Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 623/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 2481/175/2015/a1
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 623/A/2015
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. M. B.
Judecător C. F.
Grefier M. R.
Pe rol se află apelul formulat de reclamanta apelantă S.C. R. A. S.R.L. L. MUREȘULUI împotriva Încheierii pronunțată de Judecătoria Aiud, la data de 17.08.2015, în dosar nr._ 15, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., în cauza având ca obiect suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 Cod procedură civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, pentru apelantă, numitele S. I. și G. Hortenzia, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 16.09.2015, apelanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Reprezentantele apelantei depun la dosar împuternicire de reprezentare juridică.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.
Reprezentanta apelantei, numita S. I., apreciază că prezenta instanță este competentă a soluționa apelul declarat în cauză.
Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza disp. art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Reprezentanta apelantei precizează că cercetarea judecătorească se poate încheia la termenul de judecată de astăzi.
Instanța, față de poziția părții, estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.
La interpelarea instanței, reprezentanta apelantei învederează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei, numita S. I., solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul dispunerii suspendării măsurilor asigurătorii dispuse de pârâtă împotriva sa, până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Precizează că instanța de fond a înțeles greșit starea de fapt, reținând că apelantei i-a fost doar îngreunată activitatea. Prin menținerea acestor măsuri asigurătorii, apelantei nu i-a fost îngreunată activitatea, ci total blocată, mai ales datorită popririi veniturilor financiare, în lipsa cărora nu se pot achita obligațiile curente, aceasta nu numai prin indisponibilizarea lichidităților sale, ci și ale clienților societății, întrucât clienții societății nu mai pot efectua plățile către apelantă, nici prin bancă, nici în alte modalități.
Concluzionează că apelanta a dat mereu dovadă de bună credință, astfel cum se poate observa și din faptul că societatea apelantă, aflându-se în procedura insolvenței, și-a dus la îndeplinire planul de reorganizare, chiar înainte de termenul stabilit, situație care putea, cu ușurință, a fi observată de organul fiscal intimat.
Mai arată că apelanta, la acest moment, nu își poate achita debitele, nici măcar factura la energie electrică, nici salariile angajaților, tocmai din pricina măsurilor dispuse de intimată.
Pentru aceste motive, precum și pentru cele reținute în cadrul cererii de apel, solicită admiterea căii de atac și, pe cale de consecință, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul dispunerii suspendării măsurilor asigurătorii dispuse de pârâtă împotriva sa, până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea formulată pe rolul Judecătoriei Aiud, contestatoarea . a formulat cerere de suspendare a executării silite odată cu contestația la executare ce face obiectul prezentului dosar. Prin acțiunea sa, contestatoarea a solicitat anulare tuturor actelor de executare întocmite de intimată în baza Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/27.07.2015 (fl. 14-16) precum și suspendarea măsurilor asiguratorii dispune prin decizia respectivă.
Prin încheierea pronunțată la data de 17.08.2015, Judecătoria Aiud a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoarea S.C. R. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata DGRFP B. - AJFP A..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța a reținut că în baza Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/27.07.2015 (fl.14-16) intimata a trecut la poprirea asiguratorie a conturilor contestatoarei și la instituirea sechestrului asigurator până la concurența sumei de_ lei.
În drept instanța a reținut că în temeiul prevederilor art.129 Cod procedură fiscală măsurile asiguratorii se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
Conform art.718 Cod procedură civilă până la soluționarea contestației la executare, instanța competentă poate suspenda executare numai pentru motive temeinice și dacă există o aparență de temeinicie care ar putea conduce la anularea titlului executoriu, în condițiile în care se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță. În temeiul acestor dispoziții legale, prin rezoluția din data de 07.08.2015 instanța a stabilit cauțiune în valoare de_ lei, pe care contestatoarea a achitat-o și a depus la dosar chitanța și recipisa de consemnare (fl.36-37).
Cererea de suspendare a fost legal timbrată cu 50 de lei (fl.39).
S-a constatat că societatea contestatoare este nemulțumită în principal de faptul că i s-au poprit conturile bancare ceea ce ar conduce, după părerea contestatoarei, la blocarea activității sale. Referitor la acest aspect instanța a reținut că o eventuală suspendare a măsurii popririi nu conduce la deblocarea conturilor bancare, ci ar conduce la blocarea distribuirii sumelor respective către creditoare. Prin urmare finalitatea dorită de contestatoare nu ar fi atinsă prin măsura suspendării executării silite. Pe de altă parte, s-a mai reținut că societatea contestatoare nu este obligată de a-și desfășura activitatea doar prin intermediul băncilor (terți popriți). O astfel de măsură a popririi conturilor este doar în măsură a îngreuna activitatea comercială, iar nu de a o bloca.
Instanța a reținut că măsura suspendării executării silite trebuie să fie o măsură excepțională bazată de motive întemeiate, or motivele invocate de contestatoare nu reprezintă în accepțiunea instanței motive temeinice pentru a se dispune suspendarea, iar din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă aparența de temeinicie care ar conduce la anularea titlului executoriu.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 718 Cod procedură civilă instanța de fond a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării silite pornite în dosar fiscal nr. 32 LM/2015 al intimatei.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel contestatoarea apelantă ., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul dispunerii suspendării măsurilor asigurătorii dispuse de pârâtă împotriva sa, până la soluționarea definitivă a contestației la executare care face obiectul aceluiași dosar.
În motivarea apelului, s-au invocat următoarele:
În fapt, apelanta a contestat suspendarea măsurilor asigurătorii dispuse de către pârâtă prin Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/27.07.2015, solicitând anularea acestei decizii și suspendarea provizorie a acestor măsuri până la soluționarea definitivă a contestației la executare;
Prin încheierea atacată instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de suspendare provizorie a măsurilor asigurătorii, in sensul respingerii.
În aprecierea sa, soluția este nelegală și netemeinică în condițiile în care instanța de fond nu a avut în vedere că dispozițiile Codului de procedură fiscală care privesc instituirea măsurilor asigurătorii chiar înaintea emiterii titlului executoriu se dispune numai în situații speciale și numai dacă există pericolul sustragerii, risipirii sau ascunderii patrimoniului ., acțiuni prin care să pericliteze în mod grav colectarea. Existența și gradul pericolului trebuie temeinic motivat prin decizie, ori în situația sa, așa cum a prezentat și în contestație, arătă ca suntem o societate care și-a dus la îndeplinire (in luna noiembrie 2014) un plan de reorganizare judiciară achitând integral obligațiile datorate terților inclusiv față de bugetul de stat în cadrul reorganizării judiciare la care a fost supusă până la finele anului 2014, își desfășoară activitatea economică la vedere, asociații, administratorii sunt persoane fizice cunoscute, față de care pârâta nu a dovedit să fi existat un istoric de comportament fiscal neadecvat nu există o astfel de motivare.
In considerentele încheierii atacate instanța arată că există posibilitatea suspendării executării pentru motive temeinice și o aparentă temeinicie care ar putea duce la anularea titlului executoriu, ori la data emiterii deciziei nu exista un titlu executoriu emis de către pârâtă, există însă indicii temeinice că actul administrativ, adică decizia de instituire a măsurilor asigurătorii și referatul justificativ care a stat la baza emiterii ei, atacat de către petentă, este anulabil și acestea sunt următoarele:
- așa cum rezultă din decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, dar și din referatul justificativ al măsurilor asigurătorii, echipa de inspecție fiscală a verificat perioada de activitate a societății cuprinsă între 01.0l.2010 și 31.12.2014 ; ori, asa cum a mai arătat, societatea reclamanta a fost supusă procedurii insolvenței, începând cu data de 10.06.2011, situație in care pârâta în calitate de creditor a societății s-a înscris la masa credală cu o creanța a cărei valoare si-a precizat-o (fiind astfel înscrisa in tabelul definitiv al creanțelor si apoi in planul de reorganizare judiciara confirmat) ca fiind certa si calculata pana la 10 06 2011 - data deschiderii procedurii insolvenței, si care creanță care a fost recuperată integral în procedura de reorganizare judiciară în baza unui plan de reorganizare confirmat de judecătorul sindic; prin urmare pentru perioada de timp dintre 01.01.2010 și până la . 10.06.2011, pârâta a formulat cerere de creanță și a fost înscrisă în tabelul de creanțe astfel cum prevede legea insolventei, împrejurări in care nu poate reveni acum, după 4 ani, sa-si revizuiască nivelul creanțelor asupra reclamantei prin invocare propriei culpe de către reclamanta; pe de altă parte conform legii insolventei nr. 85/2006, după deschiderea procedurii nici o dobândă penalitate de orice fel sau cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii (art. 41 ); mai mult, art. 102, alin. 1 din aceeași lege a insolvenței prevede că sentința care confirmă un plan de reorganizare intră în vigoare activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător, creanțele și drepturile creditorilor și a celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan ;
- ori având în vedere că obligațiile suplimentare constatate de către echipa de control fiscal includ și obligații din perioada dintre 01.01.2010 și 10.06.2011, obligații cu care pârâta a fost înscrisă la masa credală și la care nu mai poate fi modificata valoric (la 4 ani ) după pronunțarea sentinței de confirmare a planului de reorganizare judiciara si care reprezintă - conform dispozițiilor legii speciale a insolvenței, titlul executoriu pentru creditor; prevederilor legale mai sus invocate susțin opinia petentei, ca cel puțin raportat la obligațiile stabilite suplimentar de organele fiscale pentru aceasta perioada sunt nejustificate si contrare dispozițiilor legale, de unde si concluzia că raportul justificativ care a stat la baza emiterii deciziei contestate este anulabil și pe cale de consecință și decizia de instituire a măsurilor asigurătorii;
Apelanta susține că a făcut o scurtă și sumară prezentare a situației de fapt, fără a afecta judecarea fondului contestației, însă se pune întrebarea care a fost rolul reorganizării judiciare a societății și a reinserției ei în activitatea economică, atâta timp cât organele de inspecție fiscală recalculează o creanță cu care aceeași instituție a cerut înscrierea la masa credală și a fost înscrisă în procedura insolventei, contrar prevederilor legii insolventei la care a fost supusă debitoarea în perioada 10.06._14 ;
Apreciază că a prezentat suficiente dovezi din care rezultă că actul emis de către pârâtă este anulabil, aceasta si in împrejurările in care insasi parata inserează in repetate rânduri ca, raportat la nivelul creanțelor suplimentar stabilite de angajații paratei, acestea sunt „estimate", mențiune înscrisa atâta in RIF cat si in actele cate au stat la baza luării masurilor de blocare totala a fluxurilor financiare de încasat de către reclamanta in vederea continuării activității; ori în aceste condiții menținerea măsurilor asigurătorii, constatate printr-un act administrativ anulabil de asemenea nu se mai justifică, mai ales că aceste măsuri afectează în mod grav funcționarea societății și fiecare zi de întârziere a ridicării acestora reprezintă pierderi financiare irecuperabile pentru societate si cu efecte negative grave.
Prin menținerea în continuare a acestor măsuri situația economică a societății are de suferit mai ales datorită popririi veniturilor financiare în lipsa cărora nu se pot achita obligațiile curente, aceasta nu numai prin indisponibilizarea lichidităților din contul deschis la Banca Transilvania dar s-a dispus de către parata si debitorilor/clienților săi fata de care a prestat servicii, sa nu le mai plătească nici o suma de bani datorata către ei, astfel ca poprirea veniturilor neînsemnând așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond doar o îngreunare a activității, pentru că terții popriți nu mai pot efectua plățile către apelantă nici prin bancă nici în alte modalități, în numerar de exemplu. Dovada faptului ca parata nu deține un titlul executor asupra sa rezulta si din faptul ca prin masurile asigurătorii luate nu a dispus virarea sumelor de bani ale reclamantei de către banca si terții popriți in contul bugetului de stat (cele din banca si cele care le are de incasat de la debitori/clienți) ci doar indisponibilizarea lor pana la clarificarea faptului daca obligațiile „ estimate " prin actul de control fiscal sunt certe ori nu;
Pe de altă parte prelungirea în timp a măsurilor asigurătorii conduce la calcularea de dobânzi și penalități de întârziere atât fața de partenerii contractuali, cât și față de bugetul de stat pentru că în această perioadă devin scadente și alte obligații fiscale curente/cu scadenta dupa data luării masurilor de poprire a conturilor si a sumelor de bani de incasat de la terții clienți, obligații care nu pot fi achitate, iar falimentul devine iminent pentru că apelanta nu mai are posibilitatea legală de a fi supuși reorganizării judiciare, situație în care poate doar constata, in împrejurarea neadmiterii apelului, că măsurile luate de organul fiscal au fost abuzive si exagerat de drastice raportata la situația incerta, in prezent, a valorii si legalității obligațiilor suplimentar stabilite in sarcina reclamantei, au determinat ca o societate viabilă sa fie distrusă, prin măsuri care ulterior dar tardiv ar putea fi constatate ca nelegale.
Apelanta învederează că nelegalitatea și netemeinicia încheierii atacate rezultă și din următoarele aspecte:
- în mod eronat s-a reținut de instanța de fond faptul că „ o eventuală ridicare a măsurii popririi nu conduce la deblocarea conturilor bancare ci ar conduce la blocarea distribuirii sumelor respective către creditoare. Prin urmare finalitatea dorită de contestatoare nu ar fi atinsă prin măsura suspendării executării silite", apreciere eronata deoarece ridicarea măsurii suspendării terților popriți dau posibilitatea acestora să - și achite datoriile pe care le au, iar apelanta, la rândul său, cu sumele astfel încasate să achite obligațiile scadente (certe) către terții creditori, salariile personalului angajat, să-și poată achiziționa resursele materiale, utilitățile si serviciile specifice pentru continuarea activității (pentru neplata energiei electrice a primit deja o somație pentru deconectare, pe care a anexat-o în probațiune).
- la fel în mod eronat a reținut instanța de fond așa cum reiese din considerentele încheierii atacate că „Pe de altă parte se mai reține că societatea contestatoare nu este obligată să-și desfășoare activitatea doar prin intermediul băncilor (terților popriți)", ori terți popriți, în situația sa, nu sunt doar băncile, terții popriți sunt si un număr de 12 societăți comerciale care nu mai au dreptul să facă plăți către apelantă pentru serviciile prestate deja, așa cum rezultă din adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți, nr._/28.07.2015, emisă de către pârâtă pe care a anexat-o în probațiune. Terții popriți nu mai au posibilitatea să achite sumele nu numai prin intermediul instituțiilor bancare ci nici in numerar; astfel ca in realitate, pentru reclamanta, nici o alta sancțiune nu poate fi mai grava decât blocarea încasării si utilizării tuturor surselor financiare de care este in drept sa dispună;
Subliniază apelanta ca măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile si imobile ale reclamantei, dar lăsate la dispoziția sa, pe care de asemenea le apreciază ca nejustificate in condițiile in care, asa cum a mai arătat, obligațiile suplimentar stabilite, o parte cu siguranța sunt nejustificat si nelegal percepute (cele stabilite pentru perioada anterioara deschiderii insolvenței) iar o parte nu sunt certe - aceasta măsura nu este de o asemenea gravitate pentru societate ca si cele privind masurile ca reclamanta sa nu mai poată utiliza de nici un leu din fondurile bănești pe care in mod legal le are de încasat de la terții debitori; aceasta măsura echivalează practic cu oprirea totala a activității curente, cu consecințele patrimoniale si financiare aferente.
Contrar celor eronat reținute și susținute de către instanța de fond din conținutul adreselor de înființare a popririlor atât asupra conturilor bancare, cât și a terților popriți, rezultă că de la data primirii lor, terții popriți nu mai pot efectua plăți, iar sumele de bani existente în contul bancar de asemenea nu mai pot fi folosite pentru activitatea economică, deși aceste măsuri sunt dispuse printr-un act administrativ anulabil, dar ele deja produc efecte negative pentru societate, mai ales că apelanta este o societate care nu poate supraviețui din relații comerciale cu clienți ocazionali pentru care prestează un serviciu de o zi, încasează contravaloarea lui in numerar și merge mai departe; din cifrele prezentate în documentele contestatoarei, din elementele de patrimoniu sechestrate reiese ca funcționarea acestei societăți se bazează pe raporturi și relații comerciale cu beneficiari stabili pe piața specifică și pe contracte care prevăd clar modalități și termene de plată precise, care nu numai îngreunează activitatea economică ci chiar o blochează contrar celor reținute de instanța de fond.
Consideră ca cererea sa de suspendare provizorie a masurilor asigurătorii, raportat la situația, de nelegalitate in cazul unora si de incertitudine valorica a celorlalte, a obligațiilor bugetare stabilite suplimentar de organele de control fiscal, este „fondata" si „legala"- insusi legiuitorul prevăzând posibilitatea contestării in instanța a acestor masuri ale organelor fiscale.
Apelanta mai învederează ca cererea sa privind suspendarea provizorie a masurilor asigurătorii dispuse de parata este justificata si prin aceea ca la data luării acestor masuri extreme, nu au nici o obligație de plata certa și scadenta neachitata către bugetul de stat asa cum reiese din insasi evidentele paratei, respectiv din Fisa pe plătitor eliberata de Serviciul Fiscal Aiud la data de 08 08 2015, din care apelanta a atașat in probațiune, doua file (din cele 222).
Având în vedere aceste aspecte, apelanta solicită ca în urma reanalizării probatoriului existent la dosarul cauzei și a celui propus odată cu prezenta, schimbarea în totalitate a încheierii atacate și pe cale de consecință suspendarea provizorie, pana la judecarea contestației, a măsurilor asigurătorii dispuse prin decizia nr._/27.07.2015, emisă de pârâta AJFP A., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată făcute cu acest proces.
In probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: sentința Nr. 161/F/CC/2010 prin care -a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva apelantei la data de 10.06.2011, sentința Nr. 26/F/2012 prin care a fost confirmat planul de reorganizare judiciară, somația emisă de Electrica SA, adresa nr._/28.07.2015 de înființare a popririlor asigurătorii, din care rezultă terții popriți, adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești existente în conturile bancare,
În drept au fost invocate disp. art 470, 476, 718 din C., celelalte prevederi legale invocate în cuprinsul prezentei;
Deși legal citată, intimata AJFP A. nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar reține următoarele:
Prin contestația la executare, s-a solicitat anularea deciziei nr._/2015, a tuturor actelor întocmite în baza acesteia și suspendarea măsurilor asigurătorii.
Apelanta atacă soluția instanței de fond prin aceea că aceasta nu a avut în vedere faptul că măsurile asigurătorii se instituie doar dacă există pericolul sustragerii, risipirii sau ascunderii patrimoniului societății.
Aceste susțineri sunt neîntemeiate, instanța de fond analizând întregul material probator depus la dosar.
Prin sentința nr. 161/F/CC/2011, s-a admis cererea debitoarei . și, în baza art. 33 alin. 6 coroborat cu art. 1 alin. 1 pct. 1 din lege, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență.
Prin sentința nr. 26/F/2012, în baza art. 101 lit. B din Legea nr. 85/2006, s-a confirmat planul de reorganizare a activității debitoarei.
Prin urmare, actele contestate: decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/2015, procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/2015 și adresele de înființare a popririlor asigurătorii asupra disponibilităților bănești nr._/2015 și_/2015 au fost emise în considerarea faptului că societatea se afla în insolvență - conform sentințelor indicate mai sus, ca măsură de prevenire a înstrăinării bunurilor societății.
Mai mult, societatea făcuse achiziții de materiale pentru care nu avea toate documentele justificative.
Potrivit art. 129 alin. 2, poprirea și sechestrul asiguratoriu se dispun asupra bunurilor mobile și imobile când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă sau să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Aceste măsuri au fost luate ca urmare a acumulării de către societatea contestatoare a mai multor obligații fiscale, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la fila 42 și următoarele din dosarul de fond.
Aceste sume au valoare mare, iar înstrăinarea bunurilor societății ar duce la imposibilitatea recuperării lor.
Astfel, valoarea TVA este de 579.154 lei, cu dobânzi aferente în sumă de 58.478 lei și penalități în sumă de 33.594 lei, impozit pe profit în cuantum de 381.029 lei, dobânzi aferente în sumă de 35.619 lei și penalități în sumă de 17.808 lei.
Înscrierea la masa credală a intimatei D.G.R.F.P. B. nu înseamnă automat plata datoriilor către aceasta.
Referatele de constatare a creanțelor au fost întocmite în anul 2015, pentru datorii stabilite până la data de 24.07.2015, nefiind o „recalculare” a creanței, așa cum afirmă apelanta.
Instituirea măsurilor asigurătorii nu îngreunează activitatea societății, a plății de către terții popriți a datoriilor către apelantă.
Se afirmă de apelantă că nu există un titlu executoriu, însă aceste măsuri au fost emise exclusiv cu caracter preventiv - conform art. 129 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Pentru aceste considerente, apelul de față va fi respins.
Conform art. 1063 alin. 4 Cod procedură civilă, cauțiunea achitată se va restitui dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea va fi respinsă.
Prin urmare, instanța va dispune restituirea cauțiunii în cuantum de_ de lei achitată în dosar nr._ 15 al Judecătoriei Aiud, cu chitanța nr._/1 și care a fost consemnată la CEC Bank SA – Sucursala A. cu recipisa nr. de consemnare nr._ din 14.08.2015.
În speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatoarea ., împotriva Încheierii din 17.08.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ 15.
Dispune restituirea cauțiunii în cuantum de_ de lei achitată în dosar nr._ 15 al Judecătoriei Aiud, cu chitanța nr._/1 și care a fost consemnată la CEC Bank SA – Sucursala A. cu recipisa nr. de consemnare nr._ din 14.08.2015.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică din 17.09.2015.
Președinte, B. M. B. | Judecător, C. F. | |
Grefier, M. R. |
Red. FC
Tehnored. FC
4 ex. / 28.09.2015
Jud. fond: L. M. F.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 562/2015. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 213/2015.... → |
|---|
