Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 630/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 630/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 9183/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 630/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător I. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petentul S. I. N. împotriva sentinței civile nr. 5319/28.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind I. J. DE POLITIE ARGES - SERVICIUL POLITIE RUTIERA și intervenientul R. F., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. A. Streangă M. ( în baza delegație de la fila 8) pentru apelantul petent S. I. N., lipsă fiind intimații I. J. DE POLITIE ARGES - SERVICIUL POLITIE RUTIERA și R. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul reține că prin întâmpinare (fila 18), intimatul I. J. DE POLITIE ARGES - SERVICIUL POLITIE RUTIERA a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorul apelantului petent învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și nu solicită alte probe decât cele încuviințate la dosarul cauzei.
Tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul apelantului petent S. I. N. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție si exonerarea petentului de plata amenzii. Solicită să se aibă în vedere faptul că instanța de fond a interpretat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, susținând că petentul nu a dovedit plângerea contravențională . Învederează că într-adevăr în autoturism existau mai multe persoane, însă a considerat că cererea de intervenție formulată de R. F. este suficientă, întrucât acesta a mărturisit săvârșirea contravenției, însă instanța de fond nu a luat în calcul această mărturisire considerând că este o simplă apărare a acestuia. În plus, arată că probatoriul trebuia depus de către intimat, iar din înscrisurile și din planșele foto nu rezultă pe petentul ar fi săvârșit această contravenție. Solicită să fie avut în vedere faptul că, în opinia sa, mărturisirea intervenientului este o probă superioară probei testimoniale. În concluzie solicită admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, la data de 30.04.2013 s-a depus cerere de chemare în judecată de către petentul S. I. N., domiciliat în mun. București, .. 5, ., sector 1, având C.N.P._, în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLITIE ARGEȘ - SERVICIUL POLITIE RUTIERE, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, prin care, în temeiul dispozițiilor art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție cu . nr._, emis la data de 28.04.2013, de către Politia I.P.J Argeș, prin intermediul căreia s-a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție având in vedere ca acesta este nul absolut.
În motivarea plângerii s-a arătat: în data de 28.04.2013, i-a fost incheiat procesul verbal . nr._, de către agentul constatator I. V. din cadrul I.P.J. Argeș, retinandu-se in sarcina sa faptul ca a condus in localitatea Draganu, județul Argeș, autovehicolul cu număr de inmatriculare_ cu viteza de 104 km/h si faptul ca nu avea asupra sa permisul de conducere; a fost sancționat cu amenda in valoare de 1125 lei, 15 puncte-amenda si reținerea permisului de conducere pentru o perioada de 90 de zile; consideră ca sancțiunea aplicata este nelegala având in vedere ca cele consemnate in procesul-verbal de constatare a contravenției, nu corespund realității; în data de 28.04.2013 se afla in autoturismul cu număr de inmatriculare_ pe locul din spate, cand au fost opriți de un echipaj de politie; șoferului R. F. i s-a adus la cunoștința ca in urma cu 10 km a fost filmat cu aparatul radar in localitatea Draganu, județul Argeș; acesta a prezentat documentele de identitate eliberate de autoritățile din Emiratele Arabe Unite; în acest moment, agentul de politie a zis ca nu poate aplica o sancțiune pe aceste documente si a cerut sa stie cui ii aparține autoturismul; a precizat ca autoturismul îi aparține, moment in care agentul i-a solicitat actele de identitate; i-a comunicat ca sancțiunea va fi aplicata pe numele său, deoarece este proprietarul autoturismului si exista posibilitatea ca fiind patru persoane in mașina, sa fi schimbat locurile; a solicitat sa vadă înregistrarea video de pe aparatul radar, pentru a rezulta fara nici un dubiu, ca . F. conducea autoturismul; mai mult, domnul R. F. a insitat ca el a fost conducătorul autovehicolului, dar agentul de politie a ignorat atat acest aspect cat si cererea vizualizării înregistrării video; drept urmare, se solicită sa se pună in vedere organului de politie sa prezinte instanței înregistrarea aparatului de unde se va vedea clar ca șoferul autoturismului era domnul R. F.; implicit si sancțiunea ca nu avea permisul de conducere este abuziva deoarece nu el conducea autoturismul; în plus, a prezentat organului de politie un certificat medical care atesta ca nici măcar nu este apt sa conducă autoturismul, dar si aceste documente au fost ignorate.
În drept, au fost invocate disp. art. 118, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, solicitându-se și judecata cauzei în lipsă.
Anexat plângerii s-au depus două înscrisuri (filele 5,6), iar la data de 02.12.2013 petentul a precizat că renunță la proba testimonială (fila 14).
La data de 23.12.2013 s-a depus, de către intimată, întâmpinare prin care s-a arătat: a primit spre soluționare contestația numitului S. I. N., prin care solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de SR Argeș, pentru săvîrșirea contravențiilor prev. de art. 121 al. 1 din HG 1391/2006 si respectiv art. 147 al. 1 din HG 1391/2006 sancționate de art. 102 al. 3 lit. „e" si respectiv art. 101 al. 1 pct. 18 din O.G. 195/2002R, constând în aceea că la data de 28.04.2013, susnumitul a fost depistat in timp ce conducea pe DN 7, P. - Rm. V. pe raza localității Draganu, jud. Argeș, autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 104 km/h, depășind cu 54 km/h viteza legala admisa pe acel sector de drum si fara a avea asupra sa documentele prevăzute de legiuitor, fapt pentru care a fost sancționat cu amenda si i s-a reținut permisul de conducere auto in vederea suspendării conform art. 111 al. 1 lit. „c" din O.G.195/2002/R; viteza a fost înregistrata de aparatul radar dotat cu aparatura de supraveghere video; dovada o face cu procesul verbal de constatare a contravenției, buletinul metrologic al aparatului radar, atestatul operatorului radar, fotografia radar si extras din registrul radar; nu este motiv de nulitate absoluta faptul ca procesul verbal nu a fost incheiat pe formularul tip din anexa 1 D, cu menționarea expresa a seriei aparatului radar; abaterea a fost constatata cu aparatul radar .-_ corespunzător buletinului de verificare metrologica depus la dosar care a fost folosit in regim staționar; acesta este atestat metrologic, ceea ce inseamna ca respecta normele tehnice menționate in N.M.L. 021/2005 cu tot ce implica elementele de natura tehnica precizate in norme; a se vedea in acest sens adresa SR nr._ din 29.10.2009 prin care au fost remise un set de precizări ale Biroului R. de Metrologie Legala cu privire la aparatele de desfășurare a vitezei de circulație a autovehiculelor si anume cele legate de marja de eroare, aprobarea de model si autotestarea; activitatea cu aparatul radar se desfășoară zilnic, pe 2-3 schimburi, pe drumurile unde s-au produs accidente rutiere cu consecințe grave, in baza unui grafic lunar, care este modificat in funcție de evoluția situatiei operative si care este document clasificat; agenții de politie sunt obligați sa aiba la ei, pe toata jurata executării serviciului, atestatul de verificare metrologica a echipamentului si atestatul de lucru cu aparatele radar (operatorii radar) alături de documentele de identitate personala, ale autoturismului si cele de constatare, precum si registrul de evidenta a abaterilor, insa nu sunt obligați sa le prezinte decât organelor de control abilitate; în conformitate cu prevederile art. 109 al. 2 si 3 din O.G. 195/2002R „constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic"; in cazul de fata măsurarea vitezei de deplasare a autovehiculelor, „procesul verbal de contraventie se poate încheia si in lipsa contravenientului dupa stabilirea identității conducătorului de vehicul fara a fi necesara confirmarea faptelor de către martori", respectandu-se prin acest mod de sancționare si prevederile art. 19 al. 3 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ., Legea 180/2002, H.G. 1391/2006, O.G. 195/2002R, O.G. 2/2001.
Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri (filele 20-23), iar la data de 13.03.2014 s-a depus, de către numitul R. F., de naționalitate română, domiciliat în Dubai, Emiratele Arabe Unite, având număr de identitate: 784-1982-_-2, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura în ., ., loc. B., jud. B., în temeiul art. 63 C.proc.civ., cerere de intervenție accesorie în interesul petentului S. I. N., prin care s-a solicitat instanței să admită plângerea petentului și să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, exonerarea contravenientului de plata amenzii în cuantum de 1125 lei și anularea punctelor de penalizare, având în vedere ca procesul-verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate absolută.
În motivarea cererii s-a arătat că: faptele consemnate in procesul-verbal de constatare a contravenției, nu corespund realitatii; în data de 28.04.2013, a oprit autovehicolul la o benzinărie aflata pe dreapta carosabilului, pentru a alimenta; lângă ei a oprit o mașina a politiei si a fost rugat sa se legitimeze; agentul de politie a spus ca fi urma cu 10 km a fost filmat cu aparatul radar in localitatea Draganu, județul Argeș; din cauza ca permisul său era eliberat de către autoritățile din Emiratele Arabe Unite, agentul i-a cerut petentului, care se afla pe locul din spate a mașinii, sa se legitimeze; a fost anunțat ca se va face procesul-verbal pe numele proprietarului mașinii, pentru ca oricum exista posibilitatea ca acesta sa fi schimbat locul in mașina; atat proprietarul autoturismului cat si el a explicat ca el este cel care a condus și a solicitat sa vadă inregistrarea video de pe aparatul radar, pentru a demonstra cele susținute de ei; au fost refuzați pe motivul ca vor putea contesta procesul-verbal in instanța; din verificarea probelor video va rezulta, fara dubiu, ca el este cel care a condus autoturismul, proprietarul stand pe locul din spate a mașinii; se depun copie dupa actul de identitate si permisul de conducere, pentru a dovedi cele susținute mai sus; prin cererea de intervenție in interesul petentului S. I. N., nu invocă un drept propriu si nu urmărește pronunțarea unei hotărâri pentru el, ci soluția care se va da sa fie in favoarea petentului, astfel ca se impune admiterea in principiu a cererii de intervenție accesorie.
În drept, au fost invocate disp. art. 63 din C.proc.civ., solicitându-se și judecata cauzei în lipsă.
Anexat cererii s-au depus două înscrisuri (filele 39,40), iar la termenul de judecată din data de 23.04.2014 s-a admis în principiu cererea de intervenție.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar la termenul de judecată din data de 21.05.2014, lipsind părțile, instanța a constatat cauza în stare de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5319/28.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea reținându-se în considerente următoarele:
Din înscrisurile depuse de către petent s-a reținut că, la data de 28.04.2013, acesta a fost sancționat cu amendă în sumă totală de 1125 lei, pentru că a condus auto marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe sensul către Pitești cu viteza de 104 km/h în localitatea Drăganu, DN7, km. 127+500m., fiind înregistrat cu aparatul radar ._ montat pe vehiculul cu nr._ și nu a avut asupra sa permisul de conducere și C.I.; s-a aplicat și sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce.
S-a emis procesul – verbal cu . și nr._/28.04.2013 (fila 5), sancțiunile aplicându-se în baza dispozițiilor art. 121, alin. 1 din H.G. 1391/2006, raportat la disp. art. 147, alin. 1, art. 101, alin. 1, pct. 18, art. 102, alin. 3, lit. e din O.U.G. 195/2002 („Art. 121. (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”; „Art. 102 ... (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: ... e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”.).
Astfel, în ceea ce privește locul în care s-a realizat înregistrarea se reține din conținutul planșelor foto de la fila 22 că, acesta a fost în interiorul localității, fiind vizibile în fundal garduri ale proprietăților.
Deși în plângere se menționează că în vehicul ar fi făcut deplasarea patru persoane, s-a renunțat la administrarea probei testimoniale.
Astfel, nu s-a probat susținerea cum că nu contestatorul ar fi fost persoana ce a condus vehiculul înregistrat de aparatul radar, ci un alt conducător auto.
Raportat la motivarea acțiunii, în mod evident se puteau identifica alte trei persoane care să poată fi audiate în calitate de martori și care să confirme susținerea contestatorului, în măsura în care aceasta ar fi fost adevărată.
Depunerea unei cereri de intervenție în interesul petentului nu constituie o probă a nevinovăției acestuia.
Categoria probelor ce pot fi administrate într-o cauză civilă se regăsesc reglementate prin disp. art. 249 – 365 din N.C.proc.civ.
Mai mult decât atât, cererea de intervenție este formulată în interesul contestatorului, rezultând în mod evident că este subiectivă.
Fapta contravențională a fost dovedită de către intimată prin înscrisurile depuse de aceasta (filele 20-23); astfel, s-au depus la dosar planșele foto ale aparatului radar (fila 22), din care rezultă că vehiculul cu nr._ a fost înregistrat în ziua de 28.04.2013 circulând cu viteza de 104 km/h, la orele 1928, cât și atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică al aparatului radar cu ._, din data de 24.08.2012, aparat montat pe vehiculul marca Dacia L. cu nr._ .
Astfel, a fost răsturnată prezumția de nevinovăție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul S. I. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție si exonerarea petentului de plata amenzii.
Apelantul a solicitat să se aibă în vedere faptul că instanța de fond a interpretat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, susținând că petentul nu a dovedit plângerea contravențională . Învederează că într-adevăr în autoturism existau mai multe persoane, însă a considerat că cererea de intervenție formulată de R. F. este suficientă, întrucât acesta a mărturisit săvârșirea contravenției, însă instanța de fond nu a luat în calcul această mărturisire considerând că este o simplă apărare a acestuia.
S-a mai arătat că probatoriul trebuia depus de către intimat, iar din înscrisurile și din planșele foto nu rezultă pe petentul ar fi săvârșit această contravenție.
Totodată s-a solicitat să se aibă în vedere mărturisirea intervenientului, care este o probă superioară probei testimoniale.
În concluzie solicită admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție.
În drept, se invocă dispozițiile art. 466 NCPC.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate in limitele prevăzute de art. 476- 478 din Noul Cod de pr. Civilă, Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat si pe cale de consecința îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut instanța de fond, petentul a circulat în interiorul localității cu o viteză ce depășește cu 54 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 alin.1 din HG 1391/2006.
Prin procesul verbal . nr._, agentul constatator I. V. din cadrul I.P.J. Argeș, a reținut în sarcina contravenientului, faptul ca a condus în localitatea Drăganu, județul Argeș, autovehiculul cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 104 km/h și faptul că nu avea asupra sa permisul de conducere, fiind sancționat cu amendă în valoare de 1125 lei, 15 puncte-amendă și reținerea permisului de conducere pentru o perioada de 90 de zile.
În mod corect instanța de fond a constatat că că plângerea contravențională formulată de către petent este neîntemeiată.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța, analizând conținutul acestuia, constată faptul că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 din OG 2 /2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal de contravenție se bucură de o atare prezumție, până la proba contrară.
Potrivit art. 121 alin.1 din HGnr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Potrivit art.102 alin.3 lit.e) din O.U.G. nr. 195/2002, contravenția reținută în sarcina petentului se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, în speță, instanța neputând reține apărarea petentului în sensul că nu a condus el autoturismul și că un terț a recunoscut expres săvârșirea contravenției.
Sub acest aspect, instanța constată că, faptele reținute în sarcina petentului au fost constatate cu aparatul radar ._ corespunzător buletinului de verificare - metrologică depus la dosar care a fost folosit în sistem staționar, fiind atestat metrologic, respectând normele tehnice menționate în NML 021/2005 cu elementele de natură tehnică precizate. Autotestarea se efectuează automat nefiind influențată.
Tot astfel, conform Metodologiei de funcționare și exploatare a echipamentelor de funcționare a vitezei emisă de D.P.R. /2008, nu se aplică nici o marjă de eroare privind viteza înregistrată.
În privința cererii de intervenție formulată de R. F., prin care apelantul susține că acesta a mărturisit săvârșirea contravenției, tribunalul constată că această susținere nu a fost probată, așa cum corect a reținut prima instanță.
Mai mult, recunoașterea sau mărturisirea este un mijloc de dovadă prin care una din părți confirmă existența sau inexistența unor fapte sau împrejurări pe care cealaltă parte se sprijină în dovedirea pretențiilor sau în apărarea sa.
Împrejurările concrete în care a avut loc recunoașterea, trebuie însă să excludă orice suspiciune cu privire la existența unei presiuni obiective sau subiective. Ori, în speță, situația de fapt reținută de agentul constatator nu a fost contrazisă de probele complexe administrate în cursul judecății.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 din O.G.2/2001, care stabilește drept criterii în acest sens împrejurările în care fapta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, instituindu-se ca principiu proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei.
Reținând considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin.1 NCPC, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de petentul S. I. N., împotriva sentinței civile nr. 5319/28.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind I. J. DE POLITIE ARGES - SERVICIUL POLITIE RUTIERA și intervenientul R. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul S. I. N. domiciliat în mun. București, .. 5, ., sector 1, având C.N.P._9împotriva sentinței civile nr. 5319/28.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind I. J. DE POLITIE ARGES - SERVICIUL POLITIE RUTIERA cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș și intervenientul R. F. de naționalitate română, domiciliat în Dubai, Emiratele Arabe Unite, având număr de identitate: 784-1982-_-2, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura în ., ., loc. B., jud. B..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2015.
Președinte, M. V. | Judecător, I. P. | |
Grefier, M. L. |
red.M.V.
dact.C.E.C./5 exp.
08.04.2015.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 43/2015. Tribunalul ARGEŞ | Pretentii. Sentința nr. 54/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
