivit art 15 alin 1 din OG 2/2001 „Contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.”
Din acest text legal rezultă că faptele contravenționale se constată prin propriile simțuri de către agenții constatatori.
Or, în speță agentul constatator nu s-a deplasat la fața locului pentru că martorii care sunt vecini cu petentul și care au fost audiați, au declarat că petentul nu deține un banzic lângă casă si știe că de 4-5 ani petentul nu a lucrat cu acest banzic pentru că este mutat în altă parte, respectiv lângă șosea iar banzicul este situat pe terenul casei părintești a petentului., iar agenții constatatori nu au fost în teren, ci doar la Primăria .> Din probele administrate în cauză, a rezultat că petentul nu deține instalație de debitat material lemnos rotund la domiciliu, astfel că nu a săvârșit nicio contravenție, ca atare a fost admisă plângerea petentului, anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr_/11.06.2013 întocmit de agenții intimatei și exonerat petentul de plata amenzii de 10.000 lei aplicată și a sancțiunilor complementare aplicate.
Intimata G. Națională de Mediu - Comisariatul General a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal de contravenție încheiat la data de 11.06.2013.
În motivare se arată că petentul R. D. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, în conformitate cu prevederile art. 96, alin. 2 pct. 1 din OUG nr. 195/2005 - pentru desfășurarea activității de tăiere și rindeluire a lemnului fără autorizație de mediu și cu sancțiune complementară de suspendare a activității până la obținerea actelor de reglementare.
Consideră că sentința pronunțată nu este temeinică și legală întrucât instanța de fond a interpretat în mod greșit starea de fapt si probatoriul administrat în cauză, concluzionând în mod eronat că fapta nu a fost constatată de către agentul constatator și că intimatul nu deține instalație de debitat material lemnos.
Astfel, instanța de fond nu a analizat înscrisurile depuse în probațiune, în special Nota de constatare din 27.03.2013 (f. 22), semnată fară nicio obiecțiune, prin care s-a reținut că Dl R. D. nu a declarat la ORC activitatea de tăiere și rindeluire a lemnului, că instalația există pe amplasament. De asemenea, instanța de fond nu a luat în considerare Adresa nr. 7983/2013 (f. 51) emisă de Agenția pentru Protecția Mediului A. prin care această instituție confirmă împrejurarea că petentul-intimat nu a solicitat și obținut autorizație de mediu pentru activitatea de tăiere și rindeluire a lemnului.
Instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la declarațiile martorilor propuși de instituția noastră M. E. F. și Eperieș I. M., care au fost Ia fața locului la momentul constatării contravenției și care au confirmat efectuarea controlului în teren, precum și starea de fapt reținută în nota de constatare și ulterior în procesul verbal de contravenție contestat. Martorul M. E. a arătat că „inițial s-a făcut deplasarea în teren și unde au depistat instalații de debitat a încercat să ia legătura cu proprietarii și uneori au reușit; pe unii cetățeni i-au găsit acasă și le-au cerut să vină a doua zi la Primărie, să le aducă actele solicitate, pe cei care nu i-au găsit au cerut ajutorul viceprimarului și i-au convocat la Primărie". De asemenea, din depoziția martorului Eperieș I. M. rezultă că „ s-au făcut controale la mai multe gospodării însă se aflase deja în zonă că sunt în control și deja nu mai era nimeni acasă, atunci au luat hotărârea să discute cu autoritățile locale și să fie înștiințate persoanele identificate cu gatere pentru a discuta cu fiecare, în datele de 26 și 27 martie i-au chemat la Primărie, au discutat cu fiecare, au încheiat Note de constatare. Nicio persoană nu a făcut obiecții la organele de control, deși le-au spus că au posibilitatea să facă obiecțiuni".
Instanța de fond, în mod greșit, a avut în vedere în pronunțarea sentinței atacate, exclusiv declarațiile martorilor propuși de intimat M. E., Juri T. și G. M. (f.59) pe care le-a interpretat eronat. Deși toți cei trei martori propuși de intimat au declarat că acesta deține un banzic/gater, în mod inexplicabil instanța de fond concluzionează că, din probele administrate rezultă că petentul nu deține instalație de debitat material lemnos rotund la domiciliu, astfel că nu a săvârșit nicio contravenție?!.
Referitor Ia depozițiile martorilor mai sus indicați, se menționează că acestea nu corespund adevărului, nu se coroborează cu celelalte probe, sunt declarații părtinitoare, sunt vecini ai intimatului (în speță fiind vorba de o comunitate extrem de mică, alcătuită din locuitori ai cătunelor din Munții Apuseni), în relații de prietenie, ajutându-se în mod frecvent la treburile gospodărești. In atare situație, considerăm că nu pot fi luate în considerare afirmațiile acestora potrivit cărora în cursul lunii martie a anului 2013 reprezentanții GNM nu ar fi efectuat verificări în teren, afirmațiile lor în acest sens fiind „,din auzite".
Fată de înscrisurile de la dosar care se coroborează cu declarațiile martorilor M. E. și Eperies I. M., în mod greșit instanța de fond a reținut încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în sensul că fapta contravențională nu a fost constatată prin propriile simțuri de către agenții constatatori.
Potrivit prevederilor art. 14, alin. 2 din OUG nr. 195/2005, funcționarea fără autorizație pe mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului. Ori, tăierea si rindeluirea lemnului este o activitate cu impact semnificativ asupra mediului, înscrisă în Anexa nr. 1 din Ordinul MMDD nr. 1798/2007, pentru desfășurarea căreia intimatul deține un utilaj profesional, de mare capacitate - un banzic, folosit în activitatea de debitare masă lemnoasă.
În cursul lunii martie a anului 2013, în zona comunelor Arieșeni, Scărișoara și G. de Sus au avut loc aprox 55 de verificări la instalațiile de debitat material lemnos, s-au aplicat peste 40 de sancțiuni contravenționale, doar 13 din cei sancționați au contestat amenda aplicată, situație în care se încadrează și intimatul.
De asemenea, se solicită a se avea în vedere practica judiciară constantă a Tribunalului A. ( dos. nr._, dos._, dos. nr._, dos. nr._ ,// dos. nr._, dos. nr._, etc.) în sensul respingerii plângerilor contravenționale formulate împotriva sancțiunii aplicate pentru desfășurare activitate fără autorizație de mediu și mai ales Dec. nr. 123/A/27.03.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dos, nr._, Dec. nr. 202/A/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dos, nr._ - spete identice, amenzile fiind aplicate cu ocazia aceleiași acțiuni de control din martie 2013.
În drept: OG nr. 2/2001, art. 466 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 195/2005
Petentul intimat a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Procedând la analizarea apelului, Tribunalul reține următoarele:
Petentul a fost sancționat contravențional în baza disp. art.96 alin.2 pct.1 din OUG nr.195/2005, potrivit cărora constituie contravenție încălcarea „ obligației persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum și a acordului de import/export și a autorizațiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate.”
Această obligație impusă de legiuitor trebuie analizată în contextul prevederilor art.12 alin.1 din OUG nr.195/2005, conform cărora „ Desfășurarea activităților existente precum și începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizației/autorizației integrate de mediu” și art.14 alin. 2, care menționează că „ Funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului.”
Pornind de la aceste reglementări legale, Tribunalul reține că procesul verbal de sancționare contravențională din data de 11.06.2013 a fost întocmit pe baza notei de constatare încheiată de comisari din cadrul GNM la data de 27.03.2013.
Din depoziția martorului Eperieș I. M. rezultă că în luna martie 2013 s-au desfășurat controale pe raza localităților Arieșeni, G. și Scărișoara pentru verificarea existenței și a legalității instalațiilor de debitat material lemnos.
Nu poate fi reținută susținerea petentului în sensul că organele de control nu s-ar fi deplasat la fața locului, ci doar a fost chemat la Primărie, având în vedere faptul că în nota de constatare încheiată la data de 27.03.2013 s-a consemnat că la data respectivă a fost efectuat controlul la domiciliul petentului, în localitatea Runc, nr.393, . în considerentele hotărârii atacate, referitor la faptul că petentul nu își recunoaște semnătura de pe actul de control, nu poate fi reținut de Tribunal în condițiile în care nici prin plângerea formulată și nici ulterior, petentul nu a făcut astfel de susțineri. De altfel, analizând semnătura de pe confirmarea de primire aflată la fila 27 din dosarul primei instanței, pe care petentul recunoaște că i-ar aparține, cu semnătura de pe nota de constatare, rezultă fără echivoc faptul că semnăturile aparțin aceleiași persoane.
Pe de altă parte, Tribunalul reține că rezultatele verificării în teren au fost următoarele: „Persoana fizică domnul R. D. nu are activitatea declarată la ORC și declară pe proprie răspundere că activitatea de tăierea și rindeluirea lemnului nu a mai fost desfășurată din anul 2008, dar instalația a rămas pe amplasament în conservare”. Așadar, se poate observa în mod clar faptul că organele de control nu au reținut că petentul desfășoară activitate de tăierea și rindeluirea lemnului, nu au constatat existența unor deșeuri rezultate ca urmare a funcționării banzicului deținut de acesta, nici măcar nu s-a precizat dacă instalația respectivă este funcțională sau nu. Pe de altă parte, planșele foto depuse la filele 89-90 nu sunt relevante pentru soluționarea prezentei cauze, având în vedere că poartă data de 05.03.2013, iar controlul la domiciliul petentului a avut loc la data de 27.03.2013.
Mai mult, depozițiile martorilor propuși de petent confirmă cele relatate de petent la momentul efectuării controlului, în sensul că banzicul este în stare de nefuncționare de 4-5 ani.
În contextul în care organele de control nu au constatat că petentul ar desfășura activitate de tăierea și rindeluirea lemnului, nu au identificat urme în jurul instalației, nu au reținut nici cel puțin faptul că banzicul ar fi în stare de funcționare, simpla deținere de către petent a unui banzic rămas „în conservare”, după cum se arată în nota de constatare, nu este de natură a determina îndeplinirea obligației de obținere a autorizației de mediu. De vreme ce textul legal face referire la „desfășurare” de activități și „funcționare” este de la sine înțeles că acestea trebuie să aibă loc în mod efectiv, or în cauza de față, comisarii de mediu nu au constatat asemenea operațiuni cu privire la petentul R. D..
Față de considerentele expuse mai sus, Tribunalul reține că soluția primei instanțe de admitere a plângerii și anulare a procesului verbal contestat este legală și temeinică, dar motivele corecte sunt cele reținute de instanța de apel, astfel că în baza disp. art.480 alin.1 NCPC va respinge ca nefondat apelul declarat de intimata G. Națională de Mediu- Comisariatul General.
În baza disp. art.453 NCPC va obliga apelanta G. Națională de Mediu- Comisariatul General să plătească intimatului R. D. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimata G. Națională de Mediu- Comisariatul General împotriva sentinței civile nr. 175/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ .
Obligă apelanta să plătească intimatului R. D. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2014
Președinte, C. C. | Judecător, L. A. P.- Transferat la Tribunalul Sibiu, Semnează PreședinteTribunal, | |
Grefier, M. P. |
Red. /Tehnored. C.C. /4 ex./07.07.2014
Jud. prima instanță: V. E. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 448/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1397/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
