Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 28-05-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 2424/208/2014
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 431/A/2015
Ședința publică din 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Judecător A. C. P.- Președinte Secție
Grefier E. B.
Pe rol apelul formulat de petentul I. I. împotriva sentinței civile nr. 49/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ ,în contradictoriu cu intimata I.P.J. A. - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR._
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță apelantul și cons.jr.Titilincu R. pentru intimatul I. A. constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul procedează la identificarea petentului apelant în baza actului de identitate, datele acestuia de identificare fiind consemnate în caietul de ședință al grefierului.
Reprezentantul intimatului I. A. depune la dosar delegație de reprezentare juridică.
În temeiul dispozițiilor art. 131 NCPC raportat la art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent să soluționeze prezentul apel.
Petentul apelant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și concluzii scrise..
Tribunalul pune în discuție probațiunea
La interpelarea instanței, petentul apelant precizează că în data de 27.11.2014, la penultimul termen de judecată, când a fost prezent în sală, instanța a pus în discuție o probă privind efectuarea unei adrese la CNADR pentru a comunica situația drumului respectiv.
Susține că a fost doar dânsul a fost prezent în cauză, dar instanța a pus proba în discuția părților și i s-a spus că la următorul termen poate să nu se prezinte, întrucât este iarnă, urmând ca răspunsul primit de la CANDR să i se comunice.
Învederează că nu a primit acest înscris iar la următorul termen s-a pronunțat instanța s-a pronunțat, fără a fi prezent.
Susține că în înregistrarea ședinței de judecată se poate verifica cum instanța de fond a spus că poate să nu se prezinte la următorul termen precum și că o să i se comunice înscrisul respectiv.
Consideră că s-a încălcat procedura, întrucât nu a avut cunoștință de conținutul acestui înscris pe care l-ar fi putut contesta.
Instanța pune în vedere petentului apelant să precizeze care este solicitarea în probațiune.
Petentul apelant solicită transcrierea înregistrării din acea ședință, pentru a se vedea că părțile care erau prezente în ședința de judecată unde s-a pus în discuție proba respectivă, era doar dânsul.
Reprezentantul intimatului I. A. cu privire la proba solicitată de apelant,în sensul de a se depune înscrisul constând în transcrierea înregistrării ședinței de judecată,lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii .Apreciază că nu i s-a încălcat acestuia nici un drept.
Instanța, respinge ca tardivă proba solicitată de apelant, având în vedere că potrivit disp.art.470 alin.3 NCPC, neindicarea în mod expres a probelor invocate în susținerea apelului, atrag sancțiunea decăderii.
La interpelarea instanței, atât apelantul, cât și reprezentantul intimatului I. A. arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în sensul de a se casa în totalitate sentința atacată și în rejudecare să se admită plângerea, cu consecința anulării procesul verbal de contravenție.
Consideră că instanța de fond a procedat incorect deoarece a fost considerat vinovat înainte de a administra și a analiza cauza sub toate aspectele.
Susține că există prezumția de nevinovăție, nu s-a judecat corect, instanța considerându-l vinovat înainte să analizeze toate aspectele. Astfel, susține că instanța de fond trebuia să analizeze din ce cauză s-a petrecut acest aspect, la fila 44 depunând planșele foto 1 și 2, din care reiese că pe porțiunea respectivă linia era discontinuă or, cum poate să se spună în procesul verbal că la km 372+400, dar nu reiese din înregistrarea video că s-a petrecut evenimentul în locul respectiv.
Mai susține că intimatul I. trebuia să aducă o foaie de parcurs sau altceva, pentru a face dovada că acolo a fost montat, pentru că va dovedi că s-a făcut depășirea pe linia discontinuă și într-o împrejurare de forță majoră.
Arată că se afla în coloană, cum se specifică și în raportul de la fila 20 dosar fond, la alin.5, unde agentul de poliție spune că în ziua respectivă drumul era umed, fiind ploios .
Mai arată că în fața sa era un autocamion, iar în spatele său o coloană de 30-40 de mașini. Susține că la un moment dat, cum se vede și din înregistrarea video, autocamionul a semnalizat dreapta, probabil speriat de faptul că a văzut un echipaj de poliție, astfel că în secunda următoare autocamionul a reintrat pe partea carosabilă.
De asemenea, arată că într-o fracțiune de secundă a văzut că vine spre el și pentru a evita coliziunea a făcut stânga. Mai arată că dacă ar fi pus frână ar fi intrat sub TIR, întrucât șoseaua era umedă iar celelalte mașini l-ar fi lovit și ar fi făcut accident. Deci, nu a vrut să facă depășirea, nu avea intenția, dar s-a ivit acea împrejurare că a trebui să evite coliziunea și s-a nimerit să fie pe partea discontinuă.
Solicită a se vedea înregistrarea video, unde se poate observa semnalizarea apoi autocamionului, care intră pe partea dreaptă și apoi a reintrat, motiv pentru care a fost nevoit să facă această manevră de evitare.
Totodată, arată că în coloană erau 30-40 de mașini care au procedat identic. Or, în această situație nu se poate transfera vinovăția acelui șofer asupra lui, nefiind nici oprit, nici audiat.
Arată că a dovedit cu audierea unui martor că nu este vinovat ci, ca să-și salveze viața și să evite un accident. Or, în această un element, nu se consideră contravenție în lipsa vinovăției.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului cu consecința anulării procesului verbal de contravenție.
Având cuvântul, reprezentantul intimatului I. A. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Solicită a se observa că starea de fapt reținută de agentul constatator este probată, atât cu înregistrarea video, cât și cu înscrisul emis de CNADR.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 11.06.2014, sub dosar nr._, petentul I. I. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/31.05.2014.
În motivarea de fapt a cererii, petentul a arătat faptul că la data de 31.05.2014 a fost oprit în trafic de lucrătorii de poliție care au susținut că a efectuat manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă” și a marcajului longitudinal continuu. Petentul a arătat că nu a efectuat manevra de depășire neregulamentară și nu a depășit pe linie continuă, iar cele menționate în procesul-verbal nu corespund adevărului.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În susținerea cererii, petentul a solicitat audierea martorului D. P. și a depus la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri, următoarele acte, în fotocopie: - Proces-verbal de contravenție . nr._/31.05.2014(f.5); - Planșa foto(f.44-45).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei(f.6).
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză(f.19), prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
Au fost depuse la dosar, odată cu întâmpinarea: raport agent constatator(f.20); cazier auto(f.21-22); buletin de verificare metrologică al aparatului montat pe autospeciala MAI_(f.23); atestat operator radar(f.24); CD cu înregistrarea video a abaterii săvârșite(f.25).
La termenul din data de 01.10.2014, Judecătoria Caransebeș a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza Judecătoriei Alba Iulia, jud. A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.11.2014, sub nr._ .
La termenul din data de 27.11.2014 instanța a procedat la administrarea probei testimoniale a martorului D. P.(f.58) și a dispus emiterea unei adrese către CNADNR-SDN A..
Prin sentința civilă nr. 49/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul I. I. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/31.05.2014 în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI A., pentru următoarele motive:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/31.05.2014 (f.5), petentul I. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit.i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevede că: „ Se interzice depășirea autovehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încălca marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.
În fapt s-a reținut că, în data de 31.05.2014, ora 16.47, pe DN 1, km 372+400, petentul a condus autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare_ și a depășit autocamionul cu nr.WR6253F în zona unde depășirea este interzisă, semnalizată prin marcaj longitudinal continuu, fapta fiind înregistrată de aparatul radar montat pe MAI_.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că procesul verbal . nr._/31.05.2014 (f.5) cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța consideră că procesul-verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale.
Instanța reține că, deși petentul a susținut în plângere și în procesul-verbal nr._/31.05.2014(f.5) că situația reținută de agentul constatator nu corespunde realității, probele administrate de către acesta nu răstoarnă prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat.
Astfel, la soluționarea plângerii instanța nu va avea în vedere declarația martorului D. P.(f.58), martor care a arătat faptul că nu este adevărat că petentul a efectuat o manevră de depășire pe linie continuă, ci pe linie discontină. Instanța apreciază această declarație ca fiind subiectivă, având în vedere adresa nr. 924/08.01.2014 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA depusă la fila 62 dosar, din care rezultă că pe DN 1 km 372+400 este marcaj longitudinal continuu și indicator rutier „depășire interzisă”. A. aspecte reies și din imaginile video (f.25), unde se vede clar momentul în care autoturismul marca Skoda, nr._, depășește un autocamion pe marcaj longitudinal continuu. . din acea zonă are și o porțiune discontinuă, dar, așa cum se poate vedea din înregistrarea video, această porțiune este ulterioară locului unde petentul a efectuat depășirea interzisă. P. aceste motive, instanța respinge și proba cu planșa foto(f.44-45), fotografiile depuse la dosar nereprezentând zona unde a avut loc depășirea interzisă reținută în procesul-verbal nr._/31.05.2014, ci zone aflate în apropierea acestui loc.
Având în vedere faptul că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal de contravenție, ținând cont de probele de la dosarul cauzei(f.5, 20, 24, 25), instanța reține că din materialul probator administrat în cauză rezultă săvârșirea faptei de către petent.
Sub aspectul proporționalității sancțiunilor aplicate (principală și complementară), instanța reține că acestea sunt aplicate în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizate de către intimat, având în vedere pericolul social al faptei săvârșite.
Prin urmare, instanța găsește plângerea neîntemeiată și o va respinge ca atare.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul I. I. care a solicitat schimbarea hotărârii atacate și admiterea plângerii așa cum a fost formulată:
Prin sentința civilă nr. 49 din 15 ian. 2015, Judecătoria A. I. respinge plângerea contravențională formulată. Pentru a ajunge la această hotărâre, instanța de fond reține că probele administrate în dosar nu ar răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal de constatare a contravenției.
În legătură cu această constatare, trebuie să fac de la început remarca că instanța de fond nu a avut în vedere sub nicio formă susținerile care sunt confirmate în totalitate chiar de către înregistrările video prezentate de către intimat și declarațiile martorului audiat în cauză, cât și de planșa foto depusă Ia dosar din care se observă zona respectivă, probe care nu au fost contestate de către intimat și care arată cu certitudine nevinovăția sa.
În acțiunea introductivă cât și în precizările ulterioare, a arătat că nu a efectuat nici o manevră de depășire și a continuat să circul pe sensul de mers către S. în condițiile în care în fața sa circula un autotren ( TIR) care, ajuns în acea zonă, a semnalizat intenția sa de oprire pe partea dreaptă unde se găsește un loc de refugiu (parcare), autotren care a frânat, a părăsit partea carosabilă spre parcare.
In aceste condiții și-a continuat drumul fără a depăși axa ce desparte cele două sensuri de circulație.
Din motive cu totul inexplicabile, probabil pentru faptul că în acel loc de refugiu era un echipaj de la Serviciul Rutier, conducătorul autotrenului deși a semnalizat dreapta și a părăsit partea carosabilă, a făcut o manevră bruscă de reintrare pe partea carosabilă, moment în care apelantul din instinct, pentru a evita coliziunea cu acesta, a făcut la fel o manevră spre stânga, manevră care s-a efectuat strict în zona în care marcajul era discontinuu, așa cum reiese în mod clar si din înregistrarea video .
Aceste aspecte arată cu certitudine faptul că nu a încălcat nici o regulă de circulație, manevra sa spre stânga fiind determinată exclusiv de felul în care s-a comportat conducătorl autocamionului (TIR) ce circula în fața mea și pentru a evita un accident de circulație, manevră realizată strict pe linia discontinuă.
Nu a efectuat manevră de depășire pe linia continuă și nu este vinovat de cele reținute de către agentul constatator prin procesul verbal întocmit cu acea ocazie și contestat de mine .
Nu a existat în nici un moment intenția de a încălca prevederile legale privind circulația pe drumurile publice, situația concretă în care a fost implicat întâmplându-se destul de des pe drumurile publice ci dimpotrivă a evitat un accident grav pe drumul public și consideră că nu este nici moral și nici legal ca să fie sancționat contravențional, fară ca agentul constatator să dovedească indubitabil că a încălcat regulile de circulație.
Așa cum a susținut și se poate constata și din imaginile înregistrate, conducătorul autocamionului a semnalizat dreapta, a ieșit din partea carosabilă, după care a revenit brusc, fară a semnaliza intenția de revenire pe partea carosabilă, situație în care s-a creat o stare de pericol evitată în ultimă instanță de către mine datorită abilității sale de conducător auto .
Instanța de fond, din eroare a dat o soluție total greșită, soluție care nu are la bază nici o dovadă pertinentă și a înlăturat în mod inexplicabil declarația martorului, apreciind-o ca fiind subiectivă, în raport cu adresa nr. 924/2014 a CNADNR, însă această declarație confirmă faptul că singura porțiune în care a fost silit să trec peste axa drumului a fost cea în care era marcaj discontinuu, așa cum reiese chiar din înregistrarea video, faptă care nu este sancționată de către regulementul de circulație .
Referitor la corespondența cu CNADNR, instanța de fond la penultimul termen de judecată, în ședință publică, când s-a admis efectuarea unei adrese către această instituție, a precizat că pentru următorul termen de judecată nu mai este necesar să se prezinte în fața instanței deoarece îi va fi comunicat la domiciliu răspunsul acestei instituții pentru a-și putea preciza punctul de vedere .
Din motive cu totul necunoscute, instanța de fond nu mi-a comunicat adresa nr. 924/2014 a CNADNR, lipsindu-l de dreptul legal de a contesta cele consemnate în această adresă și eventual a cere o expertiză tehnică la fața locului.
De altfel, așa cum se confirmă din imaginile înregistrate, din sens contrar nu circula nici un autovehicul, astfel că nu a pus în pericol nici un participant la traficul rutier mai mult prin manevra sa am evitat un posibil accident de circulație, în situația în care ar fi frânat brusc și ar fi încercat să reintre în spatele autocamionului.
Pentru a-și motiva hotărârea, instanța de fond face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, însă numai sub aspectele ce duc spre concluzia reținută în sentința apelată .
In legătură cu acest aspect, consideră necesar să precizez faptul că aceeași jurisprudența europeană, referindu-se la sarcina probațiunii în astfel de cazuri, precizează că agentul constatator este obligat să facă dovada afirmațiilor sale, cu alte cuvinte sarcina probațiunii revine agentului constatator, însă în dosar nu s-a depus nici o probă din care să rezulte cu certitudine că ar fi vinovat de încălcarea prevederilor legale reținute în curpinsul procesului verbal de contravenție.
In lipsa unor probe certe, nu se poate reține vinovăția deoarece lipsește fapta contravențională, astfel că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu încălcarea legii.
Ori, chiar imaginile înregistrate confirmă în totalitate susținerile mele că întregul eveniment s-a datorat în în exclusivitate conducătorului auto al autocamionului depășit, care, prin manevrele sale, a pus în pericol integritatea celorlalți participanți la trafic iar pentru evitarea unui grav accident am fost obligat să fac manevra de evitare, manevră care la un moment dat a presupus și depășirea axei drumului, însă acea depășire s-a făcut în zona liniei discontinue, așa cum rezultă fără nici un dubiu din aceste imagini.
Ținând cont că de la început nu am recunoscut fapta contravențională reținută prin procesul verbal de contravenție, agentul constatator avea obligația să identifice și să audieze conducătorul auto al cărui autovehicul se susține că l-am depășit si care era parte si vinovat de acest eveniment.
Procedând în mod contrar, agentul constatator a încălcat regulile profesionale, a creat o stare de incertitudine, existând un dubiu puternic cu privire la cele reținute prin procesul verbal de contravenție, dubiu care îi este profitabil în lipsa declarației singurului martor ce ar fi putut confirma sau infirma susținerile agentului de circulație.
Referitor la fapta în sine, pentru ca aceasta să constituie contravenție, legea precizează că trebuie să fie săvârșită cu vinovăție, adică cu intenția de a încălca legea.
Din susținerile confirmate în totalitate de imaginile înregistrate, cât si celelalte probe administrate în dosar, rezultă că nu a nesocotit prevederile legale privind depășirea, că am fost obligat să fac această manevră de comportamentul conducătorului auto ce circula în fața mea s intenția reală a mea în acel moment fiind aceea de a evita un eveniment rutier destul de grav si nu de a efectua o depășire neregulamentară .
Prin urmare, faptei lipsindu-i un element constitutiv, adică intenția, aceasta faptă nu constituie contravenție si nu poate fi sancționată după legea contravențională.
În drept: art. 466 și urm. din codul de procedură civilă.
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele motive:
Arată că aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
În fapt prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal ., nr._, încheiat la data de 31.05.2014, de către agent constatator H. C., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A.-Serviciul Rutier.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, vă rugăm să observați faptul că prima instanță în mod corect a reținut faptul că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr.2/2001, nefiind incident nicio cauză de natură să ;tragă nulitatea acestuia, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Procesul-verbal de contravenție cuprinde suficiente elemente care să permit o clară identificare a faptei de care este acuzată petenta, cu o suficientă descriere a locului, datei și modalității de săvârșire ce permite și o evaluare a gradului de pericol social.
Sub aspectul temeiniciei: Prin procesul-verbal de contravenție menționat mai sus, apelantul-petent a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 120 alin.l lit.i din HG 1391/2006, text de lege care prevede:,interzice depășirea autovehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere ".Incriminarea și sancționarea faptelor vând ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art. 100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată: "art. 100 (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depasirea
Abaterea săvârșită de petent a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
Starea de fapt reținută de către agentul constatator este confirmată de materialul probator administrat în cauză, respectiv de înregistrarea pe CD. a abaterii săvârșite de petent și de adresa nr. 924/08.01.2014, emisă de către C.N.A.D.N.R.
De asemenea, învederează instanței de judecată că agentul constatator a respectat dispozițiile art, 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
În drept, ne întemeiem întâmpinarea pe dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată și depunem prezenta în două exemplare.
Examinând apelul formulat de petentul I. I. împotriva sentinței civile nr. 49/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/31.05.2014 (f.5 dosar fond), petentul apelant I. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 31.05.2014, ora 16.47, pe DN 1, km 372+400, petentul a condus autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare_ și a depășit autocamionul cu nr.WR6253F în zona unde depășirea este interzisă, semnalizată prin marcaj longitudinal continuu, fapta fiind înregistrată de aparatul radar montat pe MAI_.
Potrivit art. 120 alin. 1 lit.i din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevede că: „Se interzice depășirea autovehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încălca marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.
Din vizionarea înregistrării video depusă la fil. 25 dosar fond se poate concluziona fără dubiu că autoturismul marca Skoda, nr._, a depășit autocamionul cu nr.WR6253F longitudinal continuu și în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”.
. din acea zonă are și o porțiune discontinuă, dar, așa cum se poate vedea din înregistrarea video, această porțiune este ulterioară locului unde petentul a efectuat depășirea interzisă.
Totodată, simplul fapt că, la un moment dat conducătorul autocamionului cu nr. de înmatriculare WR6253F a semnalizat dreapta, dar fără a-și materializa intenția de oprire sau virare la dreapta nu poate duce la exonerarea apelantului în ce privește răspunderea contravențională.
Art. 120 alin. 1 lit.i din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 interzice depășirea autovehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers fără nicio excepție.
De altfel, manevra în cauză este la fel de periculoasă, indiferent dacă autovehiculul depășit continuă deplasarea pur și simplu sau începe semnalizarea pentru viraj sau oprire, atâta timp cât își continuă rularea pe sensul său de mers, iar pentru efectuarea manevrei de depășire e necesară încălcarea marcajului continuu.
Alegația petentului apelant în sensul că a efectuat manevra de depășire pentru a evita un accident nu poate fi reținută de instanță. Orice conducător auto e obligat să păstreze o distanță suficientă față de autovehiculul care circulă în fața sa, tocmai pentru a putea efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Ca atare, nimeni nu-și poate invoca propria culpă – efectuarea unei depșiri pe linie continuă pe fondul nerespectării distanței față de autovehiculul din față, pentru a dobândi un drept – anularea procesului verbal de contravenție întocmit ca urmare a depășirii pe linie continuă.
Faptul că din sens opus, la momentul respectiv nu venea nici un autovehicul nu poate duce nici el la admiterea plângerii contravenționale. Depășirea s-a produs pe un sector de drum intens circulat, în condiții de ploaie și cer înnorat, iar pe sectorul de drum imediat următor celei unde s-a făcut depășirea urma o curbă la stânga, periculoasă în condițiile lipsei de vizibilitate datorită conformației drumului. Acest din urmă aspect reiese tot din înregistrarea video depusă la dosarul de fond.
Nicio dispoziție legală nu impune agentului constatator să-l oprească pe conducătorul autovehiculului depășit, mai ales că, în speța de față abaterea săvârșită a fost filmată cu ajutorul aparatului radar.
Referitor la corespondența cu CNADNR – aceasta nu face decât să completeze probatoriul, fără a constitui un element determinanat în formarea convingerii instanței întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, vinovăția petentului apelant reiese, fără putință de tăgadă, din proba video depusă de intimat.
Tribunalul mai reține că în mod corect instanța de fond a înlăturat planșele foto depuse la dosarul instanței de fond la fil. 44-45 întrucât, acestea vizează o altă zonă decât aceea unde a avut loc efectiv manevra de depășire.
Cel în cauză nu a fost lipsit în nici un fel de posibilitatea de a contesta probele părții adverse sau încuviințate din oficiu de instanță. Faptul că judecătoria a ajuns la o altă concluzie decât aceea agreată de petentul apelant – pe baza unei convingeri formate din analizarea tuturor probelor administrate în cauză reprezintă tocmai atributul unei instanțe de a stabili situația de fapt care va determina apoi luarea hotărârii și implicit dezlegarea cauzei.
Având în vedere cele mai sus expuse, Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate, astfel încât, în temeiul art. 480 NCPC va respinge apelul formulat de petentul I. I. împotriva sentinței civile nr. 49/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul I. I. împotriva sentinței civile nr. 49/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2015.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P.- Președinte Secție | |
Grefier, E. B. |
Red./Tehnored.PAC/ 4 ex/2 iulie 2015
Judecător de primă instanță: G. A. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 80/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 420/2015.... → |
|---|
