Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 534/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 534/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 11216/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 534/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SECTIA NR 2 P. P. împotriva Sentinței civile nr. 1910/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind petentul S. C., având ca obiect anulare proces - verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 04.06.2013, sub nr._, petentul S. C. D., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SECTIA NR 2 P. P. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție, ., nr._/25.05.2013.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 25.05.2013 a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 200 lei, pentru faptul că i-a adresat numitului V. M. M., acte, gesturi obscene și injurii.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii petentului.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P. prin sentinta civilă nr. 1910/27.02.2014 a admis plângerea petentului ai a anulat procesul verbal de constatare a contraventiei exonerând petentul de plata amenzii .
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că petentul S. C. a fost sancționat contravențional pentru fapta prevăzută de art.4, pct.2, lit.b, din Legea nr.61/1991 Rep, constând în aceea că în data de 25.05.2013, în jurul orelor 09:35, acesta a săvârșit în public fapte, acte și gesturi obscene, adresate numitului V. M. M..
Afirmațiile agentului constatator nu sunt însă susținute de nicio probă.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, deși sancțiunea aplicată petentului are o natură pecuniară, cuantumul ei este scăzut, iar legea care incriminează contravenția respectivă are caracter civil, procedura vizată poate fi asimilată unei proceduri penale, în speță fiind incidente dispozițiile art. 6 CEDO în materie penală. Normele aplicabile aveau un caracter general aplicabil, nevizând un grup determinat de persoane, ci adresându-se tuturor cetățenilor.
Curtea a reamintit că în materie penală problema administrării probelor trebuie privită din perspectiva parag. 2 și 3 ale art. 6 CEDO. Primul consacră prezumția de nevinovăție. El impune ca sarcina probei să aparțină celui care acuză, iar îndoiala să profite acuzatului.
Curtea a notat, de asemenea, că în materie contravențională dispozițiile legale consacră principiul disponibilității, specific procedurii civile. În temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerile cu privire la procesele-verbale de stabilire și sancționare a contravențiilor au obligația de a verifica dacă a fost respectat termenul legal de formulare a plângerii, de a asculta atât pe contravenient, cât și pe autoritatea care a aplicat sancțiunea și pe martorii indicați în cuprinsul procesului-verbal sau al plângerii. Prin OG 2/2001 nu se face referire expres la garanțiile procedurale aplicabile în materie penală, cum ar fi spre exemplu respectarea prezumției de nevinovăție.
Deși statele contractante sunt în măsura să hotărască dacă anumite fapte ar trebui sancționate contravențional sau penal, autorii acestor fapte nu trebuie să se găsească într-o situație dezavantajoasă pentru simplul motiv că prin prevederile legale aplicabile se consacră un regim juridic distinct de cel aplicabil în materie penală.
Concluzionând, Curtea a considerat că, deși „depenalizarea” contravențiilor nu ridică probleme în sine, nerespectarea garanțiilor fundamentale (cum ar fi prezumția de nevinovăție), care să protejeze individul de eventualele abuzuri ale autorităților nu este compatibilă cu dispozițiile art 6 CEDO. Reiterând importanța unei astfel de garanții (care să restabilească echilibrul între autorul prezumat al unei fapte incriminate prin lege și autoritățile publice competente să stabilească și să sancționeze fapta respectivă) în cadrul unei proceduri ce poate fi calificată drept penală, Curtea a constatat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
Potrivit disp.art.20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Potrivit disp.art.46 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți.
Ca urmare, instanța de fond a constatat că în cauză este deplin aplicabil principiul respectării prezumției de nevinovăție, în accepțiunea art.6 din CEDO, astfel cum s-a stabilit în cauza sus-menționată, iar organul constatator nu a dovedit fapta reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat apel I. de P. al Judetului Arges criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
A arătat apelantul că potrivit art.34 alin.1 din OG nr. 2/2001 procesul verbal de contraventie se bucură de prezumtia relativă de adevăr eficienta acestor prevederi fiind recunoscută de instanta de control constitutional prin Deciziile nr. 490; 727; 787/2008. Caracterul general obligatoriu al Deciziilor Curtii Constitutionale reglementat prin legea fundamentală a statului, a determinat instantele judecătoresti să aplice prevederile OG nr. 2/2001 în sensul că actul sanctionator întocmit de organele de control se prezumă a reflecta realitatea faptică, până la proba contrarie.
A arătat recurentul că intimatul petent nu a făcut dovada contrară celor retinute în procesul verbal de constatare a contraventiei prin nici un mijloc de probă, acesta fiind sanctionat si la data de 22.02.2014 pentru nerespectarea OUG nr. 195/2002 R.
S-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei atacate si pe fond respingerea plângerii contraventionale ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 08.12.2014 petentul intimat a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că nu se face vinovat de fapta retinută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, fiind sanctionat abuziv de organul constatator .
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă apelată prin prisma criticilor formulate de apelant tribunalul constată că apelul acestuia este nefondat.
Astfel, din cuprinsul înscrisului depus la fila 5 a dosarului de fond reprezentând procesul verbal de contravenție, ., nr._/25.05.2013 rezultă că petentul S. C. a fost sancționat contravențional pentru fapta prevăzută de art.4, pct.2, lit.b, din Legea nr.61/1991 Rep, constând în aceea că în data de 25.05.2013, în jurul orelor 09:35, acesta a săvârșit în public fapte, acte și gesturi obscene, adresate numitului V. M. M..
De principiu, procesul-verbal de contravenție constituie un înscris autentic care face dovada deplină până la proba contrară, cu privire la mențiunile agentului constatator, existând posibilitatea de a înlătura prezumția de adevăr și legalitate prin administrarea unor probe pertinente și concludente soluționării cauzei, astfel ca dreptul contravenientului la aparare si la un proces echitabil nu este in nici un fel incalcat, intrucat prezumtia de veridicitate si legalitate poate fi rasturnata.
Dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut din moment ce prezumtiile bazate pe fapte si legi opereaza in sistemul nostru de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului in masura in care statul respecta limite rezonabile fara sa impuna conditii imposibil de indeplinit si respectand dreptul la aparare al contravenientului.
Persoana sanctionata contraventional are dreptul la un proces echitabil conform art.31-36 din OG nr.2/2001 in care sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt retinuta in procesul verbal contestat nu corespunde modului in care s-au desfasurat evenimentele iar sarcina instantei este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionata o conduita antisociala si respectarea dreptului la aparare al petentului.
Astfel, avand in vedere ca judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale, exercitandu-si rolul activ instanta a procedat la verificarea temeiniciei si legalitatii procesului verbal contestat de catre petent, in raport de prevederile OG nr.2/2001-reglementarea cadru in materie contraventionala.
Se observa ca art.17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator - analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, se constată că respectă toate aceste cerinte sanctionate cu nulitatea absoluta.
Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal si din această perspectivă, se retine ca i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedescă contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoiala rezonabilă, stiut fiind ca in materie contraventionala se angajeaza raspunderea chiar si pentru culpa cea mai simpla.
În acest context se retine ca procesul verbal de constatare a contraventiei contestat a fost intocmit si cu respectarea art. 16 din OG nr.2/2001, agentul constatator a descris starea de fapt - faptele contraventionale retinute in sarcina petentului si a incadrat in drept starea de fapt expusa, instanta putand sa aprecieze corectitudinea incadrarii juridice, precum si temeinicia celor retinute.
Pe situatia de fapt însă tribunalul, reține pe de o parte că petentul nu a recunoscut fapta imputată si a mentionat că nu este de acord cu cele înserate în cuprinsul procesului verbal contestat, iar pe de altă parte că în cuprinsul procesului verbal sanctionator, la rubrica „martor asistent” organul constatator nu a făcut nici-o mentiune si astfel nu a dovedit că injuriile, expresiile si gesturile obscene pretins a fi fost făcute de petent au fost de natură să tulbure ordinea si linistea publică sau să provoace indignarea cetătenilor ori să lezeze demnitatea si onoarea acestora au a institutiilor publice împrejurare în raport de care tribunalul, apreciind că apelantul nu a convins instanta în privina vinovătiei petentului si prin neindicarea niciunei dovezi cu care să se facă dovada celor retinute prin procesul verbal de constatare a contraventiei s-a înlăturat prezumția de adevăr și legalitate a actului sanctionator, în temeiul art. 480 alin.1 NCPC, apreciind că sentinta civilă apelată este temeinică si legală o va păstra cu consecinta respingerii apelului declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SECTIA NR 2 P. P. cu sediul în Mun. Pitești, ., județul Argeș împotriva Sentinței civile nr. 1910/27.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul civil nr._ , intimat fiind petentul S. C. domiciliat în Pitești, Carpenului, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 februarie 2015 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. AD/4 ex/24.02.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 666/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 533/2015.... → |
|---|
