Pretentii. Sentința nr. 133/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 133/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 5378/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, F. ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 133/C./2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P.- Președinte Secție
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. M. și pe pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE HUNEDOARA-PENTRU S. F. MUNICIPAL HUNEDOARA și S. F. NUMICIPAL HUNEDOARA, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G. C. în substituirea d-nei avocat larisa D. pentru reclamant, lipsind pârâtele.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 18.12.2014 reclamantul prin avocat a depus la dosar o adresă prin care arată că depune timbrajul și modul de calcul al taxei. La dresă a anexat taxa de timbru în sumă de 300 lei și modul de calcul al taxei.
La data de 13.01.2015 pârâtele au depus întâmpinare.
La data de 20.01.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare.
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 238 din NCPC estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind azi.
Avocata reclamantului depune la dosar delegație de substituire și chitanța în sumă de 1200 lei reprezentând onorariu avocat.
Instanța supune dezbaterii excepția prescripției invocate prin întâmpinare.
Avocata reclamantului solicită respingerea excepției prescripției invocate, drepturile nu sunt prescrise, cererile fiind formulate în termenul legal.
Avocata reclamantului susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocata reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele scrise pe larg în acțiune, cu obligarea pârâtelor în solidar la plata dobânzii fiscale. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și onorariu avocat potrivit chitanței.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. în dosar nr._ reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA și S. F. MUNICIPAL HUNEDOARA a solicitat obligarea pârâtelor sa restituie reclamantului, dobânda legală aferentă sumei de 9247 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare și pentru perioada cuprinsă între data plății taxei și data formulării cererii de restituire a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că i-a fost admisă cererea de restituire a taxei de poluare, însă dobânda i-a fost acordată de la data cererii de restituire și nu de la data plății taxei a cărei restituire a solicitat-o.
În drept au fost invocate Decizia CJUE I. M. din data de 18.04.2013,art.148 alin.2 din Constituția României; L 554/2004.
Cererea a fost legal timbrata.
DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA în nume propriu și în numele SERVICIULUI F. MUNICIPAL HUNEDOARA depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
I. După cum rezultă din cererea de chemare în judecată si din actele anexate la aceasta, reclamantul scilcitf obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 9247 lei reprezentând taxa speciala peutrl autoturisme si autovehicole începând cu data achitării acesteia, respectiv începând cu data de 27.02.2008 si pan, la data de 20.01.2011.
Potrivit Codului de procedura fiscala, Cap.7 Prescripția dreptului de a cere executarea silita si a dreptului de a cere compensarea sau restituirea „ art. 135 începerea termenului de prescripție alin.(l) Dreptul de a cere executarea silita a creanțelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept." În speța de față, de la momentul achitării, respectiv data de 27.02.2008 și până la această dată au trecut peste 5 ani. La data de 1 ianuarie 2014, s-a prescris dreptul reclamantului de a mai recupera suma de bani reprezentând Taxa speciala de prima inmatriculare achitata in anul 2008. Cum termenul de prescripție s-a împlinit, cererea reclamatului este prescrisă.
II. In subsidiar, pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată. Astfel, potrivit art. 124 aliu.l din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, j republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau hi art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor". Așadar, dobânda fiscală nu se calculează de la data plății ci de la o dată ulterioară stabilită de textul de lege. ART. 117 Restituiri de sume (9) Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare ;i dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
ORDINUL Nr. 1899 din 22 decembrie 2004, pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor ț de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, prevede: CAP. 2
Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal: 1. Pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199 alin. (1) si (2) sau de art. 112 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art. 119 din aceeași ordonanță. 2. Dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la cap. Ipct. 4 alin. (3), după caz, până în ziua înregistrării, inclusiv, a operațiunii de compensare și/sau a operațiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferențe rămase după efectuarea compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepția impozitului pe venit.
ART. 199, din OG nr. 92/2003, prevede: Dispoziții privind termenele: (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către or2anul fiscal, în termen de 45 de zile de la înresistrare, cu excepția cazurilor în care prin lese se prevede altfel. (2) In situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
Tribunalul Hunedoara a dispus acordarea dobânzii fiscale conform prevederilor art. 124 alin.l din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, respectiv de la data fonnulării cererii de restituire a taxei, astfel că o nouă cerere de acordare a dobânzii fiscale de la o dată aterioară cererii de restituire este lipsită de temei legal.
Cererea reclamantului de acordare a dobânzii aferentei taxei speciale pentru autoturisme si autovehicole de la data de 27.02.2008 până la data fonnulării cererii de restituire, nu poate fi întemeiată pe prevederile OG nr. 92/2003, privind Codul de procerdură fiscală, întrucât așa cum am arătat acesta reglementează că restituirea dobânzilor aferente sumelor de restituit de la buget se face în baza cererii contribuabilului după expirarea ,,nienului legal de soluționare a cererii dacă restituirea nu s-a făcut în termenul legal.
Cât privește solicitarea de a-i fi acordate cheltuieli de judecată, vă învederăm că instituția pârâtă nu deține nicio culpă procesuală, întrucât plata efectuată a avut un caracter voluntar fiind vorba de o taxă de înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule reglementată printr-un text de lege care era în vigoare la data plății.
În drept, invocăm prevederile OG nr. 92/2003, Ordinul MFP nr. 1899/2004.
Deliberând cu prioritate asupra excepției prescripției invocată de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA în nume propriu și în numele SERVICIULUI F. MUNICIPAL HUNEDOARA, instanța o va respinge având în vedere următoarele aspecte:
Într-adevăr, potrivit art. 135 din Codul de procedură fiscală, termenul de prescripție în materie fiscală este de 5 ani.
Însă, dobânzile au un caracter accesoriu față de debitul principal reprezentând taxa de poluare, iar prin sentința nr. 913/CA/_ pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ * rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3840/11.06.2012 a Curții de Apel A. I. s-a dispus restituirea acestei taxe. În consecință, termenul de prescripție de 5 ani a fost întrerupt, iar de la data de 11.06.2012 a început să curgă un nou termen de prescripție.
Întrucât prezenta acțiune a fost introdusă la data de 08.12.2014, excepția invocată se dovedește a fi nefondată.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin sentința administrativă nr. sentința nr. 913/CA/_ pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ * rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3840/11.06.2012 a Curții de Apel A. I. a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant pentru restituire taxă de poluare și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma achitată cu titlu de taxa de poluare, precum și dobânda legală aferentă sumei începând cu data cererii de restituire și până la restituirea efectivă.
Ulterior pronunțării hotărârii mai sus menționată, la data de 18.04.2013, în Cauza C-565/11 (M. I. împotriva AFP Sibiu, AFM), CJUE a soluționat cererea de pronunțare a unei decizii preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu, care privește interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective.
Cu această ocazie, s-a reținut că „atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C‑397/98 și C‑410/98, R.., p. I‑1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, R.., p. I‑_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).”
Curtea a arătat că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. „Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii „.
Astfel, Curtea a reținut că, în speță, un regim precum cel prevăzut de art.124 Cod pr. fiscală, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință deoarece „ (..) această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Având în vedere cele de mai sus, (..) dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”
Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curții întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național. Instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei Curții. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe care sunt sesizate cu o problemă similară.
În consecință, instanța constată că cererea reclamantului este întemeiată, astfel că va fi admisă, iar în baza art. 453 NCPC vor fi obligați pârâții la plata sumei de 1300 lei (1000 lei onorariu avocat și 300 lei taxă de timbru) cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Instanța reține că onorariul în cuantum de 1200 lei, solicitat de reclamant este disproportionat de mare, prin raportare la munca pe care asistenta juridica acordata in aceasta cauza a implicat-o, cauza nefiind una care sa se caracterizeze printr-o sporit grad de dificultate, ci, dimpotriva se circumscrie unui gen de litigii in care practica judiciara s-a cristalizat, actiunile introductive urmaresc un anumit tipic. In plus, cuantumul cheltuielilor de judecata, trebuie stabilit de asa natura, incat, achitarea acestora sa nu devina o sarcina disproportionata si impovaratoare pentru partea care a pierdut procesul, in acest sens fiind si prevederile art.41 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției invocată de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA în nume propriu și în numele SERVICIULUI F. MUNICIPAL HUNEDOARA.
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. M. CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. A. și cu domiciliul ales în A. I., Piața I. M., nr. 9, ., jud. A. în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara, .. 9B și S. F. MUNICIPAL HUNEDOARA cu sediul în Hunedoara, .. 10, jud. Hunedoara.
Obligă pârâții să restituie reclamantului dobânda aferentă sumei de 9247 lei, conform Codului de procedură fiscală, începând cu data de 27.02.2008 și până la data de 20.01.2011.
Obligă pârâții la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul A..
Pronunțată in ședința publica din 20.02.2015.
Președinte, A. C. P. Președinte Secție | ||
Grefier, R. C. |
Red. Tehnoredact PAC
5 ex./23.02.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 112/2015.... → |
|---|
