Alte cereri. Sentința nr. 115/2015. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Sentința nr. 115/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 3468/107/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr._

SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 115/C./2015

Ședința publică de la 17 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. B. B.

Grefier M. R.

Pe rol se află pronunțarea cauzei privind pe reclamanta . pe pârâta P. CÎMPENI, PRIN PRIMAR, având ca obiect alte cereri.

La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că mersul dezbaterilor au fost reținute în cadrul încheierii de ședință din data de 03.02.2015, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de astăzi.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A., la data de 14.07.2014, reclamanta . solicitat, în contradictoriu cu pârâta P. CÎMPENI, PRIN PRIMAR, ca, prin hotărâre, să se dispună:

- scutirea reclamantei de la plata impozitului pe mijloacele de transport public de persoane, astfel cum sunt menționate in adeverința nr. 7584/06.05.2014;

- cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial;

In fapt, reclamanta susține că are ca obiect principal de activitate transporturi rutiere de calatori, in acest sens deținând licențe valabile de transport si de traseu. Arată că, având in vedere faptul ca efectuează servicii de transport județean de persoane, a solicitat in nenumărate rânduri paratei sa procedeze la scutirea sa de la plata impozitului pentru mijloacele de transport public de persoane aflate în proprietatea sa, având in vedere prevederile legale in materie, insa de fiecare data răspunsul primit a fost faptul ca nu se încadrează în categoria operatorilor de transport public local de călători, prin urmare nu intră sub incidența articolului menționat și nu poate beneficia de scutirea prevăzută.

Susține că, prin ultima adresa înregistrată la P. Cîmpeni sub nr. 208 din data de 09.05.2014, în calitate de persoană juridică care efectuează servicii de transport județean de persoane prin curse regulate, pe bază de licențe de traseu, a solicitat din nou Primăriei C. - C. Impozite și Taxe scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport în baza art. 262 lit. d din Codul Fiscal.

Urmare a solicitării, la data de 03.06.2014 prin adresa cu nr. 5913 pârâta a refuzat acceptarea scutirii, motivând că reclamanta nu se încadrează în categoria operatorilor de transport public local de călători și, prin urmare, nu intră sub incidența articolului menționat și nu poate beneficia de scutirea prevăzută.

Având in vedere refuzul nejustificat al paratei de a rezolva favorabil cererea sa, a formulat prezenta acțiune, înțelegând să-și exercite dreptul de a solicita scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport, arătând că îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de aceasta.

Potrivit art. 262 lit. d din Codul fiscal, impozitul pe mijloacele de transport nu se aplică pentru mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localități dacă tariful de transport este stabilit în condiții de transport public.

F. de aceasta, menționează faptul că utilizează tarife de călătorie aprobate prin Hotărârea Consiliului Județean A. nr. 216 din 27 decembrie 2012, care confirmă faptul că tariful de transport este stabilit în condiții de transport public, dovada în acest sens fiind Adeverința nr. 7584/06.05.2014.

Mai mult decât atât, prevederile art. 104 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal stabilesc că "Intra sub incidența prevederilor art. 262 lit. d) din Codul fiscal operatorii de transport public local de calatori a căror activitate este reglementata prin Ordonanța Guvernului nr. 86/2001 privind serviciile regulate de transport public local de calatori, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 284/2002, denumita in continuare Ordonanța Guvernului nr. 86/2001".

Ordonanța Guvernului nr.86/2001 a fost abrogată, însă de Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local, care prevede la art.4 alin. 1 următoarele: "Este considerat serviciu de transport public local de persoane prin curse regulate transportul public care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) se efectuează de către un operator de transport rutier, astfel cum acesta este definit și licențiat conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 102/2006, cu modificările ulterioare, sau de către un transportator autorizat, așa cum acesta este definit și autorizat conform prevederilor prezentei legi;

b) se efectuează pe raza teritorial-administrativă a unei localități, respectiv pe raza administrativ-teritorială a zonei metropolitane, sau numai între localitățile unui județ în funcție de tipul de transport stabilit potrivit legii. în cazul în care traseul transportului pe șină depășește limita locali|iții, acesta va fi considerat transport public local;

c) se execută pe rute și cu programe de circulație prestabilite de către autoritățile competente desemnate potrivit legii( consiliul local, consiliul județean sau consiliul general al Mun. București);

d) se efectuează de către operatorul de transport rutier sau transportatorul autorizat cu mijloace de transport în comun, respectiv cu autobuze, troleibuze, tramvaie sau metrou, deținute în proprietate sau în baza unui contract de leasing, înmatriculate sau înregistrate, după caz, în județul sau localitatea respectivă. în condițiile prezentei legi, transportul realizat cu troleibuze, tramvaie sau metrou se realizează de către transportatorii autorizați;

e) persoanele transportate sunt îmbarcate sau debarcate în puncte fixe prestabilite, denumite stații sau autogări, după caz;

f) pentru efectuarea serviciului, operatorul de transport rutier sau transportatorul autorizat percepe de la persoanele transportate un tarif de transport pe bază de legitimații de călătorie individuale eliberate anticipat, al căror regim este stabilit de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 102/2006, cu modificările ulterioare;

g) transportul cu autobuzele se efectuează numai pe bază de licențe de traseu și caiete de sarcini, elaborate și eliberate în condițiile stabilite prin normele de aplicare elaborate și aprobate prin ordin comun al ministrului administrației și internelor și al ministrului transporturilor și infrastructurii, denumite în continuare Norme."

Susține reclamanta că, fata de cele menționate mai sus, este evident faptul că serviciul de transport public local de persoane prin curse regulate se efectuează fie numai pe raza teritorial-administrativă a unei localități, în cazul transportului local, fie numai între localitățile unui județ, în cazul transportului județean. Astfel, atât cei care efectuează transport local de persoane cât și cei care efectuează transport județean de persoane se încadrează în categoria celor scutiți de la plata impozitului pe mijloacele de transport, bineînțeles dacă îndeplinesc cumulativ și celelalte condiții necesare.

Arată că, având în vedere că realizează transport public de persoane prin curse regulate numai între localitățile județului A., fapt confirmat prin Adeverința nr. 7584 din data de 06.05.2014 și îndeplinește totodată celelalte condiții necesare scutirii de la plata impozitului, consider întemeiată prezenta acțiune și solicit admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecata

În drept: art. 7 si art. 8 alin 1 din legea 544/2004 actualizata coroborat cu art. 262 alin. 1 lit. d Cod Fiscal, pct. 104 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal, art. 4 alin. 1 lit. b din Lege nr. 92/2007, Art. 352 din OUG 109/2005 modificata prin Legea 102/2006, art. 94 alin. 1 lit. h, art. 194, art. 453 Cod pr. Civ,

In probațiune: interogatoriul paratei și înscrisuri, constând în:

- Adresa nr.208/09.05.2014 emisa de subscrisa si răspunsul primit de la parata nr. 5913/03.06.2014

- Adresa nr. 242/20.12.2014 emisa de subscrisa si răspunsul primit de la parata sub nr._/17.01.2014

- Adeverința nr. 7584/06.05.2014 emisa de Consiliul Județean A.

- Licența de transport public de persoane . nr._

- Licențele de traseu: . nr._ si caietul de sarcini al licenței de traseu, . nr._ si caietul de sarcini al licenței de traseu, . nr._ si caietul de sarcini al licenței de traseu, LT nr._ si caietul de sarcini al licenței de traseu, . nr._ si caietul de sarcini al licenței de traseu, . nr._ si caietul de sarcini al licenței de traseu, . nr._ si caietul de sarcini al licenței de traseu, . nr._ si caietul de sarcini al licenței de traseu, . nr._ si caietul de sarcini al licenței; . nr._ si caietul de sarcini al licenței, . nr._ si caietul de sarcini al licenței, . nr._ si caietul de sarcini al licenței, . nr._ si caietul de sarcini al licenței, . nr._ si caietul de sarcini al licenței;

- cărțile de identitate ale autovehiculelor cu nr. de înmatriculare:_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ;

- Decizia de impunere emisa de P. Cimpeni nr. 1270/04.02.2014

- Interogatoriul paratei

La data de 18.08.2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei procedurii prealabile, arătând că:

Așa după cum prevede art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prevedere legală de care se prevalează și reclamanta prin indicarea, la motivarea în drept a acțiunii sale, a acestui articol „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Susține că, după cum rezultă din actele anexate de reclamantă la acțiunea inițială, acesteia i s-a comunicat Decizia de impunere înregistrată sub nr. 1270/04.02.2014, primită la data de 28.02.2014.

Apreciază că actul administrativ la care face referire textul de lege de mai sus este această Decizie de impunerea cărei revocare trebuia solicitată de către reclamantă în termen de 30 de zile de la comunicare, lucru care nu s-a întâmplat

Așadar nefiind îndeplinită această procedură prealabilă de către reclamantă așa cum prevede textul de lege ne aflăm în situația ca, contestația împotriva actului administrativ să nu poată fi admisă.

Abia în luna mai 2014, reclamanta din prezentul dosar înaintează o adresă către P. orașului Cîmpeni, prin care reiterează anumite prevederi legale necesare pentru clarificarea problemei legate de scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport ale acesteia, fără a solicita nimic, ci doar s-a urmărit documentarea pârâtei, așa cum susține reclamanta.

Un alt aspect pe care îl învederează este acela că împotriva măsurilor dispuse prin Deciziei de impunere reclamanta putea face contestație în termen de 30 de zile de la comunicare la organul fiscal emitent.

Ori acest lucru (al contestării) echivalează, în opinia pârâtei, tocmai cu procedura prealabilă, reclamanta din acest dosar având cunoștință despre acest termen al contestării actului administrativ, la organul emitent.

Chiar dacă s-ar susține de către reclamantă că aceasta nu ar fi avut cunoștință de procedura prealabilă (respectiv termenul de formulare a acesteia), faptul că prin Decizia de impunere i s-a adus la cunoștință faptul că împotriva actului administrativ se poate face contestație la organul emitent acoperă necunoașterea prevederilor legale în materia contenciosului administrativ.

Faptul că nu s-a formulat contestația în termenul de 30 de zile de la comunicarea Deciziei de impunere constituie o culpă a reclamantei care nu poate fi acoperită de alte prevederi învederate de aceasta.

Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

- arată că, după cum a mai precizat, și în răspunsul pârâtei la solicitarea reclamantei de scutire de la plata impozitului pe mijloacele de transport cu care aceasta efectuează transport județean de persoane, potrivit prevederilor pct. 104 din H.G nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal: „Intră sub incidența prevederilor art. 262 lit. d) din Codul fiscal operatorii de transport public local de călători a căror activitate este reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 86/2001 privind serviciile regulate de transport public local de călători, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 284/2002, denumită în continuare Ordonanța Guvernului nr. 86/2001.”

Așadar, numai operatorii de transport public local beneficiază de scutirea prevăzută de art. 262 lit. d din Codul Fiscal și nu operatorii de transport public județean cum este cazul reclamantei.

Mai mult reclamanta, în acțiunea inițială face referire la faptul că O.G nr. 86/2001 a fost abrogată de Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local și ca atare cele precizate mai sus, în sensul neacordării scutirii solicitate, menționează că pârâta nu a făcut referire la prevederile O.G nr. 86/2001, ci la prevederile H.G nr. 44/2004, hotărâre de Guvern care nu a fost abrogată.

Susține că, deși reclamanta omite să observe diferența dintre transport public local de persoane și transport public județean de persoane făcând afirmația că pârâta refuză nejustificat să-i acorde scutirea prevăzută de lege, în ceea ce urmează explică (pentru reclamantă) această diferență.

Astfel, chiar textul de lege invocat de reclamantă în acțiunea inițială, respectiv art. 4, alin 1 din Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local face distincție la lit. b între cele două tipuri de transport public local și județean, respectiv transportul care se efectuează pe raza teritorial-administrativă a unei localități - in cazul transportului local, sau numai între localitățile unui județ - în cazul transportului județean

Așadar susținerea reclamantei că transportul județean efectuat de către aceștia se circumscrie transportului public local de persoane dacă este efectuat cu îndeplinirea anumitor cerințe ale legii, este eronată

Un alt aspect pe care îl învederează este acela prevăzut de art. 3 din Legea nr. 92/2007 care precizează ce înseamnă serviciile de transport public local: "Serviciile de transport public local fac parte din sfera serviciilor comunitare de utilitate publică și cuprind totalitatea acțiunilor și activităților de utilitate publică și de interes economic și social general desfășurate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice locale, în scopul asigurării transportului public local, precum și a transportului public județean de persoane.”

Așadar, reclamanta confundă serviciile de transport public local, care cuprind transportul public local și transportul public județean, cu transportul public local de persoane.

Pârâta arată că, dacă se respinge toată motivația mai sus precizată (respectiv pct. 104 din H.G nr. 44/2004, întrucât face referire la o lege abrogată, așa cum susține reclamanta), învederează un alt motiv de neacordare a scutirii solicitată de reclamantă, respectiv cel precizat de pct. 105 din H.G nr. 44/2004: "Contribuabilii persoane juridice care au ca profil de activitate servicii de transport public de pasageri, în regim urban sau suburban, sunt scutiți de la plata impozitului pe mijloacele de transport numai pentru autobuze, autocare și microbuze, prevăzute în tabelul prevăzut la art. 263 alin. (2) pct. 6 din Codul fiscal, utilizate exclusiv în scopul transportului public local de călători în condițiile Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, cu modificările și completările ulterioare.”

Față de cele mai sus precizate, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca netemeinică și nelegală.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității ( excepție recalificată din excepția lipsei procedurii prealabile ), excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia”.

Raportat la înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că cererea de chemare în judecată are ca obiect obligația de a face și nu revocarea Deciziei de impunere nr. 1270/04.02.2014 așa după cum a arătat reclamanta prin răspunsul la întâmpinare.

Din cuprinsul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 actualizată rezultă că refuzul nejustificat de a soluționa o cerere constă în „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane” .

Potrivit art. 2 alin 2 din Legea nr. 554/2004 „ se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal”.

Din înscrisurile depuse la dosar ( adresa emisă de reclamantă 242/20.12.2013, adresa emisă de reclamantă nr. 140/28.03.2013 precum și răspunsul emis de pârât nr. 208/06.05.2014), rezultă fără putință de tăgadă împrejurarea că reclamanta din prezenta cauză a solicitat Primăriei C. scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport public de persoane indicate în prezenta acțiune.

În aceste condiții, raportat la refuzul pârâtei de a soluționa favorabil cererea reclamantei, acțiunea în instanță având ca obiect scutirea reclamantei de la plata impozitului pe mijloacele de transport public de persoane este admisibilă având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Față de cele de mai sus, instanța va respinge excepția inadmisibilității ( excepție recalificată din excepția lipsei procedurii prealabile ), excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:

Reclamanta are ca obiect principal de activitate transporturi rutiere de calatori, in acest sens deținând licențe valabile de transport si de traseu.

Din înscrisurile de la dosar rezultă că reclamanta efectuează servicii de transport județean de persoane.

Potrivit art. 262 lit. d din Codul fiscal, impozitul pe mijloacele de transport nu se aplică pentru mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localități dacă tariful de transport este stabilit în condiții de transport public.

Reclamanta utilizează tarife de călătorie aprobate prin Hotărârea Consiliului Județean A. nr. 216 din 27 decembrie 2012, care confirmă faptul că tariful de transport este stabilit în condiții de transport public, dovada în acest sens fiind Adeverința nr. 7584/06.05.2014.

Potrivit art. 104 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal stabilesc că "Intra sub incidența prevederilor art. 262 lit. d) din Codul fiscal operatorii de transport public local de calatori a căror activitate este reglementata prin Ordonanța Guvernului nr. 86/2001 privind serviciile regulate de transport public local de calatori, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 284/2002, denumita in continuare Ordonanța Guvernului nr. 86/2001".

Ordonanța Guvernului nr.86/2001 a fost abrogată de Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local, care prevede la art.3 alin. 3 următoarele:

“Serviciile de transport public local fac parte din sfera serviciilor comunitare de utilitate publică și cuprind totalitatea acțiunilor și activităților de utilitate publică și de interes economicși social general desfășurate la nivelul unităților administrativ teritoriale, sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților admministrației publice locale, în scopul asigurării transportului public local, precum și a transportului public județean de persoane.”

Potrivt art. 4 din același act normativ "Este considerat serviciu de transport public local de persoane prin curse regulate transportul public care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

b) se efectuează pe raza teritorial-administrativă a unei localități, respectiv pe raza administrativ-teritorială a zonei metropolitane, sau numai între localitățile unui județ în funcție de tipul de transport stabilit potrivit legii. În cazul în care traseul transportului pe șină depășește limita localității, acesta va fi considerat transport public local;

c) se execută pe rute și cu programe de circulație prestabilite de către autoritățile competente desemnate potrivit legii ( consiliul local, consiliul județean sau consiliul general al Mun. București);

e) persoanele transportate sunt îmbarcate sau debarcate în puncte fixe prestabilite, denumite stații sau autogări, după caz;

Reclamanta, prin intermediul mijloacelor de transport la care face referire în acțiune, realizează transport public de persoane prin curse regulate numai între localitățile județului A., fapt confirmat prin Adeverința nr. 7584 din data de 06.05.2014.

Din coroborarea textelor legale antemenționate, instanța constată că reclamanta din prezenta cauză beneficiază de scutirea de impozit pentru mijloacele de transport pe perioada cât aceste mijloace de transport sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localități, dar în interiorul județului A., dacă tariful de transport este stabilit în condiții de transport public.

Instanța nu poate primi apărarea pârâtei care apreciază că reclamanta din prezenta cauză confundă serviciile de transport public local cu transportul public local, această diferență neavând relevanță în prezenta cauză.

Față de cele de mai sus, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâta P. C. – prin Primar.

Pe cale de consecință va dispune scutirea reclamantei . la plata impozitului pe mijloacele de transport public de persoane, astfel cum sunt menționate în adeverința nr. 7584/06.05.2004, pe perioada cât aceste mijloace de transport sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localități, dar în interiorul județului A., dacă tariful de transport este stabili în condiții de transport public.

În temeiul art 453 C.pr.civ. va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția inadmisibilității ( excepție recalificată din excepția lipsei procedurii prealabile ), excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare.

Admite acțiunea formulată de reclamanta . la ORC sub nr. J_, CUI RO1767649, cu sediul procesual ales la Societatea civilă de avocați „GIOARSĂ, Ț., C. & PARTNERS” cu sediul în Cluj – N. ., . prin avocat Ț. A. în contradictoriu cu pârâta P. C. – prin Primar cu sediul în C., P-ța A. I. nr. 5, jud. A..

Dispune scutirea reclamantei . la plata impozitului pe mijloacele de transport public de persoane, astfel cum sunt menționate în adeverința nr. 7584/06.05.2004, pe perioada cât aceste mijloace de transport sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localități, dar în interiorul județului A., dacă tariful de transport este stabili în condiții de transport public.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul A..

Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2015.

Președinte,

M. B. B.

Grefier,

M. R.

Red. BB

Tehnored. BB

4 ex. /08.05.2015

← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din...		Anulare act administrativ. Sentința nr. 153/2015. Tribunalul ALBA →

Alte cereri. Sentința nr. 115/2015. Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Alte cereri. Sentința nr. 115/2015. Tribunalul ALBA