Anulare act administrativ. Sentința nr. 153/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 153/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 332/57/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV,
FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA Nr. 153/C./2015
Ședința publică din 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei în C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâții M. A. și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și O. Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și pescuit A., având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat I. C. pentru reclamantă și reprezentanta pârâților, consilier juridic E. Miclaela M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Instanța pune în discuție verificarea competenței de soluționare a cauzei.
Avocata reclamantului depune împuternicire avocațială și susține că în fața Curții de Apel A. I. atât reclamanta, cât și pârâții au susținut că competența soluționării prezentei cauze aparține Curții de Apel A. I..
Mai susține că reclamanta atacă răspunsul Ministerului A. și Dezvoltării Rurale la contestația formulată împotriva notificării prin care a fost declarată neeligibilă pentru finanțare din fonduri gestionate de către pârât, că la 30 de zile după comunicarea soluției către reclamantă s-a formulat contestația împotriva notificării, astfel încât este îndeplinită condiția parcurgerii procedurii prealabile. Pârâtul M. A. și Dezvoltării Rurale a emis un răspuns dat contestației și nu o decizie, răspunsul ministerului a fost atacat în termenul de 6 luni, așa încât se impune a fi avute în vedere dispozițiile art. 10 ind.1 din Legea nr. 554/2004, iar ordinul depus de către pârât nu prevede o altă procedură pe care reclamanta ar fi trebuit să o urmeze și există la dosar copii a trei sentințe pronunțate la nivelul curții de apel prin care au fost soluționate în fond cauze similare.
Reprezentanta pârâților depune la dosar delegație de reprezentare. Susține că prin raportare la dispozițiile art. 10 ind.1 din Legea nr. 554/2004, competența în soluționarea cauzei de față aparține Curții de Apel A. I., fiind atacat un act administrativ emis de o autoritate publică centrală în domeniul fondurilor europene.
Având în vedere obiectul cauzei, instanța invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ Fiscal și de Insolvență și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL
Asupra excepției necompetenței materiale de față :
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel A. I. sub dosar nr. _, reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâții M. A. și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, O. Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit A. a solicitat anularea răspunsului 36.509 din data de 12.11.2013 și, în consecință, să se constate ca fiind eligibilă cererea de finanțare a reclamantei nr. 123F_ cu titlu „Creșterea productivității la . SRL prin achiziționarea de utilaje performante prin Schema de ajutor de stat N 578/2009, aferentă măsuri 123”, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a depus cerere de finanțare la OJPDRP A. pentru obținerea unei finanțări nerambursabile în cadrul Măsurii 123, că prin notificarea_/23.08.2013 s-a bifat „Nu” la criteriul de eligibilitate deoarece există necorelări între capacitatea de exploatare propusă prin proiect și disponibilul de masă lemnoasă din zonă, că împotriva acestei notificări a formulat contestație în temeiul art. 7 din Legea 554/2004 în fața pârâtei MADR- APDRP, înregistrată cu nr. 5430/30.08.2013, care a emis răspunsul nefavorabil reclamantei cu nr. 36.509/12.11.2013.
În esență, reclamanta susține eligibilitatea proiectului său și îndeplinirea condiției EG 1.
În drept, s-au invocat prevederile art. 10 și 11 Legea 554/2004
În probațiune s-au depus în copie următoarele înscrisuri: notificarea_/23.08.2013, Hot 57/23.02.2011, contestație, răspunsul 36.509/12.11.2013, extras de carte funciară_ Aiud,, factura_/6.04.2011, act adițional la contract de vânzare cumpărare din 06.04.2011.
Pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform OG 41/2014) a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prealabil, pârâta a indicat că potrivit modificărilor legislative, se impune citarea în cauză în calitate de pârâtă a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ( în continuare A.F.I.R.) în locul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale de folosință a Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit A., actuala instituție O. Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale A., raportat la prevederile art. 3 și 4 OUG 41/2014.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut, în esență, că proiectul este neeligibil pentru neîndeplinirea criteriului de eligibilitate EG1 existând necorelări între capacitatea de exploatare care se intenționează să fie atinsă prin proiect și disponibilul de masă lemnoasă din zonă și județele limitrofe, achizițiile propuse fiind exagerate și prognozele nerealiste.
În drept, s-au invocat prevederile codului de procedură civilă, Legii 554/2004, OUG 41/2014, HG 224/2008, Ordinul 567/2008, Regulamentul CE 1998/2006, 65/2011, 1698/2005, Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, Ghidul solicitantului aferent Măsurii 123, Legea 346/2004 iar în probațiune s-a depus copia documentației care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate.
În ședința publică din 07.11.2014, reprezentantul reclamantei a precizat că face obiectul acțiunii atât răspunsul_/12.11.2013 cât și notificarea_/23.08.2013 a pârâtului de ordin II pentru ca, ulterior, la 26.11.2014 să precizeze în scris că acțiunea este îndreptată împotriva răspunsului_ din 12.11.2013 formulată de MADR –APDRP.
În precizarea scrisă se arată că notificarea_/23.08.2013 reprezintă procedura prealabilă intentării prezentei acțiuni, în conformitate cu dispozițiile art. 7 al. 1 Legea 554/2004.
Verificând din oficiu competența instanței sesizate, Curtea de Apel a invocat excepția de necompetență materială, iar prin sentința nr.285/2014 a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența în favoarea Tribunalului A., Secția de contencios administrativ.
În acest sens, s-a reținut că reclamanta a depus cerere de finanțare la OJPDRP A. pentru obținerea unei finanțări nerambursabile în cadrul Măsurii 123, pentru proiectul „Creșterea productivității la . SRL prin achiziționarea de utilaje performante prin Schema de ajutor de stat N 578/2009, aferentă măsuri 123” și prin notificarea cererii de finanțare neeligibilă_/23.08.2013 emisă de Centrul Regional de plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Centru 7 A. I. a fost informată că, în urma verificării și evaluării cererii de finanțare și după aprobarea de către Autoritatea de Management pentru PNDR a Raportului de evaluare din 21.08.2013, proiectul este neeligibil nefiind îndeplinit criteriul de eligibilitate EG1 existând necorelări între capacitatea de exploatare care se intenționează să fie atinsă prin proiect și disponibil masa lemnoasă din zona și din județele limitrofe, fapt menționat în solicitare informații suplimentare dar nerezolvat. Se menționează și că solicitantul nu face dovada proprietății asupra terenului.
Împotriva acestei notificări, reclamanta a formulat contestație și cu adresa de răspuns nr._/12.11.2013 M.A.D.R.- A.P.D.R.P. răspunde contestației informând solicitantul că, în suma analizei în cadrul Comisiei de contestații aferente licitației de proiecte 2 iulie-14 august 2012, contestația a fost respinsă.
Reclamanta formulează prezenta acțiune în contencios administrativ, contestând răspunsul primit.
În materia contenciosului administrativ, Legea 554/2004 stabilește în art. 10 competența materială a instanței de fond raportat la două criterii: organul emitent al actului contestat și valoarea litigiilor.
În ceea ce privește cererile având ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, aliniatul 1 indice 1 al art. 10 stabilește că toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Așadar, în speță, constatând că obiectul cauzei îl reprezintă răspunsul autorității la cererea reclamantei de finanțare nerambursabilă a proiectului „Creșterea productivității la . SRL prin achiziționarea de utilaje performante prin Schema de ajutor de stat N 578/2009, aferentă măsuri 123” este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat.
În aprecierea curții de apel, în speță, actul administrativ vătămător și contestat este emis de o autoritate publică de nivel local, respectiv, actul înregistrat sub nr._/23.08.2013 emis de către ADR Centru A., intitulat scrisoare de notificare privind respingerea finanțării. Autoritatea regională este tot o autoritate publică locală și nu una centrală.
Actul emis de M.D.R.A.P. înregistrat sub nr._/12.11.2013 nu este decât răspunsul la contestația formulată de reclamantă împotriva primei notificări, respectiv, răspunsul la calea de atac administrativă prealabilă prevăzută de lege, așa cum bine precizează reclamanta.
Principial, potrivit art. 7 Legea 554/2004, persoana care se consideră vătămată, fiind obligată să parcurgă procedura plângerii prealabile, are posibilitatea să opteze între a uza calea recursului grațios la organul emitent al actului administrativ pe care îl socotește nelegal și vătămător sau calea recursului ierarhic la unitatea supraordonată ierarhic celei emitente, în cazul în care această autoritate există.
În cazul în care persoana vătămată exercită recursul ierarhic, actul administrativ care produce efecte juridice și constituie punctul de plecare al litigiului, este actul administrativ împotriva căruia s-a formulat recursul ierarhic iar nu rezolvarea dată acestei forme de procedură prealabilă.
Calitatea de autoritate locală sau centrală a emitentului unui act administrativ produce efecte asupra competenței materiale de judecare a cauzei, care se determină în raport cu poziția autorității emitente a actului propriu-zis.
În calificarea unei autorități publice ca fiind centrală sau locală determinantă nu este subordonarea ierarhică și nici personalitatea juridică, ci întinderea teritorială a competenței.
Având în vedere că în terminologia legii 554/2004 sintagma „autorități publice locale și județene” se referă atât la administrația locală propriu – zisă, cât și la palierul teritorial al administrației de stat, compus din entități publice deconcentrate la nivel local ori județean și reținând că actul administrativ care a dat naștere raporturilor juridice specifice de drept administrativ în speță este notificarea cererilor de finanțare neeligibile_/23.08.2013, act emis de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centru 7 A. I. și că celelalte cereri sunt accesorii cererii principale îndreptate împotriva actului administrativ vătămător, Curtea a constatat că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul A., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului A.- Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la data de 15.01.2015.
La termenul de judecată din 25.02.2015, instanța a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ Fiscal și de Insolvență, reținând cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
Astfel, indiferent de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată vizează anularea doar a răspunsului nr._/12.11.2013 comunicat de MADR –APDRP sau și a notificării nr._/23.08.2013 emise de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit-Centru 7 A. I., aceste aspecte nu sunt de natură a determina modificări în ce privește competența materială a instanței de contencios administrativ în soluționarea prezentului litigiu.
În acest sens, relevante sunt disp. art. 1 alin.1 din OUG nr.13/2006 potrivit cărora „Se înființează Agenția de Plăti pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, denumită în continuare Agenția, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului A., Pădurilor și Dezvoltării Rurale, finanțată din venituri proprii și subvenții alocate de la bugetul de stat, cu sediul în municipiul București, .. 43, sectorul 1, prin reorganizarea Agenției SAPARD, care se desființează.”
De asemenea, art.5 alin.2 din același act normativ stipulează că „ În condițiile delegării funcțiilor de către M. A. și Dezvoltării Rurale, prin Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală, principalele atribuții pentru activitatea de implementare tehnică ale Agenției sunt:
a) primirea cererilor de finanțare întocmite de potențialii beneficiari ai proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR;
b) verificarea cererilor de finanțare, în vederea aprobării proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, în raport cu criteriile eligibile stabilite prin programe;
c) selectarea proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, în conformitate cu prevederile programelor;
d) stabilirea obligațiilor contractuale dintre Agenție și potențialii beneficiari și totodată aprobarea începerii derulării proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR;”
Așadar, chiar dacă experții din cadrul centrelor regionale de plăți procedează la verificarea, evaluarea, acordarea punctajelor și completarea fișelor de evaluare, toate aceste operațiuni și acte emise sunt considerate a fi efectuate de APDRP, directorii generali adjuncți ai centrelor regionale de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit (fără personalitate juridică) subordonându-se directorului general al Agenției, conform disp. art.4 alin.2 din OUG nr.13/2006.
Aceleași prevederi au fost preluate și în ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 41 din 18 iunie 2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Potrivit disp. art.10 alin.1 ind.1 din Legea nr.554/2004 ,,Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”
Față de faptul că reclamanta contestă un act administrativ emis de către o autoritate publică centrală prin care se dispun măsuri in sensul declarării ca neeligibil a unui proiect pentru accesarea FEADR, se constată că sunt incidente prevederile art.10 alin.1 ind.1 din Legea contenciosului administrativ, care prevăd competența curților de apel in astfel de litigii, indiferent de valoarea sumei contestate.
Competența materială este reglementată de norme procedurale imperative, așa încât instanța sau părțile nu pot deroga de la prevederile Codului de procedura civilă prin care se stabilesc instanțele care au competența materială de soluționare a anumitor litigii.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 129 alin. 2 pct. 2 coroborat cu art. 96 pct. 1 din NCPC, art. 10 alin. 1 ind.1 din Legea nr. 554/2004 va fi admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ Fiscal și de Insolvență și în consecință, se va declina competența la Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Constatând existența conflictului negativ de competență, în baza disp. art. 134 coroborat cu art. 135 alin. 1 NCPC, se va suspenda din oficiu judecata cauzei, dosarul urmând a fi înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ Fiscal, în vederea soluționării conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență și, în consecință:
Declină competența soluționării acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâții O. Județean de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală Pescuit A. și M. A. și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București, în favoarea Curții de Apel A. I. - Secția de contencios administrativ și fiscal
Constată existența conflictului negativ de competență între Tribunalul A. și Curtea de Apel Alba Iulia .
În baza disp. art. 134 NCPC, suspendă din oficiu judecata și înaintează dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ Fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 25 Februarie 2015
Președinte, C. C. | ||
Grefier, E. B. |
Red./Tehnoredactat CC/5 ex/9 Martie 2015
| ← Alte cereri. Sentința nr. 115/2015. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 157/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
