Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 873/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 873/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 745/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 873/C./2014
Ședința publică de la 12 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant C. A. și pe pârât M.- A.- DGRFP B., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
La data de 12 mai 2014 reclamantul a depus la dosar concluzii scrise .
Se constată că, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 mai 2014 când pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzi scrise, Instanța a amânat pronunțarea la data de 12 mai 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._ reclamantul C. A. în contradictoriu cu M.- A.- DGRFP B., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:
- admiterea contestației formulate impotriva deciziilor de impunere nr._/18.07.2011 si nr._/18.07.2011, anularea lor ca netemeinice si nelegale
- anularea deciziilor de impunere privind penalitățile si dobânzile privind sumele stabilite prin aceste doua decizii de impunere respectiv deciziile de impunere nr. 701 si 702 din 30.12.2011
În motivarea cererii arată că, prin contestatiile nr. 3709/10,08,2011 si nr .4025/13.02.2012 înregistrate la D.R.A.O.V. B. a atacat Deciziile de impunere nr._/18.07.2011 si nr._/18.07.2011 ca fiind nelegale si netemeinice. De asemenea a atacat deciziile nr. 701 si 702 din 30.12.2011 referitoare la obligații de plata accesorii sumelor stabilite prin deciziile de impunere nr._/18.07.2011 si_/18.07.2011.
Având in vedere ca parata nu i-a soluționat contestațiile formulate in termenul prevăzut de lege, a introdus o acțiune pe rolul Tribunalului A., înregistrata sub nr. unic_/107/2011 pentru soluționarea acestor contestații.
Prin sentința pronunțata in dosarul nr._ (disjuns din dosarul nr._/107/2011) parata a fost obligată sa-i soluționeze contestațiile introduse împotriva deciziilor de impunere menționate anterior.
Prin decizia nr. 72/30.08.2012 D.G.F.P. A. nu s-a conformat sentinței menționate anterior si in loc sa soluționeze contestatiile a suspendat soluționarea acestora pana la pronunțarea instanței penale asupra faptelor reținute in sarcina sa, de deținere a țigaretelor pentru care au fost emise deciziile de impunere.
Arată că, nu a mai atacat aceasta decizie de suspendare a soluționării contestațiilor la Tribunalul A. si a așteptat soluționarea lor de către parata. Intre timp dosarul nr._/107/2011 s-a perimat.
Prin decizia nr. 842/29.10.2013 parata .a respins ca rămasa fara obiect contestația sa cu privire la suma de 40.866 lei arătând ca aceasta a fost soluționata prin decizia penala nr. 720/2013 a Curții de Apel A. prin care a fost soluționata cauza penala si admisa latura civila.
Consideră că, decizia penala aminitita mai sus nu are autoritate de lucru judecat cu privire la legalitate si temeinicia decizilor de impunere atacate. Singura instanța care se poate pronunța asupra legalității si temeiniciei unui act administrativ (conform legii 554/2004) este instanța de contencios administrativ, având in vedere ca actele administrative care fac obiectul prezentei cauze sunt anterioare modificării art. 4 din Legea 554/2004. Astfel, în cazul anularii acestor decizii de impunere va avea deschisa calea revizuirii hotărârii penale și pe cale de consecință respingerea acțiunii civile.
Conform art. 22 C.pr.pen. hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fata instanței civile doar cu privire la existenta faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia și nu cu privire la valabilitatea unor acte administrative.
Tot Curtea de Apel A. a stabilit in cuprinsul hotărârii amintite mai sus ca dispozitiile legale in baza cărora au fost emise deciziile de impunere erau abrogate la momentul emiterii lor, insa observă ca acest aspect nu a interesat-o pe parata.
I. Deciziilor de impunere nr._/18.07.2011 si nr._/18.07.2011 reclamantul le aduce următoarele critici:
1. Solicită să se sa constatate nulitatea deciziilor de impunere întocmite deoarece, se poate observa si din răspunsul primit de la parata (f.5 a Deciziei 842/2013) autoritățile vamale au făcut aplicarea Regulamentului CEE nr. 2913/92 in momentul in care au calculat valoarea accizelor si al taxelor vamale. Ori odată intrat in vigoare REGULAMENTUL (CE) NR. 450/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat) acesta a abrogat Regulamentul CEE nr. 2913/92 după cum reiese din art. 186 din acest REGULAMENT.
Articolul 186 Abrogarea
Se abrogă Regulamentele (CEE) nr. 3925/91, (CEE) nr. 2913/92 si (CE) nr. 1207/2001.
Ori, la data când au fost întocmite prezentele decizii de impunere, Regulamentul CEE nr. 2913/92 era de mult abrogat, ( REGULAMENTUL (CE) NR. 450/2008 a intrat in vigoare la 20 de zile de la data publicării in JOUE, conform art. 187 din REGULAMENT, iar publicarea a avut loc la 4.6.2008) astfel calculul accizelor si al taxelor vamale s-a făcut in baza unei legi abrogate, fiind in consecința ilegal.
Acest lucru a fost stabilit si de Curtea de Apel A. in cuprinsul deciziei penale nr. 720/2013
2. Valoarea in vama (baza de impozitare) a țigaretelor (țigarete de calitate inferioara), valoare la care s-au stabilit accizele, taxele vamale si TVA (TVA la care eu nu pot fi obligat fiind persoana fizica si nu comerciant) este greșit estimată și exagerat de mare, prețul final al țigaretelor depășind preturile maximale stabilite de lege. Astfel, consideră ca tot calculul făcut de parata este ilegal, mai ales ca are la baza si dispozitii legale abrogate, si nu este corect, astfel că solicită instanței anularea deciziilor de impunere contestate dacă ca urmare a recalculării eventualelor accize sau alte taxe pe care le-ar datora se va constata că stabilirea acestora s-a realizat cu încălcarea dispozitiilor legale.
3 Menținerea acestor decizii conduce la incalcarea art. 4 din Protocolul numărul 7 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, prin impunerea mai multor sancțiuni de natura penala pentru aceeași faptă.
Consideră că aplicarea a cate 4 sancțiuni diferite (confiscarea țigaretelor - obligarea la plata unor taxe uriașe cu privire la țigaretele confiscate - condamnarea pentru câte 2 infracțiunii pentru deținerea țigaretelor) de către 3 autorități diferite contravine principiului non bis in idem a. Faptele pentru care au fost aplicate sancțiunile au fost aceleași.
Faptele din data de 28.10.2010 și 26.11.2010 au stat la baza aplicării a câte 4 sancțiuni diferite, pentru fiecare dintre cele 2 fapte, de către organe de stat diferite, fiecare dintre aceste sancțiuni fiind de natură penală în sensul autonom al acestui termen potrivit Convenției -natura și severitatea fiecărei sancțiuni determinând reținerea caracterului penal al acestora- (cauza Asadbeyli si alții v.Azerbaijan pct 151-155) ."
Mai întâi agenții de poliție au confiscat în data de 28.10.2010 și 26.11.2010 toate țigaretele pe care le deține asupra sa când a fost oprit în trafic.
Apoi, prin Decizia nr._/18.07.2011 a Agenției Naționale de Administrare Fiscala Autoritate Națională a Vămilor -Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B. – a fost obligat la plata sumei de_ lei cu titlu de Taxe Vamale + TVA + Acciză pentru țigaretele confiscate la data de 28.10.2010. Prin Decizia nr._/18.07.2011 a Agenției Naționale de Administrare Fiscala Autoritate Națională a Vămilor a fost obligat la plata sumei de_ lei cu titlu de Taxe Vamale + TVA + Acciză pentru țigaretele confiscate la data de 26.11.2010.
Prin decizia penală nr. 720/28.06.2013 a Curții de Apel A., a fost condamnat la două pedepse 10 luni închisoare și 1 an și 10 luni închisoare (pedeapsă rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare cu suspendare) pentru fiecare din faptele din data de 28.10.2010 și 26.11.2010.
Din jurisprudența Curții rezultă că art. 4 al Protocolului nr. 7 trebuie să fie înțeles în sensul că interzice urmărirea penală sau judecarea a unei de-a doua "infracțiuni" în măsura în care aceasta decurge din fapte identice sau fapte care sunt în mod substanțial aceleași (Sergey Zolotukhin c. Federației R., cauza nr._/03) pct. 82).
Faptele pentru care au fost dispuse toate aceste 4 sancțiuni au fost deținerea țigaretelor pe care le-a cumpărat din piață.
b. Au fost aplicate mai multe sancțiuni pentru aceeași fapta și există o dublare a procedurilor
Susține că, se poate observa că 3 (confiscarea țigaretelor si cate 2 pedepse cu închisoarea) din cele 4 sancțiuni luate de către cele 3 autorități ale statului sunt definitive și au fost aplicate pentru deținerea de țigarete.
Procedurile în urma cărora au fost luate aceste sancțiuni au fost desfășurate de către 2 autorități ale statului (confiscare - organele de poliție, condamnările la pedeapsa închisorii -instanțele de judecată), acestea au început și au fost finalizate la date diferite, fiind succesive.
Arată că, dacă se va respinge aceasta contestație și se va acorda caracter definitiv unei a patra sancțiuni, (aplicate in urma unei alte proceduri, da către o alta autoritate publica pentru săvârșirea aceeași fapte) care datorita valorii sale si stării sale patrimoniale are caracter penal conform jurisprudentei Curții si astfel se va încălca art. 4 din Protocolul numărul 7 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
4. In situația in care se consideră ca nu se impune anularea deciziilor de impunere care fac obiectul prezentului dosar, solicită să se stabilească suma pe care trebuie sa o plătească fiecare separat, atat reclamantul cat si B. A. D. deoarece pe baza proceselor verbal de constatare si ridicare a țigaretelor se poate stabili exact cate țigarete deținea el si cate B. A., neimpunandu-se obligarea lor in solidar la întreaga suma.
II. Cu privire la deciziile de impunere 701 si 702 din 30.12.2011 referitoare la obligații de plata accesorii sumelor stabilite prin Deciziile de impunere nr._/18.07.2011 si_/18.07.2011, consideră că atâta timp cât aceste decizii nu au rămas definitive nu se pot calcula accesorii la sumele stabilite in cuprinsul lor.
Mai mult consideră că dacă parata nu s-a constituit parte civilă in procesul penal cu privire la eventualele penalități si dobânzi de intarziere rezulta ca acesta sunt eventual datorate doar ulterior pronunțării instanței penale si nicidecum anterior acestei date.
Având în vedere că de la momentul emiterii deciziilor de impunere nr._/18.07.2011 si_/18.07.2011 și până în prezent reclamantul a fost insolvabil neavând venituri sau bunuri urmăribile, susține că pârâta trebuia să facă aplicarea disp. art 9 din Ordinul nr. 447/13.06.2007, publicat in MO nr. 447/02.07.2007 privind declararea stării de insolvabilitate a debitorilor persoane fizice care prevede că pentru obligațiile fiscale principale înregistrate de debitorii insolvabili care nu au venituri sau bunuri urmăribile se datorează obligații fiscale accesorii până la data trecerii acestora în evidența separată, în conformitate cu prevederile art. 116 alin. (2) Ut. al) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Susține că, în mod ilegal pârâta nu l-a trecut în evidențele separate pentru a- i aplica penalități.
III. In situație respingerii prezentei contestații solicită obligarea paratei de a aplica dispozițiile . art 9 din Ordinul nr. 447/13.06.2007, mai exact trecerea sa în evidența separată, în conformitate cu prevederile art. 116 alin. (2) lit. al) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
In drept invocă dispozitiile Legii 554/2004, ale Ordinului nr. 447/13.06.2007 și ale O.G.
Pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinica si nelegala pentru motivele de fapt si de drept expuse in continuare.
In fapt, reclamantul a fost surprins in trafic de către IPJ A. având asupra sa cantitatea de 100 de cartușe de țigarete netimbrate, fara documente de proveniența ori un alt document care sa ateste plata drepturilor vamale de import aferente acestor bunuri, considerent pentru care Serviciul de investigare a fraudelor a constituit dosarul nr. 3500/P/2010.
La solicitarea IPJ A., Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale B. a constatat ca, in privința țigaretelor confiscate, sunt incidente dispozițiile art. 224, 225 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, stabilind o datorie vamala in cuantum de 31.274 lei, împreuna cu accesoriile aferente, conform art. 119 alin. 1, 120 alin. 7 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Obligațiile vamale au fost concretizate in Deciziile pentru regularizarea situației nr._, respectiv_/18.07.2011. Deciziile au fost atacate de către reclamant la organul ierarhic superior, dar soluționarea contestației a fost suspendata in temeiul art. 214 Cod procedura fiscala pana la soluționarea dosarului penal constituit in cauza.
In dosarul penal, reclamantul a fost condamnat definitiv la plata despăgubirilor civile, in cuantum de 40.866 lei, in favoarea pârtii civile Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale B., prin Sentința penala definitiva nr. 720/2013, pronunțata de către Curtea de Apel A.-I., in dosarul nr._ .
Soluționarea pe cale administrativa a contestației a fost reluata si contestația a fost respinsa ca fiind rămasa fara obiect, conform prevederilor pct. 11.1 lit. c din Ordinul președintelui A. nr. 450/2016 coroborate cu art. 214 alin. 4 Cod procedura fiscala, infatisate mai jos:
11.1. Contestația poate fi respinsă ca:
c) fiind fără obiect,... dacă prin reluarea procedurii administrative, luându-se act de soluția pronunțată de instanța penală se constată că cererea rămâne lipsită de obiect
Art. 214 (4) Hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
Prin Sentința penala nr. 720/2013, instanța de judecata a soluționat latura civila a cauzei, statuând cu autoritate de lucru judecat ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998-998 Cod civil, prin activitățile concret desfășurate inculpații C. A. si B. A. D. producând pârtii civile un prejudiciu cert.
S-a constatat de către Instanța penala ca este temeinica si legala obligarea in solidar a inculpaților la plata sumei de 40.866 lei, in favoarea pârtii civile. S-a prevăzut, de asemenea, ca modul de calcul al prejudiciului cauzat pârtii civile prin activitatea infracționala a celor doi inculpați a fost corect determinat prin aplicarea întocmai a prevederilor legale incidente in cauza.
In litigiul pendinte, reclamantul contesta actele administrative asupra cărora s-a pronunțat instanța penala prin admiterea acțiunii civile, prevalandu-se de dispozițiile art. 22 Cod procedura penala, conform cărora hotărârea penala definitiva are autoritate de lucru judecat in fata instanței civile doar cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savârșit-o si a vinovăției acesteia, nu cu privire la valabilitatea unor acte administrative.
Învederează Instanței ca susținerea reclamatului este neîntemeiata deoarece art. 22 alin. 1 din C.pr.pen., in privința aspectelor față de care operează autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale (existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o, a vinovăției acesteia), vizează o altă situație, aceea în care acțiunea penală se rezolvă separat și înaintea acțiunii civile. Or, in cazul reclamantului, acțiunea penala și acțiunea civila au fost judecate împreuna in fata instanței penale, astfel că formularea pe cale separata a unei acțiuni prin care se contesta pretențiile deduse judecații in procesul înfrânge autoritatea autoritatea de lucru
In ceea ce privește încălcarea art. 4 din protocolul nr. 7 la CEDO, pentru aplicarea principiul non bis in idem, trebuie sa existe o prima procedura penala care s-a finalizat printr-o hotărâre de condamnare a unei persoane, împotriva căreia s-a formulat o acuzație în materie penala, iar autoritățile sa demareze o a doua procedura penala, pentru aceeași fapta si cu privire la aceeași persoana, ceea ce nu este cazul in speța.
Referitor la cererea de impartire a despăgubirilor civile stabilite in mod solidar in sarcina inculpaților de către instanța penala, precizează că această solicitare este inadmisibila pe calea contenciosului administrativ, reclamantul având dreptul de a formula contestație la executare potrivit prevederilor art. 600 Cod procedura penala, care reglementează contestația privind executarea dispozițiilor civile.
Privitor la anularea Deciziilor nr. 701, 702/30.12.2011 referitoare la obligațiile de plata accesorii, precizează faptul că aceste decizii sunt aferente Deciziilor de regularizare a situației nr._/18.07.2011, respectiv_/18.07.2011, decizii asupra cărora s-a pronunțat in mod definitiv instanța penala prin Decizia nr. 720/2013. D. urmare, se impune respingerea acestui capăt de cerere ca nefondat.
Solicitarea de obligare la aplicarea dispozițiilor art. 9 din Ordinul nr. 447/13.06.2007, respectiv declararea stării de insolvabilitate a reclamantului, este inadmisibila deoarece obiectul acțiunii in contencios administrativ îlconstituie anularea unui act încheiat prin lezarea unui drept ori al unui interes legitim al unei persoane.
F. de cele ce preced, solicită respingerea acțiunii in contencios administrativ si menținerea in legalitate si temeinicie a actelor administrativ-fiscale contestate.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare învederând următoarele:
1. Cu privire la existenta autorității de lucru judecat.
Prezentul proces are ca obiect contestarea legalității si temeiniciei unor acte administrative care, doar o parte dintre ele( decizia nr_/18.07.2011 si decizia nr._/18.07.2011), au stat la baza admiterii acțiunii civile de către instanța penala.
Instanța penala nu s-a pronunțat asupra legalității si temeiniciei deciziilor de impunere contestate pentru ca, la momentul judecării cauzei penale, competenta verificării legalității si temeiniciei actelor administrative revenea exclusiv instanței de contencios administrativ, o acțiune cu privire la acest aspect fiind pe rol la Tribunalul A. la acel moment.
Prezenta acțiune nu este nici lipsita de interes deoarece în cazul anularii acestor decizii de impunere va avea deschisa calea revizuirii hotărârii penale și pe cale de consecință respingerea acțiunii civile care a avut la baza decizii de impunere nelegale si netemeinice.
2. Cu privire la incalcarea art. 4 din protocolul nr. 7 la C.E.D.O.
Art. 4 din protocolul nr. 7 la C.E.D.O. interzice aplicarea a doua sau mai multe sancțiuni de natura penala (noțiune autonoma care nu se confunda cu calificarea interna a sancțiunilor) pentru aceeași fapta. Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu face diferența in funcție de momentul demarării procedurilor impotriva persoanei, dupa cum greșit arata parata. Daca ar fi dupa susținerea paratei s-ar ajunge in situația absurda ca, pentru aceeași fapta, să se poată aplica oricâte sancțiuni de natura penala, cu condiția ca procedurile sa inceapa inainte de aplicarea primei dintre sancțiuni. Singura interpretare care respecta jurisprudenta Curții Europene este aceea ca odată aplicata o sancțiune cu caracter penal, pentru aceeași fapta nu mai pot fi aplicate alte sancțiuni cu caracter penal, chiar daca procedurile in vederea aplicării acestor sancțiuni sunt deja in curs.
3. Cu privire la stabilirea separata a sumelor ce au fost stabilite prin deciziile de impunere.
Prezentul proces are ca obiect contestarea legalității si temeiniciei deciziilor de impunere, nu a atacat modul de stabilire al despăgubirilor prin hotărârea data de instanța penala.
Pentru toate sumele stabilite prin deciziile de impunere contestate a fost obligat la plata lor in solidar cu B. A.. Arat din nou ca pe baza proceselor verbal de constatare si ridicare a țigaretelor se poate stabili exact cate țigarete deținea el si cate B. A., neimpunându-se obligarea lor in solidar la intreaga suma.
Astfel solicită, in subsidiar fata de anularea in totalitate a deciziilor de impunere, anularea parțiala si modificarea acestora in sensul stabilirii separate a sumei pe care eu si B. A. le avem de plătit.
4. Cu privire la anularea Deciziilor nr. 701 si 702 din data de 30.12.2011.
Faptul ca acestea sunt subsidiare altor acte administrative nu însemna ca acestea sunt prezumate absolut a fi legale. Aceste decizii sunt acte administrative si pot fi atacate conform legii contenciosului administrativ.
Reclamantul mai susține că, având in vedere ca de la momentul întocmirii deciziilor nr._/18.07.2011 si nr._/18.07.2011 a fost insolvabil, parata nu putea să- i calculeze penalități sau dobânzi. Prin emiterea deciziilor 701 si 702 din data de 30.12.2011 parata a încălcat dispozițiile art. 9 din Ordinul nr. 447/13.06.2007 si a art. 116 alin. (2) lit. al) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În esență arată că, având in vedere că parata i-a calculat in mod ilegal dobânzi si penalități solicită anularea Deciziilor nr. 701 si 702 din data de 30.12.2011.
Concluzionând, își menține toate susținerile formulate prin cererea introductiva si solicită admiterea acțiunii cum a fost formulata.
Reclamanta a solicitat acvirarea Dosarului nr._/107/2011.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Deliberând cu privire la excepția autorității de lucru judecat care a fost unită cu fondul prin Încheierea de ședință din data de 5 mai 2014, instanța reține următoarele:
În sarcina reclamantului au fost stabilite prin decizia de impunere nr._ din 18.07.2011 și nr._/18.07.2011 obligații vamale în cuantum de_ lei.
Aceeași sumă a fost stabilită în sarcina inculpatului C. A. ( în solidar cu celălalt inculpat) prin decizia nr. 720/2013 a Curții de Apel A. I. în dosarul penal nr._ .
Acțiunea dedusă judecății are două capete de cerere:
- unul principal . vizând anularea deciziilor de impunere_ și_/18.07.2011.
- unul subsecvent, vizând penalitățile și obligațiile pentru sumele stabilite prin decizii.
Soluționarea definitivă a laturii civile din procesul penal a avut ca urmare stabilirea cu putere de lucru judecat a cuantumului datoriei fiscale la suma de 40.866 lei care nu mai poate fi cenzurată pe cale administrativă.
Potrivit art. 214 alin. 4 Cod procedură fiscală, hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale care soluționează contestația, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
Susținerea reclamantului că hotărârea penală are autoritate de lucru judecat numai cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o, a vinovăției acestuia, vizează situația în care acțiunea penală se soluționează separat de acțiunea civilă.
În situația contestatorului împotriva căruia s-au judecat ambele acțiuni ( și civilă și penală), nu mai este posibilă formularea separat a unei acțiuni prin care să se conteste pretențiile stabilite în procesul penal, întrucât se aduce atingere puterii de lucru judecat.
Deși contestatorul nu solicită expres înlăturarea obligației de plată a acestor sume, este evident că la această soluție tinde.
În privința accesoriilor este firesc.ca acestea să curgă la sumele stabilite cu caracter definitiv .
Este adevărat că, o hotărâre penală nu are autoritate de lucru judecat asupra valabilității unor acte administrative dar nu trebuie ignorat că, contestatorul s-a mai adresat cu o acțiune identică înregistrată sub dosar nr._/107/2011, la Tribunalul A. vizând anularea celor două acte de impunere, fără a mai stărui la judecata în acel dosar, care s-a finalizat prin perimarea judecății.
Stăruința sa pe calea prezentei acțiuni, vizează aspecte deja lămurite de instanța pe latura penală și civilă.
Asupra cuantumului sumei datorate cu titlu de datorie vamală s-a pronunțat instanța penală prin decizia 720/2013.
Dacă contestatorul nu este lămurit cu privire la solidaritatea instituită în sarcina inculpaților, poate cere lămuriri instanței penale și nu instanței de contencios administrativ.
Contestarea valorii bazei de impozitare este susținută fără nici o probă în acest sens.
Se arată că valoarea este greșită fără a se face în concret această dovadă.
Nu corespunde adevărului că în Decizia penală 720/2013 s-a reținut că dispozițiile în baza cărora au fost emise deciziile de impunere erau abrogate la momentul emiterii lor.
La pagina 25 din decizie se arată că „ este adevărat că partea civilă a invocat ca temei juridic al constituirii de parte civilă pe lângă Codul Vamal și Regulamentul CEE nr. 2913/1992 și că Regulamentul CEE nr. 2913 /1992 a fost aprobat prin Regulamentul (CE) nr. 450 din 23 aprilie 2008, de stabilire a Codului Vamal Comunitar ( Codul Vamal Modernizat), publicat în Jurnalul Oficial al UE nr. L 145 din 4 iunie 2008,P.1 -64 . Însă, indicarea greșită a unor acte normative de către o parte din proces nu are nici o relevanță, întrucât legea îi rezervă judecătorului puterea de a califica juridic actele și faptele deduse judecății”.
Argumentul este valabil și în acest dosar și în plus, actele normative indicate erau și Codul vamal nu doar Regulamentul CEE.
Este firesc ca la calculul unei datorii vamale stabilite în mod legal și definitiv să curgă accesorii.
Insolvabilitatea contestatorului nu a fost constatată pentru ca datoria vamală să nu atragă accesorii.
Solicitarea de reținere a incidenței art. 9 din O_ și declararea stării de insolvabilitate nu face obiectul contestației prin care se solicită anularea actelor administrative. Această solicitare a contestatorului menționată în finalul contestației are caracter subsidiar, contestatorul susținând –o în condițiile în care instanța va respinge acțiunea. În plus declararea insolvabilității constituie o procedură specială care nu se demarează în fața instanței necesitând verificarea îndeplinirii unor condiții legale la autoritatea fiscală.
Invocarea art. 4 din Protocolul nr. 7 CEDO în procesul civil dar cu referire la sancțiunile penale aplicate în procesul penal este fără relevanță. Aceste aspecte pot fi ridicate în proces penal.
Pentru aceste motive va respinge ca neîntemeiată contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția puterii de lucru judecat invocată de către pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. A. domiciliat în A. I., . TOL 7, . în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., .. 7, jud. A. .
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2014.
Președinte, C. L. | ||
Grefier, D. M. |
Red. LC
Tehnored. MD/5ex/11.06.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1360/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
