Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 777/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 777/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 3296/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 777/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător A. M.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta-petentă . împotriva sentinței civile nr. 4458/09.05.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. de P. al Judetului Arges - B. Politiei Rutiere și I. – B. de Poliție A1 având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-petentă ., prin avocat P. A. în baza delegației de substituire depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimații I. de P. al Judetului Arges - B. Politiei Rutiere și I. – B. de Poliție A1.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 05.03.2015, apelanta-petentă ., depune la dosarul cauzei borderou de înscrisuri. P. serviciul registratură, la data de 05.03.2015, apărătorul apelantei-petentă ., depune la dosarul cauzei cerere prin care solicită strigarea cauzei la finele ședinței de judecată sau, în caz contrar, amânarea pronunțării, pentru imposibilitate de prezentare.
Instanța ia act că nu se mai insista în cererea formulată de apărătorul apelantei-petentă ., prin care se solicită strigarea cauzei la finele ședinței de judecată.
La interpelarea instanței, apelanta-petentă, prin avocat, arată că a luat legătura cu d-na avocat Cârtea E., apărătorul său ales, care i-a adus la cunoștință că nu reușește să ajungă la tribunal în timp util și că înțelege să nu mai susțină cererea sa privind amânarea pronunțării pentru imposibilitate de prezentare.
Apelanta-petentă, prin avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Apelanta-petentă, prin avocat, arată că înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele anexate motivelor de apel.
Asupra probei solicitată apelanta-petentă ., respectiv proba cu înscrisuri, constatând că aceasta este admisibilă și poate conduce la soluționarea procesului, în temeiul art. 478 alin. 2 raportat la art. 479 alin. 2 Cod Procedură Civilă, o încuviințează și ia act că proba cu înscrisuri a fost deja administrată.
Instanța ia act că intimatul nu solicită probe noi prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă instanța constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelanta-petentă, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței atacate cu consecința admiterii plângerii contravenționale, iar în subsidiar admiterea plângerii în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise, aduce la cunoștința părților ca potrivit art. 394 alin. 3 Cod Procedură Civilă, după închiderea dezbaterilor, nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat in seama și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelanta-petentă . împotriva sentinței civile nr. 4458/09.05.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin plângerea înregistrată sub numărul nr._, la data de 12 august 2013, pe rolul Judecatoriei Câmpulung, petenta S.C. P. S.R.L. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, solicitând instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25 iulie 2013 și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate.
În considerente, petenta arată că la data de 07 februarie 2013 a angajat pe numitul M. I. D. în calitate de șofer, după ce, în prealabil, închiriase de la acesta cu contractul nr. 185 din 30 ianuarie 2013 vehiculul marca DAF cu numărul de înmatriculare_ .
La data de 29 mai 2013 s-a desfăcut contractul de muncă al numitul M. I. D. prin decizia nr. 330, de care acesta a luat cunoștință fără să o conteste.
Acesta însă și-a însușit bunul mobil ce face obiectul contractului de închiriere, dar și documente ce reprezintă foi de parcurs și copie conformă de pe licența firmei, bunuri pe care le-a folosit în scopuri personale.
Cu ocazia controlului efectuat de organele de poliție, fostul angajat al societății, cu rea credință a indus în eroare organele de poliție, precizând că este angajatul societății și exercită activități pentru aceasta, astfel încât amenda s-a aplicat societății petente pentru o faptă pe care aceasta nu a comis-o.
La data de 04 octombrie 2013, s-a formulat întâmpinare din partea intimatei Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, prin care, pe cale procedurală s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpulung, iar pe fond s-a solicitat respingerea plângerii.
În considerente se arată că fapta sancționată contravențional s-a constatat pe raza localității Albota, situație în care conform O.G. nr. 2/2001, competența de soluționare revine Judecătoriei Pitești.
Pe fond, precizează intimata că petenta a fost sancționată conform art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007 și art. 57 pct.2 din H.G. nr.69/2012, că la momentul efectuării controlului, respectiv la 06 martie 2013 susnumitul M. I. D. era angajat al petentei, iar vehiculul pe care acesta îl conducea era închiriat de petentă, că procesul verbal s-a încheiat conform legii, în prezența unui martor asistent, numitul D. G. E..
La data de 8.10.2013, petenta a formulat o cerere denumită completare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de intimată a I.-B. de Poliție A1, reiterând cele susținute prin plângerea contravențională.
P. sentința civilă nr. 189/29.01.2014, Judecătoria Câmpulung a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
La data de 12.02.2014 pe rolul Judecătoriei Pitești a fost înregistrat dosarul nr._ .
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului I.G.P.R.-B. DE POLIȚIE A1.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 4458/09.05.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești a fost respinsă plângerea, reținându-se în considerente următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare . nr._ încheiat la data de 25 iulie 2013 (f. 25 din dosarul declinat), petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei și avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 8 alin 1 pct. 31 și art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012 și care se sancționează în baza art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007, respectiv art. 7 alin 2 lit. a din HG nr. 69/2012. S-a reținut că în data de 06.03.2013, pe raza localității Albota, autoutilitara marca DAF cu nr. de înmatriculare_ este dotată cu tahograf analogic, iar numitul M. I. D., în calitate de conducător al autovehiculului, nu a putut prezenta, cu ocazia efectuării controlului în trafic, numărul necesar de diagrame tahografice utilizate, respectiv pentru ultimele 28 zile conform Regulamentului CE nr. 561/2006, neputând prezenta la ora și data controlului ,,certificat de desfășurare a activității”, listări ale cardului tahograf, cardul tahograf, prezentând doar diagrama din aparatul tahograf datată din 18.02.2013. Se mai reține și faptul că șoferul nu a putut prezenta cu ocazia controlului legitimație de serviciu sau contract de muncă.
În drept, potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 37/2007:,,Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: 31. neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital.”
Conform art. 9 alin. 1 din OG nr. 37/2007 „Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: lit. c) cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei - faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15 - 16, 18 - 20, 22 - 26, 28 - 30, 36 și 38, aplicabilă conducătorului auto, și faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1 - 11, 31 și 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier”.
Potrivit art. ART. 4 din HG 69/2012: Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 57. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: 57.2. legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport”.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravențional, „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Verificând, potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Referitor la afirmația petentei conform căreia fapta s-a săvârșit la 6.03.2013, iar procesul verbal a fost întocmit la 25.07.2013, la două luni și jumătate de la constatarea contravenției, instanța a reținut că potrivit art. 13 alin 1 din OG nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, în prezenta cauză agentul constatator aplicând în mod corect sancțiunile, în intervalul de timp prevăzut de actul normativ anterior menționat.
Cu privire la afirmația petentei conform căreia la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție agentul constatator acordă posibilitatea părții să facă obiecțiuni, iar în cazul de față dacă aceasta nu a fost prezentă este clar că se dorește tocmai contrariul, ca partea să nu aibă posibilitatea să facă obiecțiuni, instanța constată că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost realizat încă din momentul depunerii plângerii contravenționale.
Art. 19 din OG nr. 2/2001 prevede: (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Procesul verbal a fost semnat de martorul D. G. E., care a atestat faptul că, în cauză, petenta nu este de față să semneze. Având în vedere că actul sancționator a fost semnat de martor rezultă că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 19 din OG nr. 2/2001.
Pe de altă parte, petenta nu a invocat alte motive de nelegalitate care să atragă sancțiunea nulității relative a actului.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța a apreciat că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
Reținând din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001, cu respectarea prezumției de nevinovăție a petentului garantată de art. 6 CEDO, că procesul verbal de contravenție nu este lipsit de forță probantă, ci dimpotrivă face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care trebuie făcută de contestator, instanța constată că petenta nu a infirmat temeinicia procesului verbal sub aspectul existenței faptei.
În plângerea contravențională, petenta afirmă că la data de 07.02.2013 a procedat la angajarea numitului M. I. D. în calitate de șofer, iar la data de 29.05.2013 acestuia i s-a desfăcut contractul de muncă prin decizia nr. 330. Fapta a fost constatată la data de 06.03.2013, dată la care conducătorul auto era angajat al ., astfel cum însăși petenta recunoaște. Astfel, la data menționată anterior, exista obligația petentei în calitate de operator de transport de a prezenta în trafic numărul necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital și de a prezenta legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport. Din raportul agentului constatator (f.18) coroborat cu copia diagramei (f.24) reiese că societatea petentă a săvârșit faptele descrise în procesul verbal.
Societatea petentă avea obligația de a-l instrui pe conducătorul auto, pentru ca acesta să prezinte actele prevăzute de lege agenților constatatori.
Având în vedere aspectele de mai sus, instanța a reținut că faptele petentei întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor pentru care a fost sancționată. Se constată că situația de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție este cea adevărată, nefiind răsturnată de către petentă prin proba contrară.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 4000 lei și avertismentul, instanța a constatat că aceste au fost în mod corect individualizate. Nu se impune reindividualizarea acesteia față de pericolul social al faptei de a nu prezenta actele prevăzute de actele normative, chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative.
Împotriva sentinței civile nr. 4458/09.05.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești a declarat apel petenta . prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului- verbal de constatare și sancționare a contravenției, în principal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea apelului declarat, petenta a arătat că în mod nelegal instanța de fond a procedat la respingerea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale, astfel cum au fost solicitate în ședința publică din 09.05.2014, în condițiile în care dovada cu înscrisuri poate fi încuviințată și în calea de atac, până la închiderea dezbaterilor, încheierea de respingere a acestei probe nefiind motivată, iar proba testimonială a fost solicitată pentru a proba comportamentul șoferului angajat, căruia i s-a desfăcut contractul de muncă potrivit deciziei nr.330/2013.
Precizează că societatea petentă a reintrat în posesia copiei conforme licenței nr._, numai ca urmare a sentinței civile nr.2339/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung.
Totodată, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu s-a încheiat în momentul constatării faptei contravenționale, împrejurare față de care petentei nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, conform art.16 din OG 2/2001.
Menționează că în mod greșit prima instanță a reținut că aplicarea sancțiunii amenzii se prescrie în 6 luni, iar în cuprinsul actului sancționator nu s-au menționat elementele de identificare ale martorului asistent, necesare în vederea citării acestuia.
Anexat apelului a fost depus un set de înscrisuri.
Intimatul a depus la data de 29.12.2014 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere și efectul devolutiv al apelului stabilit prin art.476 Cod pr.civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contrar celor susținute de apelanta petentă, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a constatat că nu s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art.13 din OG 2/2001 privind instituția prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, care se calculează, conform dispozițiilor legale mai sus menționate, de la data săvârșirii faptelor, împrejurare față de care, raportat la acest moment (06.03.2012), întocmirea procesului verbal s-a realizat în termenul defipt de lege (25.07.2013).
Referitor la încălcarea dreptului său de a formula obiecțiuni, tribunalul constată că procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al societății comerciale, situație confirmată prin semnarea procesului verbal, în calitate de martor, de către numitul D. E., și de altfel, necontestată de către petentă, astfel că agentul constatator nu avea cui să aducă la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, îndeplinirea obligației reglementate la art.16 alin.7 teza I din OG 2/2001, presupunând încheierea procesului verbal în prezența contravenientului.
Astfel, în mod corect, s-a procedat la încheierea în asemenea manieră a actului sancționator, astfel cum a reținut și prima instanță, iar eventualele nemulțumiri ale petentei au putut fi exprimate pe calea plângerii contravenționale, astfel încât aceasta nu a făcut dovada niciunei vătămări ce i-ar fi fost produsă. Pe de altă parte nu există nicio dispoziție legală care să impună agentului constatator încheierea în ziua în care a procedat la constatarea faptei contravenționale a procesului verbal de sancționare a contravenției.
Împrejurarea că nu au fost menționate în integralitate toate datele de identificare ale martorului asistent, nu a fost invocată drept motiv de nelegalitate al procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în fața instanței de fond, astfel încât nu poate fi susținută pentru prima dată în calea de atac formulată conform art.478 alin.3 Cod pr.civilă.
Din analiza practicalei sentinței civile pronunțate, tribunalul constată că prima instanță a încuviințat petentei la solicitarea acesteia, proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă cauzei, în conformitate cu dispozițiile art.255 și 258 cod pr.civilă, iar în ceea ce privește proba testimonială, a procedat la respingerea acesteia ca nefiind utilă soluționării cauzei, raportat la ansamblul materialului probator administrat și teza probatorie arătată.
Astfel, nu pot fi primite afirmațiile apelantei potrivit cărora a fost respinsă proba cu înscrisurile solicitate, iar în ceea ce privește măsura respingerii probei testimoniale, tribunalul apreciază că, în condițiile în care tezele probatorii indicate de către aceasta, vizau cel mult, împrejurările săvârșirii fapteilor contravenționale (modul de deținere a documentelor de către angajatul șofer al unității), iar nu elementele constitutive ale acestora, care, raportat la elementul material al laturii obiective (acela de a nu prezenta la data și ora controlului certificatul de desfășurare a activității, listările cardului tahograf, cardul tahograf, diagrama tahograf, consemnată manual sau documente din care să rezulte că șoferul era angajatul societății) nu aveau relevanță nici măcar în ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor aplicate, în mod corect s-a procedat de către instanța de fond în acest sens, proba nefiind utilă cauzei.
Mai mult, petenta nu a înțeles să uzeze nici de probabilitatea legală instituită prin dispozițiile art.478 alin.2 și art.479 alin.2 Cod pr.civilă, potrivit cărora instanța de apel poate dispune completarea probelor administrate în primă instanță, neînțelegând să solicite nici prin cererea de apel și nici în ședința publică de astăzi încuviințarea și administrarea probei testimoniale, astfel încât nu poate susține că i s-a încălcat dreptul la apărare sau dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenția Europenaă a Drepturilor Omului.
Totodată, raportat la faptele contravenționale reținute în sarcina sa, împrejurarea că numitul M. I. Dabiel ar fi utilizat, fără drept, copia conformă licenței nr._, nu are relevanță, reținând și aspectul că, la data săvârșirii acestora, acesta era angajatul petentei.
Constatând, față de ansamblul materialului probator, existența faptelor contravenționale și vinovăția petentei, în condițiile în care un agent al statului a constatat în mod personal faptele săvârșite de aceasta, iar petenta nu a administrat nicio probă din care să reiasă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal încheiat, apreciind că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, față de împrejurarea că au fost săvârșite mai multe fapte contravenționale, iar limitele amenzii contravenționale stabilite de legiuitor, pentru acestea, sunt ridicate, iar culpa în nedeținerea respectivelor documente la bordul vehiculului cu nr.de înmatriculare_ aparține petentei, tribunalul, având în vedere dispozițiile art.480 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge apelul declarat de petentă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-petentă . prin reprezentant legal S. I. I., cu sediul în . Lăzărești, nr. 225, județul Argeș, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J03/416/22.05.1991, CUI RO_, împotriva sentinței civile nr. 4458/09.05.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. de P. al Judetului Arges - B. Politiei Rutiere, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, și I. – B. de Poliție A1, cu sediul în București, ..83-85, sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2015.
Președinte, R. V. | Judecător, A. M. | |
Grefier, E. N. |
red.R.V.-06.04.2015
dact.C.E.C./5 exp.-06.04.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 724/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1544/2015.... → |
|---|
