Obligaţia de a face. Sentința nr. 216/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 216/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 3043/109/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 216/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. P., judecător
Grefier E. D.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. R. N. și pe pârâtele DIRECȚIEI G. REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, R. L. IFN SA, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata la data de 23.06.2014 pe rolul Tribunalului Arges sub nr._ reclamantul M. R. N. a solicitat in contradictoriu cu paratele Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti si R. L. IFN SA, obligarea acestora la restituirea sumei de 48.904 lei reprezentand impozit pe veniturile obtinute cu titlu de despagubire la incetarea contractului de munca, suma platita in mod eronat in numele reclamantului de catre parata R. L. IFN SA catre cealalta parata. S-a mai solicitat ca instanta sa constate faptul ca prin gresita aplicare a prevederilor OUG nr. 55/2013 reclamantul a suferit un prejudiciu material prin aplicarea cotei de impozitare de 85 % asupra veniturilor realizate din plata de salarii compensatorii si ca acestuia i se aplica disp. art. 117 C. proc. civ. privitoare la restituirea de sume.
In sustinerea actiunii, reclamantul a aratat ca la data de 23.07.2013 a incetat contractul de munca dintre acesta si parata R. L. IFN SA din motive ce nu tin de persoana salariatului. In baza contractului colectiv de munca reclamantul a beneficiat de plati compensatorii in suma de 75.000 lei. Prin adeverinta nr. 335/26.08.2013, parata i-a comunicat reclamantului ca a facut aplicarea art. II din OUG nr. 55/2013 astfel ca a retinut si varsat catre bugetul de stat o suma mult mai mare decat obligatia fiscala . Astfel, cota de impozitare de 85% putea fi aplicata numai angajatilor din cadrul Autoritatii de Supraveghere Financiara astfel cum rezulta si din dispozitiile Lg. nr. 260/2.10.2013.
A mai aratat reclamantul ca a formulat plangerea prealabila nr._/7.04.2014 iar prin raspunsul nr._/15.04.2014 parata AJFP Arges ( in prezent sub autoritatea paratei Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti) a recunoscut ca reclamantul este indreptatit la restituirea sumei de 48.904 lei.
In drept, s-au invocat disp. art. 117 C. proc. fiscala, Lg. nr. 554/2004 si OUG nr. 55/2013.
Legal citata, parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti a formulat intampinare (f. 25) si a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive aratand ca din inscrisurile depuse la dosar s-au nascut raporturi juridice doar intre reclamant si cealalta parata R. L. IFN SA. Pe de alta parte, potrivit art. 117 ind. 2 alin.5 din OG nr. 92/2003, restituirea impozitului pe venit retinut la sursa in cuantum mai mare decat cel legal datorat se efectueaza de catre organul fiscal numai in situatia in care institutia platitoare/angajatoare nu mai exista.
Legal citata si parata R. L. IFN SA a formulat intampinare (f. 37), invocand exceptia inadmisibilitatii pentru lipsa plangerii prealabile fata de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili si pentru nerespectarea termenului de introducere a plangerii prealabile fata de aceasta parata, prevazut de art. 7 din Lg. nr. 554/2004. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea actiunii fata de disp. art. II din OUG nr. 55/2013 si art. 58 din Lg. nr. 571/2003. S-a mai sustinut ca reclamantul nu este in drept sa solicite restituirea potrivit art. 117 ind. 2 din OG nr. 92/2003.
Reclamantul a facut dovada plangerii prealabile nr._/7.04.2014 (f. 4 – 8) si nr._/12.04.2014 (f. 28), in conformitate cu disp. art. 7 din Lg. nr. 554/2004.
În ceea ce priveste exceptiile invocate, Tribunalul va avea în vedere prevederile art. 248 NCPC potrivit cu care instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedură si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii, astfel ca le va analiza cu prioritate si va retine următoarele:
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, Tribunalul va retine ca s-au invocat dispozitii legale ce nu erau in vigoare la data platii datoriei fiscale, respectiv la data de 23.08.2013.
Astfel, potrivit art. 117 din OG nr. 92/2003 in forma in vigoare la 23.08.2013, data platii datoriei fiscale, “ Restituiri de sume
(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
(…)
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;”
In conformitate cu aceste dispozitii legale restituirea sumelor se face de catre organul fiscal catre debitor, respectiv reclamantul din prezenta cauza. Nu poate fi primita apararea paratei R. L. IFN SA in sensul ca reclamantul nu ar fi indreptatit la aceasta plata pentru ca potrivit disp. art. 26 din OG nr. 92/2003 in forma in vigoare la 23.08.2013 ca platitor al obligației fiscale este indicat ori debitorul ori persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume datorate bugetului general consolidat. Din interpretarea per a contrario parata R. L. IFN SA nu poate fi decat platitor si nu debitor iar plata, asa cum s-a aratat mai sus, urma a se face numai catre debitor.
Dispozitiile art. 117^2 invocate in intampinare de catre parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti referitoare la Prevederi speciale privind restituirea creanțelor fiscale colectate prin reținere la sursă au fost introduse prin OUG nr. 8 din 26 februarie 2014 insa acestea nu pot retroactiva.
Ca atare, exceptia invocata urmeaza a fi respinsa.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii pentru lipsa plangerii prealabile fata de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, Tribunalul urmeaza a retine ca parata R. L. IFN SA nu are interes in a invoca o atare exceptie cata vreme se refera la un tert.
Este real ca dispoz. art. 7 alin.1 din Lg. nr. 554/2.12.2004 prevad ca inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata . sau ori . printr-un act administrativ individual, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
Pe de alta parte, potrivit art. 193 alin.1 NCPC sesizarea instantei se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile daca legea prevede in mod expres aceasta, iar potrivit alin.2 neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decat de catre parat prin intampinare, sub sanctiunea decaderii. Sub acest aspect se constata ca Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili este strain de procesul in cauza iar parata nu poate invoca o neregularitate de ordin privat iar nu public. Chiar daca s-ar aprecia ca intre cealalta parata, respectiv Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti si aceasta persoana juridica ar exista o legatura institutionala, aceeasi ar fi solutia cata vreme pretinsa neindeplinire a procedurii prealabile fata de organul fiscal nu o priveste pe parata R. L. IFN SA.
Referitor la celalalt aspect al exceptiei inadmisibilitatii, tribunalul constata ca in cauza se fac aplicabile disp. art. 7 alin.5 rap. la art. 2 alin.2 din Lg. nr. 544/2004, constatand ca fata de obiectul cererii, acesta se incadreaza in petitul 3 . de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim. Obiectul pricinii atrage de altfel si incidenta art. 131 alin.1 din Ordonanța nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificarile ulterioare.
Pentru cele ce preced si aceasta exceptie urmeaza a fi respinsa.
Asupra fondului cauzei se vor retine urmatoarele:
Din continutul adeverintei nr. 335/26.08.2013 (f. 31), emitent R. L. IFN SA rezulta ca reclamantul a fost angajat la parata in functia de manager remarketing si flota iar la data de 23.07.2013 a incetat contractul acestuia de munca din motive ce nu tin de persoana salariatului. In baza contractului colectiv de munca nr. 4062/07.12.2012 reclamantul a beneficiat la data de 23.07.2013 de plati compensatorii in suma de 75.000 lei. Prin adeverinta nr. 335/26.08.2013, parata i-a comunicat reclamantului ca a facut aplicarea OUG nr. 55/2013, calculand si platind la bugetul de stat un impozit de 85% din veniturile reprezentand salariile compensatorii, respectiv suma de 60.244 lei..
Din continutul adresei nr. 208/12.02.2014 (f.10) rezulta ca plata datoriei fiscale s-a facut la data de 23.08.2013, avandu-se in vedere disp. art. 58 alin.1 din Lg. nr. 571/22 decembrie 2003 privind Codul fiscal in forma din 5.08.2013, in vigoare la 23.08.2013, data platii datoriei fiscale, in raport de care: “Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.”
Reclamantul a sustinut ca impozitul la platile compensatorii i s-a calculat prin aplicarea gresita a legii fara sa se tina seama de disp. Lg. nr. 260/2013.
In privinta cadrului legal aplicabil, Tribunalul retine:
Potrivit art. II din OUG nr. 55/4 iunie 2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea unor acte normative in forma din 6 iunie 2013, in vigoare la 23.08.2013, data platii datoriei fiscale, se arata urmatoarele: “Prin derogare de la prevederile art. 43 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cota de impozit pe venit este de 85% pentru veniturile reprezentând salarii/indemnizații/sume compensatorii acordate, în condițiile legii, cu ocazia încetării contractului de muncă, raportului de serviciu sau mandatului, angajaților cu funcții de conducere sau persoanelor care sunt numite în calitate de membru în consilii de administrație și consilii de conducere.”
Asa cum este structurata aceasta ordonanta de urgenta se constata ca art. II este distinct de art. I, referindu-se ca atare la o derogare de la prevederile art. 43 din Lg. nr. 571/2003, pe cand art. I se refera la modificarea si completarea in 5 subpuncte a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013.
Astfel stand lucrurile si neexistand controverse intre parti cu privire la functia de conducere apartinand reclamantului, Tribunalul constata ca la data varsarii impozitului respectiv 23.08.2013, veniturilor acestuia i se aplica o cota de 85%.
Dispozitiile disp. Lg. nr. 260/2013, invocate de reclamant, intervin la 7 octombrie 2013 cand, probabil sesizandu-se o greseala de tehnica legislativa, legiuitorul vine, modifica si completeaza din nou, prin art. I al acestei legi, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013, după cum urmează:
„7. La articolul 24, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
"(1^1) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cota de impozit pe venit este de 85% pentru veniturile reprezentând salarii/indemnizații/sume compensatorii acordate, în condițiile legii, cu ocazia încetării contractului de muncă, raportului de serviciu sau mandatului angajaților cu funcții de conducere sau persoanelor care au fost numite în calitate de membru în cadrul Consiliului A.S.F. sau în cadrul autorităților care se reorganizează potrivit art. 1 alin. (2)."
Este real ca prin acest alineat 1 ind. 1 se reglementeaza aplicarea cotei de impozitare de 85%angajaților cu funcții de conducere cu indicarea directa a Autorității de Supraveghere Financiară sau autorităților care se reorganizează potrivit art. 1 alin. (2).
Aceasta dispozitie legala nu poate retroactiva, astfel incat nu-i este aplicabila reclamantului, legea de modificare si completare nedispunand nimic cu privire la situatiile anterioare.
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciaza ca parata R. L. IFN SA a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale mai sus mentionate, in ceea ce priveste calcularea, retinerea si virarea impozitului catre parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, astfel ca in baza art. 1, 8, 18 din Lg. nr. 554/2004 actiunea reclamantului urmeaza a fi respinsa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepțiile.
Respinge acțiunea formulata de reclamantul M. R. N. domiciliat în Pitești, int. M. Strajan, nr.1, ., ., jud. Argeș in contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș și R. L. IFN SA, cu sediul în București, ..20, sector 3.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 24.02.2015.
Președinte, M. P. | ||
Grefier, E. D. |
Red.M.P./21.04.2015
Tehn.E.N./5 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 183/2015. Tribunalul ARGEŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 666/2015.... → |
|---|
