Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 420/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 1488/107/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 420/A/2015
Ședința publică din 28 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător: A. C. P. - președintele secției
Grefier: E. B.
Pe rol se află contestația în anulare formulată de petentul apelant A. V. împotriva deciziei civile nr. 245/A/2015 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă în instanță contestatorul și consilier juridic R. Titilincu pentru intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În temeiul art. 131 NCPC, tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent să soluționeze prezenta contestație în anulare, având în vedere art. 505 Noul Cod de procedură civilă.
Contestatorul se legitimează cu actul de identitate, datele acestuia de identificare fiind consemnate în caietul grefierului.
Reprezentantul intimatului depune la dosarul cauzei delegație de împuternicire juridică.
La interpelarea instanței, atât contestatorul, cât și reprezentantul intimatului, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra inadmisibilității contestației în anulare.
Contestatorul solicită admiterea contestației pentru motivele invocate pe larg în contestație. Susține că a achitat amenda, talonul a fost luat în noiembrie 2013 și apoi în anul 2014. Învederează că nu s-a sustras controlului RAR, dar a spus că nu poate urca bordura la ieșirea din A. I., astfel că nu mai mută mașina,motiv pentru care a fost amendat.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, întrucât nu se încadrează în niciunul din motivele prev. de art. 503 și urm. din Codul de procedură civilă.
În replică, contestatorul susține că, așa cum a mai arătat, nu s-a sustras controlului
TRIBUNALUL
Deliberând asupra admisibilității contestației în anulare de față.
Constată că prin decizia civilă nr. 245/A/2015 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, s-a respins apelul declarat de apelantul petent A. V. împotriva sentinței civile nr. 2440/2014 a Judecătoriei Alba Iulia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 6.06.2014 sub dosar nr._ petentul A. V. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. ca prin hotărâre judecătorească: - în principal, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal . nr._/22.05.2014, cu consecința anulării sancțiunii contravenționale constând în 9 puncte amendă în cuantum de 765 lei și a sancțiunii complementare de 6 puncte penalizare; - în subsidiar, să se dispună înlocuirea sancțiunilor aplicate de intimată cu sancțiunea avertismentului, în temeiul art. 5 alin. 2 raportat la art. 7 al 3 din OG nr. 2/2001.
În motivarea plângerii s-a arătat, în esență, că petentului i s-au aplicat prin procesul verbal contestat sancțiuni contravenționale în temeiul unor dispoziții legale care nu există, fapta reținută fiind încadrată în prev. art. 147/4 din OUG nr. 195/2002, text de lege inexistent; că nu se menționează în procesul verbal atacat locul încheierii acestuia. S-a mai arătat că procesul verbal de contravenție nu poate face dovada prin el însuși, astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care operează în favoarea petentului în condițiile în care contravenția reținură întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 par. 1 din CEDO, aceasta deoarece câmpul de aplicare a OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002 privește toți cetățenii iar sancțiunea instituită are un caracter represiv și nu preventiv, așa cum a stabilit CEDO în cauza A. contra României; că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă și în cazul în care actul normativ nu prevede această sancțiune.
În drept, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune petentul a depus la dosar copia procesului verbal de contravenție . nr._/22.05.2014 (f 7).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru (f 12).
Intimatul, legal citat, a formulat și depus la dosar întâmpinare (f. 17) prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
În susținerea întâmpinării s-a arătat, în esență, că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale în raport de criteriile stabilite de art. 21 al 3 din OG nr. 2/2001, aceasta fiind în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie a fi menținută în ansamblul ei, fiind în limitele prevăzute de lege.
În drept, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri: raport întocmit la data de 10.09.2014 (f 18), certificat de cazier auto petent (f 19-20).
La data de 16.10.2014 petentul a depus la dosar copia cărții de identitate a auto cu nr. de înmatriculare_ (f 27).
A fost încuviințată pentru părți proba cu înscrisuri, constând în înscrisurile depuse la dosar.
La termenul din data de 23.10.2014 instanța a reținut cauza spre soluționare pe fond, pronunțarea fiind amânată pentru data de 30.10.2014 pentru a da posibilitate părților de a depune la dosar concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 2440/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul A. V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A., împotriva procesului verbal . nr._ din data de 22.05.2014, menținut procesul verbal . nr._ din data de 22.05.2014 ca fiind temeinic și legal, instanța având în vedere următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 22.05.2014 (f.7), întocmit de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A., petentul A. V. a fost sancționată cu amendă în cuantum total de 765 de lei (echivalentul a nouă puncte de amendă) și cu 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 alin. 4 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 2 și art. 108 al.1 lit. d pct.1 din OUG nr.195/2002 republicată.
În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că în data de 22.05.2014 ora 10,15 în mun. A. I., DN 74, petentul a condus auto Opel cu nr._ pe DN 74 la km 99+500 m; a fost oprit pentru control tehnic în trafic împreună cu lucrătorii RAR A., ocazie cu care am constatat că numitul A. V. a refuzat să se supună verificării stării tehnice a autoturismului.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent, iar la rubrica Alte mențiuni s-a consemnat Posibil nevinovat (ură personală).
Verificând potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că în cuprinsul acestuia se regăsesc mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, precum și data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța apreciază că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeiul legal menționat de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța reține că acesta a fost corect indicat.
Potrivit art. 147 pct. 4 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 redat de către agentul constatator cu prescurtarea ROUG 195/2002 rep (nu din OUG 195/2002 cum susține petentul): Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat…4. să permită controlul stării tehnice a vehiculului, precum si al bunurilor transportate, în condițiile legii.
Referitor la faptul invocat de către petent că ar fi suferit o vătămare din cauza faptului că agentul constatator nu a menționat locul încheierii procesului verbal de contravenție, instanța constată că petentul nu a indicat ce vătămare a suferit și nici nu a făcut dovada acesteia.
Dealtfel, locul în care s-a întocmit procesul verbal de contravenție se poate stabili în baza elementelor intrinseci ale acestuia, pentru că a fost întocmit la patru minute după ce s-a constatat săvârșirea contravenției de către petent, deci în mod evident locul întocmirii procesului verbal de contravenție este același cu cel în care a fost oprit petentul la constatarea săvârșirii contravenției.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, dispozițiile OG nr. 2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din OG nr.2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă: Potrivit art. 249 din noul Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. De asemenea, potrivit art. 269 din Codul de Procedură Civilă, înscrisul întocmit de către o autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege, cum este și procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, are caracterul unui înscris autentic. Art. 270 din codul de procedură civilă prevede că înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.
Procesul verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În prezenta cauză, instanța reține că însuși petentul recunoaște prin înscrisul olograf depus la fila 26 din dosar, că a refuzat controlul de la poliție pentru că a avut cauciucuri de 195/60/15, crezând că iar o să-i rețină polițiștii talonul.
Instanța apreciază că acest fapt nu îl exonerează însă de răspundere pe petent.
Față de cele expuse, instanța reține că, petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat, astfel că, elementele faptice menționate întrunesc elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 22.05.2014, întocmit de către IPJ A., acesta refuzând să permită controlul stării tehnice a vehiculului, în condițiile legii.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Conform art. 108 alin. 1 lit. d pct.1 coroborat cu art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, refuzul de a permite imobilizarea vehiculului sau verificarea tehnică a acestuia se sancționează cu șase punte de penalizare și cu amendă cuprinsă în clasa a IV –a de sancțiuni, de la 9 la 20 de puncte amendă.
În ceea ce privește cuantumul amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat în cauza de față, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea minimă de 765 de lei, contravaloarea a 9 puncte amendă și șase puncte de penalizare.
De asemenea, instanța are în vedere și circumstanțele personale ale petentului, iar din cazierul auto depus la dosar la f.19 – f.20 din dosar, rezultă faptul că petentul a mai fost sancționat anterior pentru abateri la regimul circulației rutiere.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit, astfel că, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001 urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petentul A. V., în contradictoriu cu intimatul IPJ A., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul A. V. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal, desființarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare în baza art. 312 al. 3 raportat la art. 304 pct. 5 Codul de procedură civilă, în subsidiar modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului a arătat că în fapt, prin sentința civilă mai sus indicată, Judecătoria A. I. a respins plângerea contravențională formulată de petent considerând-o neîntemeiată.
Hotărârea de mai sus a fost luată de Judecătoria A. I. în lipsa apărătorului cu toate că încă din acțiune prin apărător a precizat că urmează a propune probe în cauză.
Astfel, chiar dacă la termenul din 23.10.2014 apărătorul a formulat cerere de strigare a cauzei după ora 11.00, instanța a soluționat cauza cu încălcarea dreptului la apărare al petentului fară a mai administra nici o probă.
Astfel, a solicitat instanței de fond să dispună redeschiderea dezbaterilor în prezenta cauză, totodată să dispună administrarea probațiunii, cerere care se pare că nu a fost avută în vedere.
Pentru toate cele de mai sus consideră că suntem în prezența situației prevăzute de art. 312 alin. 3 Codul de procedură civilă, în sensul că modificarea hotărârii nu este posibilă în recurs, fiind necesară administrarea de probe noi, astfel că solicită a se admite cererea formulată în principal.
În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar, solicită a se avea în vedere în afara celor indicate prin acțiune, că petentul nu a intenționat să se sustragă vreunui control, sens în care petentul a arătat organului constatator că anterior fusese sancționat pentru motivul că avea la autoturism jante de o dimensiune mai mare decât cele înscrise în certificatul de înmatriculare a autoturismului.
A contestat și acel proces verbal, în dosarul nr._ al Judecătoriei Alba Iulia, iar ulterior, așa cum rezultă și din copia cărții de identitate pe care o anexează și în copie, în ianuarie 2014 a luat măsuri pentru a omologa și alte anvelope, așa cum rezultă din mențiunea efectuată. Prin urmare, a arătat aceste aspecte organului constatator (care din punctul său de vedere nu putea fi în nici un caz organul de poliție), iar acesta a trecut direct la sancționarea petentului pe care, așa cum a arătat, o apreciază ca nelegală, aceasta și prin prisma faptului că a luat măsuri pentru a intra în legalitate ulterior primei sancțiuni.
În drept, art. 299 și urm. Codul de procedură civilă.
În probațiune a atașat Cartea de Identitate a Vehiculului, nr. J_ și Încheierea nr. 36/CC/2014, prin care Judecătoria A. I. a anulat plângerea formulată de petent în dosarul nr._ . (fl.4-5)
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 22.05.2014 (f.7-dosarul primei instanțe), întocmit de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A., petentul A. V. a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 765 de lei (echivalentul a nouă puncte de amendă) și cu 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 alin. 4 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. d pct.1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că în data de 22.05.2014 ora 10,15 în mun. A. I., DN 74, petentul a condus auto Opel cu nr._ pe DN 74 la km 99+500 m; a fost oprit pentru control tehnic în trafic împreună cu lucrătorii RAR A., ocazie cu care a constatat că numitul A. V. a refuzat să se supună verificării stării tehnice a autoturismului.
Procesul verbal de constatare a contravenției, întocmit fiind la data de 22.05.2014, potrivit art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, calea de atac împotriva sentinței pronunțată cu ocazia soluționării plângerii formulate împotriva acestuia, este apelul, iar procedura aplicabilă, este ce reglementată de Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea 76/2012.
Deși a intitulat apel calea de atac declarată - cauza fiind înregistrată, repartizată și soluționată ca atare, petentul a solicitat desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând temeiuri de drept reglementate in materia recursului de către Vechiul Cod de Procedură Civilă.
Răspunzând criticilor formulate, insa prin prisma prevederilor art. 476 și urm. din Noul Cod de Procedura Civila, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Petentului apelant, nu i-a fost încălcat dreptul la apărare de către prima instanța întrucât:
Prin cererea de amânare depusa la fila 30 a dosarului primei instanțe, mandatarul desemnat cu împuternicire avocațială al petentului, a solicitat apelarea cauzei după ora 11,00, invocând faptul ca este plecat din localitate înainte de această oră, fiind astfel în imposibilitatea susținerii intereselor petentului Din Încheierea Ședinței publice din 23.10.2014, rezulta că prima instanță a apelat cauza la ora 12,15, astfel că, în condițiile în care, mandatarul petentului nu a specificat expres o ora la care sa fie făcut apelul, iar ora 12, 15, este ulterioara orei 11,00, rezultă că, în mod corect prima instanță a constatat ca rămasă fără obiect, la ora 12,15, cererea de apelare a cauzei după ora 11.
Instanța de control judiciar constată că, prin chiar plângerea formulata împotriva Procesului verbal de constatare a contravenției, petentul, prin mandatar desemnat cu împuternicire avocațiala a învederat ca dovezile pe care se sprijină plângerea sunt: înscrisurile anexate acesteia, depuse la dosar, solicitând și emiterea unei adrese către intimat, in vederea comunicării actelor care au stat la baza încheierii procesului verbal contestat.
La termenul de judecata din data de 23.10.2014, prima instanța a încuviințat in probațiune înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei. (fl.31-dosarul primei instanțe)
În ceea ce privește actele care au stat la baza încheierii procesului verbal contestat, instanța de control judiciar retine ca, înștiințat asupra obligației de a depune întâmpinare si de a atașa acesteia, dovezile cu care se apară împotriva fiecărui capăt de cerere, dispozițiile art. 194 lit. e fiind aplicabile în mod corespunzător (fl.13, 14,15, dosarul primei instanțe), intimatul IPJ A., a atașat întâmpinării depuse, Raportul agentului constatator S. M. si, Cazierul auto al petentului, ceea ce justifica rezonabil prezumția ca, acestea sunt actele care au stat la baza încheierii procesului verbal contestat.
În plus, câtă vreme în chiar cuprinsul întâmpinării comunicate si petentului, (fl.17, 22, 23 dosarul primei instanțe), sunt menționate expres înscrisurile anexate acesteia, in ipoteza in care considera ca sunt insuficiente, petentul avea posibilitatea ca, o data cu cererea de apelare a cauzei după o anumita ora, sau,prin chiar Răspunsul la întâmpinare depus la data de 16.10.2014, sa solicite suplimentarea probațiunii, reiterând cererea privind depunerea actelor care au stat la baza încheierii procesului verbal contestat, lucru pe care nu l-a făcut.
În fine, în condițiile in care in dosarul primei instanțe nu figurează înregistrată în termenul de amânare a pronunțării o cerere de repunere a cauzei pe rol, iar nici din Încheierea Ședinței Publice din 23.10.2014 și nici din Sentința nr. 2440/30.10.2014, nu rezulta aceasta, sunt lipsite de suport susținerile apelantului, în conformitate cu care, ar fi solicitat instanței de fond, să dispună redeschiderea dezbaterilor în prezenta cauză, respectiv să dispună administrarea probațiunii, cerere care nu ar fi fost avută în vedere.
De altfel, nimic nu l-a împiedicat pe apelant că, în conformitate cu prevederile art. 470 alin. 1 litera d din Noul Cod de Procedură Civilă, să indice probele de care înțelege să se prevaleze în susținerea apelului, știut fiind ca, potrivit art. 478 alin.2 din Noul Cod de Procedura Civila, in apel se pot reitera mijloacele de apărare sau dovezile invocate în fața primei instanțe, părțile putându-se folosi și de mijloace de apărare sau dovezi noi.
Referitor la legalitatea procesului verbal de contravenție:
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contraventie, in mod corect prima instanta a retinut ca, în cuprinsul acestuia, se regăsesc mențiunile prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, precum și data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, in speta nu se pot retine vatamari care sa-i fost cauzate petentului apelant prin modalitatea de intocmire a procesului verbal de contraventie si care sa nu poata fi inlaturate decat prin anularea acestuia.
Raportat la starea de fapt retinuta, procesul verbal contestat ofera o corecta incadrare in drept a acesteia, astfel cum in mod corect a argumentat si prima instanta.
In ceea ce privește calitatea agentului constatator din cadrul IPJ A. de a incheia procesul verbal de contraventie, instanta de control judiciar retine ca, de vreme ce, petentul a fost sanctionat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.147 al.4 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 și sancționată de art.102 al.2 și art.108 al.1 lit.d pct.1 din OUG nr.195/2002 republicată, iar potrivit art. 1 alin.3 din Oug nr. 195/2002, autoritatea competenta in domeniul circulatiei pe drumurile publice privind aplicarea si exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administratiei si Internelor, prin I. General al Politiei Romane, este evident ca, agentul constatator din cadrul IPJ A., avea calitatea de a incheia procesul verbal de contraventie contestat.
In fine raportat la starea de fapt descrisa, in mod corect s-a retinut incidenta art.147 pct.4 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 (Regulament prevazut in HG nr. 1391/2006-subl.ns. tehnoredactor ABA) și sancționată de art.102 al.2 coroborat cu art.108 al.1 lit.d pct.1 din OUG nr.195/2002 republicată.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contraventie:
Contravenția reținuta in sarcina petentului fiind una de a face, de rezultat, nu de mijloace, nu pot fi primite aparari ale acestuia in sensul ca, petentul nu a intenționat să se sustraga vreunui control, respectiv ca petentul a arătat organului constatator că anterior fusese sancționat pentru motivul că avea la autoturism jante de o dimensiune mai mare decât cele înscrise în certificatul de înmatriculare a autoturismului, etc.
Astfel, potrivit art. 147 pct.4 din HG nr. 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Oug NR. 195/2002, conducatorul de autovehicul sau de tramvai este obligat:
4. sa permita controlul starii tehnice a vehiculului, precum si al bunurilor transportate, in conditiile legii;
A permite controlul starii tehnice a vehiculului, precum si al bunurilor transportate, in conditiile legii, nu este o obligatie de circumstanta, asupra careia, conducatorul de autovehicul, in speta petentul, sa aiba un drept de apreciere.
Ca atare, justificari ale petentului in sensul ca: așa cum rezultă și din copia cărții de identitate anexate, în ianuarie 2014 a luat măsuri pentru a omologa și alte anvelope, fapt relevat de mențiunea efectuată, respectiv ca a aratat aceste aspecte organului constatator iar acesta a trecut in mod nelegal, direct la sancționarea petentului desi acesta a luat măsuri pentru a intra în legalitate ulterior primei sancțiuni, sunt lipsite de relevanta sub aspectul existentei contraventiei retinute in sarcina petentului apelant si a vinovatiei lui, in ceea ce priveste comiterea ei.
Astfel, in mod corect a retinut prima instanta ca, însuși petentul a recunoscut prin înscrisul olograf depus la fila 26 a dosarului (primei instante), că a refuzat controlul de la poliție pentru că a avut cauciucuri de 195/60/15, crezând că iar o să-i rețină talonul, polițiștii .
Or, acest fapt nu îl exonerează de răspundere pe petentul apelant, astfel că, elementele faptice stabilite de agentul constatator, întrunesc elementele constitutive ale contravenției retinute în sarcina petentului prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul apelant refuzând să permită controlul starii tehnice a vehiculului, în condițiile legii.
In aceeași ordine de idei, nici faptul ca petentul apelant a contestat procesul verbal din dosarul nr._ al Judecătoriei Alba Iulia, nu reprezinta o cauza exoneratoare de raspundere, fiind un element extrinsec starii de fapt si contraventiei retinute prin Procesul verbal contestat in prezentul dosar(nr._ ), cu atat mai mult cu cat, prin Incheierea nr. 36/CC/10.01.2014, a fost anulata ca netimbrata plangerea formulata de petent in dosar nr._ .
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii
Instanta de control judiciar reține că, agentul constatator a procedat în mod legal la aplicarea amenzii și a punctelor de penalizare în temeiul textelor de lege indicate în procesul verbal.
Potrivit art.21 alin.3 din Og nr.2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama, de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si celelalte date inscrise in procesul verbal.
Contraventia retinuta in sarcina petentului apelant se inscrie in categoria acelora prin care legiuitorul a dorit sa ocroteasca valori sociale de o importanta majora, in speta viata, integritatea si siguranta participantilor la trafic, iar limitele legale ale sanctiunii amenzii contravenționale stabilite de legiuitor, coroborat cu sanctiunea complementara a punctelor penalizare, denota scopul preventiv ce s-a dorit a –i fi imprimat acestei contraventii.
Faptul ca refuzul petentului de a permite controlul starii tehnice a vehiculului nu s-a soldat cu producerea unui eveniment rutier, este lipsit de relevanta din perspectiva criteriilor de individualizare oferite de art.21 alin.3 din Og nr.2/2001, câta vreme, astfel cum s-a reținut in cele ce preced, scopul reglementarii acestei contravenții este unul preventiv, știut fiind ca odată produse, evenimentele rutiere cauzate de neindeplinirea conditiilor legale privind starea tehnica a vehiculului, consecințele pot fi uneori ireparabile.
In contextul celor mai sus expuse, avand in vedere si argumentele invocate de petent, mai cu seama cele privind deplasarea anterioara la RAR,
Vazand si criteriile de individualizare a sanctiunii contraventionale oferite de art. 21 alin.3 si art. 5 alin.5 din Og nr.2/2001,
Instanta de control judiciar retine ca nu se impune nici inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate, si, pentru identitate de ratiune, nu se impune nici inlaturarea pedepsei complementare a punctelor penalizare aplicate, intrucat, petentul apelant nu a inteles nici in prezent ca, are obligatia ca, ori de cate ori i se cere, sa permita controlul starii tehnice a vehiculului, precum si al bunurilor transportate, in conditiile legii, independent deci de existenta unor controale anterioare, de ipotetice situatii conflictuale sau altele asemenea.
A proceda altfel, adica a inlocui cu avertisment sancțiunea pecuniara si a inlatura pedepsa complementara, ar echivala cu a lipsi de efect vointa legiuitorului, in conditiile in care, acumularea unui anumit numar de puncte penalizare poate determina suspendarea permisului de conducere, astfel ca, cel putin pentru un interval de timp viitor si in considerarea punctelor de penalizare deja detinute, petentul apelant va fi mai atent la respectarea obligatiilor care-i revin in calitate de participant la trafic.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă apelul a fost respins ca nefondat, constatând că sentința atacată este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul, care a arătat, în esență, că a achitat amenda, talonul a fost luat în noiembrie 2013 și apoi în anul 2014. Învederează că nu s-a sustras controlului RAR, dar a spus că nu poate urca bordura la ieșirea din A. I., astfel că nu mai mută mașina, motiv pentru care a fost amendat.
Examinând contestația în anulare, instanța constată că este inadmisibilă.
Fiind o cale de atac extraordinară, contestația în anulare se limitează la condițiile și motivele expres și limitativ prevăzute de lege. În lipsa unuia dintre motivele prevăzute de art. 503 Codul de procedură civilă pentru formularea contestației în anulare sau în condițiile în care susținerile contestatorului nu se încadrează în limitele acestor motive legale, contestația în anulare este inadmisibilă.
Potrivit art. 503 Codul de procedură civilă, Obiectul și motivele contestației în anulare: (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. (3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Petentul a invocat motive ce țin de fondul cauzei, relativ la netemeinicia procesului verbal de contravenție, care nu pot constitui motive ale contestației în anulare.
Având în vedere acestea, în baza art. 503 alin. 2 și 505 Noul Cod de procedură civilă, se va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentul apelant A. V. împotriva deciziei civile nr. 245/A/2015 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
Pentru aceste motive.
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentul apelant A. V. împotriva deciziei civile nr. 245/A/2015 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2015.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P. - președintele secției | |
Grefier, E. B. |
Redactat/Tehnoredactat DC/4 exemplare/10.06.2015
Judecători apel: B. A. A., M. P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 09-04-2015, Tribunalul... → |
|---|
