Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Încheierea nr. 1716/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 1716/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 2871/107/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE Nr. 1716/C./2014
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier R. B.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE-DIRECȚIA REGIONALĂ JURIDICĂ și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., având ca obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: avocat C. Indira pentru reclamant și consilier juridic N. P. pentru pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA REGIONALĂ JURIDICĂ, lipsind pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 19.11.2014 s-a depus prin serviciul registratură de către pârâta DGRFP B. prin AJFP A., completare la întâmpinare prin care solicită respingerea capătului 2 de cerere așa cum acesta a fost modificat prin precizarea de acțiune și să se constate că a rămas fără obiect, întrucât prin Decizia nr._/06.08.2014, DGRFP B. prin AJFP A. a efectuat compensarea sumei de 576, 8 lei. S-a invocat și excepția lipsei procedurii prealabile în ceea ce privește sumele solicitate la compensare și data cu care această compensare a fost efectuată Fiind atașată și adresa emisă de AJFP A..
Se comunică avocatei reclamantului un exemplar din completarea la întâmpinare.
Avocata reclamantului învederează că reclamantului nu i-a fost comunicată decizia de compensare, însă ca urmare a acesteia a rămas fără obiect capătul 2 de cerere iar pentru primul capăt nu mai justifică nici un interes, motiv pentru care înțelege să renunțe la judecată..
Față de această împrejurare, instanța lasă cauza la a doua strigare pentru ca avocata reclamantului să depună în scris cererea de renunțare la judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă: avocat C. Indira pentru reclamant și consilier juridic N. P. pentru pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA REGIONALĂ JURIDICĂ.
Avocata reclamantului depune la dosar cerere de renunțare la judecată.
Instanța pune în discuție cererea de renunțare la judecată formulată de reclamant.
Avocata reclamantului solicită instanței să ia act de renunțarea la judecată, învederând că reclamantul nu se poate prezenta personal întrucât este plecat din țară.
Reprezentantul pârâtului nu se opune cererii de renunțare formulată de avocata reclamantului și nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța în baza disp. art. 394 din codul de procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul A. sub nr._ /29.05.2014 reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâții:
1. M. FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA G. JURIDICĂ și
2. DIRECȚIA G. REGIONALĂ a FINANȚELOR PUBLICE B. reprezentată în teritoriu prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- amendarea pârâtului de ordinul 1 prin conducătorul său, respectiv director general, pentru neexecutarea și nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, conform art. 24 alin. 2 și 3 din Legea nr. 554/2004 și obligarea acestuia la plata sumei de 100 lei reprezentând despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 21.12.2013 și până la data plății efective, conform art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004;
- obligarea pârâtei de ordinul 2 la compensarea creanței fiscale pe care o are, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 1310 lei cu suma de 576,8 lei datorată cu titlu de cheltuieli de judecată conform Sentinței civile nr. 2445/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. și Decizie civile nr. 65/A/2013 a Tribunalului A., definitive și irevocabile începând cu data de 14.04.2014, data înregistrării cererii de compensare și obligarea să stingă orice accesorii reprezentând dobânzi, majorări și penalități începând cu acea dată, conform art. 116, art. 117 pct. 1 lit. f), pct. 7 și 8 din Codul de procedură fiscală;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut următoarele.
În fapt, prin Sentința civilă nr. 2445/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. și Decizia civilă nr. 65/A/2013 a Tribunalului A., rămase definitive și irevocabile la data de 21 noiembrie 2013, pârâta de ord. 2 a fost obligată să-i plătească cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 576,8 lei.
Deși, potrivit art. art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, executarea hotărârii irevocabile se face în termen de cel mult 30 de zile, pârâta a refuzat să execute de bună voie hotărârile arătate. Astfel, la data de 4 decembrie 2014 a notificat AJFP A. somând-o să-i achite cheltuielile de judecată la care a fost obligată și totodată, i-a comunicat ambele hotărâri legalizate. Deoarece nu a primit niciun răspuns, la data de 13.01.2014 s-a adresat din nou AJFP A. și a cerut explicații referitoare la faptul că nu-i comunică niciun răspuns privind motivul pentru care nu-i restituie cheltuielile de judecată.
La data de 31.03.2014, prin adresa nr._/31.03.2014, pe adresa cabinetului de avocatura a avocatului său a venit un răspuns că nu i se poate restitui această sumă pentru că nu sunt legalizate hotărârile a căror punere în executare solicită. I s-a comunicat prin aceeași adresă că deși AJFP A. a întocmit și înaintat la MFP documentația aferentă avizului de restituire de două ori, documentația a fost restituită de fiecare dată motivându-se că hotărârile nu sunt legalizate. S-a anexat și adresa nr._/10.03.2014 emisă de Direcția G. Juridică din cadrul MFP.
La data de 12 mai 2014 s-a adresat Judecătoriei Alba Iulia pentru a-i comunica dacă cele două hotărâri sunt legalizate conform cerințelor legale. Răspunsul primit a fost că sunt legalizate și că îndeplinesc toate cerințele pentru a putea fi puse în executare silită. In consecință, pârâta pe lângă faptul că sub un anumit aspect, acest refuz este un abuz în serviciu, refuză în mod nelegal să pună în executare hotărârile instanței rămase definitive și irevocabile, fiind astfel îndreptățit să solicite despăgubiri pentru nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut în art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și totodată să solicite amendarea conducătorului instituțiilor pentru refuzul de a executa hotărârea judecătorească.
Deoarece a constatat că refuză să-i restituie cheltuielile de judecată, la data de 14 aprilie 2014, s-a adresat AJFP cu o cerere de compensare a creanței pe care o avea de plătit în cuantum de 1310 lei, deoarece în data de 13 ianuarie 2014 a achitat suma de data de 735 lei, rămânând un rest de achitat de 575 lei. Acesta este motivul pentru care a și solicitat compensarea pentru a se stinge integral creanța.
Prin adresa nr._/23.04.2014, i s-a răspuns că nu se poate soluționa favorabil cererea, întrucât Direcția G. Juridică din cadrul MFP nu a aprobat restituirea sumei de 576,8 lei solicitată. Potrivit Codului de procedură fiscală, operațiunea de compensare este o operațiune pe care organele fiscale sunt obligate legal să o execute înainte de operațiunea de restituire, operațiune la care organul fiscal va trece doar dacă există o diferență de restituit. Potrivit art. 116 pct. 5 lit. h) din Codul de procedură fiscală, creanțele sunt exigibile de la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate de restituire de către organul competent. În situația în care pârâta a refuzat să-i restituie suma de bani reprezentând cheltuieli de judecată, această sumă de bani trebuia compensată până la concurența sumei de rambursat sau de restituit, conform art. 117 pct. 1 lit. f), pct. 7 și 8 din Codul de procedură fiscală.
In concluzie, ambele pârâte refuză atât să-i restituie banii, invocând motive fără niciun temei legal, cât și să opereze compensarea, deși este o obligație legală a organului fiscal.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 8, art. 24 din Legea nr. 554/2004, art. 116, art. 117 pct. 1 lit. f) pct. 7 și 8 din Codul de procedură fiscală.
In probațiune, reclamantul a depus la dosar în copie certificată, următoarele înscrisuri: notificarea din data de 04.12.2013, adresa către AJFP A. din data de 13.01.2014, adresa nr._/31.03.2014, adresa nr._/23.04.2014, adresa nr._/10.03.2014 emisă de Direcția G. Juridică din cadrul MFP, adresa către Judecătoria A. I. pentru a-i comunica dacă cele două hotărâri sunt legalizate conform cerințelor legale și răspunsul primit, Sentința civilă nr. 2445/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. și Decizia civilă nr. 65/A/2013 a Tribunalului A., situația analitică de debite, plăți și solduri.
Pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B. prin întâmpinare a solicitat respingere acțiunii, învederând că organele fiscale executa de buna voie hotaririle judecătorești si respecta prevederile codului fiscal, ale codului de procedura fiscala si ale actelor normative date in aplicarea acestora.
In ceea ce privește restituirea sumelor de la buget art. 117 pct. 7 din O.G. nr. 92/2003 prevede ca, in situația in care debitorul figurează cu obligații restante, sumele solicitate la restituire vor fi restituite numai dupa efectuarea compensării.
Prin urmare, se restituie din buget sumele cerute numai in situația in care solicitantul nu figurează cu obligații restante, in caz contrar sumele solicitate la restituire vor fi compensate cu obligații scadente si neachitate .
Având in vedere aceste aspecte, consideră ca organele fiscale ale AJFP A. respecta prevederile legale in vigoare si nu este necesar sa fie obligate de instanța sa respecte legislația fiscala.
Referitor la restituirea cheltuielilor de judecata in suma de 576,8 lei solicitata la restituire de către reclamant prin cererea nr._ din 4.12.2013 menționează că AJFP A. a intocmit documentația prevăzuta de OMFP 2033/2013, pentru obținerea avizului de legalitate de la MFP Direcția Generala Juridica .
Pentru a fi puse in executare atât sentința civila nr. 2445/2013 pronunțata de Judecătoria A. I. cit si decizia civila nr. 65/A/2013 pronunțata in apel de Tribunalul A. trebuie sa fie legalizate si depuse in original la sediul organului fiscal.
In acest sens, atit telefonic cit si prin adresa nr._ /08.01.2014 AJFP A. a solicitat reclamantului sa anexeze cererii sale decizia civila nr. 65/A/2013 pronunțata in dosar nr._, in original si o copie a actului de identitate, in vederea întocmirii documentație pentru obținerea avizului de legalitate. Reclamantul s-a conformat, in urma discuției telefonice, situație in care adresa sus menționata nu a mai fost comunicata .
Cu adresa nr._/07.01.2014 AJFP A. a înaintat pentru prima data documentația la MFP - Direcția Generala Juridica respectiv: cererea reclamantului nr._ din data de 4.12.2013 in original, referatul de instrumentare dosar, copie act identitate, extras de cont, împuternicire avocațiala, sent. civ. nr. 2445/2013 si decizia nr. 65/A/2013 in original, legalizate .
Documentația a fost restituita prin adresa nr. 286.311/30.01.2014 motivat de faptul ca referatul întocmit de consilierul juridic care a instrumentat dosarul nu a respectat numerotarea paragrafelor in ordinea menționata de pct. 5.1 alini3 din OMFP nr. 2033/2013 iar acolo unde nu exista informații nu a făcut mențiunea ,,nu este cazul" si de faptul ca hotaririle judecătorești a căror punere in executare se solicita nu sunt legalizate.
Referatul de instrumentare a fost refăcut in condițiile cerute si documentația a fost din nou trimisa la MFP - Direcția Generala Juridica cu adresa nr._/28.02.2014, insa pe motivul nelegalizării hotarîrilor judecătorești.
Prin adresa nr. 286.911/10.3.2014, documentația a fost din nou restituita la AJFP A. pe In aceste condiții, văzând cele doua adrese ale MFP - Direcția Generala Juridica, alăturat adresei nr._/31.03.2014 AJFP A. a restituit reclamantului cele doua hotarâri judecătorești împreuna cu adresa primita de la MFP - DGJ, pentru a fi legalizate si depuse ulterior asa cum cere ministerul.
In data de 16.04.2014 reclamantul a înregistrat la secretariatul AJFP cererea nr._, prin care solicita compensarea sumei de 576,8 lei reprezentând cheltuieli de judecata, cu obligații restante, incepind cu data de 04.12.2013, respectiv data depunerii cererii de restituire, pe care face mențiunea ca hotaririle judecătorești, in original, legalizate sunt depuse la AJFP A. alături de cererea din 4.12._ .
La data înregistrării cererii de compensare, titlurile executorii, respectiv hotaririle judecătorești erau deja restituite către mandatarul reclamantului, avocat Cimpean Indira pentru a fi legalizate, intrucit cererea de restituire din 4.12.2013 fusese făcuta prin avocat.
Astfel, prin adresa nr._/23.04.2014 AJFP A. a răspuns la cererea de compensare a reclamantului, aratind faptul ca nu se poate realiza compensarea din lipsa de disponibil, intrucât MFP a respins de doua ori de la avizare, documentația trimisa de AJFP A., motivat de faptul ca hotarârile judecătorești nu sunt legalizate .
Reclamantul depune in data de 15.05.2014 o noua cerere de compensare înregistrata sub nr._ la care anexează din nou cele doua hotariri judecătorești in original, legalizate si adresa nr. 464/P/2014 a Judecătoria A. I. din care rezulta ca hotaririle sunt legalizate, definitive si irevocabile si pot fi puse in executare .
In aceste condiții, cu adresa nr._/22.05.2014 AJFP A. a trimis din nou la MFP - GJ toate actele insa, cu adresa nr. 288.349/30.06.2014 s-a restituit pentru a treia oara documentația la AJFP A. fara emiterea avizului de legalitate, pentru a se completa documentația cu cererea de compensare nr._ /16.04. 2014, situație in care nu s-a soluționat nici in prezent prima cerere formulata de reclamant respectiv cererea de restituire din data de 04.12.2013 .
In data de 23.06.2014 cu adresa nr._ documentele au fost din nou înaintate la MFP pentru obținerea avizului de legalitate.
F. de aceste aspecte, consideră ca AJFP A. nu are nici un fel de culpa întrucât a depus toate diligentele si a făcut toate demersurile necesare obținerii avizului de legalitate fara care nu se poate opera restituirea sau compensarea.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția G. Juridică prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, invocând următoarele excepții.
1. LIPSA CAPACITĂȚII PROCESUALE DE EXERCIȚIU A DIRECȚIEI GENERALE JURIDICE DIN C. MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
Așa cum rezultă din cuprinsul H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, Direcția G. Juridică este o direcție care se află în structura organizatorică a acestui minister. Sub acest aspect, trebuie reținut faptul că Direcția G. Juridică nu are personalitate juridică.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care definesc „autoritatea publică", este evident că Direcția G. Juridică nu poate avea calitate de pârât în cauza de față, aceasta contribuind, alături de celelalte direcții din minister, la îndeplinirea atribuțiilor Ministerului Finanțelor Publice, astfel cum au fost stabilite prin H.G. nr. 34/2009.
2. INADMISIBILITATEA ACȚIUNII.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea promovată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Direcția G. Juridică, pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, dispoziții legale care reglementează cu privire la obligația executării și al căror conținut este următorul:
„(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalități, în condițiile art, 894 din Codul de procedură civilă.
(2A1) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind executarea silită rămân aplicabile.
(3) ***Abrogat"
Așadar, o primă condiție pentru a exista posibilitatea invocării art. 24 din Legea nr. 554/2004 ca și temei de drept al unei acțiuni adresată instanței de contencios administrativ, este ca litigiul în legătură cu care este invocată neexecutarea hotărârii / hotărârilor judecătorești să se fi desfășurat exclusiv în materia contenciosului administrativ.
Or, așa cum rezultă din lecturarea celor două hotărâri judecătorești cu privire la care reclamantul susține că nu au fost puse în executare, acestea au fost pronunțate într-un litigiu ce a avut ca obiect contestație la executare, fiind pronunțată Sentința civilă nr. 2445 din 21.06.2013, de către Judecătoria A. lulia și, respectiv, Decizia civilă nr. 65/A din 21.11.2013, de către Tribunalul Albă, ambele în dosarul nr._ .
Așadar, litigiul invocat de reclamant nu s-a desfășurat în materia contenciosului administrativ, ci în materia dreptului comun, obiectul acestuia fiind contestație la executare.
Prin urmare, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în cauza de față, situație ce atrage inadmisibilitatea acțiunii.
3. EXCEPȚIA LIPSEI CALITĂȚII PROCESUALE PASIVE A MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA G. JURIDICĂ.
4. EXCEPȚIA LIPSEI CALITĂȚII PROCESUALE PASIVE A MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
Din economia textului de lege redat la pct. 2 se desprinde concluzia că în faza de executare a hotărârii judecătorești se menține același raport juridic care a avut loc la instanțele judecătorești care au pronunțat hotărârea a cărei punere în executare se solicită.
Altfel spus, un eventual litigiu care se naște ca urmare a invocării, de către reclamant, a faptului că hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă nu a fost pusă în executare, nu poate extinde cadrul procesual existent în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea, cu excepția faptului că o eventuală sancțiune este aplicată conducătorului autorității publice obligate (și nu unei alte autorități publice sau unei alte persoane).
Așa cum se poate observa din lecturarea hotărârilor judecătorești invocate de reclamant, litigiul desfășurat la Judecătoria A. lulia și, respectiv, la Tribunalul A., s-a purtat între C. loan, în calitate de contestator, si Administrația Finanțelor Publice A. lulia, în calitate de intimat.
Prin urmare, raportul juridic a avut loc între aceste două părți și, ca atare, cadrul procesual nu poate fi extins în prezenta cauză decât, eventual, sub aspectul participării în litigiu a conducătorului autorității publice care a avut calitatea de intimată în dosarul nr._ .
Numai după stabilirea acestui cadru procesual instanța învestită cu soluționarea prezentei cauze poate să analizeze dacă este acoperită condiția reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004, și anume aceea dacă autoritatea publică în discuție (Administrația Finanțelor Publice A. I.) a fost obligată, prin hotărârile judecătorești invocate de reclamant, să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, respectiv dacă a îndeplinit aceste obligații.
În doctrină, dar și în practica judiciară s-a impus concepția potrivit căreia calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Pornind de la acest concept și prin raportare la acțiunea dedusă judecății, este evident că în speță nu se realizează identitatea cerută de lege între cel care stă în judecată în calitate de pârât și cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății.
În consecință, faptul că reclamantul dorește să se judece în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Direcția G. Juridică, nu este de natură să și confere calitate procesuală pasivă, nici instituției publice (Ministerul Finanțelor Publice), și nici structurii din cadrul acesteia (Direcția G. Juridică).
Examinând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele.
La data de 21.11.2014 reclamantul a depus la dosar (fila 97) o cerere prin care solicită instanței să ia act că înțelege să renunțe la judecată .
Având în vedere principiul disponibilității consacrat expres de art. 9 alin. 3 din N.C.P.C. care guvernează procesul civil și față de manifestarea de voință expresă a reclamantului, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 406 alin 1 și 2 din N.C.P.C., instanța în baza disp. art. 406 alin 6 N.C.P.C. va lua act de renunțarea acestuia la judecată.
Pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Potrivit disp. art. 490 alin 1 raportat la art. 83 alin. 3 din N.C.P.C. recursul și motivele de recursul redactate prin avocat (pentru persoane fizice), prin avocat sau consilier juridic (pentru persoane juridice), se vor depune, sub sancțiunea nulității la instanța a cărei hotărâre se atacă, în speță la Tribunalul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza disp. art. 406 alin 6 din N.C.P.C. ia act de renunțarea reclamantului C. I., CNP_, domiciliat în A. I., ., jud. A., la judecata acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții:
- M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA G. JURIDICĂ, cu sediul în București, ., sector 5.
2. DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., .. 7, jud. B. – reprezentată în teritoriu prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A. I., ., jud. A..
Fără cheltuieli de judecata.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs redactate prin avocat se vor depune la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.11.2014.
Președinte, G. C. M. | ||
Grefier, R. B. |
Red. Tehnored. G.C.M.
Ex. 5/3.12.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 619/2014. Tribunalul ALBA | Alte cereri privind executarea silită. Decizia nr. 360/2014.... → |
|---|
