Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 2357/175/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 112/A/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător M. B. B.
Grefier M. R.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul I. T. DE MUNCĂ A. împotriva sentinței civile nr. 288/2014, pronunțată de Judecătoria A., în dosar nr._, în contradictoriu cu petenta intimată . A., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic B. A. – M. pentru apelant și avocat M. B. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
La interpelarea instanței, reprezentantele ambelor părți învederează că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea hotărârii apelante, în sensul respingerii plângerii formulate de petentă, pentru motivele expuse pe larg în conținutul cererii de apel.
Având cuvântul, avocata intimatei solicită respingerea apelului formulat în cauză și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică. Susține că instanța de fond a analizat, în mod corect, starea de fapt și a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, având în vedere circumstanțele în care a fost săvârșită contravenția.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., la data de 21.06.2013 sub dosar civil nr._, petenta .. A. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul I. teritorial de muncă A., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal . nr._ din 03.06.2013 cu avertismentul, având în vedere circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta.
În motivarea plângerii s-a arătat că . este o societate înființată în anul 2008 de asociatul unic G. D., care de foarte mulți ani locuiește și muncește în Australia. Prin înființarea societății acesta a dorit a facilita deplasarea și a altor compatrioți pentru a munci în condiții legale în Australia, motiv pentru care a învestit sume importante în firmă, însă până în prezent nu a încasat nimic din această activitate. A încheiat contracte cu firme din Australia pentru oferte de muncă, a creat un site de prezentare - www.cattrom.. și un parteneriat cu Cambridge Academy of English pentru ca aplicanții să poată face training-urile și testările necesare solicitate de instituțiile abilitate din Australia înainte de plecare, în țară, cu costuri minime. După ce a finalizat etapa contractelor, parteneriatelor și negocierilor în Australia, unde a fost consiliat și ajutat de instituțiile abilitate ale statului, care sprijină imigrarea datorită deficitului de muncitori la nivel național, începând cu 01.04.2013 a fost încheiat un contract de închiriere pentru un spațiu corespunzător desfășurării activității în România, spațiul a fost utilat și dotat și a fost angajată o persoană pentru începerea activității propriu-zise. Au fost încheiate doar 3 contracte cu trei persoane interesate, însă datorită faptului că nu a fost virată taxa de 500 de lei pentru activitățile de mediere și intermedierea obținerii contractului de muncă, acestea nu și-au produs efectele.
Petenta a învederat că singura deficiență majoră a . a constituit-o faptul că nu au cunoscut prevederile Legii nr.156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, și aceasta datorită împrejurării că unicul asociat are domiciliul în Australia, iar administratorul, care este fiul asociatului unic, este sosit de puțin timp din Olanda, unde a fost plecat la studii. Cu toate acestea, au îndeplinit condițiile impuse de actul normativ menționat, cu o excepție: nu au avut ca obiect principal de activitate "Activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă" cod CAEN 7810.
La întocmirea statutului societății, obiectul de activitate "Activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă" i s-a părut oficial asociatului unic, considerând că aceste "agenții de plasare" sunt instituții de stat, nicidecum SRL-uri, confundându-le cu Agențiile pentru ocuparea forței de muncă.
Petenta a învederat că dacă ar fi cunoscut prevederile legii ar fi înlocuit obiectul principal de activitate, operațiunea nefiind costisitoare și putându-se efectua cu ușurință. De altfel, a doua zi după control, când au aflat de aceste dispoziții legale, au întocmit Hotărârea asociatului unic nr. 4/04.06.2013 pentru schimbarea obiectului principal conform cerințelor legale și au demarat procedurile necesare la Registrul Comerțului, în aproximativ o săptămână aceste neregularități fiind acoperite, în data de 14.06.2013 fiind eliberat noul certificat de înregistrare cu activitatea principală "Activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă".
În consecință, petenta a arătat că se consideră vinovată de săvârșirea contravenției, însă contestă modul de raportare al inspectorilor de muncă și aplicarea amenzii în cuantum foarte ridicat. A apreciat că inspectorii ITM puteau să aplice sancțiunea avertismentului, ținând cont de împrejurările că petenta este la începutul activității, nu a prejudiciat pe nimeni și neregularitatea se putea remedia într-un timp foarte scurt. Deși Legea nr.156/2000 - norma specială - nu prevede pentru presupusa faptă contravențională avertismentul, totuși art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 care este norma generală în materie de contravenții statuează că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu prevede această sancțiune”. Or, aplicarea unei amenzi în cuantum de 10.000 lei unei firme care nici măcar nu și-a început bine activitatea și în care asociatul și-a investit toate economiile echivalează cu "îngroparea" acelei firme.
Față de motivele invocate, petenta a solicitat admiterea plângerii și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În drept a invocat prevederile O.G. nr.2/2001, Legea nr.156/2000.
În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.06.2013, certificatul de înregistrare al . eliberat de ORC de pe lângă Tribunalul A. la data de 14.06.2013, certificatul constatator emis la data de 14.06.2013 de ORC de pe lângă Tribunalul A., hotărârea asociatului unic al . nr.4 din 04.06.2013, hotărârea asociatului unic al . nr.3 din 28.03.2013, contractul de închiriere înregistrat la AFP A. sub nr._/15.03.2013 și acordul încheiat între Cambridge Academy of English și . la data de 06.10.2008 (fl.6-16).
La data de 26.07.2013 s-a depus la dosar de către intimată întâmpinare (fl.20) prin care a solicitat respingerea plângerii formulată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.06.2013.
În motivare, s-a arătat că la data de 03.06.2013 s-a verificat la sediul petentei modul în care se respectă prevederile legislației în vigoare privind domeniul relațiilor de muncă, ocazie cu care au fost depistate o . deficiențe care au fost reținute pe larg în procesul-verbal de control nr._/03.06.2013, iar pentru remedierea acestora au fost dispuse măsurile obligatorii din anexele la acest proces-verbal. Dintre toate acestea agenții constatatori au sancționat-o pe petentă pentru fapta cu gradul de pericol social cel mai ridicat, mai exact pentru faptul că aceasta desfășura activitate de mediere a cetățenilor români în străinătate fără a avea ca activitate principală „Activități ale agenților de plasare a forței de muncă” cod CAEN 7810, ceea ce reprezintă contravenția prev. de art.5 din Legea nr.156/2000 rep., sancționată cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei (art.13 alin.1 lit.b din aceeași lege).
Intimata a arătat că nu există dubii cu privire la existența faptei contravenționale, recunoscută chiar de petentă prin plângerea formulată, iar motivul invocat în apărare, respectiv faptul că „nu au avut cunoștință” de existența acestui act normativ și astfel nu au cunoscut legea, nu este un aspect care să reducă pericolul social al faptei contravenționale.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr.156/2000 republicată.
În probațiune intimata a depus următoarele înscrisuri: procesul verbal de control . nr._/03.06.2013, anexa de constatare și de măsuri dispuse în domeniul relațiilor de muncă, certificatul de înregistrare al petentei eliberat la data de 04.12.2008 de ORC de pe lângă Tribunalul A. și contractul de mediere nr.0121/15.05.2013 încheiat între . și B. P.-D. (fl.21-29).
La data de 20.08.2013 s-a depus răspuns la întâmpinare de către petentă (fl.34) prin care s-a solicitat admiterea plângerii formulate, motivele invocate în plângere fiind reale.
La termenul de judecată din data de 13.03.2014, instanța de fond a procedat la audierea martorilor G. D. M. (fl.56) și G. C. D. (fl.57). La același termen petenta a mai depus la dosar contractele de agreement dintre . și Technometal PTY. Limited Ingleburn (fl.62-65) și dintre Expaway Gmbh Berlin și . (fl.66-68), precum și dovada nr.9879/07/01.07.2013 eliberată de ITM A. (fl.69).
Prin sentința civilă nr. 288/2014, Judecătoria A. a admis plângerea formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ A. și, în consecință, a înlocuit cu avertisment sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 03.06.2013, a atras atenția petentei asupra respectării pe viitor a dispozițiilor legale din domeniul relațiilor de muncă și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de inspectorii intimatului la data de 03.06.2013, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru fapta prevăzută de art.5 din Legea nr.156/2000. În fapt, s-a reținut cu ocazia controlului efectuat la sediul petentei situat administrativ în A., ..3, jud. A., că aceasta desfășura activitatea de mediere a cetățenilor români în străinătate fără a avea ca activitate principală „Activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă” cod CAEN 7810.
În baza art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În cauza dedusă judecății, instanța de fond a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art.33 alin.1 din O.G. nr.2/2001, întrucât procesul-verbal a fost înmânat la data de 03.06.2013 administratorului societății, G. D., iar plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 21.06.2013.
Examinând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul societății petente, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că, potrivit art. 13 alin.1 lit.b din Legea nr.156/2000 republicată, constituie contravenție exercitarea activității de mediere a angajării cetățenilor în străinătate de către alte persoane juridice decât cele care au ca activitate principală „Activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă” cod CAEN 7810, sancțiunea aplicabilă fiind amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei.
În fapt, deși în Certificatul de înregistrare al . eliberat la data de 25.03.2013 de către ORC de pe lângă Tribunalul A. este prevăzută drept activitate principală cod CAEN 8559 „Alte forme de învățământ n.c.a”, la data efectuării controlului inspectorii ITM au constatat că petenta încheiase 3 contracte de mediere cu 3 cetățeni români, în vederea obținerii pentru aceștia a unor contracte de muncă și vize aferente în Australia și Noua Zeelandă.
Petenta nu a contestat starea de fapt, dar a invocat în circumstanțiere împrejurarea că asociatul unic fiind plecat de mai mulți ani în Australia nu a avut cunoștință despre prevederile art.5 din Legea nr.156/2000; de asemenea, a dovedit că în ziua consecutivă controlului a efectuat demersurile necesare la ORC de pe lângă Tribunalul A. pentru . la dosar Certificatul de înregistrare eliberat la data de 14.06.2013, care atestă că obiectul principal de activitate îl constituie cod CAEN 7810 (fila 9). În acest context, susținând că gradul de pericol social concret al faptei săvârșite este minim, a solicitat înlocuirea amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată cu sancțiunea avertismentului.
În drept, art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 prevede că instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate, având posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii stabilite de agentul constatator.
Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. Potrivit acestei dispoziții legale, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care aceasta a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În același sens, art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Conform art.7 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
În cauza de față, din ansamblul probator administrat în cursul judecății instanța de fond a reținut o . elemente de natură a imprima faptei valențe atenuante, împrejurări care, în această situație particulară, justifică înlocuirea amenzii în cuantum minim aplicate petentei, cu sancțiunea avertismentului.
Procedînd la audierea sub prestare de jurământ a martorilor G. D. M. (fila 56) și G. C. D. (fila 57), instanța de fond a reținut că asociatul unic al . se află în Australia de mai mult timp și la momentul înființării societății a apelat la ajutorul unui jurist, neavând cunoștințe de specialitate. O perioadă societatea nu a avut activitate, dar ulterior încheierii contractului de închiriere pentru spațiul din ..3, administratorul petentei, revenit de la studii din străinătate, s-a ocupat de firmă, angajându-l la data de 01.04.2013 pe G. C. D.. Până la momentul controlului -03.06.2013 - petenta încheiase 3 contracte de mediere cu cetățeni români, însă niciunul dintre acestea nu-și produsese efectele. A doua zi, însă, în 04.06.2013, martora G. D. M. s-a deplasat la sediul ORC de pe lângă Tribunalul A., unde a întreprins demersurile necesare modificării obiectului principal de activitate al ., astfel că la data de 14.06.2014 petenta remediase nelegalitatea constatată de către inspectorii ITM.
Având în vedere împrejurările expuse, și reținând că petenta nu a mai fi fost sancționată anterior pentru fapte contravenționale, și de asemenea că până în prezent societatea nu a realizat profit, instanța a apreciat că amenda în cuantum de 10.000 lei aplicată, chiar dacă reprezintă minimul legal, este o sancțiune excesivă, și se impune înlocuirea acesteia cu avertismentul.
Față de cele ce preced, instanța a admis plângerea contravențională formulată de . în contradictoriu cu ITM A. și a dispus înlocuirea amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 03.06.2013 cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei asupra respectării pe viitor a prevederilor legale din domeniul relațiilor de muncă. Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel intimatul a se admite apelul formulat, a se schimba hotărârea apelată, în sensul respingerii plângerii formulate de către ., împotriva procesului - verbal de constatare a contravențiilor nr._/03.06.2013 încheiat de inspectorii de muncă ai LT.M. A..
În fapt, apelantul susține că în data de 03.06.2013, la sediul S.C."C." SRL din A., s-a verificat de către inspectorii de muncă modul în care se respectă prevederile legislației în vigoare privind domeniul relațiilor de muncă, ocazie cu care au fost depistate o . deficiențe care au fost reținute pe larg în procesul-verbal de control nr._/03.06.2013, iar pentru remedierea acestora au fost dispuse măsurile obligatorii din anexele la acest proces-verbal.
Dintre toate acestea, agenții constatatori au sancționat-o pe petentă pentru fapta cu gradul de pericol social cel mai ridicat, mai exact pentru faptul că aceasta desfășura activitate de mediere a cetățenilor români în străinătate, fără a avea ca activitate principală „ Activități ale agenților de plasare a forței de muncă " cod CAEN 7810. Potrivit Certificatului de înregistrare al unității elibe5rar de ORC de pe lângă Tribunalul A., activitatea principală este „ Alte forme de învățământ " cod CAEN 8559.
Având în vedere această stare de fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare nr._/03.06.2013, s-a reținut în sarcina societății săvârșirea contravenției prevăzute la art.5 din Legea 156/2000 R, unde se prevede că:
„Pe teritoriul României pot desfășura, în condițiile prezentei legi, activități de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate societățile comerciale constituite în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv filialele societăților comerciale străine, înființate în România potrivit art. 42 și 44 din Legea nr. 31/1990, republicat cu modificările și completările ulterioare, care au ca activitate principală "Activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă" cod caen - 7810, denumite în continuare agenți de ocupare a forței de muncă.”
Susține că, în cazul în care aceste prevederi nu sunt respectate, legiuitorul a prevăzut la art. 13 alin.1 Lit. b din aceeași lege, faptul că:
„(1) Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează:
b) exercitarea activității de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate de către alte persoane juridice, în afara celor prevăzute la art. 5, sau de către persoane fizice, cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei.”
Apelantul arată că, în urma administrării probelor, instanța de fond a constatat că fapta contravențională reținută de către inspectorii de muncă în sarcina . există, însă aceasta nu prezintă pericol social ridicat.
Apreciază că motivele reținute de către instanța de fond nu sunt de natură să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Faptul că ulterior controlului, petenta a întreprins demersurile necesare la ORC în vederea intrării în legalitate, nu este motiv care să reducă pericolul social al contravenției. Societatea avea obligația ca anterior începerii efective a activității de mediere să îndeplinească toate condițiile cerute de lege. Astfel, instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că aceasta stare de fapt a fost stopată doar pentru că organul de control competent a intervenit și nu din inițiativa contravenientei.
Învederează că nici faptul că petenta „nu a realizat profit" nu are relevanță, întrucât respectarea prevederilor legii nu i-ar fi produs costuri acesteia.
De asemenea, nici faptul că petenta nu a mai fost sancționată, nu face ca fapta contravențională să fie mai puțin gravă.
Față de cele mai sus arătate, apreciază că avertismentul nu este suficient pentru atingerea scopului prevăzut de lege.
Luând în considerare cele susmenționate, solicită admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței civile pronunțată de către Judecătoria A. în dosarul mai sus menționat și în consecință, respingerea plângerii formulată de .
În drept: Legea 156/2000 R, C..
La data de 17.10.2014, intimata . a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului formulat de I.T.M. A. și menținerea Sentinței nr. 288/2014 pronunțata de Judecătoria A..
În motivare, intimata susține că sentința pronunțată de Judecătoria A. este temeinica si legala.
Arată că instanța a analizat in mod corect starea de fapt si a dispus inlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul având in vedere circumstanțele concrete in care a fost săvârșita contravenția.
. nu a susținut niciun moment ca nu se face vinovata de săvârșirea contravenției, ceea ce a criticat a fost modul de raportare al inspectorilor de muncă și aplicarea amenzii în cuantum foarte ridicat.
Apreciază că rolul ITM-ului este să ajute la găsirea locurilor de muncă. Inspectorii ITM, văzând că activitatea firmei este la început-au fost incheiate pana la momentul controlului doar 3 contracte care nu produseseră efecte juridice intrucat beneficiarii nu achitaseră taxa de 500 lei, că nu a prejudiciat pe nimeni și că neregularitatea se poate remedia într-un timp foarte scurt și a arătat disponibilitate în acest sens, puteau să aplice sancțiunea avertismentului. Daca societatea nu s-ar fi conformat . putea fi sancționata.
Susține că, având in vedere ca petenta se ocupa cu găsirea locurilor de munca in străinătate pentru cetățenii romani, apelanta ar fi trebuit sa ii ofere consultanta si ajutor. Daca a observat ca formularele de contract de intermediere nu corespund intru totul ar fi trebuit sa puna la dispoziția societății un model de contract, daca obiectul de activitate nu a corespuns ar fi trebuit sa tina cont de cele solicitate de aceasta si sa o păsuiască o săptămâna pana la remedierea acestei probleme.
Din moment ce neregulile constatate nu se datorează relei-credințe sau dorinței de obținere de câștiguri prin fraudarea statului sau altor persoane, nereguli care poate fi cu ușurința îndreptate, apreciază ca instanța de fond in mod corect a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Mai precizează că, în mod corect, instanța a apreciat ca sancțiunea aplicata este excesiva raportat la faptul ca societatea nu a mai fost sancționată si nici nu a realizat profit pana la acel moment.
Apreciază ca din probele administrate in cauza rezulta cele arătate mai sus care coroborate imprima faptei valențe atenuante.
Având in vedere motivele expuse mai sus, solicită respingerea apelului formulat in cauza.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile invocate și de prevederile legale incidente, se constată că:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petenta fost sancționată cu amenda în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea faptei prev. de art.5 din legea nr.156/2000.
Procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, așa cum corect a reținut și prima instanță. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentei, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.
Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Societatea petentă a fost înființată în anul 2008 și avea ca obiect de activitate ,,servicii de furnizare și management a forție de muncă,, cod CAEN 7810 și activități de contractere pe baze temporare a personalului, cod CAEN 7820.
Însă, pentru activitatea de plasare a forței de muncă cod CAEN 7810 nu a avut înscrisă inițial ca activitate specifică.
Dar, obiectul sau de activitate era asemănător cu cel de plasare a forței de muncă.
Din declarația martorei G. D. M. reiese că aceasta a făcut demersurile pentru se modifica obiectul principal de activitate.
Având în vedere faptul că societatea petentă nu a mai fost sancționată, că s-au făcut demersuri pentru a intra în legalitate în ce privește obiectul de activitate, că acele contracte nu au produs efecte, societatea nu a avut profit până la momentul controlului și nici activitate, instanța de apel apreciază ca temeinică soluția pronunțată de instanța de fond prin care s-a înlocuit amenda cu avertismentul, scopul pedepsei putând fi atins și în acest fel.
Având în vedere acestea, reținând că sentința atacată este temeinică și legală, prezentul apel va fi respins ca neîntemeiat potrivit art. 480 al.1 cod pr.civ.
În speță nu sunt aplicabile prev. art.453 cod pr civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de ITM A. împotriva sentinței civile nr. 288/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2015.
Președinte, C. F. | Judecător, M. B. B. | |
Grefier, M. R. |
Red. FC
Tehnored. MR
4 ex. / 04.03.2015
Jud. fond: A. F. T.
| ← Pretentii. Sentința nr. 133/2015. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 41/2015.... → |
|---|
