Pretentii. Sentința nr. 1449/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1449/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 3283/107/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI C. ADMINISTRATIV
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ NR. 1449/C./2014
Ședința publică de la 14 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Grefier V. L.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul VEREȘIU T. în contradictoriu cu pârâtele DGRFP B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. A. pentru reclamant, lipsă fiind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal teritorial, invocată de pârâta DGRFP B. – AJFP A. prin întâmpinare (fila 22).
Avocata reclamantului solicită respingerea acestei excepții ca neîntemeiată, având în vedere că pârâta a fost cea care a încasat efectiv această taxa.
Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a organelor fiscale, având în vedere că din chitanța depusă la dosar reiese că taxa a fost achitată la AFP A..
Totodată, ridică din oficiu și pune în discuția mandatarei reclamantului, excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere că taxa în discuție a fost achitată la data de 3.12.2008 și că potrivit Codului fiscal termenul de prescripție începe să curgă la data de 1.01.2009 și s-a împlinit la 31.12.2013.
Avocata reclamantului solicită respingerea acestei excepții. Având în vedere că s-a solicitat în termen restituirea acestei taxe pe calea procedurii prealabile la data de 1.06.2012, apreciază că s-a întrerupt termenul de prescripție.
Instanța respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, ridicată din oficiu, având în vedere că potrivit procedurii prealabile (fila 4) reclamantul a solicitat restituirea taxei la data de 1.06.2012, moment în care termenul de prescripție s-a întrerupt și a început să curgă un nou termen la data de 1.01.2013 ce nu s-a împlinit.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat conform chitanței pe care o depune la dosar și taxa judiciară de timbru.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul VEREȘIU T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A.:
- obligarea pârâtelor să restituie suma de 1.151 RON, achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare potrivit chitanței . nr._ din 3.12.2008, precum și la plata dobânzii aferente, calculate conform Codului de procedură fiscală, de la data plății taxei și până la data restituirii efective.
În motivarea acțiunii, arată că, în fapt, a achiziționat un autovehicul de ocazie din Ungaria, stat membru al UE, iar pentru a-l înmatricula definitiv în România a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008.
Expune apoi reclamantul, pe larg, considerentele pentru care apreciază că taxa de poluare este neconformă cu art. 90 paragraful 1 TCE.
Examinând fondul cauzei, se reține de către tribunal că acțiunea este fondată.
În fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul de ocazie din Ungaria., stat membru al UE, iar pentru a-l înmatricula definitiv în România a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008.
Deși s-a adresat administrației finanțelor publice locale în vederea restituirii taxei de poluare, a primit un răspuns negativ.
Acțiunea de față este consecința refuzului nejustificat al pârâtelor de a restitui suma în discuție.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Articolul 3 din OUG nr. 50/2008 introduce o taxă (numită taxă pe poluare) pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3 În temeiul articolului 4 litera a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă vreo distincție nici între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele de ocazie.
Articolul 6 alineatul 1 din OUG nr. 50/2008 prevede modul în care se calculează taxa.
Articolul 14 din OUG nr. 50/2008 prevede că ordonanța intră în vigoare la 1 iulie 2008. Taxa se datora numai pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România ulterior acestei date. Aceasta nu era aplicabilă vehiculelor înmatriculate anterior și aflate deja în circulație.
OUG nr. 50/2008 a fost modificată prin OUG nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule. Potrivit acestei ordonanțe de urgență, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cm3 și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 erau exceptate de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit OUG nr. 50/2008. Aceste dispoziții urmau să rămână în vigoare până la 31 decembrie 2009.
OUG nr. 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a modificat din nou OUG nr. 50/2008. Această ordonanță prevede, printre altele, anumite exceptări suplimentare pentru anumite autovehicule înmatriculate pentru prima dată (indiferent dacă în România sau în alte state membre) între 15 decembrie 2008 și 31 decembrie 2009.
Tribunalul constată că OUG nr. 50/2008, atât OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în vigoare între 1.07.2008 și 14.12.2008, și ulterior între 1.01.2010 și până în prezent, dar și OUG nr. 50/2008, cu modificările aduse prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (actualul articol 110 TFUE).
Astfel, cu privire la OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în vigoare între 1.07.2008 și 14.12.2008, și ulterior între 1.01.2010 și până în prezent, s-a stabilit neconformitatea cu legislația comunitară, în sensul că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, din 7.04.2011, în cauza T. C‑402/09, Camera Întâi a Curții a stabilit, în cauza având ca obiect "Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor – Neutralitatea taxei între autovehiculele de ocazie importate și vehiculele similare aflate deja pe piața națională", cauza C‑402/09, cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la 16 octombrie 2009, în procedura I. T. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, Ministerului Mediului, că articolul 110 TFUE (fostul art. 90 TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Iar cu privire la OUG nr. 50/2008, cu modificările aduse prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, prin Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 iulie 2011 "Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor", în Cauza C‑263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Gorj (România), prin decizia din 24 martie 2010, primită de Curte la 27 mai 2010, în procedura I. N., s-a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În această din urmă hotărâre, s-a arătat:
"26. Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
27. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii T., citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia."
Constatând așadar că suma impusă în speță cu titlu de taxă de poluare, în vederea înmatriculării, nu poate fi datorată, potrivit legislației comunitare, instanța va dispune admiterea acțiunii ca întemeiată și va obliga pârâtele să restituie reclamantului suma achitată cu titlu de taxă de poluare.
La data de 18.04.2013, în Cauza C-565/11 (M. I. împotriva AFP Sibiu, AFM), CJUE a soluționat cererea de pronunțare a unei decizii preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu, care privește interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective.
Cu această ocazie, s-a reținut că „atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C‑397/98 și C‑410/98, R.., p. I‑1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, R.., p. I‑_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).
Curtea a arătat că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii.
Astfel, Curtea a reținut că, în speță, un regim precum cel prevăzut de art. 124 Codul de procedură fiscală, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință deoarece (..) această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Având în vedere cele de mai sus, (..) dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Așa fiind, se va admite acțiunea
În baza art. 483 din Codul de procedură civilă, vor fi obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 565,10 RON, cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară 65,10 lei, respectiv onorariu avocat 500 lei.
Pentru aceste motive.
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul VEREȘIU T., domiciliat în A. I., ., ., județul A., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sectorul 6, și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., cu sediul în A. I., ., județul A., și în consecință:
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 1.151 RON, achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare potrivit chitanței . nr._ din 3.12.2008, precum și la plata dobânzii aferente, calculate conform Codului de procedură fiscală, de la data plății taxei și până la data restituirii efective.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului 565,10 RON, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul A., potrivit art. 490 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. C. V. L.
Redactat DC
Tehnoredactat VL/15.10.2014/5 exemplare
| ← Pretentii. Sentința nr. 1371/2014. Tribunalul ALBA | Suspendare provizorie a executarii. Încheierea nr. 1593/2014.... → |
|---|
