Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 848/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 848/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1610/298/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 50/A/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petentul apelant C. D. împotriva sentinței civile nr. 848/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R.S.A. – C..
Obiectul cauzei: anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul petentului apelant N. A., lipsind intimatul.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că:
La data de 19.01.2015 intimatul a depus întâmpinare.
La data de 27.01.2015 petentul apelant a depus la dosar o adresă prin care arată că depune timbrajul. La adresă a anexat diferența taxă timbru în sumă de 10 lei solicitată.
Mandatarul petentului apelant se legitimează cu CI datele personale ale acestuia fiind consemnate în caietul de ședință al grefierului.
Mandatarul petentului apelant învederează instanței că este împuternicit de petent cu procură judiciară să-l reprezinte în instanță. Prezintă spre vedere duplicatul procurii și semnează în fața instanței de judecată procura judiciară pentru conformitate cu originalul.
Mandatarul petentului apelant învederează că are studii juridice.
Instanța restituie mandatarului petentului apelant duplicatul procurii judiciare, având în vedere că a semnat pentru conformitate copia procurii judiciare aflate la dosar fila 3.
Se comunică mandatarului petentului apelant un exemplar din întâmpinarea depusă.
Instanța constată că deși întâmpinarea a fost depusă la dosar după fixarea primului termen de judecată, aceasta a fost expediată în termenul legal respectiv data de 13.01.2015.
Instanța din oficiu invocă excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale raportat la momentul încheierii procesului verbal și data săvârșirii faptei.
Mandatarul petentului apelant susține că petentul a achitat amenda, însă consideră nelegală sentința atacată. Solicită admiterea excepției prescripției invocate.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 10.09.2014, petentul C. D., în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R.S.A. – C., a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției .. 14 nr._ din 19.08.2014, arătând că măsura luată de către agentul constatator D. A. B., angajat al C.N.A.D.N.R.S.A.-C. este netemeinică și nelegală.
În drept a petentul nu a motivat plângerea.
Plângerea a fost timbrată cu taxă timbru în sumă de 20 lei, conform art. 19 din OG nr. 80/2013 (fila 12).
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare.
În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr. 848/2014 a Judecătoriei S., a fost respinsă plângerea formulată de petentul C. D., împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat la data de 19.08.2014 de intimatul COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică –C., ca neîntemeiată, instanța având în vedere următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ce face obiectul plângerii de față, agentul constatator al intimatei a reținut la controlul efectuat la data de 17.05.2014 ora 10:05 pe DN11 km 15+200 L. Calnicului, jud.B., că autovehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_, deținut de petent, a circulat fără rovinietă.
S-a reținut că fapta respectivă constituie contravenție potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, cu referire la Anexa 2, contravenția se sancționează cu amendă de la 250 la 500 de lei. A fost aplicată amenda în cuantum de 250 lei, cu posibilitatea de a plăti jumătate din cuantumul amenzii în termen de cel mult 48 de ore de la data comunicării procesului verbal.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Analizând procesul-verbal, instanța constată că respectă toate cerințele sancționate cu nulitatea absolută de art.17 din OG 2/2001. Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate, în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal. În speță nu s-a invocat și evident nici nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu fi putut fi acoperită în procedura în fața instanței de judecată prin administrarea de probe prin care să se combată constatările din procesul-verbal și din celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei de către intimată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
În drept, instanța reține că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare ,,fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda”.
De asemenea potrivit art 7 din O.G. NR. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.”
Instanța reține din verificările efectuate în cauză că într-adevăr, petentul a depus la dosar un contract de vânzare cumpărare pentru autovehiculul cu nr de înmatriculare_, încheiat la 28.08.2012, în care apar ca și vânzător petentul și cumpărător Dubit F. (fila 8), însă instanța apreciază că apărarea intimatei este temeinică, în sensul în care contractul este un înscris sub semnătură privată care este opozabil altor persoane din momentul dobândirii datei certe, prin una din modalitățile prevăzute de art. 278 Cod proc.civilă.
În continuare, instanța reține că, potrivit art. 24-25 din Ordinul 1501/2006, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. Radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 24 alin. (1)-(4).
Astfel, petentul avea obligația să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului în proprietatea lui Dubit F., obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o.
În acest context, instanța apreciază că prezumția de veridicitate a procesului verbal este absolută, fiind fără tăgadă că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, minimul prevăzut de Anexa 2 din OG nr.15/2002, sancțiunea în ansamblul ei fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.
Cum în cauză nu a fost dovedită existența unor circumstanțe excepționale, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să circule fără a achita tariful de utilizare a drumurilor, și alți utilizatori care și-au achiziționat rovinietă.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată și a luat act de faptul că în prezenta cauză intimata nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul C. D., care a solicitat admiterea apelului și anularea măsurii luate de intimat.
În motivare, se arată că începând cu data de_ nu mai are calitatea de proprietar al autoturismului marca Audi cu numărul de înmatriculare_, deoarece l-a vândut numitului DUBIT F., domiciliat in municipiul B., ..61, scara A, ., incheindu-se intre ei un contract de vanzare-cumparare, contract depus in copie la dosarul cauzei.
Conform Ordinului Ministrului de Interne nr. 1501/2006, privind procedura înmatriculări, înregistrări, radieri si eliberări autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, în calitate de vânzător nu are obligtia de a se prezenta la Serviciul regim permise de conducere si înmatricularea "vehiculelor B. pentru a solicita transcrierea autoturismului, aceasta obligație este a cumpărătorului. Obligațiile sale in calitate de vânzător sunt doar de a înmâna noului proprietar autovehiculul pe care i l-a vândut, cartea de identitate a acestuia, certificatul de înmatriculare al autoturismului precum si un certificat fiscal eliberat de catre Serviciul de Taxe si Impozite din cadrul Primăriei S., prin care se atesta faptul ca nu a datorii financiare la stat.
Conform art. 11 (4) din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind înmatricularea, înregistrarea si radierea vehiculelor in cazul transmiteri dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu in evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al Înmatriculării al fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni si emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat sa solicite autoritatii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, in termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Conform procesului-verbal nr._/2012 eliberat de către Direcția economica din cadrul Primăriei S., începând cu data de 28/08/_ autoturismul Audi cu nr. de inmatruculare_ a fost radiat din evidentele fiscale in urma înstrăinării acestuia.
Intimatul a depus întâmpinare prin care solicita a se respinge apelul formulat de apelantul D. C. si pe cale de consecință a se menține soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare, se arată că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că procesul verbal a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001.
In speța dată, susținerile apelantului sunt nefondate.
Apelantul nu a fost in măsura sa răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator, acesta nedepunand la dosar, in fond, dovada ca la data săvârșirii contravenției deținea rovinieta valabila. Pe de alta parte, pe langa procesul verbal, dovada săvârșirii contravenției o reprezintă proba foto emisa de 4 sistemul SIEGMCR, care atesta prezenta autovehiculul in data, la ora si in locul stipulat in procesul verbal.
Contractul de vânzare-cumpărare și certificatul de atestare fiscală nu sunt suficiente pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Înscrierea in cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile Prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe steaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de parti opozabil si Persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Aceasta forma de opozabilitate este obligatorie, iar nerespecatarea sa se sancționează cu inpozabilitatea actului juridic fata de terți, el producând efecte doar între părțile contractante, nu si fata de terți.
Din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare menționata ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
Apelantul avea obligația, conform Ordinului 1501/2006 privind procedura inmatricularii, radierii si eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, lit.d) sa procedeze la efectuarea formalităților privind instrainarea autoturismului in sensul radierii acestuia de pe numele sau si in baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligente pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului si pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta ramane menționat in cartea de identitate a vehiculul ca fiind proprietar si utilizator, situație in care răspunderea contravenționala in sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. 2/2001 si O.G. 15/2002.
În drept, art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă, O.G. 15/2002, O.G. 2/2001.
La termenul din 29.01.2015, instanța de control judiciar a invocat din oficiu excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale – în realitate excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale față de aspectele de fapt care au determinat invocarea acesteia, respectiv momentul încheierii procesului verbal și data săvârșirii faptei, fiind evidentă eroarea de exprimare a instanței.
Verificând sentința apelata, prioritar, sub aspectul excepției invocate din oficiu, se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . 14 nr._/19.08.2014 (f.6) Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A - C. a sancționat contravențional petentul cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin 1 din OG 15/2002.
In speța, fapta a fost savarsita la data de 17.05.2014, data la care autovehiculul_ apartinand petentului, a circulat pe DN11 km15+200m, fara a detine rovinieta valabila, iar procesul verbal de constatare a contraventiei a fost intocmit la data de 19.08.2014, data la care a fost aplicata si amenda contraventionala in cuantum de 250 lei, de catre intimat.
Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 "Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei."
Potrivit art. 13 alin. din Og Nr. 2/2001, in cazul contraventiilor continue, termenul prevazut la alin.1, curge de la data constatarii faptei, contraventia fiind continua in situatia in care, incalcarea obligatiei legale dureaza in timp.
Potrivit art.13 alin.4 din același act normativ, prin legi speciale, pot fi prevazute si alte termene de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale.
Prin Legea 144/2012, publicata in Monitorul Oficial nr. 509/24.07.2012, au fost aduse modificari OG nr. 15/2002, in sensul ca, potrivit art. 9 alin.3 teza finala, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).
Interpretand textul de lege antementionat, se retine ca, intre intocmirea procesului verbal de constatare a contraventiei, pe de o parte si constatarea faptei pe de alta parte, nu poate fi pus semnul egalitatii, intrucat, in acceptiunea art. 9 alin.3 teza finala din OG nr. 15/2002, data constatarii faptei nu este si data incheierii procesului verbal de contraventie.
Astfel, data constatarii faptei, este data la care autovehiculul a fost inregistrat circuland fara rovinieta valabila, in speta data de 17.05.2014.
Incepand cu acea data, incepe sa curga termenul de 30 de zile prevazut de art. 9 alin.3 teza finala din OG nr. 15/2002, in care, procesul-verbal de constatare a contraventiei trebuie intocmit și comunicat contravenientului.
Potrivit art. 25 alin.2 din OG nr.2/2001, comunicarea procesului verbal de contraventie se face de catre organul care a aplicat sanctiunea in termen de cel mult o luna de la data aplicarii acesteia. Aceasta inseamna ca, procesul verbal de constatare a contraventiei se comunica doar dupa aplicarea sanctiunii, chiar daca data aplicarii sanctiunii nu este aceeasi cu data constatarii savarsirii faptei.
Coroborand art. 9 alin.3 teza finala din OG nr. 15/2002, cu art. 25 alin.2 din OG nr.2/2001, se retine ca, devreme ce, potrivit art. 9 alin.3 teza finala din OG nr. 15/2002, procesul-verbal de constatare a contraventiei trebuie intocmit și comunicat contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, inseamna ca si aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale trebuie facuta tot in cel mult 30 de zile de la data constatarii contraventiei, intrucat, in caz contrar, raportat la prevederile art.25 alin.2 din OG nr.2/2001, nu ar putea fi comunicat procesul verbal de contraventie.
Din cele ce preced, rezulta ca art. 9 alin.3 teza finala din OG nr. 15/2002, reglementeaza un termen special de prescriptie a aplicarii sanctiunii amenzii contraventionale, pentru contravențiile prevazute de art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002, acela de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).
Or, in speta, este evident ca acest termen a fost depasit, astfel ca, apare ca fiind întemeiată exceptia invocată din oficiu, cata vreme procesul verbal de constatare a contraventiei a fost incheiat la data de 19.08.2014, data la care a fost aplicata si amenda.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.2 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi admis, iar sentința atacată va fi schimbată în sensul că va fi admisă în parte plângerea formulată de petentul C. D., iar pe cale de consecință, se va constata prescrisă aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată petentului prin procesul verbal contestat.
Constatându-se că petentul a achitat jumătate din minimul amenzii la care a fost obligat în termen de 48 ore de la data comunicării procesului verbal, va dispune restituirea către petent a sumei de 125 lei achitată potrivit chitanței nr._.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petentul C. D. împotriva sentinței civile nr.848/2014 a Judecătoriei S., în contradictoriu cu intimata CNADNR - prin C..
Schimbă sentința apelată în sensul că:
Admite în parte plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal . nr._ încheiat de intimată la data de 19.08.2014.
Constată prescrisă aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată petentului prin procesul verbal mai sus identificat.
Dispune restituirea către petent a sumei de 125 lei achitată la data de 02.09.2014, conform chitanței nr._.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, R. C. |
Red.P.M.
Tehnoredact.R.C./4 ex./11.02.2015
Jud.fond-M.R.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 158/2015. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 64/2015.... → |
|---|
