Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 471/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 471/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 2260/107/2014
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 471/C./2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. M. B.
Grefier M. R.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta M. V. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 26.05.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada achitării onorariului definitiv, în cuantum de 600 lei.
Instanța constată că, în cauză, nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit.
Nemaifiind cereri prealabile, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând cauza în pronunțare.
NOTĂ: După închiderea dezbaterilor în cauză, în timpul ședinței de judecată, se prezintă avocat B. C. pentru reclamantă, care depune la dosarul cauzei chitanța prin care a fost achitat un onorariu avocațial în cuantum de 1500 lei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A., sub dosar nr._, reclamanta M. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.:
1. Obligarea paratelor la plata indemnizație de conducere pentru funcția de „sef birou" la Biroul de Colectare executare silita persoane fizice îndeplinita in perioadele 01.10._12 si 04.07._13. suma actualizata la data plații cu indicele de inflație.
2. In baza art 451 si urm NCPC, obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, susține că a fost încadrata in munca la parata Agenția Județeană a Finanțelor Publice A.-fosta Direcția Generala a Finanțelor Publice A., in calitate de „inspector asistent clasa I treapta 1 gradația 5 in cadrul Serviciului de inspecție fiscala persoane fizice 2", având astfel statutul de „funcționar public" prevăzut de Legea nr .188/1999 actualizata.
Arată că a fost împuternicita prin Decizii ale acestei instituții sa exercite funcția publica de conducere „sef birou" la Biroul colectare executare silita persoane fizice de la AFP a Mun. A. I., pentru aproximativ 13 luni si jumătate, mai precis pentru următoarele perioade:
- 01.10._12 - împuternicita prin Decizia nr 280/2011;
- 04.07._13 - împuternicita prin Decizia nr 232/2012.
Precizează că, în baza Deciziilor antemenționate i-a fost întocmita si aprobata fisa postului in care s-a consemnat ca îndeplinește funcția publica de conducere, de „sef birou", fiindu-i sporite atribuțiile de serviciu.
Arată că, pentru perioada consemnata, in deciziile antemenționate, respectiv 01.10._12 si 04.07._13 a fost remunerata lunar cu suma corespunzătoare calității de „inspector clasa I grad profesional superior in cadrul AIF-Serviciul IFPF 2", insa nu a beneficiat de indemnizația de conducere cuvenita funcției.
In perioadele antemenționate indemnizația de conducere nu a fost inclusa in salariu, deși aceasta indemnizație si celelalte stimulente cuvenite funcționarilor publici care lucrează in sistemul finanțelor publice a fost inclusa in salariu.
Menționează ca, desi a exercitat atribuțiile funcției respective in mod temporar, a îndeplinit in fapt aceste atribuții care au presupus un efort suplimentar, respectiv exercitarea si a altor atribuții stabilite prin fisa postului pentru funcția de „inspector clasa I grad profesional superior in cadrul AIF-Serviciul IFPF 2".
Arată ca Decizia nr 280/2011 si Decizia nr 232/2012 au fost date in conformitate cu prevederile art 45 alin 1 din Legea nr 188/1999 potrivit cărora funcționarul public este obligat sa se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici.
Precizează că art 87, alin 2, lit e) prevede ca mobilitatea in cadrul corpului funcționarilor publici se realizează prin modificarea raporturilor de serviciu, respectiv si prin exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere.
Insa art 92, alin 5, din Legea nr 188/1999, in forma inițiala, prevede ca daca salariul corespunzător funcției publice pe care o exercita cu caracter temporar este mai mare, funcționarul public are dreptul la acest salariu.
Precizează că a exercitat in fapt, cu caracter temporar, funcția publica de conducere de „sef birou", întrunind condițiile de studii, de vechime in specialitatea studiilor pentru ocuparea acestei funcții si nu am avut sancțiuni disciplinare, adică, am întrunit cerințele prevăzute de art 92 din Legea nr 188/1999.
Subliniază că esențial este faptul că a prestat o funcție publica de conducere pentru care trebuie sa fie remunerata.
Art. 27, alin 2 din Legea nr. 188/1999 prevede ca este interzisa orice discriminare intre funcționarii publici, de orice natura.
Pe de alta parte, Codul Muncii, ale cărui prevederi sunt aplicabile si funcționarilor publici in situația in care legea speciala nu conține prevederi asemănătoare dispune următoarele:
- In art 5 - consacra principiul egalității de tratament fata de toti salariații;
- In art 39 - prevede ca salariatul are dreptul la egalitate de tratament.
Susține că, prin neacordarea indemnizației de conducere de către parata sunt incalcate si prevederile OG nr 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Art. 1 din ordonanța consacra principiul egalității intre cetățeni, al excluderii privilegiilor si discriminării in exercitarea mai multor drepturi.
La alin 2, lit. i) din ordonanța se consacra dreptul la un salariu egal pentru o munca egala, iar in art 2 se arata ca prin discriminare se înțelege orice deosebire, restricție, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea exercitării, in condiții de egalitate a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul economic.
Potrivit acestor prevederi legale in virtutea principiului nondiscriminarii pentru munca prestata temporar, susține că in calitate de sef birou, are dreptul sa beneficieze de o indemnizație lunara egala cu cea de care beneficiază un sef de birou numit definitiv in funcție.
Arată că în cazuri similare acțiunile formulate de numitul I. V. si numitul M. G. au fost admise întrucât instanța a reținut ca aceștia deși au fost împuterniciți pe funcții de conducere nu au fost remunerați corespunzător, așadar in acest sens depunem Sentința nr. 8818/C./2012 si respectiv Sentința nr. 724/C./2011.
F. de cele învederate mai sus, solicitp admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
In drept, invocă prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, art. 119, art 451NCPC.
In probatiune, proba cu inscrisuri, proba cu expertiză contabilă judiciară și obligarea pârâtelor sa comunice la dosar indemnizația de conducere lunara aferenta funcției de „sef birou" pentru perioadele 01.10._12 si 04.07._13 in condițiile in care aceasta este exercitata de un funcționar public incadrat ca si „inspector clasa I grad profesional superior in cadrul AIF-Serviciul IFPF 2".
La data de 12.05.2014 reclamanta din prezenta cauză a depus precizare de acțiune prin care a indicat cuantumul indemnizației solicitate ca fiind de_ lei.
La data de 11.06.2014, pârâtele au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au invocat, pe cale de excepție:
- lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.;
- inadmisibilitatea acțiunii;
- prescripția dreptului material la acțiune;
- tardivitatea acțiunii;
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 14.10.2014, instanța a respins excepțiile invocate de pârâte, prin întâmpinare.
Pe fond, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost încadrata la fosta D.G.F.P. A. pana la data de 01.08.2013. Prin decizia nr. 549/ 01.08.2013 emisa de DGRFP B., s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția publica de inspector superior cl. I gr 5 din cadrul D.G.F.P. A. - Serviciul de Inspecție Fiscala Persoane Fizice 2 - urmare a procesului de reorganizare survenit la nivelul ANAF si structurilor subordonate in baza HG nr. 520/ 2013 si OUG nr. 74/ 2013.
Prin deciziile nr. 280/ 2011 si nr. 232/ 2012 emise de fosta D.G.F.P. A., in temeiul art. 45 alin. 1 din legea nr. 188/1999, republicata 2, privind statutul funcționarilor publici, cu completările si modificările ulterioare s-a dispus delegarea reclamantei M. V. cu exercitarea atribuțiilor de coordonare a biroului de colectare executare silita PF la fosta AFP A. I., păstrându-si încadrarea si salariul aferent funcției de execuție.
Reclamanta nu a fost împuternicita/ promovata . de conducere, ci, pe langa atribuțiile funcției publice de execuție, i-au fost delegate atribuțiile de coordonare a biroului de colectare executare silita PF la fosta AFP A. I., păstrându-i-se încadrarea si salariul aferent funcției de execuție.
Deciziile nr. 280/ 2011 si nr. 232/ 2012 emise de fosta D.G.F.P. A. au fost comunicate reclamantei sub semnătura, iar reclamanta nu a inteles sa le conteste.
Precizează că pentru aceasta perioada acțiunea se impune a fi respinsa in primul rând ca fiind prescrisa (atât in raport de dispozițiile art. 2517 din cod civil cat si raportat la dispozițiile art. 19 din legea nr. 554/ 2004 privind contenciosul administrativ, cu completările si modificările ulterioare), iar in al doilea rând ca fiind inadmisibila (in condițiile in care actul administrativ care in baza căruia s-a născut raportul juridic dintre reclamanta si angajator nu a fost contestat).
In subsidiar, in situația in care instanța va respinge excepțiile invocate învederează ca reclamanta pentru perioada indicata, in condițiile art. 45 din legea nr 188/ 1999 privind statutul funcționarilor publici, cu completările si modificările ulterioare, s-a dispus împuternicirea reclamantei M. V. cu exercitarea atribuțiilor de coordonare a biroului de colectare executare silita PF la fosta AFP A. I., păstrându-si încadrarea si salariul aferent funcției de execuție.
Susțin că reclamantei i-au fost doar delegate prin decizia 280/ 2011 si 232/2012 de către conducătorul ierarhic atribuții de coordonare a Biroului de colectare si executare silita persoane fizice la AFP A. I.. Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, nu prevede posibilitatea acordării indemnizației de conducere in situația delegării de atribuții, cu atribuții de genul celor stabilite in sarcina reclamantei. Pe perioada delegării atribuțiilor de coordonare a unui birou reclamanta nu avea dreptul la indemnizație de conducere.
Reclamanta nu a exercitat pe perioadele delegării o funcție publica de conducere prin promovare si ca urmare nu puteau fi aplicate dispozițiile legale ale art. 92 alin. 5 din alin. legea nr. 188/ 1999, privind statutul funcționarilor publici, cu completările si modificările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. 2 lit. e din actul normativ menționat: „modificarea raportului de serviciu ale funcționarului public de execuție si funcționarului public de conducere are loc prin exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice d,, conducere".
Art. 92 din actul normativ menționat arata ca exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere este o modalitate de valorificare a raporturilor de serviciu si se realizează prin promovarea temporar a unui funcționar public, care îndeplinește cerințele legii pentru ocuparea funcției publice de conducere respective, pe o perioada de maxim 6 luni dintr-un an calendaristic, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Textele de lege statuează cu privire la modalitatea in care se poate exercita cu caracter temporar funcție publica de conducere, dispunând in sensul ca aceasta se poate realiza numai prin promovarea temporara a unui funcționar public, ceea ce nu este cazul reclamantei pentru perioada indicata.
Reclamantei i-au fost delegate atribuțiile de coordonare a biroului de colectare executare silita PF la fosta AFP A. I., păstrându-i-se încadrarea si salariul aferent funcției de execuție. Reclamanta a acceptat condițiile delegării de atribuții si a inteles sa isi exercite atribuțiile cu păstrarea elementelor salariale aferente funcției publice de execuție, astfel cum chiar aceasta recunoaște prin acțiunea introductiva.
Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 1 din legea nr. 188/ 1999 privind statutul funcționarilor publici, cu completările si modificările ulterioare „funcționarii publici răspund potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publica pe care o dețin, precum si a atribuțiilor ce le sunt delegate".
Menționează ca dispozițiile art. 45 din legea nr. 188/ 1999 reglementează cadrul legal potrivit căruia funcționarilor publici le sunt delegate atribuii, altele decât cele care le revin potrivit funcției publice pe care o dețin. &
Delegarea de atribuții nu presupune si acordarea de alte sporuri, indemnizații etc., prevederile art. 45 din legea nr. 188/ 1999 nu se încadrează la mobilitatea funcționarilor publici, art. 45 din lege referindu-se strict la delegare de atribuții si nu delegarea in sensul art. 88 din lege.
Susține că, potrivit deciziilor nr. 280/2011 si nr. 232/ 2012, reclamanta nu a exercitat o funcție publica de conducere prin promovare, si ca urmare, nu pot fi incidente dispozițiile art. 92 lin. 5 din legea nr. 188/ 1999, întrucât delegarea de atribuții, potrivit art. 45 alin. 1 din lege, cu referire la principiul subordonării ierarhice, statuate de art. 3 lit g din același act normativ, nu prevede drepturi salariale in plus fata de cele aferente funcției publice de execuție.
Apreciază ca instanța nu se poate subroga legiuitorului si a dispune acordarea pentru perioada indicata a indemnizației de conducere atâta timp cat reclamanta nu a fost promovata . de conducere. Reclamanta nu a ocupat o funcție de conducere ci a ocupat doar o funcție publica de execuție, suplimentar fiindu-i delegate atribuții de coordonare a Biroului de colectare executare silita.
In ceea ce privește hotărârile judecătorești depuse de reclamanta in susținerea acțiunii apreciază ca acestea nu sunt de natura sa schimbe situația reclamantei din prezenta cauza. Hotărârile judecătorești depuse in susținere s-au raportat la o alta situație analizata din prisma apărărilor formulate in respectivele dosare privitoare la faptul ca in perioada respectiva era suspendata posibilitatea organizării de examene pentru ocuparea prin concurs a posturilor vacante din autorități sau instituții publice.
Instanțele de judecata au adăugat la lege in condițiile in care dispozițiile legale in baza cărora reclamanta a fost împuternicita nu dispun acordarea indemnizației de conducere.
Susține că, in prezenta cauza, nu acesta este motivul pentru care reclamantei nu i-a fost acordata indemnizația de conducere, ci asa cum a arătat cadrul legal in baza căruia reclamantei i-au fost doar delegate atribuții de coordonare a biroului in baza dispozițiilor legale menționate mai sus, nu prevedea acordarea indemnizației de conducere. Contrar celor reținute de instanțele de judecata in cele doua dosare indicate de reclamanta precizează ca acordarea indemnizației de conducere nu este condiționata de ocuparea prin examen sau concurs a postului vacant de conducere. Acordarea indemnizatei de conducere este condiționata de promovarea unui funcționar in funcție publica de conducere chiar si cu caracter temporar. De altfel, asa cum a aratat mai jos pentru perioadele in care reclamanta a fost promovata temporar in funcția publica de conducere in condițiile art. 92 din legea nr. 188/ 1999, aceasta a beneficiat de indemnizație de conducere.
In concluzie, fata de temeiul de drept in baza căreia au fost emise deciziile nr. 280/ 2011 si nr. 232/ 2012 in mod legal si temeinic reclamantei i-au fost păstrate elementele salariale avute pentru funcția publica de execuție pe care aceasta o ocupa, întrucât acesteia doar ii fuseseră delegate atribuții de coordonare a unui birou.
Cu caracter subsidiar, arată faptul ca reclamanta nu putea fi promovata temporar in funcție publica de conducere, astfel incat sa beneficieze de indemnizația de conducere motivat de următoarele:
Funcția publica de conducere de sef birou colectare executare silita PF din cadrul fostei AFP A. I. era o funcție publica temporar vacanta.
Art. 92 din actul normativ menționat arata ca exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere vacante este o modalitate de valorificare a raporturilor de serviciu si se realizează prin promovarea temporara a unui funcționar public, care îndeplinește cerințele legii pentru ocuparea funcției publice de conducere respectiv, pe o perioada de maxim 6 luni dintr-un an calendaristic, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Potrivit dispozițiilor art. 92 alin. 1 din actul normativ menționat: „Exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere vacante sau temporar vacante se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile de studii și de vechime în specialitatea studiilor pentru ocuparea funcției publice și care nu are o sancțiune disciplinară aplicată, care nu a fost radiată, în condițiile prezentei legi"
Iar, potrivit art. 92 alin. 2: „ Dacă funcția publică este vacantă, măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către persoana care are competența numirii în funcția publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici".
Reclamanta a fost împuternicita temporar sa ocupe funcția publica de conducere vacanta de Sef Birou Colectare Executare Silita PF din cadrul fostei AFP A. I., in anul 2011 - 6 luni iar in anul 2012 - 6 luni, potrivit următoarelor decizii:
- potrivit deciziei nr. 57/ 2011 emisa de DGFP A. reclamanta a fost promovata temporar in funcția publica de conducere de Sef Birou Colectare Executare Silita PF din cadrul fostei AFP A. I. pentru perioada 01.04._11. potrivit dispozițiilor art. 92 din legea nr. 188/ 1999, perioada pentru care a beneficiat de indemnizația de conducere.
- potrivit deciziei nr. 71 2012 emisa de DGFP A. reclamanta a fost promovata temporar in funcția publica de conducere de Sef Birou Colectare Executare Silita PF din cadrul fostei AFP A. I. pentru perioada 03.01._12. potrivit dispozițiilor art. 92 din legea nr. 188/ 1999, perioada pentru care a beneficiat de indemnizația de conducere.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 92 din legea nr. 188/ 1999, numai pentru o perioada de maxim 6 luni într-un an calendaristic se putea dispune promovarea temporara a unui funcționar public in funcția publica vacanta de Sef Birou Colectare si Executare Silita Persoane Fizice din cadrul AFP A. I..
Susține că DGFP A. a respectat dispozițiile legale invocate promovând-o temporar in funcția publica de conducere Sef Birou Colectare si Executare Silita Persoane Fizice din cadrul AFP A. I. pe reclamanta M. V., astfel cum a arătat mai sus.
In aceste condiții pentru celelalte 6 luni din anul calendaristic 2011, respectiv 2012 si in lipsa unei dispoziții legale nu a mai fost posibila promovarea temporara pe funcția publica de conducere vacanta a unui funcționar public si acordarea indemnizației de conducere si pentru celelalte 6 luni.
Precizează că, în aceste context, important de reținut este faptul ca ocuparea temporara a funcției publice de conducere vacanta, pana la organizarea concursului pentru ocuparea acesteia se putea face numai in condițiile art. 92 din legea nr. 188/ 1999 privind statutul funcționarilor publici, republicata 2, cu completările si modificările ulterioare.
Susține că reclamanta invoca prin acțiunea introductiva existenta unei discriminări fara a indica situația sau persoanele fata de care se considera discriminata.
Învederează ca in cauza nu poate fi reținuta existenta unei stări de discriminare întrucât nicio persoana căreia i-au fost delegate atribuții de coordonare a unor anumite compartimente in condițiile art. 45 din legea nr. 188/ 1999, republicata 2, privind statutul funcționarilor publici, cu completările si modificările ulterioare nu a beneficiat pe perioada delegării de indemnizații de conducere. Delegarea de atribuții conform art. 45 din legea nr. 188/ 1999 presupune îndeplinirea si a altor atribuții pe langa cele deținute anterior, cu păstrarea încadrării in funcția publica de execuție si salariul aferent funcției publice de execuție.
Reclamanta nu a făcut dovada ca alti funcționari publici carorar le-au fost delegate atribuții in condițiile art. 45 din legea nr. 188/ 1999, republicata 2, privind statutul funcționarilor publici, cu completările si modificările ulterioare le-au fost acordate indemnizații de conducere astfel incat sa justifice situația de discriminare pretinsa.
In concluzie, susține că urmează ca instanța sa retina ca pentru perioadele indicate in acțiune, respectiv 01.10._12 si 04.07._13 reclamanta nu avea dreptul la indemnizația de conducere pentru exercitarea unei funcții publice de conducere, întrucât aceasta nu a fost promovata, chiar si temporar . de conducere.
In perioadele menționate, prin deciziile nr. 280/ 2011 si nr. 232/ 2012 emise de fosta D.G.F.P. A. s-a dispus, in temeiul art. 45 alin. 1 din legea nr.188/1999, republicata 2, privind statutul funcționarilor publici, cu completările si modificările ulterioare delegarea reclamantei M. V. cu exercitarea atribuțiilor de coordonare a biroului de colectare executare silita PF la fosta AFP A. I., păstrându-si încadrarea si salariul aferent funcției de execuție.
În probațiune: proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond reține următoarele:
Prin Decizia nr. 280/2011 emisă de directorul executiv al instituției pârâte, în temeiul art. 45 din Legea nr. 188/1999, reclamanta a fost împuternicită, ca începând cu data de 01.10.2011, să exercite funcția publică de conducere de șef birou colectare executare silită persoane fizice de la AFP a Municipiului A. I..
Prin Decizia nr. 232/2012 emisă de directorul executiv al instituției pârâte, în temeiul art. 45 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, reclamanta a fost împuternicită cu atribuțiile de coordonare a biroului de colectare executare silită PF de la AFP A. I..
Pentru perioada care face obiectul prezentei cauze, reclamanta a fost remunerată lunar cu suma corespunzătoare funcției de consilier superior clasa I însă nu a beneficiat de indemnizația de conducere.
Pârâta nu a contestat faptul că reclamanta a îndeplinit efectiv sau că nu și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile corespunzătoare funcției publice de conducere pentru exercitarea căreia a fost împuternicit prin Decizia nr. 280 respectiv Decizia 232.
Potrivit disp. art. 45 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici. Conform prevederilor art. 45 alin. 3 din aceeași lege funcționarul public are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziția o formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului în care aceasta este vădit ilegală.
Din textul de lege mai sus menționat rezultă că subordonarea ierarhică a funcționarului public este limitată la atribuțiile pe care acesta le are potrivit legii, funcționarul fiind îndreptățit să refuze îndeplinirea dispozițiilor ilegale date de superiorul ierarhic, însă în cazul în care dispoziția a fost dată în scris, este obligat să o execute, cu excepția cazului în care aceasta este vădit ilegală.
Deciziile 280/2011 respectiv 232/2012 nu erau vădit ilegale, întrucât prin aceasta nu i se cerea reclamantului să îndeplinească nimic contrar legii, ci doar să exercite o funcție de conducere, astfel că nu avea nici un motiv să refuze executarea lor.
Refuzul pârâtei de a acorda reclamantului indemnizația corespunzătoare funcției de conducere pe care a îndeplinit-o efectiv, pe motiv că doar i-au fost delegate atribuții de coordonare, este nejustificat.
Potrivit disp. art. 87 lit. e) coroborat cu art. 92 din Legea nr. 188/1999 exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere vacante sau temporar vacante reprezintă o modificare a raportului de serviciu care se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile de studii și de vechime.
Reclamanta din prezenta cauză a exercitat funcția de conducere reținută pe o perioadă mai mare de 30 de zile, cu caracter temporar, în baza deciziei nr. 280/2011 respectiv a deciziei nr. 232/2012 emisă de directorul executiv al instituției pârâte, astfel că în virtutea normei menționate mai sus, reclamanta este îndreptățită la indemnizarea sa corespunzător funcției de conducere exercitate.
Împrejurarea că reclamanta, prin deciziile antemenționate, a fost numai delegată să exercite funcția de conducere respectivă și nu a fost promovată temporar pe această funcție, este fără relevanță în cauză.
Esențial în cauză este că reclamanta a exercitat în mod efectiv această funcție, în baza unor acte administrative, a căror legalitate nu a fost contestată.
Aceste acte administrative au fost emise de autoritatea pârâtă în vederea organizării executării legii sau executării în concret a acesteia, bucurându-se, așadar, de prezumția de legalitate și executabilitate, ceea ce realizează ipoteza normei sus menționate, în sensul că exercitarea funcției publice de conducere a fost exercitată în condițiile legii.
În mod pertinent reclamanta din prezenta cauză invocă prevederile art. 27, alin 2 din Legea nr. 188/1999 care prevăd ca este interzisa orice discriminare intre funcționarii publici, de orice natura.
Pe de alta parte, Codul Muncii, ale cărui prevederi sunt aplicabile si funcționarilor publici in situația in care legea speciala nu conține prevederi asemănătoare consacra principiul egalității de tratament fata de toti salariați și prevede ca salariatul are dreptul la egalitate de tratament.
Prin neacordarea indemnizației de conducere de către parata sunt incalcate si prevederile OG nr 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Art. 1 din ordonanța consacra principiul egalității intre cetățeni, al excluderii privilegiilor si discriminării in exercitarea mai multor drepturi.
La alin 2, lit. i) din ordonanța se consacra dreptul la un salariu egal pentru o munca egala, iar in art 2 se arata ca prin discriminare se înțelege orice deosebire, restricție, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea exercitării, in condiții de egalitate a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul economic.
Potrivit acestor prevederi legale in virtutea principiului nondiscriminarii pentru munca prestata temporar, instanța constată că reclamanta are dreptul sa beneficieze de o indemnizație lunara egala cu cea de care beneficiază un sef de birou numit definitiv in funcție.
Împrejurarea arătată de către pârâta din prezenta cauză în sensul că în cursul anului 2011, respectiv al anului 2012, reclamanta din prezenta cauză a fost promovată temporar în funcție publică de conducere prin deciziile nr. 57/2011 respectiv 7/2012 și că raportat la prevederile art. 92 din Legea nr. 188/1999 numai pentru o perioadă de maxim 6 luni de zile dintr-un an calendaristic se putea dispune promovarea temporară a unui funcționar public în funcția publică vacantă de Sef Birou Colectare și Executare Silită Persoane Fizice din cadrul AFP A. I. nu este de natură a atrage respingerea cererii care face obiectul prezentei cauze.
Având în vedere deciziile antemenționate și textul de lege amintit, pârâta din prezenta cauză este cea care trebuia să evite delegarea reclamantei din prezenta cauză în funcții de conducere.
Or, pârâta nu se poate prevala de propria culpă pentru a fi exonerată de la plata indemnizației de conducere datorate către reclamantă.
Având în vedere că reclamanta din prezenta cauză a făcut dovada îndeplinirii atribuțiilor de conducere pentru perioada solicitată prin acțiune, instanța de judecată constată că aceasta este în drept să fie remunerată și cu indemnizația de conducere aferentă funcției îndeplinite.
În ceea ce privește cuantumul acestei indemnizații, s-a dispus efectuarea unei expertize.
Prin raportul de expertiză contabilă depus la dosar de către expert M. D. S. s-a arătat că indemnizația de conducere pentru funcția de „sef de birou” la Biroul de Colectare și Executare Silită - Persoana Fizice, din cadrul AJFP A., neîncasată de reclamanta M. V., în perioada 01.10.2011 – 03.01.2012, respectiv 04.07.2012 – 14.05.2013 este în sumă de 13.855 lei, sume nete.
În consecință, instanța, având în vedere suma solicitată prin precizarea de acțiune de către reclamantă și concluziile raportului de expertiză, va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. V. și va dispune obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a indemnizației de conducere în cuantum de 13.855 lei – sumă netă - pentru funcția de „șef birou” la Biroul de colectare executare silită persoane fizice îndeplinită în perioadele 01.10.2011 – 03.01.2012 și 04.07.2012 – 14.05.2013, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății cu indicele de inflație.
Având în vedere dispozițiile art.. 453 alin. 2 C.pr.civ. instanța va obliga pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( acordate proporțional cu valoarea admisă ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. V. domiciliată în Micești, A. I., ., jud. A. având CNP_ în contradictoriu cu DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în B., .. 7, jud. B. și AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. cu sediul în A. I., ., jud. A..
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a indemnizației de conducere în cuantum de 13.855 lei – sumă netă - pentru funcția de „șef birou” la Biroul de colectare executare silită persoane fizice îndeplinită în perioadele 01.10.2011 – 03.01.2012 și 04.07.2012 – 14.05.2013, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății cu indicele de inflație.
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( acordate proporțional cu valoarea admisă ).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul A. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2015.
Președinte, B. M. B. | ||
Grefier, M. R. |
Red. BB
Tehnored. BB
4 ex. /27.07.2015
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 645/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 335/2015.... → |
|---|
