Contestaţie la executare. Sentința nr. 2187/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2187/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 3753/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 274/A/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător B. M. B.
Grefier M. R.
Pe rol se află apelul formulat de contestatoarea apelantă M. A. împotriva sentinței civile nr. 2187/2014, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., în cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost reținute în încheierea de ședință din data de 02.04.2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de astăzi.
NOTĂ: După pronunțarea soluției în cauză de către instanță, s-au depus note de ședință de către contestatoare, prin mijlocirea serviciului de registratură al instanței.
TRIBUNALUL
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la data de 28.04.2014 sub dosar nr._ contestatoarea M. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN AFP A. I., ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
I. - desființarea executării silite, cu consecința anulării tuturor formelor de executare nr._/1/_ /_, nr._ din 01.04.2014, respectiv:
* anularea somației nr. 1/_ /_;
* anularea titlului executoriu nr._ din 01.04.2014;
II. – suspendarea executării silite a creanței ce face obiectul executării silite în dosarul nr._/1/_ /_, nr._ din 01.04.2014 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații la executare.
Totodată, s-a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației la executare s-a arătat că ulterior datei de 10.04.2014 contestatoarei i-au fost comunicate somația nr. 1/_ /_ și titlul executoriu nr._ din 01.04.2014, executarea silită demarată de intimată fiind netemeinică și nelegală, formele de executare fiind nule.
S-a arătat că între părți nu există un raport juridic care să genereze în sarcina contestatoarei o obligație fiscală potrivit Legii nr. 95/2006 coroborată cu dispozițiile procedurii fiscale.
Contestatoarea a arătat că potrivit art.215 al.3 din Legea nr.95/2006 și art.32 al.4 din Ordinul nr.617/2007 al Președintelui ANAF, persoanele fizice care realizeazăvenituri din activități indepenedente sunt obligate sa depunăla casele de asigurări cu care au încheiat contractul de asigurare declarații nominale privind obligațiile de fond. Contractul de asigurare nu poate fi decât consecința unui acord de voință între părțile contractante, manifestat în forma prevăzută de lege.
După cum s-a mai arătat în contestația la executare, actele emise de intimată ar fi trebuit să aibă la bază 2 titluri de creanță, unul pentru obligațiile principale și unul pentru creanțele accesorii, în conformitate cu prev. art. 86 și 28 Cod pr.fiscală, dar anterior emiterii celor două acte administrativ-fiscale, intimata nu a emis nici un titlu de creanță.
Contestatoarea a arătat că potrivit art. 141 al 3 Cod pr.fiscală „ titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege „. În cazul în care sumele pretinse ar fi achitate, potrivit art. 117 lit. a Cod pr. fiscală, ele ar trebui restituite debitorului întrucât au fost plătite fără existența unui titlu de creanță; că actele emise de intimată în cadrul executării silite sunt nule pentru nerespectarea condițiilor de fond impuse de art. 43 al 2 coroborat cu art. 87 Cod pr.fiscală, pentru lipsa elementelor constitutive ale obiectului administrativ fiscal, sancțiunea prev. de art. 46 Cod pr.fiscală fiind nulitatea absolută.
În drept, art. 23, 28, 86, 87, 141 și urm. Cod pr.fiscală, art. 711 și urm. Cod pr.civ., Legea nr. 95/2006.
În probațiune contestatoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: somația nr. 1/_ /_ (f 7), titlul executoriu nr._/01.04.2014 (f 8), filă plic (f 9), decizia de înregistrare a sediului social și a domiciliului fiscal (f 40), carte de identitate I. S. D. (f 41). contestație formulată pe cale administrativă (f 44-50), situație privind stabilirea contribuției lunare de asigurări sociale de sănătate (f 51), petiție (f 52), confrmare de primire (f 54).
Contestația la executare a fost timbrată cu suma de 115,76 lei taxă de timbru (f 15).
Intimata, legal citată, a formulat și a depus la dosar întâmpinare (f 20-21) prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatoare și menținerea actelor de executare silită emise de organele fiscale.
În susținerea întâmpinării s-a arătat că, contestatoarea figurează în evidența de date cu obligații neachitate față de bugetul asigurărilor sociale de sănătate în sumă de 868 lei iar titlul executoriu este reprezentat de decizia de impunere privind plățile anticipate nr._/06.06.2013, act administrativ fiscal prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligații de plată reprezentând CASS pentru anul 2013 în valoare de 2.753 lei; că decizia de impunere a fost comunicată contestatoarei în mod direct sub semnătură, reprezintă titlu de creanță și la împlinirea termenului de plată devine titlu executoriu; că în cauza de față nu operează vreunul din cazurile de nulitate prev. de art. 46 din OG nr. 92/2003 întrucât decizia de impunere cât și actele de executare silită conțin toate elementele prevăzute de lege pentru validitatea actului administrativ fiscal.
În drept, art. 205 Cod pr.civ., art. 141, 145 din OG nr. 92/2003, art. V din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
În probațiune intimata a depus la dosar următoarele înscrisuri: confirmare poștală de primire (f 22), somația nr. 1/_ /_ (f 23), titlul executoriu nr._/01.04.2014 (f 24), decizia de impunere nr._/06.06.2013 (f 25), declarația 220 (f 26).
La termenul din data de 25.08.2014, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f 34-37) prin care a arătat că în ceea ce privește îndeplinirea procedurii de comunicare a actului administrativ fiscal, recipisa depusă conține date complet false, iar la adresa din A. I., .. 9, . nicio persoană cu numele I., acesta fiind domiciliul personal la contestatoarei, nu domiciliul fiscal; că, contractul de asigurare are o formă cadru expres reglementată de art. 217 din Legea nr. 95/2006, el neputând fi decât consecința unui acord de voință între părțile contractante, manifestat în forma prevăzută de lege; că dacă CNAS nu comunică declarațiile nominale depuse periodic de asigurat, în temeiul contractului de asigurare, ANAF nu are nicio obligație legală, nici îndreptățirea să solicite îndeplinirea unei obligații de plată care nu există. S-a mai arătat că în situația în care nu există contract de asigurare încheiat în baza Legii nr. 95/2006 între persoana fizică care realizează venituri independente și CNAS nu există nici obligația aferentă iar în baza legii nu beneficiază de servicii pe care nu le plătește.
La termenul din data de 11.09.2014 contestatoarea a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea contestației formulată pe cale administrativă, iar instanța a respins cererea ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prev. art. 413 al 1 pct. 1 NCPC. Fixând termen pentru continuarea judecății la data de 02.10.2014.
A fost încuviințată pentru părți proba cu înscrisuri, constând în înscrisurile depuse la dosar.
La termenul din data de 02.10.2014 contestatoarea a depus la dosar note de ședință (f 60) sub aspectul renunțării la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța luând act prin încheiere de aceasta.
La același termen de judecată, 02.10.2014, instanța a reținut cauza în fond, pronunțarea fiind amânată la data de 09.10.2014 pentru concluzii scrise.
În termenul de pronunțare, la data de 09.10.2014, contestatoarea a depus la dosar cu titlu de practică judiciară.
Prin sentința civilă nr. 2187/2014, Judecătoria A. I. a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către contestatoarea M. A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., a respins ca neîntemeiată cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În dosarul de executare nr._/1/_ /_ al Administrației Județene a Finanțelor Publice A., a fost emisă somația nr. 1/_ /_ (f.7) pe numele contestatoarei M. A.-E., pentru suma de 868 de lei, în baza titlului executoriu nr._ din data de 01.04.2014.
După cum rezultă din titlului executoriu_ din data de 01.04.2014 depus la fila 8 din dosar, documentul prin care s-a evidențiat suma de plată este doc nr._ din 06.06.2013.
Instanța a constatat că documentul nr._ din 06.06.2013 este reprezentat de Decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate, precum și obligațiile de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2013, emisă pe numele M. A.-E., cu domiciliul în mun.A.-I., ..9, ., jud.A., având nr. de înregistrare_ din_, depusă în copie la fila 25 din dosar.
După cum rezultă din cuprinsul acesteia, un exemplar din Decizia de impunere a fost înmânat contribuabilului care a semnat de primire în data de 19.06.2013.
Potrivit conținutului Deciziei de impunere menționate (f.25), “împotriva măsurilor dispuse prin prezenta se poate face contestație, care se depune în termen de 30 de zile de la comunicare la organul fiscal emitent. Prezenta reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii.”
Conform art.218 al.2 din Codul de Procedură Fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare “Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”.
Instanța a constatat așadar că în cazul debitului contestat în cauza de față, a fost emis un titlu de creanță, înmânat și contestatoarei care a semnat personal pentru primirea acestuia.
Potrivit art.172 al.1 și 3 din Codul de Procedură Fiscală, „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii…. Contestatia poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevazută de lege”.
În consecință, în cadrul prezentei contestații la execuatre, contestatoarea nu are la îndemână apărări de fond împotriva titlului de creanță prin care s-a stabilit debitul pus în executare.
Apărările de fond împotriva titlului de creanță ar fi făcut obiectul contestației pe care contestatoarea ar fi trebuit să o formuleze în termen de 30 de zile în fața organului fiscal emitent, așa cum se prevede în cuprinsul Deciziei de impunere de la fila 25 din dosar.
Referitor la adresa la care s-au comunicat actele de executare, respectiv somația și titlu executoriu, instanța a constatat din cuprinsul recipisei depuse în copie la fila 22 din dosar ca acestea s-au comunicat în data de 14.04.2014, la adresa M. A.-E. din mun.A.-I., ..9, ., astfel cum adresa este înscrisă și în decizia de impunere depusă în copie la fila 25 din dosar, înmânată personal contestatoarei în data de 19.06.2013, necontestată sub nici un aspect.
Din cuprinsul contestației la executare, instanța a reținut că însăși contestatoarea a arătat că ulterior datei de 10.04.2014, i-a fost comunicată somația nr. 1/_ /_ și titlul executoriu nr._ din data de 01.04.2014.
Rezultă așadar că actele comunicate au ajuns la cunoștința contestatoarei, iar neregulile invocate în legătură cu semnatarul recipisei confirmării de primire, dacă este sau nu vorba despre I. D., nu au relevanță în cauză.
Cu privire la practica judiciara depusa de către contestatoare la dosar, instanța a constatat că aceasta provine de la Secțiile de C. Administrativ ale Tribunalelor, hotărârile fiind emise în cauze care au avut ca obiect anulare decizie de impunere, însă în cauza de față litigiul nu are ca obiect anulare decizie de impunere.
Față de motivele de fapt și de drept expuse, în baza art.172 și următ. din Codul de Procedură Fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către contestatoarea M. A. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
În baza art.453 din Codul de Procedură Civilă, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatoarea, solicitând admiterea apelului și admiterea contestației la executare formulate.
În motivarea apelului, se arată următoarele:
Potrivit art 717 NCPC „Hotărârea pronunțata cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 711, al. 4 și art 714, al 4. care pot fi atacate în condiții de dreptului comun.”, procedura de judecată fiind cea de drept comun.
Potrivit art. 468 NCPC termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel
Hotărârea judecătorească a fost comunicată în data de 17.12.2014, motiv pentru care termenul de depunere a apelului este 17.01.2015, împlinirea termenului prorogându-se având în vedere că 7.01.2015 este o zi nelucrătoare, până în 19.01.2015.
Apelul s-a depus în data de 16.01.2015.
I. Apelanta susține că hotărârea instanței de fond este nelegală.
Sub aspect formal, în mod greșit, instanța de fond a stabilit ca actele de executare. în speță, somația nr. 1/_ /_ și titlul executoriu nr._ au fost comunicate contribuabilului.
Afirmă că domiciliul fiscal al apelantei este în A. I., .. 3, ., de la data de 17.11.2011, potrivit Deciziei de Înregistrare a sediului social și a domiciliului fiscal emisă de instituția intimată( pe care îl anexează); Niciunui din actele de executare silită, potrivit înscrisurilor depuse în probațiune de către intimată, nu au fost comunicate la domiciliul fiscal, deci nu au fost comunicate.
Pe confirmarea de primire Nr. M-716, nu este semnătura apelantei, fiind o semnătură realizată in fals. Procedura de comunicare prin publicitate este, de asemenea, realizată la alt domiciliu decât domiciliul fiscal.
Învederează că potrivit art. 44 din OG. Nr. 92/2003: (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal îânia, care și-au desemnat împuternicit potrivit art 18 alin. (4), precum și in situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătura, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia
d) prin publicitate (la domiciliul fiscal).
Evident că toate aceste vicii ale procedurii de comunicare sunt relevante și asigură legalitatea procedurii de executare silită a unei creanțe bugetara.
Apelanta consideră că, din punct de vedere al analizei de fond, semnarea Deciziei de impunere nu echivalează cu o acceptare a obligației de plata a creanței executate, ci o comunicare a obligațiilor anuale de plată.
De asemenea, necontestarea deciziei de impunere nu afectează dreptul contestatorului prev. prin art. 712, al 2 NCPC. potrivit căruia "In cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu.".
Între contestatoare și intimată nu există un raport juridic, care să genereze în sarcina contestatoarei o obligație fiscală, potrivit Legii nr. 95/2006, coroborat cu dispozițiile procedural-fiscale.
Potrivit art. 211, al 1 din Legea nr. 95/2006 sunt asigurați toți cetățenii români cu domiciliul în țară și care fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi, iar asigurații au dreptul la pachetul de servicii medicale, doar de la data începerii plății contribuției la fond.
Susține că în această calitate, persoana în cauză trebuie să încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate.
Nu s-a făcut de către intimată dovada existenței unui astfel de contract.
In consecință, apreciază apelanta hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, motiv pentru care solicită admiterea apelului, și admiterea contestației la executare formulate.
La data de 06.02.2015 intimata Direcția Generala R. a Finanțelor Publice B. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2187/2014 pronunțata de Judecătoria Allba I. in dosarul nr._ si menținerea în legalitate si temeinicie a hotărârii pronunțate de instanța de fond cu consecința menținerii actelor de executare silita întocmite de organele fiscale, respectiv a somației nr._/ 01.04.2014 si a titlului executoriu nr._/ 01.04.2014 pentru următoarele
Pe cale de excepție, intimata invocă tardivitatea exercitării caii de atac.
Conform art 650 c. pr. civ contestația la executare se soluționează de judecătoria in raza căreia se afla biroului executorului judecătoresc care face executarea silita, iar hotarirea pronunțata de instanța de executare este supusa numai apelului in termen de 10 zile de la comunicare, daca prin lege nu se dispune altfel.
Prin urmare calea de atac reglementata de lege, impotriva unei hotariri judecătorești prin care s-a solutionat o contestație la executare este apelul.
In ceea ce privește termenul de declarare a apelului intimata menționează că, având in vedere dispozițiile art. 650 c.pr.civ, ale art. 468 c.pr.civ, precum si obiectul cauzei, consideră ca termenul de declarare a apelului este de 10 zile de la comunicare.
Din motivele de apel rezulta faptul ca hotărârea a fost comunicata contestatoarei la data de 17.12.2014. Dupa cum se poate observa, calea de atac a fost exercitata cu mult după împlinirea termenului legal.
F. de aceste aspecte intimata solicită admiterea excepției tardivității.
Pe fondul cauzei, intimata învederează ca debitoarea figurează in baza sa de date cu obligații neachitate fata de bugetul asigurărilor sociale de sănătate in suma de 868 lei.
După cum se poate observa din titlul executoriu, documentul prin care s-a individualizat creanța de plata îl reprezintă decizia de impunere privind plățile anticipate nr._ / 06.06.2013, act administrativ fiscal prin care s-au stabilit in sarcina debitoarei obligații de plata reprezentând c.a.s.s pentru anul 2013, in suma totala de 2.753 lei.
Pentru contestarea actului administrativ fiscal, legea reglementează o procedura speciala diferita de contestația la executare.
Sub acest aspect, în mod corect instanța de fond a reținut faptul ca in cadrul contestației la executare contestatoarea nu are la îndemână apărări de fond împotriva titlului de creanța prin care s-a stabilit debitul pus in executare.
In temeiul art V din legea 571/2003, începând cu data de 01 iulie 2012, competenta de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, revine ANAF .
Întrucât contestatoarea apare in baza de date a intimatei ca realizează venituri din activități independente respectiv din exercitarea profesiei de avocat, având in vedere cele sus menționate in data de 06.06.2013 AJFP A. a emis decizia de impunere pentru plați anticipate pentru anul 2013 prin care s-a stabilit impozitul pe venit in suma de 8.000 lei si c.a.s.s in suma de 2.753 lei, sumele urmând a fi achitate la trei termene de plata respectiv: 25.06.2013 ; 25.09.2013 si 25.12.2013 .
Astfel, debitoarea trebuie sa achite trimestrial suma de 2.667 lei reprezentând impozit pe venit si suma de 918 lei reprezentând c.a.s.s .
Mai menționează intimata faptul ca decizia de impunere a fost comunicata debitoarei in mod direct sub semnătura, reprezintă titlul de creanța, iar la împlinirea termenului de plata devine titlul executoriu.
Prin urmare, susținerile debitoarei cu privire la lipsa raportului juridic intre ea si AJFP A., la lipsa titlului de creanța precum si cele referitoare la exigibilitatea creanței nu pot fi adevărate.
In ceea ce privește nulitatea actului administrativ fiscal, precizează faptul ca nu ne aflam in nici unul din cazurile de nulitate prevăzute de art 46 din OG 92/2003 privind c.pr.fiscala, întrucât atât decizia de impunere cât si actele de executare silita emise fata de debitoare conțin toate elementele prevăzute de lege pentru validitatea actului administrativ fiscal.
În ceea ce privește legalitatea actelor de executare silita emise, susține ca acestea respecta prevederile legale in materie, respectiv art. 141 si 145 din OG 92/2003 fiind comunicate debitoarei sub semnătura, prin confirmare de primire.
F. de aceste aspecte solicită respingerea apelului si menținerea actelor de executare silita emise de organele fiscale.
In drept intimata a invocat disp. art 205, art 650, 468 c.pr.civ, art.141, art. 145 din OG 92/2003, art V din legea 571/2003 privind c.fiscal.
Analizând, cu prioritate, excepția tardivității formulării apelului se constată că aceasta este neîntemeiată.
Calea de atac prevăzută de lege împotriva sentinței prin care se soluționează o contestație la executare este apelul iar acesta se declară în termen de 10 zile de la comunicare potrivit art.717 al.1 coroborat cu art.650 al.3 cod pr.civ.
În cauză apelul a fost înregistrat la instanța de fond la data de 14.10.2014, iar comunicarea sentinței a fost făcută la data de 17.12.2014; așadar, declararea căii de atac s-a făcut înainte de comunicarea sentinței, la trei zile după pronunțarea sentinței instanței de fond.
În ce privește excepția tardivității depunerii motivelor de apel, aceasta este întemeiată, întrucât acestea nu au fost depuse odată cu cererea de apel, nefiind motivată sentința instanței de fond.
Acestea au fost depuse abia la data de 19.01.2015, deci cu mult după expirarea termenului de declarare a apelului, nerespectându-se astfel prevederile art.471 al.4 cod pr.civ.
Însă, potrivit art.476 al.2 cod pr.civ, în cazul în care apelul nu se motivează au motivarea apelului nu cuprinde motive, apărări sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Procedând astfel, instanța de apel reține următoarele:
Prin Decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări de sănătate precum și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pe anul 2013emisă de ANAF DGFP A. a fost stabilită în sarcina apelantei obligația de a achita suma de 868 lei.
În baza acesteia s-a emis somația nr.1/_ /_.
Împotriva deciziei de impunere se poate face contestație în 30 zile de la comunicare.
În speță, contestatoarea atacă două acte:
- somația nr.1/_ /_ și titlul executoriu nr._/01.04.2014.
Apelanta avea la îndemână contestația împotriva deciziei de impunere comunicată și pentru care aceasta a semnat personal la data de 19.06.2013.
Potrivit art.172 al.1 și 3 din Codul de Procedură Fiscală, „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii…. Contestatia poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevazută de lege”.
În consecință, în cadrul prezentei contestații la execuatre, contestatoarea nu are la îndemână apărări de fond împotriva titlului de creanță prin care s-a stabilit debitul pus în executare.
Apărările ce țin de legalitatea emiterii actului, care se referă la faptul că între contestatoare și intimată nu există un raport juridic care să genereze în sarcina contestatoarei o obligație fiscală potrivit legii nr.95/2006, țin de esența actului atacat, care nu face obiectul litigiului de față, în speță neputând fi atacată decizia de impunere ci numai somația emisă în baza acestuia, având în vedere dispozițiile art. 712 al.2 c.pr.civ care prevede că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Cu privire la adresa la care s-au comunicat actele de executare, respectiv somația și titlu executoriu, instanța a constatat din cuprinsul recipisei depuse în copie la fila 22 din dosar ca acestea s-au comunicat în data de 14.04.2014, la adresa M. A.-E. din mun.A.-I., ..9, ., ., astfel cum adresa este înscrisă și în decizia de impunere depusă în copie la fila 25 din dosar, înmânată personal contestatoarei în data de 19.06.2013, necontestată sub nici un aspect.
Din motivarea contestației la executare, instanța a reținut că însăși contestatoarea a arătat că ulterior datei de 10.04.2014, i-a fost comunicată somația nr. 1/_ /_ și titlul executoriu nr._ din data de 01.04.2014.
Cu certitudine actele comunicate au ajuns la cunoștința contestatoarei, iar neregulile invocate în legătură cu semnatarul recipisei confirmării de primire, dacă este sau nu vorba despre I. D., nu au relevanță în cauză.
În consecință, instanța va respinge apelul declarat de contestatoarea M. A. împotriva sentinței civile nr.2187/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ și va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității formulării apelului.
Admite excepția tardivității depunerii motivelor de apel.
Respinge apelul declarat de contestatoarea M. A. împotriva sentinței civile nr.2187/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2015.
Președinte, C. F. | Judecător, B. M. B. | |
Grefier, M. R. |
Red. FC
Tehnored. MR
4 ex. / 21.05.2015
Judecător fond: G. F. G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 422/2015.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 559/2015.... → |
|---|
