Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 422/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 403/176/2014
R.
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 422/A/2015
Ședința publică de la 28 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător: A. C. P. – președintele secției
Grefier: E. B.
Pe rol se află apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 2644/2014 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul F. V. D., celălalt conducător auto implicat în accident C. C. M. și asigurătorii . R. SA și . R. ASTRA SA.
La apelul nominal făcut la cererea avocatului G. R., în ședința publică, înainte de strigarea cauzelor în ordinea listei de ședință, se prezintă în instanță consilier juridic Titilincu R. pentru apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. și avocatul G. R. pentru intimatul F. V. D., lipsind ceilalți intimați.
Având în vedere că numai două părți din cele 5 părți sunt prezente, instanța lasă cauza la strigarea în ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședința publică în ordinea listei de ședință, la prima strigare a cauzei, se prezintă în instanță consilier juridic Titilincu R. pentru apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. și avocatul G. R. pentru intimatul F. V. D., lipsind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În temeiul art. 131 NCPC, tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent să soluționeze prezentul apel, potrivit art. 34 alin. 2 OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Reprezentantul apelantului depune la dosarul cauzei delegație de împuternicire juridică și 3 planșe fotografice, realizate de Serviciul rutier al IPJ A. în intersecția unde a avut loc accidentul rutier.
La interpelarea instanței, atât reprezentantul apelantului, cât și avocatul intimatului, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza art. 392 Codul de procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, având în vedere că din declarațiile celor 2 conducători auto, precum și din verificările efectuate la avariile celor două autovehicule, s-a constatat faptul că numitul F. V., conducând autoutilitara_ pe . I., la intersecția cu . respectat regula priorității de dreapta, aceasta fiind o intersecție nedirijată.
Având în vedere că nu au fost citate societățile de asigurare și celălalt conducător auto, menține solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare.
Avocatul intimatului F. V. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În ce privește primul motiv de apel, susține că acesta este nefondat, întrucât în fața instanței de fond a fost citat și celălalt conducător auto, care a înțeles să participe în proces în calitate de martor, fiind audiat de instanță, declarația sa aflându-se la dosar la fila 33.
Mai susține că au fost citate ambele societăți de asigurare, cum de altfel au fost citate și în apel.
În ceea ce privește fondul cauzei, consideră că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, a rezultat cu certitudine din probele administrate în cauză, proba testimonială și cea cu planșele foto, pe care le-au depus la dosar că starea de fapt este cea descrisă în plângerea contravențională.
Susține că la intersecția care se observă și în planșele fotografice, depuse azi la dosar, ajungând petentul, după ce s-a asigurat din ambele părți a efectuat virajul la dreapta, a pătruns în intersecție, dar nu cu toată mașina ci, doar parțial, moment în care a observat faptul că din partea dreaptă un alt autovehicul intrase în depășirea unei coloane de mașini parcate perpendicular pe parcare și a fost nevoit să oprească. Mai arată că aceste mașini sunt fotografiate în planșele depuse la dosar, fotografii efectuate în seara accidentului.
Mai susține că pentru a depăși acest grup de mașini, celălalt conducător auto, C. a pătruns pe sensul de mers pe care urma să se deplaseze petentul și acesta a oprit mașina, fapt ce rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, unul din ei mașină cu petentul, celălalt aflat în spatele autovehiculului petentului, într-un alt autovehicul.
De asemenea, susține că celălalt autovehicul a oprit la câțiva metri în fața acestuia, a urmat o discuție de câteva secunde cu celălalt conducător auto, care i-a cerut să meargă înapoi pentru a finaliza depășirea și pentru a putea reintra în banda sa de circulație. Întrucât în spatele autoutilitarei pe care o conducea se afla o coloană de autovehicule de pe .-a explicat celuilalt conducător auto că nu are cum să efectueze manevra de mers înapoi și i-a solicitat să facă el acea manevră. Însă după această discuție celălalt conducător auto a pornit autovehiculul pe care îl conducea, intenționând să treacă printre autoutilitara condusă de petent și primul autovehicul staționat în dreptul intersecției, iar la acel moment s-a produs coliziunea dintre cele două autovehicule, care nu era gravă, avariile fiind minore.
Mai arată că aspectul corect reținut de instanța de fond a fost că mașina condusă de petent era oprită, acesta a acordat prioritate, însă când a observat manevra celuilalt conducător auto a oprit, dar nu a mai putut efectua manevra de mers înapoi pentru a-i permite acestuia să treacă, pentru că era o coloană în spatele lui. Deci, starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și în acest context, s-a apreciat corect că plângerea este întemeiată și se impune anularea procesului verbal pentru că acesta nu corespunde cu realitatea faptică de la momentul procedurii accidentului.
Pentru aceste considerente solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanța pe care o depune.
Instanța, în baza art. 394 Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 2644/2014 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul F. V. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI A. și asigurătorii . R. SA și . R. Astra SA, s-a anulat procesul verbal de constatare și sancționare contravenției . nr._/23.01.2014, a fost exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 510 lei aplicată petentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 57 alin. 2 din OUG nr.195/2002 și s-a dispus restituirea permisului de conducere reținut. A fost obligat intimatul IPJ la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, în cuantum de 1.020 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.01.2014 sub nr._ petentul F. V. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:
- anularea procesului verbal de contravenție . nr._/23.01.2014, exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 510 lei și restituirea permisului de conducere;
- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, petentul a arătat în esență faptul că a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510 lei și reținerea permisului de conducere întrucât s-a constatat de către agentul de poliție că, în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe . I., nu a acordat prioritate de dreapta unui alt autoturism care circula pe . coliziune cu acesta.
Petentul consideră că procesul verbal contestat este netemeinic întrucât starea de fapt reținută de către organele de poliție nu corespunde realității.
În acest sens, petentul a arătat că se deplasa cu autoutilitara având nr. de înmatriculare_ pe . I., iar la intersecția cu . pentru a se asigura înainte de a vira la dreapta. În continuare a precizat că pe . de mers dinspre Hotel Cetate spre Universitate, chiar în dreptul intersecției cu . alte autoturisme care blocau, astfel circulația pe acel sens.
Petentul a arătat că s-a asigurat din ambele părți și nu a observat niciun autoturism căruia să trebuie să îi acorde prioritate, motiv pentru care a pornit autoutilitara și a pătruns aproximativ 1-2 m în intersecție, încadrându-se pe sensul de mers spre Hotel Cetate, moment în care a observat faptul că un alt autovehicul intrase în depășirea autoturismelor staționate și a fost nevoit să oprească.
S-a mai arătat de către petent că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a oprit la câțiva metri în fața sa, iar conducătorul auto i-a cerut să meargă înapoi pentru a finaliza depășirea și pentru a putea reintra în banda sa de circulație. Întrucât în spatele autoutilitarei pe care o conducea se aflau alte autovehicule, petentul i-a explicat celuilalt conducător auto că nu are cum să efectueze manevra de mers înapoi și i-a solicitat să facă el acea manevră. Însă după această discuție celălalt conducător auto a pornit autovehiculul pe care îl conducea, intenționând să treacă printre autoutilitara condusă de petent și primul autovehicul staționat în dreptul intersecției, iar la acel moment s-a produs coliziunea dintre cele două autovehicule.
Petentul a precizat că această coliziune s-a produs în timp ce autovehiculul său era staționat, în mișcare fiind doar celălalt autoturism.
De asemenea a menționat că aceste aspecte au fost explicate echipajului de poliție care s-a deplasat la fața locului și a fost întocmită și o schiță privind producerea coliziunii, însă procesul verbal a fost întocmit de un alt agent de poliție care nu a ținut cont de cele observate la fața locului și nici de susținerile martorilor.
În drept au fost invocate prevederile O.G. 2/2001 și ale art. 192 și urm. Codul de procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată (f. 6).
În dovedirea cererii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare a contravenției, dovada nr._, planșe fotografice (f. 8-10).
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 27.02.2014 intimatul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal astfel cum a fost întocmit.
În esență a precizat că, prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 57 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată, sancționate de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002.
Intimatul a arătat că, din coroborarea tuturor materialelor depuse de către cei doi conducători auto, respectiv declarațiile, schițele și planșele foto efectuate de către aceștia, precum și din constatările personale efectuate, agentul constatator a stabilit dinamica producerii coliziunii, în urma acesteia reieșind faptul că răspunzător de producerea avariilor este petentul, procedând totodată la întocmirea procesului verbal de contravenție atacat.
De asemenea consideră că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Intimatul apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale.
Referitor la măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce și implicit măsura tehnică administrativă a reținerii permisului de conducere, intimatul arată că legea impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare indiferent de sancțiunea principală aplicată și indiferent de pericolul social concret al faptei comise.
În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001 și ale OUG195/2002 republicată.
În probațiune, au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator, declarațiile celor doi conducători auto și schița evenimentului rutier (f. 19-20).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii C. C. M. (f. 33), M. A. (f.47) și H. I. (f. 52).
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/23.01.2014, petentul F. V. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510 lei și măsura tehnică administrativă a reținerii permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 57 alin 2 din OUG nr. 195/2002, faptă sancționată de art. 101 alin 3 lit. a) din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că în data de 23.01.2014, ora 17,30, petentul, în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe . I., la intersecția cu . I., nu a respectat regulile de acordare a priorității, neacordând prioritate de dreapta, în conformitate cu prevederile legale indicate.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că procesul verbal . nr._/23.01.2014 (f.8) cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, la intersecțiile cu circulație nedirijată, conducătorul de vehicul este obligat să cedeze trecerea tuturor vehiculelor care vin din partea dreaptă.
Prin plângerea formulată petentul contestă situația de fapt reținută de agentul constatator, arătând că se deplasa cu autoutilitara având numărul de înmatriculare_ pe . I., iar la intersecția cu . pentru a se asigura în vederea efectuării virajului spre dreapta. Petentul a arătat că pe . de mers dinspre Hotel Cetate spre Universitate, în dreptul intersecției cu . mai multe autoturisme, care blocau circulația pe sens. A mai susținut petentul că s-a asigurat din partea stângă, pe sensul pe care urma să se deplaseze, cât și pe partea dreaptă și nu a observat niciun autoturism căruia să îi acorde prioritate. În momentul în care a pătruns în intersecție a observat un alt autovehicul, cu numărul de înmatriculare_, care intrase în depășirea autoturismelor staționate, motiv pentru care a oprit. Potrivit celor învederate de petent, acest autoturism a oprit la câțiva metri în fața sa, conducătorul auto cerându-i să meargă înapoi pentru a putea finaliza depășirea. Întrucât din cauza autoturismelor staționate în spatele petentului acest lucru nu a fost posibil, celălalt conducător auto a încercat să treacă printre autoutilitara petentului și celelalte autoturisme staționate, la acel moment producându-se coliziunea între cele două vehicule.
Față de susținerile petentului, instanța a analizat prevederile art. 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, prin raportare la probele existente în prezentul dosar și la situația de fapt care rezultă din acestea.
Instanța a apreciat că, aspectele învederate de petent prin plângerea formulată, se coroborează cu declarația martorului Hoșa I. (f.51), care a relatat că la data săvârșirii faptei circula în spatele autoturismului petentului. Martorul a arătat că pe ambele părți ale drumului se aflau parcate mașini, aspecte care rezultă și din planșele foto depuse la dosarul cauzei (f.10). Motivul pentru care petentul nu a putut da înapoi a fost tocmai acela că în spatele mașinii sale se afla mașina martorului. Astfel, acesta a mai declarat că l-a auzit pe conducătorul autoturismului care circula din sens opus cerându-i petentului să dea înapoi pentru a-i face loc să treacă, petentul arătându-i care este motivul pentru care nu poate face acest lucru. În ciuda acestui fapt, conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare_, a încercat să treacă, în acest moment producându-se impactul între cele două vehicule. Această stare de fapt rezultă și din susținerile martorului M. A. (f.47), care a arătat că în momentul în care petentul a observat că din direcția opusă vine un alt autovehicul care încearcă să efectueze manevra de depășire s-a oprit, însă nu a putut da înapoi întrucât în spatele său exista un alt autovehicul. În ciuda acestui fapt, conducătorul autovehiculului care circula din direcția opusă a încercat să treacă printre autoutilitara petentului și autovehiculul staționat.
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate utiliza orice mijloc de probă pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde realității. Cum prezumția poate fi răsturnată, instanța constată că probatoriul administrat în cauză a susținut obiecțiunile petentului consemnate cu ocazia întocmirii procesului verbal, în sensul că petentul s-a asigurat, acordând prioritate la schimbarea direcției de deplasare în conformitate cu dispozițiile legale, de unde rezultă că situația de fapt reținută în procesul verbal, nu corespunde adevărului.
Astfel, din probele administrate în cauză, nu rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Prin urmare, având în vedere materialul probator administrat în cauză, ținând cont de principiul in dubio pro reo, care este aplicabil și în materie contravențională și în baza căruia orice dubiu profită petentului, având în vedere faptul că intimatul nu a administrat probe care să poată convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul F. V. D..
Referitor la capătul de cerere privitor la obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța, văzând prevederile art. 453 alin. 1 Codul de procedură civilă, a obligat intimatul la plata a 1.020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în cauză, sub forma taxei judiciare de timbru și a onorariului avocațial, astfel cum rezultă din chitanțele depuse la dosarul. (f.6, f.51).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., solicitând să se dispună: în principal admiterea apelului formulat, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond; în subsidiar, în situația în care consideră că nu sunt motive de trimitere spre rejudecare a cauzei, solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție, așa cum a fost încheiat, ca fiind legal și temeinic încheiat.
În motivarea apelului, arată că sentința civilă nr. 2644/2014 este nelegală și netemeinică în ceea ce privește anularea procesului verbal de contravenție, din următoarele motive:
În primul rând, în prezenta cauză nu a fost citată și cealaltă parte implicată în evenimentul rutier, conform art. 119 din OUG 195/2002, în cazul in care fapta unui conducător de autovehicul sau tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei va cita unitatea de poliție din care face parte agentul constatator, părțile implicate în eveniment și societatea de asigurare.
În al doilea rând, consideră că instanța de fond nu a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză.
Că, în fapt, la data de 23.01.2014, ora 19,30, la sediul Poliției Municipiului A. I. s-au prezentat numiții F. V. D., conducător al autoutilitarei marca VW, cu nr. de înmatriculare_ și numitul C. C. M., conducător al autoturismului marca Renault Megane, cu nr. de înmatriculare_, care au declarat faptul că, la intersecția străzilor Păcii și Unirii, din cartierul Cetate, au fost implicați într-un accident rutier soldat cu pagube material.
Din declarațiile celor doi conducători auto, precum și din verificările efectuate la autoturismele avariate, agentul constatator a constatat faptul că numitul F. V. a condus autoutilitara_, pe . intersecția cu . respectat regula priorității de dreapta, intersecția fiind nedirijată, și nu a acordat prioritate de trecere autoturismului_, condus regulamentar de către numitul C. C. M. pe . coliziune cu acest autoturism, rezultând avarierea ambelor autoturisme.
În baza art. 57 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, petentul era obligat să acorde prioritate de trecere autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, care circula din partea dreapta pe . urmare, în mod corect agentul constatator a întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ din 23.01.2014.
În drept: art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002 republicată.
Petentul intimat F. V. D. a depus întâmpinare., prin care a solicitat respingerea apelului declarat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL IUDEȚULUI A..
Deliberând asupra apelului de față, prin prisma motivelor invocate de intimatul IPJ A., tribunalul reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/23.01.2014, petentul F. V. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510 lei și măsura tehnică administrativă a reținerii permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 57 alin 2 din OUG nr. 195/2002, faptă sancționată de art. 101 alin 3 lit. a) din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut în procesul verbal că în data de 23.01.2014, ora 17,30, petentul, în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe . I., la intersecția cu . I. nu a respectat regulile de acordare a priorității, neacordând prioritate de dreapta, în conformitate cu prevederile legale indicate.
Potrivit prevederilor art. 57 alin. 1 din OUG 195/2002: (1) La intersecțiile cu circulație nedirijata, conducătorul de vehicul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care vin din partea dreaptă, în condițiile stabilite prin regulament, sancționat de art. 101 alin. 3 lit. a din același act normativ, respectiv: (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube material.
În primul rând, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. a solicitat anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Susține că în prezenta cauză nu a fost citată și cealaltă parte implicată în evenimentul rutier, deși conform art. 119 din OUG 195/2002, în cazul in care fapta unui conducător de autovehicul sau tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei va cita unitatea de poliție din care face parte agentul constatator, părțile implicate în eveniment și societatea de asigurare.
Această susținere a intimatului este nefondată.
În primă instanță, judecătoria a dispus citarea în cauză a celuilalt conducător auto C. C. M., potrivit încheierii din 6.05.2014, f.28 la dosar.
În al doilea rând, arată intimatul în apel că instanța de fond nu a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză.
Și această susținere este greșită.
Astfel, petentul a afirmat în plângere că se deplasa cu autoutilitara având numărul de înmatriculare_ pe . I., iar la intersecția cu . pentru a se asigura în vederea efectuării virajului spre dreapta. Petentul a arătat că pe . de mers dinspre Hotel Cetate spre Universitate, în dreptul intersecției cu . mai multe autoturisme, care blocau circulația pe sens. A mai susținut petentul că s-a asigurat din partea stângă, pe sensul pe care urma să se deplaseze, cât și pe partea dreaptă și nu a observat niciun autoturism căruia să îi acorde prioritate. În momentul în care a pătruns în intersecție a observat un alt autovehicul, cu numărul de înmatriculare_, care intrase în depășirea autoturismelor staționate, motiv pentru care a oprit. Potrivit celor învederate de petent, acest autoturism a oprit la câțiva metri în fața sa, conducătorul auto cerându-i să meargă înapoi pentru a putea finaliza depășirea. Întrucât din cauza autoturismelor staționate în spatele petentului acest lucru nu a fost posibil, celălalt conducător auto a încercat să treacă printre autoutilitara petentului și celelalte autoturisme staționate, la acel moment producându-se coliziunea între cele două vehicule.
În mod temeinic a apreciat judecătorul de primă instanță că aceste susțineri ale petentului se coroborează cu:
- declarația martorului Hoșa I. (f.51), care a relatat că la data săvârșirii faptei circula în spatele autoturismului petentului. Martorul a arătat că pe ambele părți ale drumului se aflau parcate mașini, aspecte care rezultă și din planșele foto depuse la dosarul cauzei (f.10). Motivul pentru care petentul nu a putut da înapoi a fost tocmai acela că în spatele mașinii sale se afla mașina martorului. Astfel, acesta a mai declarat că l-a auzit pe conducătorul autoturismului care circula din sens opus cerându-i petentului să dea înapoi pentru a-i face loc să treacă, petentul arătându-i care este motivul pentru care nu poate face acest lucru. În ciuda acestui fapt, conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare_, a încercat să treacă, în acest moment producându-se impactul între cele două vehicule;
- și susținerile martorului M. A. (f.47), care a arătat că în momentul în care petentul a observat că din direcția opusă vine un alt autovehicul care încearcă să efectueze manevra de depășire s-a oprit, însă nu a putut da înapoi întrucât în spatele său exista un alt autovehicul. În ciuda acestui fapt, conducătorul autovehiculului care circula din direcția opusă a încercat să treacă printre autoutilitara petentului și autovehiculul staționat.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În mod corect a admis judecătoria plângerea contravențională formulată de petentul F. V. D., în sensul anulării procesului verbal.
Având în vedere acestea, în baza art. 480 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, se va respinge apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 2644/2014 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul F. V. D., celălalt conducător auto implicat în accident C. C. M. și asigurătorii . R. SA și . R. ASTRA SA
În baza art. 453 alin. 1 Codul de procedură civilă, va fi obligat intimatul la plata a 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, anume onorariul avocatului petentului, astfel cum rezultă din chitanța f.43.
Pentru aceste motive.
În numele legii,
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 2644/2014 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul F. V. D., celălalt conducător auto implicat în accident C. C. M. și asigurătorii . R. SA și . R. ASTRA SA.
Obligă pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. să plătească petentului F. V. D. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2015.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P. - președintele secției | |
Grefier, E. B. |
Redactat/Tehnoredactat DC/4 exemplare/15.06.2015
Judecător de primă instanță: N. C. D.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2187/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
