Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 19-03-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 5097/176/2013
Acesta este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 207/A/2015
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător C. L.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant C. J. A. împotriva sentinței civile nr. 1051/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în contradictoriu cu intimat C. K., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție nr:_.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță d-na consilier juridic T. A. M. pentru apelant, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța pune în vedere reprezentantei apelantului să estimeze durata necesară cercetării procesului.
Reprezentanta apelantului estimează durata ca fiind astăzi.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Reprezentanta apelantului depune la dosar delegație de reprezentare.
În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petentul C. K..În esență susține că, Instanța de fond în mod greșit a reținut că în cauză nu se poate analiza în concret modul de săvârșire a contravenției, gravitatea acesteia, vinovăția contravenientului, întrucât, potrivit prevederilor O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din 11.07.2013 cuprinde descrierea faptei contravenționale, cu indicarea exactă a datei, orei și a locului săvârșirii faptei contravenționale. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud, ca urmare a declinării competenței de soluționare de către Judecătoria A. I. la data de 30.12.2013, sub numărul_, petentul C. K. a solicitat în contradictoriu cu C. J. A. constatarea nulității procesului verbal nr._/11.07.2013, întrucât nu este semnat de nici un martor și nu este prevăzută posibilitatea plăti în 48 de ore jumătate din amendă.
În motivare, petentul a arătat că, chiar daca in actul normative nu s-a prevăzut posibilitatea achitări a 1/2 parte din amenda, agentul constatator trebuia sa insereze aceasta mențiune in baza art. 16,17 din OG 2/2001 .precum si a condamnări României la CEDO (cauza A. contra României).
Petentul a mai menționat că niciodată nu și-a exprimat refuzul fata de agentul constatator de a supune vehiculul controlului prin cântărire, iar in procesul verbal nu s-a consemnat prin ce modalitate și-ar fi exprimat refuzul, nu s-a descris ce comportament ar fi avut astfel încât agentul constatator să nu-și fi putut efectua controlul. Nu a amenințat pe nimeni și nu a făcut nici o fapta astfel încât organul constatator sa nu-si poată efectua treaba.
Petentul a anexat plângerii, în xerocopie, procesul verbal de constatare a contravenției nr._ (f.5), dovezile de comunicare (f.6-7), cartea sa de identitate și permisul de conducere (f. 8).
La data de 23.10.2013 intimatul a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare (fl. 48-49 din dosar Jud.A. I.)prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petentul C. K..
În motivare, intimatul a arătat că urmare a controlului efectuat la data de 11.07.2013 de către organul de control din cadrul aparatului de specialitate, pe drumul județean DJ 107D la km 2 Unirea, între localitățile L. Mureșului-Unirea, s-a constatat că petentul a circulat cu vehiculul A3E3 cu nr. de înmatriculare_ /_, transportând material lemnos, a refuzat de a supune vehiculul verificării prin cântărire, astfel acesta nu a respectat prevederile art. 61 alin.1 lit.o din O.G. nr.43/1997.Prin adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere reducerea impactului negativ asupra infrastructurii rutiere și diminuarea costurilor pentru lucrările de întreținere și reabilitare a drumurilor publice.
În aplicarea principiului proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea a fost individualizată în mod corect de către agentul constatator, acesta aplicând minimul prevăzut de lege. A arătat că transformarea amenzii contravenționale în avertisment de către instanță face ca întreaga activitate de control desfășurat în vederea protejării drumurilor publice județene de către C. Județean A., în calitate de administrator al acestora, să nu își poată produce efectul scontat.
Intimatul a solicitat a se constata că în mod corect s-a stabilit că fapta constituie contravenție, că sancționarea amenzii a fost corect aplicată și individualizată în conținutul procesului-verbal de constare a contravenției, în speță aplicându-se minimul prevăzut de lege prev. de art. 61 alin.1 lit.o din O.G.nr.43/1997, cu modificările și completările ulterioare, iar actul sancționator a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16, 17 și 19 din O.G.2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 și urm. C. proc.civ., O.G. nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare și O.G.2/_, cu modificările și completările ulterioare
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar petentului i-a fost încuviințată proba cu martorul C. F., declarația acestuia fiind atașată la fila 26.
Prin sentința civilă nr. 1051/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul C. K., cu domiciliul în . județul Harghita, în contradictoriu cu intimatul C. Județean A., cu sediul în A. I., . I C B. județul A., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/11.07.2013.
S-a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/11.07.2013.
A fost exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 15.000 lei, aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/11.07.2013.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/11.07.2013 petentul C. K.a fost sancționat contravențional de către intimatul C. Județean A. cu aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 15.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 61 alin 1 lit. o din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, menționându-se că în urma controlului efectuat în data de 11.07.2013, ora 22.21, pe DJ 107D în localitatea Unirea, petentul a refuzat să supună cântăririi vehiculul pe care-l conducea.
Raportat la prevederile art. 34 din 1 din OG 2/2001 instanța a constatat că plângerea a fost formulată în interiorul termenului legal de 15 zile, fiind primit procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției de către petent la data de 18.07.2013, fiind depusă la plângerea la serviciul de curierat la data de 02.08.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 05.08.2014.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a apreciat că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G.nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea absolută a actului.
Petentul a invocat însă și nerespectarea dispozițiilor art.16 alin 1 și art. 19 din O.G. nr.2/2001, întrucât nu au fost trecute în actul constatator mențiuni privind semnătura contravenientului sau semnătura unui martor asistent, lipsa mențiunii posibilității achitării a jumătate din amendă termen de 48 ore precum și cu privire la arătarea tuturor împrejurărilor privind modul în care a fost săvârșită contravenția, adică descrierea în amănunt a stării de fapt.
Astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, doar lipsa mențiunilor indicate de acest text de lege atrage nulitatea procesului-verbal, care trebuie constatată și din oficiu de către instanță, reprezentând un caz de nulitate necondiționată de existența unei vătămări, spre deosebire de situația menționată în art.16 alin.1, astfel cum rezultă din interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii care a făcut obiectul deciziei nr.XXII din 19.03.2007 în legătură cu aplicarea dispozițiilor art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001.
Potrivit acestei din urmă decizii, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță. Astfel, prin acest text de lege se prevede că „ lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, specificându-se că numai în astfel de situații nulitatea se constată și din oficiu”.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În acest sens, instanța a constatat faptul că pentru eventuala încălcare a art.16 alin.1 sau 19 din O.G. nr.2/2001, fiind vorba despre o nulitate virtuală, în acord cu dispozițiile art.175 alin. 1Cod pr civ anularea ar interveni doar în cazul în care s-ar dovedi de către cel ce o invocă o vătămare care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Raportat la motivul de nulitate invocat de petent, referitor la lipsa mențiunii posibilității achitării a jumătate din amendă termen de 48 ore, analizând instanța prevederile OG nr. 43/1997 și ale art. 16 OG 2/2001 a reținut că agentul constatator avea obligația de a insera această mențiune în procesul verbal, respectiv „posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate”. De vreme ce actul normativ nu prevedea o asemenea posibilitate, nu exista nici obligația agentului procedural de a o insera. Prin urmare, sub acest aspect instanța a apreciat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește însă semnătura martorului asistent, instanța a reținut ca întemeiat motivul de nulitate invocat de către petent,
Astfel art.19 din OG nr.2/2001 prevede, la alin.3, că în lipsa unui martor agentul constatator „va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod", iar în procesul verbal s-a consemnat că „la fața locului se afla doar organul de poliție, agentul constatator și contravenientul nefiind altă persoană să semneze în calitate de martor".
Această mențiune nu corespunde însă realității, deoarece contravenientul era însoțit în autovehicul de către numitul C. F., audiat de instanță în calitate de martor (fila 26), nefăcând organul constatator nicio mențiune despre prezenta acestuia sau despre un eventual refuz al acestuia de a semna în calitate de martor asistent. De altfel martorul a afirmat că a rămas în mașină de unde a observat desfășurarea evenimentelor; instanța concluzionând că acestuia nu i s-a solicitat să semneze în calitate de martor asistent.
Instanța a reținut că, în acest caz sancțiunea este nulitatea relativă, anularea actului intervenind în condițiile art.175 alin 1 Cod pr civ, doar în măsura constatării unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Analizând procesul verbal sub acest aspect, a reținut instanța că în cauză petentul a negat întreaga stare de fapt reținută, arătând că a colaborat cu agentul constatator și că niciun moment nu a refuzat să supună vehiculul cântăririi.
Martorul audiat a afirmat la rândul său că din cele observate, petentul nu s-a manifestat nici un moment agresiv și că nu este real faptul reținut, cum că ar fi refuzat să supună vehiculul cântăririi.
Coroborând aceste aspecte cu descrierea extrem de lapidară a faptei, agentul constatator rezumându-se la a reda textul de lege care sancționează fapta respectivă, respectiv „a refuzat verificarea vehiculului prin cântărire” instanța a constatat că nu se poate analiza în concret nici modul de săvârșire a contravenției reținute nici gravitatea acesteia, și nu se poate aprecia nici asupra vinovăției contravenientului prin urmare fiind încălcate dispozițiile art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, care prevede că procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, și descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și a locului în care a fost săvârșită, precum și cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Județean A., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petentul C. K., și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ din 11.07.2013 ca temeinic și legal și pe cale de consecință obligarea petentului la plata amenzii contravenționale în sumă de_ lei, așa cum a fost stabilită prin acest proces-verbal.
În drept, invocă prevederile art.480 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului se arată următoarele:
Prin sentința atacată instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul C. K., domiciliat în ., jud. Harghita, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ din 11.07.2013, încheiat de către agentul constatator din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean A. și pe cale de consecință a dispus anularea procesului-verbal și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de_ lei.
Instanța de fond, în considerentele sentinței atacate a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, astfel că nu există nici o cauză de natură să atragă nulitatea absolută a actului.
Instanța a constatat faptul că pentru eventuala încălcare a art.16 alin.l sau 19 din O.G. nr.2/2001, fiind vorba despre o nulitate virtuală, în acord cu dispozițiile art.175 alin.l Cod procedură civilă anularea ar interveni doar în cazul în care s-ar dovedi de către cel ce o invocă o vătămare care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent privind lipsa mențiunii posibilității achitării a jumătate din amendă în termen de 48 de ore, instanța a reținut că atâta timp cât actul normativ, O.G. nr.2/2001 și O.G. nr.43/1997 nu prevedea o asemenea posibilitate, nu exista nici obligația agentului procedural de a o insera în cuprinsul procesului verbal.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că în cauză nu se poate analiza în concret modul de săvârșire a contravenției, gravitatea acesteia, vinovăția contravenientului, întrucât, potrivit prevederilor O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din 11.07.2013 cuprinde descrierea faptei contravenționale, cu indicarea exactă a datei, orei și a locului săvârșirii faptei contravenționale.
Astfel, în procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ s-a reținut că, la data de 11.07.2013, ora 22,21, pe drumul județean DJ 107D km 2 - Unirea, între localitățile L. Mureșului - Unirea, petentul a circulat cu vehiculul A3E3 cu numărul de înmatriculare_ /_, transportând material lemnos, a refuzat verificarea vehiculului prin cântărire.
Potrivit prevederilor art.61 alin.(l) lit. o) din O.G. nr.43/1997, privind regimul drumurilor, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție „refuzul de a supune vehiculul verificării prin cântărire și/sau măsurare a dimensiunilor, refuzul de a însoți vehiculul personalului cu atribuții de control în vederea cântăririi și/sau măsurării dimensiunilor transportului, precum și refuzul de a prezenta personalului cu atribuții de control documentele privind transportul și se sancționează cu amendă de la_ lei la_ lei, aplicată conducătorului auto."
Instanța de fond, în mod greșit a reținut descrierea lapidară a faptei de către agentul constatator, în sensul că s-a rezumat la a reda textul de lege care sancționează fapta respectivă. Menționează că programul informatic al instalației de cântărire preia expres textul de lege care sancționează fapta contravențională, în speță refuzul petentului de a se supune verificarea vehiculului prin cântărire, consemnând faptul că, "conducătorul auto a refuzat verificarea vehiculului prin cântărire".
Procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Având în vedere acest text de lege, agentul constatator împuternicit de către administratorul drumului public județean, în urma operațiunii de control efectuat în trafic, cu scopul de a verifica îndeplinirea de către conducătorii auto a obligațiilor ce le revin potrivit acestei ordonanțe de guvern, în mod corect a constatat că petentul C. K. nu a respectat prevederile art.61 alin.(l) lit. o) din O.G. nr.43/1997, sens în care a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din 11.07.2013, sancționând fapta cu amendă de_ lei.
Prin adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere reducerea impactului negativ asupra infrastructurii rutiere și diminuarea costurilor pentru lucrările de întreținere și reabilitare a drumurilor publice. Astfel, menținerea stării de viabilitate a drumurilor publice va conduce pe termen mediu și lung la scăderea cheltuielilor de exploatare a parcurilor auto aparținând transportatorilor rutieri și implicit la reducerea cheltuielilor de transport.
In aplicarea principiului proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea a fost individualizată în mod corect de către agentul constatator, acesta aplicând minimul prevăzut de lege. Prin aplicarea sancțiunii contravenționale, în urma activității de control desfășurată, s-a avut în vedere protejarea drumurilor publice de către administratorul acestora.
Fapta constituie contravenție fiind sancționată în mod expres de O.G. nr.43/1997 numai cu amendă și nu alternativ amendă sau avertisment și că prezintă grad de pericol social concret întrucât efectuarea acestui transport cu vehiculul încărcat are efect negativ în privința siguranței rutiere și conduce totodată la degradarea accentuată a drumurilor publice, consecință suportată de către toți utilizatorii infrastructurii rutiere.
Prin contravenționalizarea acestei fapte legiuitorul a urmărit să atragă atenția asupra importanței respectării obligațiilor cu privire la efectuarea transportului pe drumurile publice. În acest sens precizează că O.G. nr.43/1997 a fost modificată prin O.G. nr.7/2010 care a mărit considerabil sancțiunea amenzii tocmai pentru a descuraja comportamentul contravențional pe drumurile deschise circulației publice.
Arată că transformarea amenzii contravenționale în avertisment de către instanță face ca întreaga activitate de control desfășurată, în vederea protejării drumurilor publice județene de către C. Județean A., în calitate de administrator al acestora, să nu își poată produce efectul scontat.
Având în vedere cele de mai sus, solicită să se observe că în mod corect s-a stabilit că fapta constituie contravenție, că sancțiunea amenzii a fost corect aplicată și individualizată în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției, în speță aplicându-se minimul prevăzut de art.61 alin.(l) lit. o) din O.G. nr.43/1997, cu modificările și completările ulterioare, iar actul sancționator a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16, 17 și 19 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
In concluzie, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petentul C. K., domiciliat în ., jud. Harghita și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ din 11.07.2013 ca temeinic și legal și pe cale de consecință obligarea petentului la plata amenzii contravenționale în sumă de_ lei, așa cum a fost stabilită prin acest proces-verbal.
Intimatul C. K., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului promovat de C. Județean A. ca nefondat si neîntemeiat.
Solicită menținerea Sentinței Civile nr. 1051 din 13 octombrie 2014 a Judecătoriei Aiud . S. prezentare a stării de fapt;
Prin procesul verbal de contravenție nr._ din 11.07.2013 a fost sancționat contravențional cu suma de_ lei retinindu-se ca ar fi refuzat verificarea vehiculului prin cintarire.
Pe fondul cauzei;
- In primul rind procesul verbal de contravenție este nul,contrar prevederilor art.17 din O.G nr. 2/2001 este nesemnat de contavenient
In al doilea rind actul alocat este si netemeinic deoarece nu a savirsit fapta reținuta ,nu a refuzat cintarirea ,nici nu i s-a solicitat ca prințr-o modalitate prevăzuta de lege sa cintărească vehicolul. Pe de alta parte ,in pronunțarea deciziei ce se va adopta solicită să se țină cont de următoarele aspecte;
- Cuantificarea amenzi nu este echilibrata ,este de 20 de ori mai mare decit venitul minim pe economie care este același si cu venitul său .
- amenda stabilita este obligație cu caracter civil (procedura contravenției este asimilata penalului) ceea ce presupune o apreciere din partea instanțelor de conținut a dreptului disputant si solicită să se raporteze obligația de plata a unei astfel de sancțiuni atit la dispozițiile Convenției Europene a Dreptului Omului ,cit si la cele ale Normelor Naționale de D..
Mai susține că, deoarece si el trăiește . unde autoritățile au menirea sa asigure preeminenta dreptului prin punerea de acord a reglementarii cu legea fundamentala.
Avind in vedere amenda deosebit de mare care i s-a aplicat a inteles sa invoce in apărarea sa Hotarirea din 18 iunie 2013 CEDO in cauza . -Export SRL L. impotriva României si in care Curtea a Condamnat autoritatiile romane pentru ca acestea din urma nu au păstrat un echilibru just intre cerințele interesului general al comunitatii si imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Consideră ca situația sa cu o amenda disproporționat de mare fata de toate circumstanțele cauzei trebuie sa fie apărata de instanțele romane prin prisma dispozițiilor art.20 din Constituția României intrucit exista a neconcordanta vădita intre legile, romane si pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte ,asa incit trebuie aplicate normele care conțin dispozițiile CEDO sunt izvoare de drept ,deci obligatorii pentru instanțe si aceasta hotarire pe care a invocate-o este obligatorie pentru instanțele judecătorești din România dar si pentru alte autorități.
In consecința si veniturile sale ,asa modeste cum sunt de șofer ,ele sunt considerate un bun in sensul articolului 1 ,protocolul 1 la Convenție iar plata unei amenzi de 15.000 lei este o ingerința in dreptul său de proprietate .
In final consideră ca trebuie sa beneficieze si el de prezumtia de nevinovăție ,agentului constatator ii revine sarcina ,ceea ce n-a făcut in cauza ,de a dovedi cele reținute in sarcina unei persoane prin mijloacele tehnice care au intrat demult in dotarea autorităților.
Daca s-ar răsturna sarcina probei ,ar insemna impunerea arbitrariului ,ceea ce ar constitui un pericol grav pentru statul de drept .
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu, Tribunalul reține următoarele:
Motivele de apel sunt neîntemeiate, astfel că se va respinge calea de atac, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Motivul de nulitate valorificat de către prima instanță, cu consecința anulării procesului verbal atacat, este întemeiat, prin raportare la probele administrate în cauză. Astfel, potrivit art.19 al. 3 din OG nr.2/2001 în lipsa unui martor agentul constatator „va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod", iar în procesul verbal s-a consemnat că „la fața locului se afla doar organul de poliție, agentul constatator și contravenientul nefiind altă persoană să semneze în calitate de martor". Cu toate acestea, din declarația numitului C. F., rezultă că acesta era la fața locului, însoțindu-l pe petent., dar nu i s-a solicitat să semneze în calitate de martor asistent.
Instanța de fond a reținut că, în acest caz sancțiunea este nulitatea relativă, anularea actului intervenind în condițiile art.175 alin 1 Cod pr civ, doar în măsura constatării unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Contradicția dintre mențiunea agentului constatator și starea de fapt reținută urmare a probelor administrate nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
În mod corect a reținut instanța că în cauză petentul a negat întreaga stare de fapt reținută, arătând că a colaborat cu agentul constatator și că niciun moment nu a refuzat să supună vehiculul cântăririi, stare de fapt confirmată de martorul audiat.
În consecință, deși procesului verbal i se recunosc prezumțiile de legalitate și temeinicie, afirmate de apelantă, acestea au fost răsturnate prin probele administrate în cauză. D. urmare, în baza art. 480 C.p.c., se va respinge apelul declarat de apelantul C. JUDEȚEAN A., împotriva sentinței civile nr. 1051/2014, pronunțată de Judecătoria Aiud, în dosar nr._ .
În baza art. 482 raportat la art. 451 C.p.c., fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul C. JUDEȚEAN A., împotriva sentinței civile nr. 1051/2014, pronunțată de Judecătoria Aiud, în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.03.2015.
Președinte, C. M. C. | Judecător, C. L. | |
Grefier, D. M. |
D.M. 20 Martie 2015
Red. CMC
Jud. fond V. M.
Tehnored. MD/4ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 448/2015. Tribunalul ALBA | Alte cereri. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
