Contestaţie la executare. Hotărâre din 09-04-2015, Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 652/298/2014

Acesta este document finalizat +-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, F. ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr._

DECIZIE Nr. 256/A/2015

Ședința publică de la 09 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. L.

Judecător C. M. C.

Grefier D. M.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelant S. I. împotriva sentinței civile nr. 722/2014 pronunțată de Judecătoria S. și intimat A. J. A FINANȚELOR PUBLICE A., intimat S. F. MUNICIPAL S., având ca obiect contestație la executare .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță d-na avocat J. L. pentru apelant, lipsind intimatele.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Avocatul apelantului depune la dosar împuternicire avocațială și bilet de liberare din 04.08.2009 emis de PNT B. M. cu care vrea să dovedească că la data când intimații susțin că au făcut comunicările ,apelantul se afla în executarea pedepsei .

Instanța comunică cu avocatul apelantului un exemplar din Încheierea nr. 43/A/CC/2015 prin care s-a admis cererea de ajutor public formulată de petentul S. I..

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra apelului.

Avocatul apelantului solicită ca in temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedura civila, admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii contestației așa cum a formulat-o. În esență susține că, în prezenta cauză executarea creanței este prescrisă nefiind comunicate actele așa cum prevăd dispozițiile art. 44 din OG nr. 92/2003, fiind ignorate și dispozițiile Deciziei nr. 536/ 2100 a Curții Constituționale .Mai susține că, nu există nici măcar vreo dovada că s-a încercat comunicarea actelor de executare în forma dispusă prin dispozițiile legale mai sus menționate ( poștă, publicitate, afișare etc) și de asemenea câtă vreme actele de executare nu i-au fost comunicate si având in vedere prevederile art. 45 din Codul de procedura fiscala si a art. 44.1 din Normele metodologice se impune sa se constate ca in speța a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silita a creanțelor fiscale. . Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria S. la data de 07.04.2014 în dosar nr._, contestatorul S. I., având CNP_, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și S. F. MUNICIPAL S., a solicitat:

- anularea executării silite din dosar execuțional nr._ din 25.03.2014;

- anularea titlurilor executorii nr._/20.03.2007, nr._/24.05.2007, nr._/21.06.2012;

- obligarea intimaților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației la executare s-a arătat că la data de 26.03.2014, contestatorul a primit Adresa de înștiințare poprire emisă de intimați, prin care i-a fost comunicat că s-a luat măsura indisponibilizării sumelor existente, precum și cele viitoare provenite din încasările zilnice, în conturile în lei și/sau valută, deschise la Raiffeisen Bank SA București si Nextebank SA Târgu-M., precum și orice sume reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și valută, titluri de valoare sau bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate cu orice titlu contestatorului de către Pet Company Distribution SRL A. I..

S-a arătat că executarea silită este nelegală, invocându-se dispozițiile art.131 alin.l din Codul de procedură fiscală, considerându-se că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale s-a prescris.

De asemenea, executarea silită și înființarea popririi sunt nelegale fiind efectuate cu încălcarea dispozițiilor art. 666 al. 2 din Codul de procedură civilă, intimații ar fi trebuit să îi comunice contestatorului titlurile executorii și somația, sub sancțiunea nulității executării silite, lucru pe care nu ș-au făcut.

Totodată, s-a menționat și faptul că nu au fost respectate nici prevederile art. 667 din Codul de procedura civilă, în sensul că nu i-a fost comunicată contestatorului somația.

Față de cele de mai sus, și având în vedere dispozițiile art. 174 din Codul de procedură fiscală, s-a apreciat că se impune admiterea prezentei contestații.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 2 al. 3 din Codul de procedura fiscală.

În probațiune, contestatorul a depus înscrisuri și a solicitat ca intimații sa depună la dosarul cauzei copii conforme cu originalul după întreg dosarul execuțional, titlurile executorii precum și actele care au stat la baza emiterii acestora.

Contestatorul a fost scutit de plata taxei de timbru de 1000 lei conform dispozițiilor încheierii nr. 529/A/CC/14.05.2014 (f.18 dosar_ /a1).

Prin întâmpinare (f.59), intimații au solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:

Contestatorul figurează în evidențele Serviciului F. Municipal S. cu debite neachitate în cuantum de 344.973 lei, constând în cheltuieli judiciare, cheltuieli de executare silită și despăgubiri civile, conform Sentinței penale nr. 235/2003, pronunțată de Judecătoria A.-I. în dosarul penal nr. 6243/2002. Asupra patrimoniului debitorului, organele de executare silită au desfășurat o activitate execuțională asiduă, fără succes însă, deoarece contestatorul s-a sustras sistematic de la efectuarea oricărei plăți în contul datoriilor.

În ce privește excepției prescripției dreptului de a se cere executarea silită, solicită respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată întrucât încă de la emiterea titlurilor de creanță au fost îndeplinite acte de executare silită a debitorului, acte care au întrerupt în mod succesiv termenul de prescripție a executării silite, conform dispozițiilor art. 133 lit. c din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, după cum rezultă și din dosarul execuțional depus la dosarul cauzei.

Au mai arătat intimații că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. 2 Cod procedură civilă deoarece, conform art. 2 alin. 3 Cod procedură fiscală codul de procedură civilă se aplică unde Codul de procedură fiscală nu dispune, ori, Codul de procedură fiscală reglementează expres executarea silită, iar poprirea instituită de organele fiscale este conformă normelor de drept material reglementate de legea specială.

În ce privește susținerea contestatorului în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 667 Cod procedură civilă, s-a rătat că toate actele execuționale au fost în mod legal comunicate cu contestatorul, poștal cu confirmare de primire, iar în cazul în care plicul a fost returnat cu mențiunea că destinatarul nu este găsit la domiciliu, comunicarea s-a realizat prin afișare, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 3 Cod procedură fiscală.

Prin sentința civilă nr. 722/2014 pronunțată de Judecătoria S. s-a respins contestația formulată de contestatorul S. I., având CNP_, cu domiciliul în S., ., nr.168, jud. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat J. L. M., din A. I., ., ., jud. A. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., cu sediul în A. I., ., jud. A. și S. F. MUNICIPAL S., cu sediul în S., ..26, jud. A., ca nefondată.

Au fost menținute actele de executare efectuate de intimată în dosarul execuțional nr._/25.03.2014.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 145 Cod procedură fiscală – „(1) Executarea silită începe prin comunicarea somației”.

Potrivit art. 172 alin.1 din Codul de procedură fiscală „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.

Din cuprinsul dosarului execuțional privind pe debitorul contestator S. I., întocmit de organul fiscal de executare silită, s-a constatat că prima Somație pentru suma de 3._ lei a fost emisă pe numele acestuia la 04.01.2005, în baza titlului executoriu constând în Sentința penală nr.235/2003, definitivă prin Decizia nr.667/2004 (f.54-57), și comunicată debitorului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f.52-53).

În privința cheltuielilor de executare silită de 750 lei s-a emis Somație la 06.02.2007, comunicată debitorului la 06.02.2007 (f.48), iar Somația din 17.10.2007 privind cheltuieli de executare silită de 857/42 lei a fost comunicată debitorului la 18.10.2007 (f.49).

S-a constatat de asemenea, că valoarea denominată a Sentinței penală nr.235/2003, respectiv suma de_ lei a făcut obiectul titlului executoriu nr._ emis la 24.05.2007 (f.47), iar cheltuielile judiciare la care a fost obligat debitorul au fost consemnate în Titlul executoriu nr._ din 24.05.2007 și s-a emis Somație la 25.05.2007, toate comunicate debitorului prin scrisoare recomandată la 05.06.2007 (f.42), dar neprimite de acesta.

La data de 27.07.2007 s-a procedat la afișarea actelor de executare silită anterior menționate (f.43-44).

În cursul anului 2009 organul fiscal a solicitat informații de la societățile bancare, în a găsi dacă debitorul are conturi deschise, în vederea opririi (f.34-39).

La data de 08.06.2011 s-a emis adresă de înființarea popririi către PET COMPANY DISTRIBUTION SRL, potrivit art.149 alin.4 din OG nr.92/2003, procedându-se și conform art.149 alin.5 din OG nr.92/2003 privind înștiințarea debitorului (f.31-33).

La data de 25.03.2014 organul fiscal a emis Adresă de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești către PET COMPANY DISTRIBUTION SRL, RAIFFEISEN BANK SA și NEXTEBANK SA (F.27-29) și potrivit art.149 alin.5 Cod procedură fiscală s-a comunicat măsura cu debitorul, care a primit scrisoarea semnând la dat de 31.03.2014 (f.26).

Instanța a apreciat în raport cu cele expuse că prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale nu s-a împlinit, întrucât fiecare act de executare silită cronologic emis a avut ca efect întreruperea termenului de prescripție, conform dispozițiilor art. 133 lit. c din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. I., solicitând ca in temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedura civila, admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței atacata, cu consecința admiterii contestației asa cum a formulat-o pentru următoarele motive:

In fapt, prin sentința apelata i s-a respins contestația la executare formulata impotriva actelor de executare intocmite in dosarul executional nr._/25.03.2014

Sentința este nelegala si netemeinica.

In mod greșit retine instanta fondului ca prescripția dreptului de a cere executarea silita a creanțelor fiscal nu s-a împlinit, întrucât fiecare act de executare silita cronologic emis a avut ca efect întreruperea termenului de prescripție conform art 133 litc din OG 92/2003.

Potrivit art 133 lit c din Codul de procedura fiscala termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silita.

Intimata nu a respectat prevederile O.M.F.P. nr.94/2006 privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și a instrucțiunilor de completare a acestora în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor administrative fiscale prin publicitate si ale art.44 alin.(3) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Potrivit Anexei 2 din ordinul sus menționat instrucțiuni de completare

1. Comunicarea prin publicitate se efectuează în situația în care actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una dintre modalitățile de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit a), b) și c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

2. Comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate se realizează prin afișarea, concomitent la sediul autorității emitente și pe pagina de Internet a acesteia, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Anunțul va fi păstrat o perioadă de 15 zile de la data afișării,

6. în cazul actelor administrative fiscale emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de unitățile subordonate, publicarea se face la adresa http://www.mfinante.ro în Portal ANAF, meniul "Licitații și anunțuri", secțiunea "Anunțuri - Anunțuri acte administrative fiscale". Anunțul se afișează simultan pe site-ul teritorial de care aparține și pe site-urile centrale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Ministerului Finanțelor Publice.

7. în cazul comunicării actelor administrative fiscale prin publicitate, funcționarul public însărcinat cu comunicarea va întocmi un proces-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate.

8. Anunțul individual se utilizează în cazul în care există numai un singur act administrativ fiscal care trebuie comunicat prin această modalitate.

Organul fiscal emitent - se completează cu denumirea organului fiscal emitent (de exemplu, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București).

Denumirea actului administrativ fiscal, numărul și data emiterii - se completează cu denumirea actului administrativ fiscal, precum și cu numărul și data emiterii actului administrativ fiscal (de exemplu. Decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate pe anul 2005 cu nr. 0000/01._; Decizia de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere anuală pentru veniturile realizate pe anul 2005 cu nr. 0000/01.01.2005; Somația cu nr. 0000/01.01.2005).

Numele și prenumele sau denumirea contribuabilului - se completează: numele și prenumele contribuabilului, în cazul persoanelor fizice; - denumirea, precum și codul de identificare fiscală, în cazul persoanelor juridice, asociațiilor sau altor entități fară personalitate juridică. Domiciliul fiscal al contribuabilului - se completează cu domiciliul fiscal al contribuabilului.

9. Anunțul colectiv se utilizează în cazul în care există mai multe acte administrative fiscale care trebuie comunicate prin această modalitate.

Organul fiscal emitent - se completează cu denumirea organului fiscal emitent (de exemplu, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București). Numele și prenumele/denumirea contribuabilului - se completează;

- numele și prenumele contribuabilului, în cazul persoanelor fizice;

- denumirea, precum și codul de identificare fiscală, în cazul persoanelor juridice, asociațiilor sau altor entități fară personalitate juridică.

Domiciliul fiscal al contribuabilului - se completează cu domiciliul fiscal al contribuabilului.

Denumirea actului administrativ fiscal, numărul și data actului - se completează cu denumirea actului administrativ fiscal, precum și cu numărul și data emiterii actului administrativ fiscal (de exemplu, Decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate pe anul 2005"cu nr. 0000/01,01.2005; Decizia de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere anuală pentru veniturile realizate pe anul 2005 cu nr. 0000/01.01.2005; Somația cu nr. 0000/01.01.2005).

10. Proces-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate

Procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate se întocmește de către funcționarul căruia i-au fost stabilite atribuții de comunicare a actelor administrative fiscale prin publicitate

Organul fiscal emitent - se completează cu denumirea organului fiscal emitent (de exemplu, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București).

Numele și prenumele, funcția - se completează cu numele, prenumele și funcția funcționarului public care întocmește procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate.

Adresa web - se completează cu denumirea paginii de Internet în care se face publicarea anunțului.

Potrivit art 44 din Codul de procedura civila;

Comunicarea actului administrativ fiscal (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. în situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat imputemicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică

împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:

a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătura, data comunicării fiind data ridicării sub semnătura a actului;

b) prin remiterea, sub semnătura, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătura a actului;

c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;

d) prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, Ia sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscala, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective, în lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean, în toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

Solicită sa se observe ca in prezenta cauza nu au fost respectate prevederile legale sus menționate.

Pe de o parte, nu s-a făcut dovada ca se afla în, situația în care actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una dintre modalitățile de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) Kt a), b) și c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Pe de alta parte, se observa ca toate actele i-au fost comunicate la o alta adresa decât cea de domiciliul, respectiv in S., . nr. 152, jud A. si nu in S., ., nr. 168, jud A. care este adresa sa de domiciliul si nu și-a schimbat-o nici la acest moment .Totodata învederează instanței de apel ca instanța fondului a ignorat prevederile legale sus menționate atunci cand a reținut ca la data de 27.07.2007 s-a procedat la afișarea actelor de executare silita potrivit înscrisurilor de la filele 43-44 din dosar. La filele indicate exista tabele care nu stiu ce reprezintă, dar nicidecum nu pot fi considerate anunțuri colective potrivit normelor legale sus mentionate. Solicit sa observați ca s nici măcar nu se aflu printre persoanele enumerate in tabel. Susține că nu se numește numesc S. I.. ci S. I. si a locuit si locuiesc in S., ., nr. 168, jud A. asa cum rezulta din copia cârtii de identitate pe care o anexează..

Daca organul de executare ar fi făcut diligente si ar fi înțeles ca scopul legiuitorului atunci cand a prevăzut modalitățile de comunicare a actelor administrative a fost acela de a fi incunostiiintat contribuabilul efectiv ar fi aflat ca

se afla deja în executarea unei pedepse, în penitenciar și i le-ar fi comunicat pentru a avea cunoștință de conținutul lor. .

Curtea Constituționala a statuat ca una din cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. (2) lit, a)-d) din Ordonanța Guvernului m.92/2003 prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale, sunt după cum urmează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data, ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal,potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrative fiscal și confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate. Textul de lege menționat enumera aceste modalități fară să conțină vreo precizare referitoare la ordinea de prioritate în care acestea pot fi folosite. Nerespectarea de organele fiscal a ordinii in care acestea sunt enumerate aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al contribuabilului care contestă existența sau cuantumul obligației fiscale. Ținând cont de faptul că momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestației îl reprezintă data comunicării, incertitudinea acestuia constituie un obstacol în exercitarea dreptului de acces la instanță.

Procedând la o interpretare teleologică a acestor dispoziții legale, Curtea a observat că enumerarea pe care o conțin nu este întâmplătoare, ci modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor.

Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit.a), constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrative fiscal de către acesta sub semnătură, (nu a fost invitat niciodată de către organul fiscal). De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit.b), și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, (nu s-au deplasat niciodată la domiciliul său unde era familia sa care invedera locul unde se afla pentru a putea intra in posesia actelor) Urmează, potrivit litc), comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. în fine, la lit.d) se menționează comunicarea prin publicitate.

In mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit.a)-d), obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin.2.

Solicită sa se observe ca in speța atat organul de executare cat si instanța de fond au ignorat atat prevederile legale sus menționate cat si deciziile Curții Constituționale nr. 536/2011 Decizia nr.667 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.437 din 26 iunie 2009, și de Decizia nr.891 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.582 din 17 august 2010. In speța comunicarea actelor de executare nu s-a făcut in modalitatea ceruta de art 44 al 2 lit a si b.Curtea a reținut, în mod judicios, că prevederile art. 44 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective.

Curtea Constituționala a observat in Decizia nr. 536/2011 că art. 44 alin.(4) din aceeași ordonanță prevede că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător și în materia comunicării actelor administrative fiscale, ceea ce înseamnă că este incident art.95 alin,4 din vechiul Codul de procedură civilă, respective art. 167 alin. 5 din noul Cod de procedura civila, în sensul că, în cazul comunicării cu rea-credință prin publicitate a actului administrativ fiscal, vor fi anulate actele săvârșite ulterior acestui moment.

Curtea a observat că Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal reprezintă o lege specială, care instituie unele reguli derogatorii de la cele stabilite de dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă. Interesul organelor fiscale de aducere la cunoștința contribuabilului a existenței unei obligații fiscale al cărei creditor este însuși statul implică necesitatea comunicării actului administrativ în care aceasta este consemnată prin modalități care să asigure aducerea efectivă la cunoștința contribuabilului despre existența unor obligații fiscale în sarcina sa.

Așa fiind, legiuitorul a prevăzut că actele administrative fiscale pot fi comunicate prin publicitate și în cazul în care domiciliul contribuabilului este cunoscut. în acest caz, însă, trebuie ca, anterior recurgerii la această modalitate, să fi fost respectată cu strictețe ordinea prevăzută în art. 44 alin.(2) lit. a)-c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă și subsidiară, după cum a remarcat și Curtea Constituțională în jurisprudența mai sus citată.

Așadar, în cazul actelor administrative fiscale, comunicarea acestora se îndeplinește prin publicitate și în ipoteza în care se cunoaște domiciliul fiscal al contribuabilului, dar comunicarea nu s-a putut realiza prin celelalte modalități prevăzute de textul amintit.

Interpretarea prevederilor art, 44 alin. (2) din Codul de procedură fiscală potrivit căreia enumerarea cuprinsă în acesta constituie și ordinea de prioritate pentru realizarea modalităților de comunicare a actelor administrativ fiscale, la respectarea căreia instanțele de judecată trebuie să vegheze, este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate de care textul suferă prin lipsa unei mențiuni exprese în acest sens.

Asa fiind si având in vedere si dispozițiile art, 90 al. 6 din vechiul Cod de procedura civila si art. 155 al. 1 pct. 11 din noul Cod de procedura civila se impune sa se constate ca actele de executare au fost comunicate cu încălcarea condițiilor impuse de legiuitor astfel ca sunt sancționate cu nulitatea absoluta.

Cata vreme actele de executare nu i-au fost comunicate si având in vedere prevederile art. 45 din Codul de procedura fiscala si a art. 44.1 din Normele metodologice se impune sa se constate ca in speța a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silita a creanțelor fiscale.

Intimata Directia Generala Regionala a Finanțelor Publice B.,, prin reprezentant teritorial Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul in localitatea A.-lulia, ., in nume propriu si pentru S. F. Municipal S., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului si menținerea in legalitate si temeinicie a hotărârii instanței de fond pentru motivele de fapt si de drept dezvoltate in cele ce urmează.

In fapt, reclamantul a formulat contestație la executare, motivata pe considerentul ca actele de executare silită nu i-au fost legal comunicate, astfel ca dreptul organelor fiscale de solicita executarea silită s-a prescris.

Instanța de fond a respins contestația la executare, reținând că actele de executare silita au fost in mod legal comunicate contestatorului. Potrivit dosarului executional, instanța a constatat ca Somația pentru suma de 3._ lei a fost emisa pe numele contribuabilului la 04.01.2005, in baza titlului executoriu constând in Sentința penala nr. 235/2003, definitiva prin Decizia nr. 667/2004, comunicata debitorului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f.52-53).

In privința cheltuielilor de executare in cuantum de 750 lei s-a emis Somație la data de 06.02.2007, comunicata debitorului la 06.02.2007 (f.48), iar Somația din data de 17.10.2007 a fost comunicata debitorului la 18.10.2007 (f.49).

De asemenea, valoarea denominata a Sentinței penale nr. 253/2003, respectiv suma de 339.596 lei, a făcut obiectul titlului executoriu nr._/24.05.2007, iar cheltuielile judiciare la care a fost obligat debitorul au fost consemnate in titlul executoriu nr._/24.05.2007 si s-a emis Somație la data de 25.05.2007, toate comunicate debitorului prin scrisoare recomandata la data de 05.06.2007 (f.42), dar neprimite de acesta. La data de 24.07.2007 s-a procedat la afișarea actelor de executare silita anterior menționate (f. 43-44).

La data de 25.03.2014 s-a emis Adresa de înființare a popririi, comunicata cu debitorul, prin ridicare sub semnătura la data de 31.03.2014.

Învederează Instanței ca actele de executare au fost comunicate contestatorului in conformitate cu dispozițiile art. 44 Cod procedura fiscala:

1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat

(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) în cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.

(5) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. în cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. în lipsa paginii de internet proprii a autorității publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean sau a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. în toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

Dupa cum rezulta din dosarul executional, actele de executare silita au fost comunicate contestatorului respectând ordinea instituita de textul legal antementionat si in acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 536/2011, in sensul in care comunicarea prin publicitate s-a efectuat cu titlu de excepție atunci cand contribuabilul nu s-a prezentat pentru ridicarea sub semnătura a actului si cand scrisoarea recomandata cu confirmare de primire a fost returnata organului fiscal.

Conform Deciziei nr. 536/2011, în cazul actelor administrative fiscale, comunicarea acestora se îndeplinește prin publicitate și în ipoteza în care se cunoaște domiciliul fiscal al contribuabilului, dar comunicarea nu s-a putut realiza prin celelalte modalități prevăzute de textul amintit. Instanțele vor trebui să examineze, însă, dacă această comunicare prin publicitate a fost îndeplinită doar ca urmare a imposibilității realizării procedurii de comunicare prin celelalte modalități, în ordinea în care acestea sunt enumerate la art. 44 alin. (2) lit. a) - c). Interpretarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Codul de procedură fiscală potrivit căreia enumerarea cuprinsă în acesta constituie și ordinea de prioritate pentru realizarea modalităților de comunicare a actelor administrativ fiscale, la respectarea căreia instanțele de judecată trebuie să vegheze, este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate de care textul suferă prin lipsa unei mențiuni exprese în acest sens!

S-a statuat așadar, cu putere general obligatorie, ca procedura de comunicare este legal îndeplinita prin publicitate in condițiile in care nu s-a putut realiza prin celelalte modalități. Solicită instanței sa constate ca niciunul dintre actele de executare nu a fost emis in principal prin publicitate, ci s-a recurs la aceasta forma exclusiv atunci cand contribuabilul nu a fost găsit. D. urmare, obligația organelor fiscale de a proceda la comunicarea actelor de executare in ordinea în care acestea sunt enumerate la art. 44 alin. (2) lit. a) - c) a fost respectata de către SFM S., dupa cum rezulta din dosarul executional.

In ceea ce privește susținerea contestatorului ca actele de executare au au fost comunicate la o alta adresa, respectiv S., ., nr. 152, iar nu la adresa de domiciliu, S., ., nr. 165, precizează ca actele de executare au avut la baza hotărârea penala in care domiciliul contestatorului era S., ., nr. 152. Menționează ca si sechestrul instituit asupra singurului bun imobil deținut in proprietate de către contestator a vizat imobilul din S., ., nr. 152. De asemenea, in toate actele de executare contribuabilul a fost identificat prin codul numeric personal, astfel ca nu se poate_insinua vreo confuzie asupra debitorului obligației de plata.

Referitor la susținerea contestatorului ca nu au fost respectate prevederile OMFP nr. 94/2004, arată ca anunțurile colective publicate pe site-ul ANAF aflate la dosarul cauzei cuprind toate elementele prevăzute în ordin: organul fiscal emitent, numele, prenumele si domiciliul contribuabilului, faptul ca actele emise reprezintă somații, numărul si data actului comunicat, valoarea titlului executoriu.

Solicită de asemenea judecarea cauzei potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila.

Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu,Tribunalul reține următoarele:

Motivele de apel nu sunt întemeiate, astfel că se va respinge calea de atac, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

În mod corect prima instanță a reținut că nu s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea creanțelor fiscale.

Astfel, prima instanță a arătat întemeiat că prima somație pentru suma de 3._ lei a fost emisă pe numele apelantului la 04.01.2005, în baza titlului executoriu constând în sentința penală nr.235/2003, definitivă prin decizia nr.667/2004 (f.54-57), și comunicată debitorului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f.52-53).

În privința cheltuielilor de executare silită de 750 lei s-a emis somație la 06.02.2007, comunicată debitorului la 06.02.2007 (f.48), iar somația din 17.10.2007 privind cheltuieli de executare silită de 857/42 lei a fost comunicată debitorului la 18.10.2007 (f.49). Chiar dacă numărul casei apelantului este menționat greșit, acesta a ridicat personal corespondența

La data de 27.07.2007 s-a procedat la afișarea actelor de executare silită anterior menționate (f.43-44).

În cursul anului 2009 organul fiscal a solicitat informații de la societățile bancare, în a găsi dacă debitorul are conturi deschise, în vederea opririi (f.34-39).

În plus de cele reținute de prima instanță, instanța de apel are în vedere că efectuarea de acte în vederea executării creanțelor fiscale determină întreruperea termenului de prescripție, conform art. 133 alin. 1 lit. a C. proc. fisc., un astfel de exemplu fiind înscrisul de la fila 35, emis de BCC și comunicat intimatei în data de 06.07.2009. Este adevărat că astfel cum a învederat apelantul prenumele său este menționat eronat, anume I. în loc de I., însă acest aspect nu este de natură a ineficientiza actul de executare, în condițiile în care este vorba despre o simplă eroare, care nu produce față de apelant nicio vătămare, întrucât CNP său este menționat corect, astfel că identificarea sa poate avea loc cu certitudine. Fie și prin raportare doar la acest act, termenul de prescripție nu este împlinit, potrivit art. 133 C. proc. fisc., astfel că aspectele învederate de apelant în cererea de apel sunt insuficiente pentru a determina schimbarea soluției primei instanțe.

Potrivit art. 44 din OG nr.92/2003, actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Modalitățile sunt alternative, astfel că și cea de-a doua variantă asigură comunicarea opozabilă a actului, fără a fi necesar să se facă primirea de către contribuabilul urmărit, întrucât legea nu prevede expres acest lucru, fiind valabilă și primirea efectuată, de exemplu, de către un membru al familiei. În acest sens sunt și prevederile DCC 536/2011, indicată de apelant. Dacă aceste modalități nu sunt apte să asigure comunicarea, aceasta se va face prin publicitate, prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorității publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean sau a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului (art. 44 al. 5 din OG nr.92/2003).

Instanța de apel constată că s-a recurs la citarea prin publicitate în condițiile în care comunicarea directă nu a putut avea loc datorită menționării eronate a numărului de casă al apelantului în titlul executor, anume 152 în loc de 168. Eroarea este scuzabilă și este cel puțin imputabilă parțial apelantului, care parte fiind în cauza care s-a finalizat cu emiterea titlului avea dreptul și obligația de a sesiza îndreptarea erorii, fiind vorba de datele sale personale, la fel ca și în cazul prenumelui său. Oricum, astfel cum a arătat și intimata, CNP său este menționat corect, astfel că este exclusă orice eroare de identificarea sa.

De asemenea, analizând înscrisurile redactate în faza executării silite, se observa că suma totală de 344.973 lei este compusă din 5 creanțe individuale, care sunt supuse fiecare unui termen de prescripție distinct, având în vedere data la care s-au născut. Față de cele opozabile apelantului din anul 2012 este exclusă prescripția, având în vedere termenul de 5 ani impus de art. 131 al. 1 C. proc. fisc, iar pentru cele din anul 2007 prescripția nu s-a împlinit, având în vedere actele de întrerupere identificate în dosarul execuțional.

Așadar, în baza art. 480 C.p.c., față de netemeinicia motivelor de apel, se va respinge apelul declarat de apelantul S. I. CNP_, împotriva sentinței civile nr. 722/2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._ .

În baza art. 482 raportat la art. 451 C.p.c., față de cererea apelantului de recuperare a cheltuielilor de judecată pe cale separată, prin raportare la soluția adoptată cu privire la apel, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul S. I. CNP_, împotriva sentinței civile nr. 722/2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 09.04.2015.

Președinte,

C. L.

Judecător,

C. M. C.

Grefier,

D. M.

D.M. 09 Aprilie 2015

Red. CMC

Jud. fond L. R.

Tehnored.MD/4ex/ 07.05.2015

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 420/2015....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 437/2015.... →

Contestaţie la executare. Hotărâre din 09-04-2015, Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Hotărâre din 09-04-2015, Tribunalul ALBA