Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 19-02-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 1636/176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 101/A/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ A. împotriva sentinței civile nr. 1913/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu petenta intimata ..
Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție AB NR._
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Conradi F. pentru petenta intimată și consilier juridic B. A. M. pentru apelantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocata petentei intimate depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanta apelantului intimat depune la dosar delegație.
Instanța în temeiul art.95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă supune dezbaterii competența de soluționare a pricinii.
Reprezentanții părților susțin că Tribunalul A. este competent să soluționeze pricina.
Instanța în temeiul art. 95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă, constată că Tribunalul A. este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel.
Reprezentanții părților susțin că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta apelantului intimat solicită admiterea apelului așa cum acesta a fost formulat, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a plângerii formulate împotriva procesului - verbal de constatare a contravențiilor încheiat de inspectorii de muncă ai I.T.M. A., pentru motivele expuse pe larg în apel.
Avocata petentei intimate solicită respingerea apelului formulat, menținerea sentinței atacate. Fără cheltuieli de judecată.
Susține că instanța de fond în mod corect a admis plângerea petentei, a înlocuit amenda cu avertisment întrucât a avut în vedere starea de fapt recunoscută de petentă. Fapta nu a produs consecințe grave, fiind astfel de o gravitate redusă, motiv pentru care solicită respingerea apelului declarat.
INSTANȚA
Asupra apelului de față
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia în dosar nr._, petenta ., a solicitat în contradictoriu cu I. T. DE MUNCĂ A., anularea procesului verbal de contravenție . nr._/06.02.2014 cu avertisment, având în vedere gravitatea redusă a faptei.
În motivare, petenta a arătat că, cu ocazia controlului efectuat de către ITM A. în 06.02.2014 la sediul petentei, a fost încheiat procesul verbal contestat. Petentei fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 40.000 lei, motivat de faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin.1 lit.a din HG 500/2011 în sensul că nu a transmis registrul cu elementele prevăzute la art.3 alin.2 lit.a-g, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariații C. E., I. P. V. M., M. A. M. și Pavelean D. G..
A mai arătat că susținerile din cadrul procesului verbal sunt nereale, în ceea ce privește reaua credință de care fapta descrisă de inspectorul de muncă neexistând în realitate. Administratorul societății nu are cunoștințe de operare pe calculator, astfel că a rugat să se ocupe de toate formalitățile privind încheierea unui contract de muncă pe cea care îi și ținea contabilitatea societății și care se ocupa toate formalitățile privind actele societății. Motivul pentru care transmiterea în sistem electronic nu s-a făcut cu respectarea normelor care instituie această obligativitate, cel mai probabil dintr-o neatenție a persoanei care se ocupa de acest lucru.
Totodată a arătat că procesul verbal este netemeinic sub aspectul individualizării în concret a sancțiunii ce urma să fie aplicată Față de împrejurarea că fapta săvârșită are un grad de pericol social redus, nu se pune problema exercitării unei munci la negru, nu s-a fraudat bugetul statului sau drepturile angajaților, nu există un prejudiciu actual sau viitor, fapta săvârșită putea fi sancționată cu avertisment, sancțiune prevăzută de art. 6 și 7 din OG nr. 2/2001. Contractele de muncă pentru cei patru angajați încheindu-se în formă scrisă înainte cu o zi de transmiterea acestor date în sistemul electronic.
În drept a invocat OG nr. 2/2001, Codul muncii, art. 194 și urm. Codul proc. civ., HG nr. 500/2011 și Legea 53/2003 – Codul muncii.
Petenta a anexat plângerii împuternicire avocațială (f.7), proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (f.9-10), dovada de comunicare (f.11), contractele individuale de muncă (f.12-27).
La data de 24.04.2014 intimatul a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare (f.36) prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că agenții constatatori au sancționat-o pe petentă pentru fapta cu radul de pericol social cel mai ridicat, mai exact pentru faptul că angajatorul nu a completat și transmis Registrul General de evidență al salariaților în format electronic elementele prevăzute la art.3 alin.2 lit.a-g, respectiv elementele de identificare, data angajării, funcția, ocupația, tipul contractului de muncă, durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia, salariul, sporurile și cuantumurile acestora.
Amenda aplicată este în cuantum minim prevăzut de lege, iar fapta contravențională se referă la contractele de muncă ale celor patru salariați, iar motivele invocate nu justifică o eventuală înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment.
În temeiul art.258 alin.1 Cod proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosarul cauzei, iar pentru petentă și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiată martora C. M. (f.57).
Prin sentinta apelata, prima instanta a admis in parte plangerea formulata impotriva procesului verbal de contraventie, inlocuind cu avertisment sanctiunea amenzii contraventionale aplicate, retinand urmatoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 06.02.2014 de intimată s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de_ lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.9 alin.1 lit.a din H.G. nr.500/2011 și sancționate de art. 9 alin.2 lit. a din același act normativ.
În fapt, s-a reținut că petenta nu a transmis registrul de evidență a salariaților pentru numiții C. E., Pavelean D., M. A. M. și I. Openaru V. M., cu elementele prevăzute la art.3 alin.2 lit.a –g din H.G. 500/2011, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității, transmiterile fiind efectuate la datele la care aceștia au început să preteze activitatea.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. art. 3 alin.1 și 2 din H.G. nr.500/2011, registrul de evidență a salariaților se întocmește în formă electronică, se completează în ordinea angajării și cuprinde următoarele elemente: a) elementele de identificare a tuturor salariaților: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetățenia și țara de proveniență - Uniunea Europeană - UE, non-UE, Spațiul Economic European - SEE; b) data angajării;c) perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea; d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România (C.) sau altor acte normative; e) tipul contractului individual de muncă;f) durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia;g) salariul de bază lunar brut și sporurile, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă;h) perioada și cauzele de suspendare a contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale; i) data încetării contractului individual de muncă.
Potrivit art. 4 alin.1 lit. a din același act nromativ, completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.
S-au respectat dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una din cauzele de nulitate absolută prevăzute de art.17 OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Astfel, în favoarea conținutului actului constatator încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator există o prezumție simplă relativă că reflectă adevărul.
In acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, iar în special, art. 6 par.2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis ca faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că petenta a recunoscut prin plângere situația de fapt descrisă.
Prezumția de sinceritate a recunoașterii își are fundamentul psihologic în faptul că persoana ce se recunoaște vinovată de săvârșirea unei contravenții este conștientă de gravitatea consecințelor la care se expune, fiind nefiresc să se acuze în mod fals de comiterea unui act ilicit, o astfel de conduită opunându-se tendinței naturale de autoconservare, tendință intelectuală căreia niciun om nu i se poate sustrage.
Situația de fapt reținută de agentul constatator este susținută de extrasele din registrul de evidență a salariaților REVISAL aflate la filele 37 – 40 și celelalte înscrisuri întocmite cu ocazia controlului, astfel că procesul – verbal contestat este legal și temeinic.
În ce privește reindividualizarea sancțiunii aplicate, instanța precizează în prealabil că această competență îi este conferită în mod expres prin art. 34 din OG 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată).
Ca atare, sub acest aspect se va ține cont pe de o parte de disp.art.5 alin.5 din OG 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și ale art. 21 alin.3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”).
Instanța reține că amenda contravențională aplicată pentru contravenția reținută nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea unei amenzi contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Instanța are în vedere în analiza proporționalității sancțiunii contravenționale faptul că neconformarea petentei solicitărilor agenților constatatori nu a avut ca scop eludarea dispozițiilor legale în materie și nu a produs consecințe intimatei, fapta contravenientei fiind astfel de o gravitate redusă.
Instanța apreciază de asemenea că petenta conștientizează caracterul contravențional al faptei, iar în speța de față scopul educativ și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea avertismentului, aceasta fiind suficientă ca pe viitor petenta să se conformeze obligațiilor impuse de lege în sarcina sa.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, prima instanța admite în parte plângerea contestatoarei și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 06.02.2014 de către intimată, cu sancțiunea avertismentului atrăgând contestatoarei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I. T. DE MUNCĂ A. solicitând ca pe baza probelor ce se administrează, să se admită apelul formulat, să se schimbe în parte hotărârea apelată, în sensul respingerii în totalitate a plângerii formulate de către . - verbal de constatare a contravențiilor nr._/06.02.2014 încheiat de inspectorii de muncă ai I.T.M. A..
In sustinerea apelului a invocat urmatoarele:
In fapt, în perioada 05 - 06.02.2014 la S.C." M. " SRL, s-a verificat de către inspectorii de muncă modul în care se respectă prevederile legislației în vigoare privind domeniul relațiilor de munca, ocazie cu care au fost depistate o . deficiențe care au fost reținute pe larg în procesul-verbal de control nr._/06.02.2014, iar pentru remedierea acestora au fost dispuse măsurile obligatorii din anexele la acest proces-verbal.
Dintre toate acestea agenții constatatori au sancționat-o pe petentă pentru fapta cu gradul de pericol social cel mai ridicat, mai exact pentru faptul că angajatorul nu a completat și transmis Registrul general de evidență al salariaților în format electronic elementele prevăzute la art.3 alin.2 lit.a-g, respectiv elementele de identificare, data angajării, funcția, ocupația, tipul contractului de muncă, durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia, salariul, sporurile și cuantumurile acestora, pentru numiții C. E., PAVELEAN D., M. A. M. și I. P. V. M., cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității. Susnumiții prestau activitate pentru unitate din data de 15.10.2013, 22.10.2013, respectiv 14.11.2013 iar transmiterile s-au efectuat tot la datele la care aceștia au început să presteze activitate.
În acest sens, HG. nr.500/2011 prevede următoarele:
ART. 3
(2) Registrul se completează în ordinea angajării și cuprinde următoarele elemente:
a) elementele de identificare a tuturor salariaților: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetățenia și țara de proveniență - Uniunea Europeană - UE, non-UE, Spațiul Economic European - SEE;
b) data angajării;
c) perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea;
d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România (C.) sau altor acte normative;
e) tipul contractului individual de muncă;
f) durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia;
g) salariul, sporurile și cuantumul acestora;
În caz contrar la art.9 alin.4 lit. a, legea prevede: ART. 9
(1) Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice:
a) netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză;
De asemenea, Codul Muncii prevede următoarele:
(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
(2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidentă a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
În urma administrării probelor, s-a dovedit că starea de fapt a fost corect reținută de către inspectorii de muncă, însă aceasta a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment.
Însă, amenda aplicată este în cuantum minim prevăzut de lege, iar fapta contravențională se referă la contractele de muncă ale salariaților mai sus menționați.
Luând în considerare cele susmenționate, solicită a se admite apelul formulat, a se schimba în parte sentința civilă pronunțată de către Judecătoria A.-lulia în dosarul mai sus menționat și în consecință a se respinge în totalitate plângerea formulată de către ..
În drept invocă HG nr.500/2011, Legea 53/2003, C..
Petenta intimata . nu a depus întâmpinare, insa, prin concluziile formulate a solicitat respingerea apelului.
Examinând sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel invocate, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 06.02.2014 de intimată, s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale, in cuantum de 40.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.9 alin.1 lit.a din H.G. nr.500/2011 și sancționate de art. 9 alin.2 lit. a din același act normativ.
În fapt, s-a reținut că petenta nu a transmis registrul de evidență a salariaților pentru numiții C. E., Pavelean D., M. A. M. și I. P. V. M., cu elementele prevăzute la art.3 alin.2 lit.a –g din H.G. 500/2011, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității, transmiterile fiind efectuate la datele la care aceștia au început să presteze activitatea.
Petenta intimata nu a negat starea de fapt retinuta de ITM, prin procesul verbal de contraventie, nici in fata primei instante si nici in fata instantei de control judiciar, prin plangerea formulata solicitand doar inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate.
Este necontestat in speta ca, transmiterile in REVISAL, privindu-i pe numitii C. E., Pavelean D., M. A. M. și I. P. V. M., au fost efectuate de catre intimata petenta la datele la care aceștia au început să presteze activitatea, in conditiile in care, potrivit dispozitiilor legale incidente in materie, acestea trebuiau efectuate cel tarziu in ziua lucratoare anterioara inceperii activitatii.
De asemenea este incontestabila importanta efectuării si comunicării la timp, a mențiunilor din REVISAL, privind situatia contractelor de munca si deci a angajatilor, daca se are in vedere faptul ca, prin instituirea acestei modalitati de evidentiere a situatiei prestatorilor de servicii, legiuitorul a inteles sa instituie o procedura lipsita de echivoc si a carei neindeplinire nu permite multe justificari rezonabile din partea angajatorilor tinuti la indeplinirea acestei obligatii de a face.
Totusi, instituirea acestei proceduri nu inlatura de plano, posibilitatea aplicarii dispozitiilor legale care permit inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment, raportat la circumstantele fiecarei spete in parte.
In cauza dedusa judecatii, Tribunalul apreciaza ca prima instanta a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 21 alin.3 din Og nr. 2/2001, pentru urmatoarele considerente:
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentei, și în apel se constată că amenda în cuantum de 40.000 de lei aplicată, este excesivă raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Conform art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 „AVERTISMENTUL” se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.
De asemenea, potrivit art. 7 alin.3 din Og nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica si atunci cand actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventei nu prevede aceasta sanctiune.
În speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat.
Fapta de a nu transmite registrul în formă electronică la ITM, cu elementele contractului/contractelor individuale de munca, prevazute de art. 3 alin.2 literele a-g, cel tarziu in ziua lucratoare anterioara inceperii activitatii, este într-adevăr una gravă, pericolul social fiind ilustrat și de limitele amenzii prevăzute pentru contraventia prevazuta de art.9 alin.1 litera a si sanctionata potrivit art. 9 alin.2 litera a din HG nr. 500/2011 – amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei;
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța are posibilitatea în toate cazurile de a proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul verbal de agenții constatatori.
Chiar daca fapta contraventionala retinuta în sarcina petentei este una de pericol, iar prin sancționarea ei s-a dorit în primul rând asigurarea unei protecții efective a drepturilor angajaților, totuși, în speță, nu poate fi ignorat faptul că transmiterea modificărilor intervenite în REVISAL a avut loc din initiativa petentei, la datele la care aceștia au început să presteze activitatea, in conditiile in care, potrivit dispozitiilor legale incidente in materie, acestea trebuiau efectuate cel tarziu in ziua lucratoare anterioara inceperii activitatii.
Astfel, procesul verbal contestat a fost incheiat urmare controlului efectuat de inspectorii ITM, la 05.02.2014, insa, transmiterile in REVISAL, privindu-i pe numitii C. E., Pavelean D., M. A. M. și I. P. V. M., nu au fost efectuate urmare controlului ci, din propria initiativa a petentei, cu mult anterior controlului, la datele la care aceștia au început să presteze activitatea, adica: 15.10.2013, 22.10.2013, 14.11.2013- aspect relevat de insusi apelantul ITM, in motivele de apel.
În acest context, este evident că fapta petentei prezintă un pericol social redus.
In plus, instanta de control judiciar reține că sancțiunile contravenționale trebuie aplicate treptat, respectiv începând cu cea mai puțin severă care este avertismentul, urmând ca amenda să fie aplicată doar în situația în care fapta este atât de gravă încât un avertisment ar fi insuficient pentru reeducarea contravenientului și pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii.
La stabilirea sancțiunii trebuie avută în vedere și conduita anterioară a contravenientului, în acest sens revenindu-i organului constatator obligația de a furniza instanței toate informațiile pe care le deține. Intimatul nu a invocat si nici nu a facut dovada că petenta ar mai fi fost sancționată anterior pentru fapte similare, astfel că se prezumă că este la prima abatere de acest gen.
Nici limitele amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită nu sunt de natură prin ele însele, să justifice menținerea sancțiunii aplicate de agentul constatator, raportat la împrejurările concrete ale speței, care denotă un grad de pericol social concret redus al faptei.
În plus, intimatul nu a fost în măsură să indice împrejurările concrete, obiective sau personale ale contravenientului care imprimă faptei un pericol social atât de ridicat încât, raportat la datele concrete ale spetei, astfel cum au fost retinute in cele ce preced, să justifice aplicarea unei amenzi în cuantum de 40.000 de lei.
In acest context, nu poate fi ignorata atitudinea sincera a petentei si corectitudinea cu care acesta si-a gestionat demersul judiciar, intrucat, nu a negat starea de fapt retinuta de ITM, prin procesul verbal de contraventie, nici in fata primei instante si nici in fata instantei de control judiciar, prin plangerea formulata solicitand doar inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate.
Având în vedere aceste considerente în baza art.480 alin.1 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi respins ca nefondat, constatându-se că raportat la conduita petentei și la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, prima instanță a făcut o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentei.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat ITM A. împotriva sentinței civile nr. 1913/2014 a Judecătoriei A.-I..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.02.2015.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. C. |
Red. Tehnored. ABA/17.03.2015.
Tehnoredact. RC./4 ex/23.02.2015
Jud.Fond. L. H.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 85/2015.... | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... → |
|---|
