Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 29-01-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 2916/176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 57/A/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B. B.
Judecător C. F.
Grefier M. R.
Pe rol se află apelul formulat de petentul apelant T. T. F. împotriva sentinței civile nr. 2090/2014, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 16.01.2015, apelantul a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Apelantul depune la dosarul cauzei copie a buletinului de verificare metrologică nr._.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.
Apelantul apreciază că prezenta instanță este competentă a soluționa apelul declarat în cauză.
Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza disp. art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Apelantul precizează că cercetarea judecătorească se poate încheia la termenul de judecată de astăzi.
Instanța, față de poziția părții, estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.
Apelantul susține că buletinul de verificare metrologică depus la acest termen este diferit de cel existent la dosar, respectiv data încheierii măsurătorilor corespunde cu data emiterii buletinului. În buletinul existent la dosarul cauzei, data de 13 este data efectuării măsurătorilor, iar data de 15 este data emiterii buletinului.
Susține că data de 15 mai este cea a valabilității aparatului radar, respectiv data la care aparatul a fost predat și a fost pus în funcțiune.
Arată că, la data întocmirii procesului verbal de contravenție, aparatul radar nu era valabil.
La interpelarea instanței, apelantul susține că buletinele de verificare metrologică sunt pentru două aparate distincte.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Apelantul solicită încuviințarea probei cui înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
În deliberare, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, în baza art. 254 și art. 255 Cod procedură civilă, apreciind că acestea sunt utile soluționării pricinii.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul, apelantul solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal. Susține că aparatul radar era amplasat la apx. o sută de metri de un stâlp de înaltă tensiune, precum și între două transformatoare, fapt ce contravine prevederilor legale.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 2.04.2014 sub nr._, petentul T. T. F. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 15.03.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 15.03.2014, în jurul orei 16,37 a fost oprit de către un agent de poliție în localitatea Șard și sancționat cu amendă contravențională în sumă de 170 lei, pentru că a circulat cu viteză de 66 km/h, aspect care nu corespunde realității.
A mai arătat petentul că în data susmenționată, se deplasa pe ruta dinspre Șard – A. I. cu auto Opel Astra, circulând în spatele unui buldoexcavator care se deplasa cu viteza de 35 km/h. Având în vedere că se apropia de o curbă, iar după aceasta urma un marcaj longitudinal pe o distanță de circa 3 km unde nu mai putea efectua manevra de depășire, a intrat în depășirea utilajului respectiv. A mai arătat petentul că după circa 150 m, se afla pe partea dreaptă un echipaj de poliție care l-a oprit și i-a adus la cunoștință că a fost surprins de aparatul radar circulând cu viteză peste limita legală admisă în localitate, motiv pentru care va fi sancționat contravențional. De asemenea petentul a arătat că deși a solicitat agentului constatator să-i prezinte documentele necesare utilizării aparatului radar, acesta nu i le-a prezenta și nici nu a menționat în procesul verbal, la rubrica mențiuni acest aspect, motiv pentru care a refuzat semnarea procesului verbal.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În susținerea plângerii, legal timbrată (fl. 7) petentul a depus la dosar copia procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ ( fl. 5)
La data de 15.05.2014, intimatul a depus la dosar prin Serviciul registratură, întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată având în vedere că starea de fapt este cea reținută în actul sancționator, fapta contravențională este încadrată corespunzător, abaterea săvârșită de petent a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_., procesul verbal de contravenție fiind temeinic și legal.
În drept au fost invocate dispozițiile art. OG 2/2001 și OUG 195/2002 republicată.
Intimatul a anexat întâmpinării raportul întocmit la data de 12.05.2014 de către agentul constatator, înregistrarea radar pe suport magnetic, fișa de cazier auto al petentului, buletinul de verificare metrologică, atestatul operator radar ( fl. 17-23)
A fost administrată pentru părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 2090/2014, Judecătoria A. I. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. T. F., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/15.03.2014, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI A. și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/15.03.2014 (f.5), petentul T. F. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 170 lei și măsura complementară a 2 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că în data de 15.03.2014, ora 16.34, în localitatea Șard, pe ., petentul a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 66 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto MAI_.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța a reținut că procesul verbal . nr._/15.03.2014 (f.5), cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de petent relativ la faptul că . Șard poartă denumirea de Făgădae, nefiind indicat în mod corect locul săvârșirii faptei, instanța a respins-o ca neîntemeiată. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că agentul constatator a indicat în cuprinsul procesului verbal de contravenție că fapta a fost săvârșită în localitatea Șard, ., locul săvârșirii faptei fiind suficient precizat, instanța nefiind în imposibilitate de a cerceta veridicitatea celor consemnate în procesul verbal de contravenție, iar petentul nefiind în imposibilitate de a se apăra. Aceasta ținând cont și de dispozițiile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora „limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar în procesul verbal de contravenție locul săvârșirii presupusei fapte este suficient precizat fiind indicată localitatea, Șard, instanța nefiind în imposibilitate de a cerceta veridicitatea celor consemnate în procesul verbal de contravenție. În plus, petentul nu a indicat vătămarea suferită ca urmare a neindicării denumirii străzii principale din localitatea Șard.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 121 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a considerat că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale. Constatările agentului menționate în cuprinsul procesului verbal se coroborează întocmai cu înregistrarea radar pe suport magnetic (f. 21), care face dovada că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat cu o viteză de 66 km/h, în data de 15.03.2014. Totodată, instanța a reținut că viteza cu care circula petentul a fost înregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI –_, aparat care a fost verificat metrologic sub aspectul preciziei înregistrărilor, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/15.03.2013(f.22).De asemenea, instanța a mai reținut că faptul constatării contravenției aparține unui polițist rutier, care deține atestat de operator radar(f.23).
Având în vedere aceste considerente, instanța a considerat că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă pe deplin săvârșirea faptei contravenționale de către petent.
Susținerile petentului relativ la faptul că circula cu o viteză de aproximativ 58 km/h, că a intrat în depășirea unui buldoexcavator, sunt contrazise de probele administrate în cauză, respectiv de înregistrarea radar pe suport magnetic (f. 21). Totodată, susținerile petentului relativ la faptul că aparatul radar nu ar fi verificat metrologic sunt contrazise de buletinul de verificare metrologică depus la fila 22 dosar, termenul de valabilitate a verificării fiind de 1 an de zile, termen ce se calculează de la data punerii în funcțiune a aparatului radar. Astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică depus la fila 22 dosar acesta a fost predat, împreună cu mijloacele de măsurare verificate beneficiarului la data de 15.05.2013, la data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 15.03.2014, aparatul radar fiind verificat metrologic sub aspectul preciziei înregistrărilor.
Sub aspectul proporționalității sancțiuni aplicate (principală și complementară), instanța de fond a reținut că acesta este aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizată de către intimat, având în vedere pericolul social al faptei săvârșite. Astfel, fapta petentului este o faptă de pericol, rațiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulație, fiind de notorietate că cele mai multe accidente rutiere se datorează vitezei excesive la volan. Mai mult de cât atât, din cazierul auto al petentului depus la filele 19-20 dosar rezultă că petentul a fost sancționat în repetate rânduri pentru săvârșirea de fapte contravenționale de aceeași natură, respectiv depășirea limitei legale de viteză, astfel încât, având în vedere conduita petentului sancțiunea avertisment nu este suficientă pentru îndreptarea pe viitor a petentului.
În atare condiții, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție supus controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei sale nu poate fi invalidat ca urmare a unor simple susțineri ale petentului.
Din aceste considerente, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție . nr._/15.03.2014 este legal și temeinic, astfel încât urmează a respinge plângerea formulată de petentul T. T. F..
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel petentul T. T. F., prin care solicită admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție ca fiind nelegal.
Deși a fost legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile invocate și de prevederile legale incidente, se constată că
Prin procesul-verbal de contravenție . .nr_/15.03.2014 petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 170 lei si măsura complementară 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prev. de art.121 al. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, constând în aceea că a condus autovehicolul cu o viteză de 66 km/oră în localitatea Șard.
Procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, așa cum corect a reținut și prima instanță. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentei, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.
Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Petentul a semnat procesul verbal.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută de art. 121 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare .
Sub aspectul temeiniciei, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Din procesul verbal de contravenție, din raportul agentului constatator rezultă că acesta din urmă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și că cele arătate în cuprinsul procesului verbal de contravenție corespund realității.
La dosar s-a depus o probă video din care reiese viteza avută, petentul neputând face dovada contrară.
Mai mult, din proba video, reiese clar numărul mașinii acestuia și viteza de 66 km/oră, care este superioară vitezei legale prevăzută pentru o stradă situată într-o localitate, încălcând astfel dispozițiile art.121 al.1din HG 1391/2006 de aprobare a OUG nr.195/2002 care obligă conducătorii auto să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă...
Raportat la ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constată că fapta contravențională de depășire a vitezei legale există și că a fost săvârșită cu vinovăție de petent în condițiile analizate anterior.
Mai mult, din cazierul depus de intimată la dosarul de fond reiese că apelantul a încălcat de nenumărate ori regulile de circulație.
Prin urmare, în mod corect a apreciat instanța de fond că sancțiunea este corect aplicată, viteza excesivă fiind una din cauzele producerii de accidente cu consecințe grave asupra tuturor participanților la trafic.
Având în vedere acestea, reținând că sentința atacată este temeinică și legală, prezentul apel va fi respins ca neîntemeiat potrivit art. 480 al.1 cod pr.civ.
În speță nu sunt aplicabile prev. art.453 cod pr civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul T. T. F. împotriva sentinței civile nr. 2090/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2015.
Președinte, M. B. B. | Judecător, C. F. | |
Grefier, M. R. |
Red. FC
Tehnored. MR
4 ex. / 12.02.2015
Jud. fond: A.M.G.
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 100/2015.... → |
|---|
