Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 335/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 335/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 5160/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE NR.335/A/2015.
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier M. U.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimatul C. JUDEȚEAN A. împotriva sentinței civile nr.2670/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu petenta-intimată ..
Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de la termenul din 16.04.2015 când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea. Încheierea din 16.04.2015 face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 10.06.2014 sub nr. de dosar_, petenta S.C. N. D. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C. Județean A., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1/19.05.2014, cu consecința exonerării de sancțiunea pecuniară aplicată, în cuantum de 20.000 lei. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii cu avertismentul.
În motivare, petenta a arătat că încadrarea faptelor reținute în sarcina sa vizează două contravenții autonome, deși societatea a efectuat doar o activitate de prospecțiuni, strict necesară în vederea eliberării permisului de exploatare nr._, având valabilitate din data de 29.05.2014 până la 29.05.2015. A mai precizat că agentul constatator a confundat activitatea de prospecțiuni cu activitatea de exploatare efectivă astfel încât a constatat o contravenție care nu există, deoarece nu s-a exploatat nicio cantitate de agregate minerale, nu s-au deschis efectiv lucrări de exploatare și nici nu s-a efectuat decopertarea perimetrului minier. Suprafața aferentă exploatării de agregate minerale și construirii stației de sortare și concasare este de 31.900 mp, superioară celei de 2.000 mp pe care s-au efectuat prospecțiuni geologice.
În plus, a mai menționat petenta că atât activitatea de exploatare agregate, cât și cea de construire stație de concasare și sortare vor fi autorizate prin emiterea unui singur act administrativ, astfel cum rezultă din certificatul de urbanism nr. 35/11.02.2014 emis de C. Județean A., iar încălcarea obligațiilor prevăzute de legea nr. 50/1991, în cazul în care ar fi fost temeinică, ar fi trebuit să conducă la aplicarea unei singure sancțiuni, existând o singură faptă. A arătat petenta și faptul că a doua contravenție reținută nu a fost individualizată în mod corect, din punct de vedere al amenzii aplicate, întrucât societatea petentă doar a confecționat in situ, o . elemente de fundație din beton armat, restul platformelor și fundațiilor efective urmând să fie realizate după obținerea autorizației de construire. Așadar, a precizat că simpla constatare a prezenței fizice a unor componente ale unei construcții cu caracter temporar nu îl îndreptățește, decât într-o mică măsură, pe agentul constatator să încadreze starea de fapt în sfera contravențională prevăzută de Legea nr. 50/1991.
În probațiune, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și testimonială.
În drept au fost invocate prevederile art. 31 și urm. din O.G. nr. 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f. 50).
Prin întâmpinarea formulată, intimatul C. Județean A. a solicitat respingerea plângerii, arătând că în data de 19.05.2014, agentul constatator din cadrul aparatului de specialitate s-a deplasat în teren în vederea exercitării atribuțiilor de control stabilite în baza Legii nr. 50/1991 și a constatat că în extravilanul comunei V. de Jos, au fost executate anumite lucrări fără autorizație de construire. A precizat că susținerile petentei cu privire la aplicarea, în mod greșit, a două sancțiuni sunt nefondate întrucât în cuprinsul procesului verbal s-au consemnat toate datele obligatorii, potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, indicându-se și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
A menționat că fapta petentei constă în eludarea legii în materie de autorizare cu privire la alte exploatări de suprafață sau subterane, reglementate potrivit art. 3 lit. e din Legea nr. 50/1991. Cu toate că petentei i-a fost emis un certificat de urbanism, acest act ține loc de autorizație de construire, iar de la data emiterii acestuia și până la data întocmirii procesului verbal, petenta nu a făcut niciun demers în vedere obținerii autorizației. De asemenea, intimatul a arătat că susținerea petentei în sensul că nu a efectuat lucrări de exploatare de suprafață a agregatelor minerale, ci doar a efectuat o activitate de prospecțiuni necesară în vederea eliberării permisului de exploatare, este nefondată în raport de prevederile art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991. A mai precizat că, având în vedere mențiunile înscrise în actul constatator referitoare la descrierea stării de fapt surprinsă la momentul controlului, procesul verbal îmbracă forța probantă necesară menținerii lui ca temeinic și legal.
Referitor la individualizarea sancțiunii, a arătat că au fost avute în vedere circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale contravenientei. A precizat că documentele depuse în probațiune privesc o altă zonă de exploatare decât cea unde s-a efectuat controlul.
În probațiune, intimatul a solicitat administrare probei cu înscrisuri și martori.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 50/1991.
Instanța a încuviințat pentru părți și a administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei (f. 6-43, 75) și proba testimonială, fiind audiați în calitate de martori B. A. (f. 73) și B. A. (f. 74).
Petenta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a arătat că solicită anularea procesului verbal pentru motivele expuse în plângerea formulată și pentru cele precizate în ședință publică. A arătat că procesul verbal este nul absolut, față de ipoteza semnării acestuia la rubrica „martor” de către un alt agent constatator, respectiv dl. B. A.. Față de acest aspect, a menționat că au fost încălcate prevederile art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 care stipulează în mod expres, ca o condiție ad validitatem a procesului verbal faptul că nu poate avea calitatea de martor un agent constatator, iar martorul a confirmat că s-a deplasat la fața locului în baza unui ordin de deplasare emis de intimat.
Referitor la declarațiile martorului B. A., a arătat că acestea sunt contradictorii, iar suprafața era în realitate de aproximativ 200 mp (cum confirmă martorul B. A.) iar nu 2.000 mp, aspect ce reiese și din fotografia depusă la dosar de către intimat. În privința faptelor reținute, a menționat că la data efectuării controlului nu se efectuau niciun fel de lucrări. Prin urmare, nu puteau fi sancționate fapte presupus a fi efectuate anterior controlului și, față de lipsa probatoriului intimatului, a solicitat să se constate că în realitate nu s-au efectuat lucrările menționate în procesul verbal, ci lucrări de prospecțiune și testare care nu echivalează cu lucrări de construcție. Așadar, a arătat că reținerea greșită a unei contravenții echivalează cu lipsa mențiunilor obligatorii privind descrierea faptei. A mai menționat și că obiecțiunile persoanei prezente la întocmirea procesului verbal nu au fost consemnate.
În concluziile scrise formulate, intimatul a reiterat, în esență, apărările formulate prin întâmpinare, menționând în plus faptul că față de petentă au fost dispuse și măsuri de sistare a lucrărilor și intrare în legalitate, stabilindu-se un termen de 3 luni. Cu toate acestea, a arătat că societatea petentă nu a făcut niciun demers în vederea obținerii autorizației.
Prin Sentința nr.2670/19.11.2014 Judecătoria A. I. admis plângerea formulată de petenta S.C. N. D. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN A., reprezentat prin Președintele Consiliului Județean I. D., a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1, încheiat în data de 19.05.2014 și a exonerat petenta de la plata amenzii în cuantum de 20.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:
Prin procesul-verbal de contravenție nr. 1 încheiat la data de 19.05.2014 de agentul constatator din cadrul intimatului C. Județean A., societatea petentă S.C. N. D. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea a două contravenții, fiecare prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991.
Ca situație de fapt, în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că s-au executat fără autorizație de construire lucrări de:
a) exploatare de suprafață de agregate minerale, respectiv nisip și pietriș, pe o suprafață de cca 2.000 mp, cu un contur neregulat, pe terenurile identificate cu nr. 429/7, 429/8, 429/9 și înscrise în CF_, nr. cad. 555, respectiv titlurile de proprietate 7166/489 și 7116/490, în extravilanul comunei V. de Jos. La data controlului nu se executau lucrări de exploatare, lucrări care s-au executat în anul 2013;
b) construire stație de concasare și sortare agregate minerale, respectiv realizare fundație de beton și amplasare utilaje pe terenurile identificare cu nr. 429/2, 429/3, 429/4 înscrise în CF_, nr. cad. 550, CF_, nr. cad. 551 și CF_ nr. cad. 552, respectiv titlurile de proprietate 7166/489 și 7116/490, în extravilanul comunei V. de Jos. La data controlului nu se executau lucrări de construire, lucrări care s-au executat în perioada 02-04.2014;
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, pentru fiecare faptă reținută, încadrarea juridică a situației de fapt este prevăzută și sancționată de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea 50/1991 conform căruia constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.
Potrivit art. 3 lit. e) din același act normativ, autorizația de construire se eliberează pentru lucrări de foraje și excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecțiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și alte exploatări de suprafață sau subterane.
Procesul verbal de contravenție contestat a fost întocmit în prezența numitului B. A., având calitatea de economist al societății petente, iar acesta a refuzat să semneze actul constatator, consemnându-se că acesta nun are de făcut obiecțiuni.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În urma verificărilor cerute de dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 12.05.2014, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1, termen calculat de la data comunicării procesului verbal de contravenție.
Asupra legalității procesului verbal de contravenție,
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile a căror lipsă ar atrage sancțiunea nulității absolute ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petentă cu privire la încadrarea juridică a faptei instanța reține că menționarea faptei săvârșite presupune, pe lângă descriere, și o identificare legală a acesteia, prin trimiterea făcută de agentul constatator la textul legal care o incriminează. Nulitatea expresă intervine așadar numai în situația în care procesul verbal nu cuprinde descrierea contravenției ca faptă antisocială, iar nu și atunci când lipsește încadrarea legală a acesteia. În plus, în cauza de față, agentul constatator a indicat în mod expres textul de lege care incriminează faptele reținute, respectiv art. 26 alin. 1 lit. a), normă de lege cu conținuturi alternative, care permite sancționarea mai multor fapte distincte în concurs, din moment ce face trimitere la art. 3 din Lege care enumeră mai multe ipoteze a căror încălcare constituie contravenție. Cu toate că agentul constatator nu a indicat în concret lucrările de la art. 3 care au fost executate fără autorizație, se poate deduce că s-a urmărit sancționarea a două fapte distincte.
Așadar, având în vedere că procesul verbal cuprinde descrierea a două tipuri de lucrări diferite executate fără autorizație de construire, care de altfel se reține că au fost efectuate la o distanță temporală destul de mare, instanța apreciază că s-a urmărit sancționarea petentei pentru două contravenții. Chiar dacă pentru ambele lucrări era suficientă aceeași autorizație, nu se poate considera că prin două acțiuni materiale substanțial diferite, fiecare dintre ele executată fără autorizație, ar fi vorba despre o singură activitate antisocială. Prin urmare, nu se impune anularea actului constatator pentru acest motiv.
Referitor la motivul de nelegalitate privind calitatea martorului asistent, instanța reține că interdicția specială instituită de art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 vizează persoanele care au atribuții de a constata contravenții de tipul celei pentru care s-a redactat procesul verbal în discuție și care se află în exercițiul funcției. Or, în cauza de față, cu toate că martorul B. A. are calitatea de angajat al instituției din care provine agentul constatator care a încheiat procesul verbal, nu s-a făcut dovada faptului că acesta a primit o abilitare de la Președintele Consiliului Județean pentru a constata contravenții. Oricum, sancțiunea care ar putea să intervină ar fi nulitatea virtuală a procesului verbal, în măsura în care s-ar face dovada unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. Or, în speță, având în vedere că petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări, instanța nu poate reține existența unei cauze de nulitate a procesului verbal sub acest aspect.
Prevederile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 impun semnarea procesului verbal de contravenție de către un martor asistent doar pentru a confirma aspectele prevăzute de acest text de lege, respectiv că procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului sau că acesta a refuzat să semneze actul. Raportat la faptul că petenta nu a contestat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în prezența numitului B. A., care a recunoscut că a refuzat semnarea acestui act, instanța apreciază că nu i s-a produs acesteia nicio vătămare de natură a conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție, singurul aspect în măsură să fie confirmat de martor în situația prevăzută de art. 19 alin. 1 nefiind tăgăduit de către petentă.
În privința obiecțiunilor avute de persoana care a reprezentat petenta la momentul întocmirii procesului verbal, potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 obiecțiunile se consemnează distinct în procesul verbal la rubrica „alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului verbal. Instanța reține că sancțiunea nulității intervine doar în cazul în care se face dovada faptului că petentul a avut obiecțiuni referitoare la faptă sau la cuprinsul procesului verbal, iar agentul constatator a refuzat să le consemneze. Ori, faptul că martorul B. A. a precizat că el nu semnează procesul verbal deoarece nu are calitatea de administrator al societății nu reprezintă o veritabilă obiecțiune a cărei neinserare să reclame în mod imperativ anularea actului. Nu se poate considera că mențiunile avute erau pertinente deoarece acestea nu ar fi putut fundamenta apărarea petentei în raport de contravențiile reținute în sarcina sa, astfel încât nu se poate prezuma că aceasta a suferit vreo vătămare prin lipsa consemnării acestui element.
Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petenta a fost sancționată pentru două fapte, ambele prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea 50/1991 conform căruia constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant. Prima dintre aceste fapte, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal, vizează exploatarea de suprafață de agregate minerale, respectiv nisip și pietriș, pe o suprafață de cca. 2.000 mp, fără autorizație de construire, precizându-se că lucrările nu se executau la data controlului, ci în anul 2013. Cea de-a doua contravenție reținută constă în construirea, fără autorizație, a unei stații de concasare și sortare agregate minerale, respectiv realizare fundație de beton și amplasare utilaje pe terenurile de la locul controlului. De asemenea, s-a menționat că lucrările nu se executau la acel moment, ci în perioada februarie – aprilie 2014.
În ceea ce privește forța probantă a procesului verbal, instanța reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Instanța trebuie să analizeze în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate. Calificarea penală a faptei are drept consecințe incidența în cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și obligația autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia.
Față de cele ce preced, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei aplicată petentei este suficient de gravă pentru a concluziona în sensul că fapta reținută în sarcina acesteia întrunește condițiile unei „acuzații în materie penală”, în optica jurisprudenței CEDO. Pe cale de consecință, în cauza de față, prezumția de nevinovăție va prevala asupra celei de legalitate și temeinicie a procesului verbal, organul constatator având obligația de a proba în fața instanței toate elementele contravenției.
Luând în considerare aspectele menționate, instanța apreciază că intimatul nu a reușit să facă proba că cele consemnate în cuprinsul actului constatator corespund realității. Astfel, din declarațiile martorului B. A. (f. 73) reiese că acesta a fost la fața locului și a văzut că pe o suprafață destul de mare de teren erau efectuate lucrări de exploatare însă, din pricina faptului că acestea avea un contur neregulat, s-au efectuat doar măsurători aproximative „cu ochiul și cu pasul.” Or, instanța reține că în măsura în care aceste aspecte nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, nu sunt suficiente pentru a susține situația de fapt consemnată în actul constatator în sensul că s-a efectuat exploatare pe o suprafață de aproximativ 2.000 mp.
Mai mult, intimatul nu a făcut în niciun fel dovada modalității în care a constatat că lucrările de exploatare nu se desfășurau la momentul controlului, fiind executate în anul 2013, iar lucrările de construire a stației de concasare și sortare agregate minerale s-ar fi efectuat doar în perioada februarie – aprilie 2014. Chiar dacă este vorba despre contravenții continue, nu se poate susține că nu este relevantă determinarea modalității în care s-a făcut constatarea datei comiterii acestora. Or, aspectele relatate de martor nu sunt susținute de nicio probă administrată în cauză, iar starea de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal este lipsită de suport factual și probator. Singura probă pe care intimatul o aduce în susținerea stării de fapt este o planșă fotografică din care nu reiese în mod expres că în acel loc s-a efectuat o activitate de exploatare și cu atât mai mult, nu se poate determina suprafața (f. 75). Ba din contră, din planșa fotografică pare mai degrabă că suprafața pe care se susține că s-ar fi efectuat exploatarea este de aproximativ 250 mp (așa cum susține martorul B. A. – f. 74), iar nu de 2.000 mp.
La fel, în ceea ce privește construirea stației de concasare, nu se observă din planșa fotografică dacă în acel loc era încorporată în pământ vreo fundație de beton sau ar fi doar depozitate, așa cum susține petenta, o . utilaje și prefabricate necesare în vederea edificării ulterioare a stației de concasare și sortare. Prin urmare, în condițiile în care activitățile menționate sunt substanțial diferite, este netemeinică sancționarea petentei pentru construirea unei stații de concasare prin realizarea fundației de beton atâta timp cât fapta nu este dovedită. Amplasarea utilajelor pe teren nu poate fi încadrată în noțiunea de „construire” care, în mod evident, presupune încorporarea materialelor în sol. De asemenea, referitor la fapta de construire a stației de concasare, martorul B. A. a precizat că, într-adevăr, pe teren se făcuseră săpături în lunile aprilie – mai 2014 și erau amplasate niște utilaje întrucât se încerca o calculare exactă în vederea montării ulterioare a stației de concasare. Cu toate acestea, utilajele nu erau puse în funcțiune pentru a se efectua lucrări la acel moment.
În plus, martorul B. A., consilier juridic în cadrul intimatului, a precizat că la momentul controlului a fost singura dată când s-a deplasat în acel loc. Astfel, instanța apreciază că nu se poate susține că martorul ar fi constatat în mod direct perioada în care s-au efectuat actele, având în vedere că acesta a susținut că la data constatării contravenției nu se lucra la exploatare, iar la stația de concasare nu își mai amintește dacă se desfășurau lucrări.
În schimb, aspectele relatate de martorul B. A. vin în contrazicerea stării de fapt reținute de agentul constatator. Astfel, martorul a precizat că la momentul controlului se efectua doar un sondaj pentru a determina stratul de pânză freatică, zestrea solului, a subsolului, sondaj necesar în vederea obținerii unor avize de la Apele Române și de la alte instituții, prealabile autorizației de construire. În acest sens, a menționat martorul că sondajul efectuat consta tocmai în săparea unei gropi pentru a se vedea la ce adâncime se află pânza freatică, dimensiunea stratului de nisip, de balastru și de pământ, pentru a verifica dacă investiția este rentabilă. Aceste aspecte sunt susținute și de suprafața pe care se realiza sondajul, mult inferioară raportat la întreaga suprafață pe care urmau să se efectueze lucrările de exploatare și construire a stației de concasare, care este de 31.900 mp (astfel cum reiese și din certificatul de urbanism eliberat petentei – f. 16-17).
De altfel, petenta a și obținut ulterior permisul de exploatare nr._/28.05.2014 din partea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (f. 10). Spre deosebire de ceea ce susține intimatul, instanța apreciază că acest permis de exploatare se referă la aceeași zonă de exploatare cu cea la care s-a efectuat controlul, având în vedere că nota de constatare anexată (f. 14) face referire la avizul de gospodărire a apelor nr. 92/28.04.2014 și la decizia etapei de încadrare 3356/21.05.2014 eliberată de Agenția de Protecție a Mediului A., ambele documente vizând zona de exploatare cu privire la care s-au reținut contravențiile.
Instanța a înlăturat susținerile intimatului din cuprinsul întâmpinării prin care arată că petenta nu a făcut niciun demers în vederea obținerii autorizației de construire, de la data de 11.02.2014, când a obținut certificatul de urbanism, și până la data constatării contravenției. Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că intimatul nu a verificat documentele obținute de petentă până la acel moment, iar înscrisurile din dosar, de asemenea, contrazic afirmațiile intimatului. Petenta a obținut de la Apele Române două avize de gospodărire a apelor (f. 19-22, 23-26) la data de 28.04.2014 și la data de 29.04.2014, de la Agenția pentru protecția Mediului A. o decizie privind etapa de încadrare a planului la data de 08.05.2014 (f. 27-30), aviz favorabil pentru planul urbanistic zonal din partea Statului M. General din cadrul Ministerului Apărării Naționale la data de 18.03.2014 (f. 33), din partea Primăriei V. de Jos la data de 17.03.2014 (f. 35), din partea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la data de 28.08.2014 (f. 36), din partea Ministerului Culturii la data de 04.03.2014 (f. 38) etc. În plus, chiar intimatul i-a eliberat petentei la data de 18.03.2014 avizul de oportunitate nr. 2, în vederea întocmirii planului urbanistic zonal pentru terenul în suprafață de 31.900 mp situat în partea de nord a satului V. de Jos, între râul M. și cele două stații de betoane din zona industrială și de depozitare (f. 34).
Instanța de fond nu a considerat relevant aspectul dacă petenta a făcut sau nu demersuri suplimentare în vederea obținerii autorizației de construire ulterior obținerii certificatului de urbanism, din moment ce faptele reținute în sarcina acesteia ar fi condiționate doar de existența autorizației de construire, iar nu și de alte documente.
Chiar dacă art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991 stabilește că autorizația de construire se eliberează pentru efectuarea de prospecțiuni geologice și pentru alte exploatări de suprafață sau subterane, agentul constatator a sancționat petenta pentru fapta descrisă în procesul verbal, respectiv pentru exploatare de suprafață de agregate minerale, faptă care nu este susținută de probele administrate în cauză. Așadar, nu se poate susține că agentul constatator a aplicat o sancțiune pentru activitatea de exploatare de suprafață agregate minerale, chiar dacă societatea petentă ar fi efectuat doar o activitate de prospecțiuni, întrucât faptele sunt distincte, fiecare presupunând o descriere și o individualizare proprie, neputându-se confunda.
Prin urmare, având în vedere că există un dubiu serios cu privire la unul din elementele constitutive ale contravențiilor reținute, respectiv la elementul material din cadrul laturii obiective, acesta va profita contestatoarei în temeiul principiului de drept in dubio pro reo. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Or, în cauză, însăși constatarea faptei și încheierea procesului verbal de contravenție s-au bazat pe probe îndoielnice, după cum s-a reținut deja.
De altfel, din interpretarea dispozițiilor art. 1 și 5 din O.G. nr. 2/2001, rezultă că temeiul angajării răspunderii contravenționale este săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție, iar față de principiul legalității, existența contravenției trebuie dovedită în mod temeinic, printr-un proces verbal care să cuprindă împrejurări ce corespund pe deplin realității obiective.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției nr. 1 încheiat la data de 19.05.2014 este înlăturată, astfel încât se impune anularea acestui act, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei.
Instanța a luat act de faptul că petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, intimatul C. Județean A. solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petenta . și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1/19.05.2014, încheiat de către L. S.-V. - în calitate de agent constatator, numit prin Dispoziția președintelui Consiliului Județean A. nr. 171/2005, ca temeinic și legal și pe cale de consecință obligarea petentei la plata amenzii contravenționale în sumă de_ lei, așa cum a fost stabilită prin acest proces-verbal.
În motivarea apelului a arătat că:
În fapt:
Prin sentința civilă apelată, instanța de fond a admis plângerea formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul C. Județean A. și pe cale de consecință a dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1/19.05.2014 și exonerarea petentei de la plata amenzii în cuantum de_ lei.
Instanța de fond, în considerentele sentinței atacate a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.l încheiat la data de 19.05.2014 de către agentul constatator din cadrul intimatului C. Județean A., societatea petentă . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de_ lei pentru săvârșirea a două contravenții, fiecare prevăzută de art.26 alin.l lit.a) din Legea nr.50/1991.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petentă cu privire la încadrarea juridică a faptei, instanța a reținut că menționarea faptei săvârșite presupune, pe lângă descriere și o identificare legală a acesteia, prin trimiterea făcută de agentul constatator la textul legal care o incriminează. Instanța de fond a reținut că agentul constatator a indicat în mod expres textul de lege care incriminează faptele reținute, respectiv art.26 alin.l lit. a), normă de lege cu conținuturi alternative, care permite sancționarea mai multor fapte distincte în concurs, facându-se trimitere la art.3 din Legea nr.50/1991, care enumera mai multe ipoteze a căror încălcare constituie contravenție. Astfel, în mod corect a reținut instanța că procesul verbal de contravenție cuprinde descrierea a două tipuri de lucrări diferite executate fară autorizație de construcție, efectuate la o distanță temporală destul de mare și a apreciat că s-a urmărit sancționarea petentei pentru două contravenții. S-a reținut, de asemenea că, chiar dacă pentru ambele lucrări era suficientă aceeași autorizație, nu se poate considera că prin două acțiuni materiale substanțial diferite, fiecare dintre ele executată rară autorizație, ar fi vorba despre o singură activitate antisocială.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că petenta a fost sancționată pentru două fapte, ambele prevăzute de art.26 alin.l lit.a) din Legea nr.50/1991 conform căruia constituie contravenție executarea sau desființarea, totală sau parțială, rară autorizație a lucrărilor prevăzute la art.3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant. Prima faptă reținută vizează exploatarea de suprafață de agregate minerale, respectiv nisip și pietriș, pe o suprafață de cea. 2000 mp, fară autorizație de construire, fiind precizat că lucrările nu se executau la data controlului, ci în anul 2013. Cea de-a doua contravenție reținută constă în construirea, fară autorizație, a unei stații de concasare și sortare agregate minerale, respectiv realizare fundație de beton și amplasare utilaje pe terenurile de la locul controlului, fiind menționat că lucrările nu se executau în acel moment, ci în perioada februarie-aprilie 2014.
Referitor la forța probantă a procesului verbal, instanța a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, instanța fiind obligată să respecte caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. Instanța trebuie să analizeze în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală", în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța a apreciat că sancțiunea amenzii în cuantum de_ lei aplicată petentei este suficient de gravă astfel că fapta reținută în sarcina acesteia întrunește condițiile unei „acuzații în materie penală", potrivit jurisprudenței CEDO.
Având în vedere natura juridică duală a procesului verbal de constatare a contravenției, care este în același timp un act administrativ supus unei proceduri de contestare speciale, fiind încheiat în regim de putere publică de un agent care face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii, dar și un act procedural de aplicare a unei sancțiuni, procesului verbal de contravenție întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Instanța de fond, în mod greșit a apreciat că intimatul nu a reușit să facă proba că cele consemnate în cuprinsul actului constatator corespund realității. Potrivit declarației martorului B. A., încadrat în funcția de consilier în cadrul Consiliului Județean A., și nu în calitate de agent constatator, acesta s-a deplasat la locul faptei împreună cu agentul constatator L. S. V., în baza delegației de la locul de muncă. La fața locului a observat că pe o suprafață destul de mare de teren erau efectuate lucrări de exploatare, dar întrucât era apă, nu s-a putut constata exact dimensiunea. Martorul a menționat, de asemenea, că au fost făcute măsurători aproximative, deoarece și conturul suprafeței era neregulat, apreciindu-se astfel de către agentul constatator că acesta se întinde pe o suprafață de cea. 2000 mp. De asemenea, martorul a declarat că pe teren se afla o fundație de beton încorporată în pământ și niște utilaje. Cele declarate de martorul B. A. sunt susținute și de planșele foto depuse la dosar, unde se poate observa suprafața unde au fost efectuate lucrări de exploatare, existența apei, vegetația care s-a format pe marginea suprafeței gropii, fundația de beton încorporată în pământ și niște utilaje. In acest sens depunem planșele foto, în format color, pentru o reevaluare corectă atât a susținerilor martorului B. A. cât și a celor consemnate de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal. Formarea vegetației face dovada faptului că lucrările au fost executate în cursul anului 2013. Se poate observa din planșele foto, că au existat lucrări de exploatare de suprafață a agregatelor minerale, respectiv nisip și pietriș, întrucât materialul excavat nu se regăsește în apropierea gropii, de unde rezultă că acesta a fost prelucrat și exploatat.
Din cele relatate se poate observa că instanța de fond în mod greșit a reținut că declarația martorului nu este susținută de nici o probă, iar starea de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal este lipsită de suport factual și probator.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că nu se poate observa existența unei fundații de beton încorporată în pământ. Din planșele foto se poate observa fundația de beton încorporată în pământ și niște utilaje, iar lipsa materialul excavat face dovada că au existat lucrări de exploatare de suprafață a agregatelor minerale, respectiv nisip și pietriș.
Din cele menționate, se poate observa că instanța, în mod greșit, a reținut că starea de fapt reținută de agentul constatator este lipsită de suport probator. In schimb, au fost luate în considerare exclusiv relatările martorului petentei, B. A., care a susținut că a fost efectuat doar un sondaj pentru determinarea stratului de pânză freatică, a stratului de nisip, în vederea stabilirii dacă investiția este rentabilă.
In mod greșit, instanța a înlăturat din cuprinsul întâmpinării susținerile noastre prin care am arătat că petenta nu a făcut nici un demers în obținerea autorizației de construire, de la data de 11.02.2014, data obținerii certificatului de urbanism și până la data constatării contravenției.
Potrivit prevederilor art.28 alin.(l) din Legea nr.50/1991 odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) au fost dispuse măsuri constând în sistarea lucrărilor, având termen imediat cât și . acest sens stabilindu-se un termen de 3 luni. Menționăm că nici până la data actuală petenta . nu a obținut autorizația de construire. în cuprinsul procesului verbal este stipulat că măsurile dispuse se vor realiza până la data de 21.08.2014, contravenientul având obligația de a notifica organul de control îndeplinirea acestei obligații, ceea ce nu s-a făcut.
La solicitarea petentei, înregistrată sub nr.l 113/23.01.2014, acesteia i-a fost emis de către autoritatea noastră, Certificatul de urbanism nr.35/11.02.2014, în scopul declarat, respectiv pentru „EXPLOATARE AGREGATE MINERALE ȘI CONSTRUIRE STAȚIE DE CONCASARE, SORTARE AGREGATE MINERALE" în extravilanul comunei V. de Jos, județul A.. Petenta avea cunoștință că, certificatul de urbanism nu ține loc de autorizație de construire și nu conferă dreptul de a executa nici un fel de lucrări.
Fapta contravențională pentru care a fost sancționată petenta, constă efectiv în eludarea legii în materie de autorizare cu privire la alte exploatări de suprafață sau subterane, reglementate potrivit art.3 lit."e" din Legea nr.50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările.
Chiar dacă prevederile legale în materie sunt cât se poate de explicite și reglementează în mod exact cerințele obligatorii care trebuie îndeplinite anterior executării lucrărilor de construire care se supun autorizării, petenta nu a înțeles să se conformeze pe deplin acestor cerințe. Mai mult, a înțeles să se disculpe, arătând că a efectuat doar o activitate de prospecțiuni.
Potrivit art.3 „lit.e" din Legea nr.50/1991, pentru lucrările de foraje și excavările necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice și a prospecțiunilor geologice, proiectarea și deschiderea exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze si petrol, precum și a altor exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice este necesară obținerea autorizației de construire, anterior executării oricărei lucrări.
Declarația martorului B. A. în sensul că nu a executat lucrări de exploatare de suprafață a agregatelor minerale, ci a efectuat doar o activitate de prospecțiuni necesare eliberării permisului de exploatare nr._/28.05.2014 este nefondată, în raport de prevederile art.3 lit."e" din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și având în vedere mențiunile înscrise în actul constatator referitoare la descrierea stării de fapt surprinsă la momentul controlului.
Referitor la individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere circumstanțele reale ale faptei contravenționale, precum și circumstanțele personale ale contravenientei.
Conduita contravenientei de a eluda legea în materie de autorizare, a fost unul dintre criteriile care au stat la baza individualizării sancțiunii.
În drept: prevederile art.466, 480 Cod procedură civilă.
In probatiune a depus planse foto.
La data de 05.02.2015 petenta intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de C. Județean ca nefondat cu consecința menținerii întrutotul ca fiind legata si temeinica a Sentintei Judecătoriei Alba Iulia din data de 19.11.2014 pronunțata in dosar nr._, prin care a fost admisa plângerea formulata de către subscrisa, plângere având drept obiect anularea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 1/19.05.2014, cu consecința exonerării subscrisei de la plata amenzii in cuantum de 20.000 lei
În motivarea întâmpinării a arătat că:
În fapt:
La data de 19.11.2014 Judecătoria A. I. a pronunțat, in cadrul dosarului nr._, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție nr. 1/19.05.2014, o Sentința civila de admitere a plângerii formulate de petentă cu consecința exonerării subscrisei de la plata amenzii in cuantum de 20.000 lei. Ulterior acestei date C. Județean a depus apei împotriva Sentinței civile mai sus menționate criticand-o pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
În drept:
1.Referitor la aspecte de nelegalitate ale Sentinței apelate, invocate, intimata a invederat ca,
Solicită instanței să observe faptul ca, in cuprinsul cererii de apel, nu se regăsesc nici la nivel declarativ si nici prin prisma vreunei motivări aspecte ce tin de o eventuala nelegalitate a Sentinței apelate. Mai mult decât atat, astfel cum reiese din filele 4-5 din Sentința apelata, instanța de fonda respins toate solicitările subscrisei ce vizau aspecte de nelegalitate astfel incat, prin prisma legalității, hotărârea apare ca fiind favorabila apelantei si prin urmare nu prezintă elemente care ar fi putut fi contestate pe calea apelului prisma legalității
2. Referitor la aspecte de netemeinicie ale Sentinței apelate invocate, intimata a invederat ca,
Instanța de fond a reținut faptul ca petenta a fost sancționată pentru 2 fapte, ambele prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 50/1991 conform căruia „constituie contravenție executarea sau desființarea, totala sau parțiala, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b) de către investitor si executant". (Prima dintre aceste lucrări, astfel cum aceasta a fost descrisa in procesul-verbal, vizează exploatarea de suprafața de agregate minerale, respectiv nisip si pietriș pe suprafața de cea 2.000 mp fără autorizație de construire precizându-se ca lucrările ce nu se executau la data controlului ci in anul 2013. Cea de-a 2-a contravenție reținuta in sarcina subscrisei consta in construirea fără autorizație a unei stații de concasare si sortare agregate minerale, respectiv realizarea fundație de beton si amplasare utilaje pe terenurile de la locul controlului. De asemenea s-a menționat ca lucrările nu se executau la acel moment ci in perioada februarie-aprilie 2014.
Apreciază că in mod just a procedat instanța de fond, in baza unui silogism logico-juridico-cronologic si a debutat in motivare cu aprecierea ca fapta reținuta in sarcina subscrisei, prin prisma art. 6 CEDO, luând in considerare natura faptei si caracterul penal al textului ce definește contravenția precum si prin prisma naturii si gradului de severitate al sancțiunii aplicate, orientate spre maximul amenzii, întrunește condițiile unei „acuzații in materie penata". (Relevanta acestei aprecieri rezultă fora putința de tăgada prin prisma faptului ca, in atare condiții, prevalează prezumția de nevinovăție a subscrisei peste prezumția de legalitate si temeinicie a procesului-verbal contestat iar sarcina probei ii incumba apelantei in sensul demontării prezumției de nevinovăție.
Așadar, instanța de fonda apreciat și soluționat, în mod just apreciem noi, in sensul admiterii plângerii subscrisei, raportat la întreg probatoriul administrat in cauza, respectiv planșele foto in discuție si declarațiile celor 2 martori Basa A. si (B. A., (Dorim sa precizam faptul ca planșele foto au fost depuse de apelanta in ședința publică in care s-au pus concluzii pe fond, fără a fi certificate pentru conformitate si cu toate ca subscrisa am invocat la acel termen decăderea din dreptul de a mai propune probe, fata de atitudinea de vădita rea-credința a apelantei raportat la faptul ca la data la care au fost depuse aceste înscrisuri (planșe foto)se aflau deja la cel de-al 3-lea termen de judecata.
Având in vedere cele mai sus menționate, instanța de fond, in mod corect a apreciat ca apelanta nu a reușit sa foca proba ca cele consemnate in cuprinsul actului constatator corespund realității
2.1. fapta de a executa fără autorizație așa zisele lucrări
Astfel, din declarațiile martorului (B. A., rezultă faptul ca acesta a fost la fata locului si a constatat ca pe o suprafața destul de mare de teren erau efectuate lucrări de exploatare, insa din pricina ca acestea aveau un contur neregulat, nu s-a putut constata exact dimensiunea, efectuându-se doar măsurători aproximative "cu ochiul si pasul". Ca urmare a acestei situații, instanța a reținut in mod corect ca in măsura in care aceste aspecte nu se coroborează cu nici o proba administrata in cauza, nu sunt suficiente pentru a susține situația de fapt consemnata in actul constatator, in sensul ca s-ar fi efectuat activități de exploatare pe o suprafața de 2.000 mp.
Mai mult, precum si instanța a apreciat, intimatul nu a putut face dovada elementului temporal așa zis a fi fost constatat in sensul in care s-a susținut ca (i) lucrările de exploatare nu se desfășurau ta momentul controlului, ci anterior acestui moment, respectiv in cursul anului 2013, fără a se putea preciza data, si (ii) ca lucrările de construire a stației de concasare si sortare agregate minerale de asemenea nu se desfășurau la data controlului ci s-ar fi efectuat undeva in perioada februarie-aprilie 2014.
Apreciază ca, si dacă s-ar admite ipoteza conform căreia ar fi vorba despre contravenții continue, este esențiala determinarea modalității in care s-a făcut aprecierea cu privire ta data comiterii acesteia.
Instanța de fond a reținut, atât cu privire la elementul„ temporar cat si cu privire la elementul „suprafața " pe care ar fi fost executate așa zisele lucrări, ca singura probă pe care intimatul a ales sa o invoce in susținerea stării de fapt, este o planșa fotografică din care nu reiese in mod expres ca in acel loc s-a efectuat o activitate de exploatare, si cu atât mai mult nu se poate determina suprafața darămite perioada în care s-ar fi executat atare lucrări. Dimpotrivă, din planșa respectiva pare mai degrabă ca suprafața pe care susține ca s-ar fi efectuat exploatarea este de aproximativ 250 mp, la fel cum reiese si din declarația d-lui (B. A., iar nu de 2.000 mp cum in mod eronat s-a susținut in procesul-verbal.
2.2. fapta de a construi așa zisa stație de concasare
Învederează ca, raportat la declarația martorului (Basa A. prin care acesta afirma ca pe teren se afla o fundație de beton incorporata in pământ si niște utilaje, aducând in suportul acestei afirmații planșa fotografica, aceste susțineri apar ca fiind nedovedite si in consecința apreciază că in mod corect a reținut instanța de fond ca o atare proba nu face dovada susținerilor martorului nici su6 aspectul temporal (lunile aprilie-mai 2014) si nici in ceea ce privește existenta sau inexistenta vreunei fundații de beton. De asemenea nu se poate aprecia nici cu privire la funcționarea unor utilaje sau folosirea unor prefabricate la data controlului sau anterior acestei date întrucât este posibil, așa cum reiese din planșa foto ca atare utilaje si/sau prefabricate sa se afle in premise in vederea edificării ulterioare a unei stații de concasare si sortare. Consideră că in mod corect instanța de fond a apreciat la fila nr. 7 alin. 2 ca „amplasarea utilajelor pe teren nu poate fi încadrată in noțiunea de construire care in mod evident presupune incorporarea materialelor in sol. Prin urmare instanța a reținut ca netemeinica sancționarea petentei pentru construirea unei stații de comasare prin realizarea fundației de beton atâta timp cat fapta nu este dovedita, in condițiile in care activitățile menționate sunt substanțial diferite, totodată martorul apelantei recunoaște ca nu a mai fost in control anterior datei la care s-a efectuat controlul si prin urmare ca nu a constatat in mod direct cele relatate si constatate in procesul-verbal atacat cu privire la fapta de exploatare iar cu privire la fapta de construire a stației de comasare acesta susține in fata instanței de fond ca nu își mai amintește daca se efectuau lucrări la momentul controlului (subl. ns. deși nu trecuse nici măcar 1 an de fata de momentul controlului si data la care a fost data declarația in instanța).
In ceea ce privește așa zisele fapte de construire fără autorizație si menționate in Procesul-verbal, solicită instanței să observe faptul ca primo - la data efectuării controlului nu se efectuau niciun fel de lucrări, aspect consemnat si de martorul B. iar secundo - martorul (B. atesta faptul ca s-au efectuat anterior controlului lucrări de prospecție necesare in vederea obținerii autorizațiilor de construire pentru a vedea nivelul pânzei freatice, aspect ce este confirmat din nou de planșa foto depusa de intimata la dosarul cauzei. Prin urmare nu puteau fi sancționate fapte presupus a fi fost efectuate anterior datei controlului si chiar daca am admite ad absurdum faptul ca atare aspecte ar fi putut fi constatate, in mod legal de către echipa de control, fata de declarația martorului B. si fata de lipsa probatoriului intimatei pe acest aspect, solicitând instanței să constate faptul ca in realitate nu s-au efectuat lucrările menționate in Procesul-verbal, ci lucrări de prospecțiune si testare care nu echivalează cu lucrări de construcție prin urmare NICI fapta trecuta in Procesul-verbal nu există.
Consideră că în mod corect a reținut instanța de fond la fila nr. 8 alin. 3 din Sentința apelata ca petenta a fost sancționată prin procesul-verbal pentru exploatarea de suprafața și nu pentru activități de prospecțiuni geologice intrucât chiar daca subscrisa ar fi efectuat atare operațiuni de prospecțiuni, care necesitau autorizație de construire in lumina art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991, acestea ar fi trebuit constatate si sancționate distinct prin procesul-verbal, respectiv fiecare fapta presupunând o descriere si o individualizare proprie, acestea neputându-se confunda, cum in mod eronat a încercat apelanta atât in fond cat și in apel sa inducă instanței o atare interpretare.
Având in vedere faptul ca exista un dubiu serios cu privire la cel puțin unul din elementele constitutive ale contravențiilor reținute, spre exemplu elementul material care compune latura obiectiva, acesta profita subscrisei conform principiului „in dubio pro reo" si in acord cu jurisprudenta art. 6 CEDO precum si ținând cont de faptul ca înfăptuirea justiției cere ca judecătorii sa nu se întemeieze, in Hotărârile pe care le pronunța, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in măsura in care sa reflecte realitatea obiectiva totul având la baza principiul previzibiltății.
Apreciază că în mod just instanța de fond a motivat in sensul ca probele aflate la dosarul cauzei si depuse de către apelanta sunt cel puțin îndoielnice, astfel încât, pe cale de consecința nici constatarea faptei nici încheierea procesului-verbal atacat nu au putut fi făcute in condiții de legalitate care sa respecte criteriile de obiectivitate, certitudine si parțialitate cerute de lege.
In ceea ce privește susținerile apelantei de la fila nr. 4 alin. 4 din cererea de apel, solicită instanței să le înlăture ca (i) inadmisibile (art. 478 alin. 2 NCPC) nefiind invocate in fond si ca (ii) nefondate nefacand obiectul prezentei cauze.
In drept: art. 205 si urm. NCPC, art. 478 alin. 2 NCPC, prevederile Legii nr. 50/1991 actualizata, prevederile O. G. 2/2001, art. 6 CEDO
In probațiune: înscrisurile aflate la dosarul cauzei precum si orice alte probe a căror utilitate, concludenta si pertinenta ar reieși din dezbateri.
Examinand sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Prin procesul verbal contestat, petenta a fost sancționată pentru două fapte, ambele prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea 50/1991 conform căruia constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.
Prima dintre aceste fapte, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal, vizează exploatarea de suprafață de agregate minerale, respectiv nisip și pietriș, pe o suprafață de cca. 2.000 mp, fără autorizație de construire, precizându-se că lucrările nu se executau la data controlului, ci în anul 2013.
Cea de-a doua contravenție reținută constă în construirea, fără autorizație, a unei stații de concasare și sortare agregate minerale, respectiv realizare fundație de beton și amplasare utilaje pe terenurile de la locul controlului. De asemenea, s-a menționat că lucrările nu se executau la acel moment, ci în perioada februarie – aprilie 2014.
Referitor la contravenția retinuta la punctul 1, litera b si sancționata la punctul 7 cu referire la litera b din cuprinsul procesului verbal de contraventie contestat, constand in construire statie concasare si sortare agregate minerale, respectiv realizare fundatii de beton si amplasare utilaje pe terenurile identificate.
Plansele foto depuse in apel, releva dincolo de orice dubiu, existenta faptica afundatiei de beton, incoroprate in pamant si a utilajelor amplasate pe terenurile identificate-fl.8-dosar apel.
Aceasta stare de fapt relevata de plansele foto, se coroboreaza cu declaratia data in fata primei instante de catre martorul Basa Alexandtu-fl.73- consilier in cadrul Consiliului J. A., calitate care, nu impiedica semnarea Procesului verbal de constatare a contraventiei in calitate de martor, cata vreme, interdictia prevazuta de art. 19 alin.2 din Og nr. 2/2001, face referire expresa la faptul ca, nu poate avea calitatea de martor – care sa ateste motivul nesemnarii procesului verbal de contraventie de catre contravenient- un alt agent constatator. Or, calitatea de consilier in cadrul Consiliului J. A., nu este identica celei de agent constatator.
Din depozitia acestui martor, rezulta ca, la fata locului, cu ocazia constatarii faptei, pe teren, se afla o fundatie de beton incorporata in pamant si niste utilaje.
In ceea ce priveste depozitia martorului B. A., audiat si el in fata primei instante-fl.74, acesta a mentionat in mod expres ca, au fost incepute demersurile pentru a obtine autorizatie de constructie, insa procedurile sunt foarte lungi, iar in prealabil sunt necesare multe avize si acte; acelasi martor confirma si faptul relevat de plansele foto depuse in apel, referitor la existenta utilajelor pe teren.
Or, cata vreme, insusi martorul admite pe de o parte ca procedurile pentru obtinerea autorizatiei de construire sunt foarte lungi –ceea ce implicit denota ca obtinerea lor necesita timp, iar pe de alta parte, ca sondajul efectuat de petenta intimata consta in saparea unei gropi, pentru a se vedea la ce adancime se afla panza freatica, dimensiunea stratului de nisip, balastru si pamant, sondaj care nu se confunda cu exploatarea, lucrarile fiind efectuate in lunile aprilie- mai 2014, instanta retine ca, saparea unei gropinu necesita amplasarea unui numar atat de mare de utilaje care sa fie menținute apoi, in așteptarea autorizației de construire necesara, cu atat mai mult cu cat petenta intimata avea reprezentarea faptului ca obtinerea unei asemenea autorizatii necesita timp. Este evident ca, de fapt, utilajele respective au fost folosite si pentru edificarea fundatiilor de beton incorporate in pamant, in vederea construirii statiei concasare si sortare agregate minerale.
Consecvent cu cele ce preced si fara a conferi procesului verbal de contravenție o putere probatorie de natura a inlatura prezumtia de nevinovatie a petentei intimate, instanta de control judiciar retine, raportat la toate cele mai sus expuse, ca in speta, intimata apelanta a reusit sa faca dovada ca cele constatate in procesul verbal de contraventie contestat, sunt conforme realitatii, respectiv ca petenta intimata a efectuat activitati construire statie concasare si sortare agregate minerale, respectiv realizare fundatii de beton si amplasare utilaje pe terenurile identificate, fara a avea autorizatia de construire prevazuta de Legea 50/1991.
Or, potrivit art. 26 alin.1 litera a din Legea 50/1991, constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:
a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant;
Potrivit art. 3 alin.1 din Legea 50/1991, construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;
f) lucrări, amenajări și construcții cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării executării lucrărilor, în condițiile prevăzute la art. 7 alin. (1) și (1^3);
Or, construirea statiei de concasare si sortare agregate minerale, respectiv realizarea fundatiilor de beton necesita obtinerea autorizatiei de construire, in conditiile Legii 50/1991.
Tinuta la indeplinirea unei obligatii de nu a face, aceea ce a nu desfasura activitati pentru care este necesara obtinerea in prealabil unei autorizații de construire, in conditiile Legii 50/1991, petenta intimata se face vinovata asadar de savarsirea contraventiei prevazute de art. 26 alin.1 litera a din Legea 50/1991.
In acest context, petentei intimate –tinuta asadar la indeplinirea unei obligatii de nu a face, nu-i poate fi aplicat principiul in dubio pro reo, tocmai in considerarea faptului ca, existenta edificiilor constand in fundatiile de beton, pe terenul acesteia coroborata cu existenta utilajelor, . care nu se efectuau lucrari si in lipsa unei autorizatii de construire, nu are nici o justificare; mai intai se obtine autorizatia si apoi se amplaseaza utilajele si se realizeaza lucrarile.
Nu lipsit de relevanta este si faptul ca, desi petentei, la solicitarea înregistrată sub nr.l113/23.01.2014, i-a fost emis de către apelant, Certificatul de urbanism nr.35/11.02.2014, în scopul declarat, respectiv pentru „EXPLOATARE AGREGATE MINERALE ȘI CONSTRUIRE STAȚIE DE CONCASARE, SORTARE AGREGATE MINERALE" în extravilanul comunei V. de Jos, județul A., acesteia nu –i fusese emisa autorizatia de construire, nefiindu-i emisa nici in prezent, iar petenta avea cunoștință că, certificatul de urbanism nu ține loc de autorizație de construire și nu conferă dreptul de a executa nici un fel de lucrări.
Asa fiind, raportat la cele ce preced, instanta retine ca in speta, intimatul apelant a facut dovada temeiniciei Procesului Verbal de contraventie nr.1/19.05.2014, sub aspectul savarsirii contraventiei retinute la punctul 1, litera b si sanctionate la punctul 7 cu referire la litera b din cuprinsul acestuia, astfel ca, sub acest aspect, apelul, fiind fondat, va fi admis, sentința apelată va fi schimbata si in consecinta, va fi mentinut Procesul Verbal de contraventie nr.1/19.05.2014, sub aspectul savarsirii contraventiei retinute la punctul 1, litera b si sanctionate la punctul 7 cu referire la litera b din cuprinsul acestuia.
Referitor la contravenția reținuta la punctul 1, litera a si sancționata la punctul 7 cu referire la litera a din cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, constând in exploatarea de suprafața de agregate minerale, respectiv nisip si pietris pe o suprafata de cca 2000 mp., in cursul anului 2013, instanta de control a retinut urmatoarele:
Din declaratia martorului B. A., rezulta ca, sondajul efectuat de petenta intimata consta in saparea unei gropi, pentru a se vedea la ce adancime se afla panza freatica, dimensiunea stratului de nisip, balastru si pamant.
Instanta de control judiciar, retine ca, . data efectuarii lucrarilor, acest sondaj nu se confunda cu exploatarea, in mod corect retinandu-se si de catre prima instanta ca, chiar dacă art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991 stabilește că autorizația de construire se eliberează pentru lucrări de foraje și excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice și a prospecțiunilor geologice, proiectarea și deschiderea exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze și petrol, precum și a altor exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice, agentul constatator a sancționat petenta pentru fapta descrisă în procesul verbal, respectiv pentru exploatare de suprafață de agregate minerale, faptă care nu este susținută de probele administrate în cauză, activitatea de efectuare prospectiuni, fiind distincta de cea de exploatare de suprafață de agregate minerale, fiecare presupunând o descriere și o individualizare proprie, neputându-se confunda.
Or, raportat la cele ce preced, dubiul serios cu privire la unul din elementele constitutive ale contravenției reținute, respectiv cu privire la elementul material din cadrul laturii obiective, acesta va profita contestatoarei, cata vreme, descrierea completa si lipsita de echivoc a faptei, este o conditie esentiala de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contraventie, intrucât soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor implică verificarea legalității și temeiniciei acestora, iar potrivit art. 22 alin.6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, astfel că, nici prima instanța si nici instanta de control judiciar, nu poate suplini omisiunile și echivocul conținutului procesului verbal de contravenții, cu elemente extrinseci acestuia, putând doar verifica exactitatea celor reținute prin acesta.
Asa fiind, raportat la cele ce preced, solutia primei instante in ceea ce priveste contravenția reținuta la punctul 1, litera a si sancționata la punctul 7 cu referire la litera a din cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, constând in exploatarea de suprafața de agregate minerale, respectiv nisip si pietris pe o suprafata de cca 2000 mp., in cursul anului 2013, va fi mentinuta.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, va admite apelul declarat de apelantul intimat C. J. A., împotriva Sentinței Civile nr. 2670/2014 a Judecătoriei Alba Iulia.
Va schimba in parte sentința apelată si in consecinta:
Va admite în parte plângerea formulată de petenta ., împotriva Procesului Verbal de contravenție nr.1/19.05.2014, încheiat de intimat, in sensul ca:
Va mentine Procesul Verbal de contraventie nr.1/19.05.2014, sub aspectul savarsirii contraventiei retinute la punctul 1, litera b si sanctionate la punctul 7 cu referire la litera b din cuprinsul acestuia.
Va mentine in rest sentinta apelata
In cauza nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul intimat C. J. A., împotriva Sentinței Civile nr. 2670/2014 a Judecătoriei Alba Iulia.
Schimbă in parte sentința apelată si in consecinta:
Admite în parte plângerea formulată de petenta ., împotriva Procesului Verbal de contravenție nr.1/19.05.2014, încheiat de intimat, in sensul ca:
Mentine Procesul Verbal de contraventie nr.1/19.05.2014, sub aspectul savarsirii contraventiei retinute la punctul 1, litera b si sanctionate la punctul 7 cu referire la litera b din cuprinsul acestuia.
Mentine in rest sentinta apelata
F. cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.04.2015.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, M. U. |
Red.ABA Tehnored.ABA/4 ex./18.05.2015
Judecător de primă instanță O. G.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 327/2015.... → |
|---|
