Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 66/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 26215/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 66/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Judecător M. B.
Judecător I. P.
Grefier F. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimatul I. T. de munca Argeș împotriva sentinței civile nr. 1730/24.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind petenta . și având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-petentă ., avocat A. L., care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială emisă în baza contactului de asistență juridică nr._/2015, atașată la dosar la fila 15, lipsă fiind recurentul-intimat ITM Argeș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, iar intimata-petentă a depus întâmpinare.
Intimata-petentă ., prin avocat, depune, în ședință publică, înscrisuri, respectiv proces-verbal de control nr._/01.09.2014 și anexă de constatare a neconformităților și măsurilor dispuse în domeniul relațiilor de muncă pentru controalele tip campanie privind identificarea muncii nedeclarate, atașate la dosar la filele 16-19, din care rezultă că a mai fost efectuat un alt control de către ITM, pe aceeași tematică, și nu au fost găsite nereguli.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata-petentă ., prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, pentru considerentele arătate în întâmpinare.
Socotindu-se lămurit, tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 19.12.2012 sub nr._ petenta . a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/11.12.2012 întocmit de intimatul I. T. DE MUNCA ARGES.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că la data de 10.12.2012, la punctul de lucru al societății s-a prezentat un inspector de muncă din cadrul intimatului pentru verificarea modului în care se respectă prevederile legislației în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă, ocazie cu care au fost controlate toate documentele ce se aflau în acel moment în acel punct de lucru.
A susținut petenta, că s-a verificat respectarea prevederilor legale referitoare la forma scrisă și înregistrarea acestora la ITM Argeș, inspectorul de muncă găsind la punctul de lucru patru persoane, printre care și numita D. D. D. despre care se afirma că a desfășurat activitate în cadrul societății fără a avea încheiat un contract individual de muncă și fără a negocia salariul.
A relevat petenta, ccu privire la persoana menționată mai sus, că nu a avut niciodată calitatea de angajat al societății petente, ci era în relație de rudenie/prietenie cu una dintre angajate.
Mai mult decât atât, în urma controlului, petenta a întreprins un control intern cu privire la modul în care angajații săi își respectă sarcinile de serviciu, ocazie cu care a constatat că angajații societății permit accesul în interiorul societății a unor persoane străine de societate.
A precizat petenta că nu a avut nicio convenție sau înțelegere cu numita D. D. D. în ceea ce privește prestarea unei activități în folosul societății petente, aceasta a desfășurat activitate la solicitarea unei rude/prietene fără cunoștința societății.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție, petenta a arătat că acesta a fost întocmit cu încălcarea art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.
În drept, au fost invocate prev. OG 2/2001 și art. 6 par. 1 din CEDO.
Organul constatator, legal citat, a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic încheiat.
Ca urmare a probatoriului administrat în cauză s-a dispus de Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr. 1730/24.02.2014 admiterea, în parte, a plângerii formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA ARGES.
S-a menținut procesul verbal de contravenție . nr._/11.12.2012 întocmit de intimatul ITM Argeș.
S-a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate societății petente, in sumă de 10.000 lei, cu sancțiunea ,, AVERTISMENT,,.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, la data de 10.12.2012, în jurul orei 12:00, în urma unui control efectuat de organul constatator, a reieșit faptul că petenta a primit la muncă pe numita D. D. D., fără a avea încheiat cu aceasta un contract individual de muncă înregistrat la ITM Argeș, fiind sancționată în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
Procesul verbal de constatare a contravenției întrunește toate condițiile de formă cerute de art. 16 din OG 2/2001 și face dovada deplină a celor consemnate în cuprinsul său până la proba contrară, proba pe care contravenienta nu a făcut-o.
Petenta a fost sancționată cu amendă, procesul verbal fiind întocmit în lipsa acesteia.
Sub aspectul individualizării sancțiunii însă, potrivit art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul si mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Mai mult, în art. 16 din aceiași ordonanță prevede că, „procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale de actul de identitate, CNP, descrierea faptei cu indicarea datei, orei locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește contravenția”.De asemenea, potrivit art. 19, „procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de către contravenient, iar în cazul în care nu se află de față, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, care va cuprinde datele personale din actul de identitate, semnătura martorului”.
În speță, s-a observat la o simplă lecturare a procesului verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție relativă de adevăr până la proba contrarie că a fost întocmit în lipsa petentei și cuprinde mențiunile obligatorii prev. de art. 19 din OG 2/2001, menționate mai sus.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, deși sancțiunea aplicată petentului are o natură pecuniară, cuantumul ei este scăzut, iar legea care incriminează contravenția respectivă are caracter civil, procedura vizată poate fi asimilată unei proceduri penale, în speță fiind incidente dispozițiile art. 6 CEDO în materie penală. Normele aplicabile aveau un caracter general aplicabil, nevizând un grup determinat de persoane, ci adresându-se tuturor cetățenilor.
Curtea a reamintit că în materie penală problema administrării probelor trebuie privită din perspectiva parag. 2 și 3 ale art. 6 CEDO. Primul consacră prezumția de nevinovăție. El impune ca sarcina probei să aparțină celui care acuză, iar îndoiala să profite acuzatului.
Curtea a notat, de asemenea, că în materie contravențională dispozițiile legale consacră principiul disponibilității, specific procedurii civile. În temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerile cu privire la procesele-verbale de stabilire și sancționare a contravențiilor au obligația de a verifica dacă a fost respectat termenul legal de formulare a plângerii, de a asculta atât pe contravenient, cât și pe autoritatea care a aplicat sancțiunea și pe martorii indicați în cuprinsul procesului-verbal sau al plângerii. Prin OG 2/2001 nu se face referire expres la garanțiile procedurale aplicabile în materie penală, cum ar fi spre exemplu respectarea prezumției de nevinovăție.
Deși statele contractante sunt în măsura să hotărască dacă anumite fapte ar trebui sancționate contravențional sau penal, autorii acestor fapte nu trebuie să se găsească într-o situație dezavantajoasă pentru simplul motiv că prin prevederile legale aplicabile se consacră un regim juridic distinct de cel aplicabil în materie penală.
Concluzionând, Curtea a considerat că, deși „depenalizarea” contravențiilor nu ridică probleme în sine, nerespectarea garanțiilor fundamentale (cum ar fi prezumția de nevinovăție), care să protejeze individul, chiar daca este societatea comercială, de eventualele abuzuri ale autorităților nu este compatibilă cu dispozițiile art 6 CEDO. Reiterând importanța unei astfel de garanții (care să restabilească echilibrul între autorul prezumat al unei fapte incriminate prin lege și autoritățile publice competente să stabilească și să sancționeze fapta respectivă) în cadrul unei proceduri ce poate fi calificată drept penală, Curtea a constatat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
Potrivit disp.art.20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Potrivit disp.art.46 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți.
Ca urmare, instanța a constatat că în cauză este deplin aplicabil principiul respectării prezumției de nevinovăție, în accepțiunea art.6 din CEDO, astfel cum s-a stabilit în cauza sus-menționată, petenta nefăcând dovada nelegalității procesului verbal de contravenție.
Totodată, instanța a reținut că susținerea intimatului, că aceasta este politica statului în domeniul prevenirii și combaterii comportamentului contravențional, că scopul legii contravenționale nu ar fi atins, nu poate conduce decât la crearea unei situații în contradicție cu prevederile legale, din Constituția României, cum este și cazul în speță. Se poate reține că petenta a săvârșit fapta contravențională atâta vreme cât procesul verbal de contravenție este întocmit legal de agentul constatator, nefiind lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea prevederilor legii, ce reprezintă cadrul general în domeniul contravențiilor.
Instanța, având însă, în vedere gradul relativ redus de pericol social al faptei, faptul ca petenta este la prima abatere de aceasta natură, iar fapta nu a avut urmări social periculoase, instanța a constatat ca sancțiunea amenzii aplicate este mult prea mare în raport de criteriile de individualizare, mai sus menționate, astfel încât, a înlocuit-o cu sancțiunea avertismentului, potrivit art.7 din OG.2/2001.
Sentința sus menționată a fost recurată de intimatul I. T. de Munca Argeș care a considerat-o nelegală și netemeinică în raport de disp.art. 304 pct.9 C.pr.civ. motivat de faptul că instanța de fond a evaluat în mod eronat probele administrate în cauză și a reținut o situație de fapt ce nu corespunde realității.
În susținerea criticii formulate se arată de către recurent că în mod eronat instanța a apreciat un pericol social redus al faptei contravenționale, atâta timp cât, există un dubiu cu privire la corectitudinea angajatorului în raporturile cu angajații, independent de crearea unui prejudiciu și în vederea corectării viitoare a acestuia,astfel că aplicarea sancțiunii în cuantumul minim legal reprezintă o soluție legală și temeinică .
De asemenea, se arată că, probele administrate în cauză de către petentă nu au evidențiat o situație contrară celei reținute de agenții constatatori ,atestând faptul că persoana vinovată nu își asumă răspunderea faptelor comise și nu conștientizează gravitatea conduitei antisociale adoptate.
Totodată se mai susține că o simplă sancțiune morală nu este îndestulătoare pentru ca răspunderea contravențională să-și îndeplinească funcția educativă și preventivă.
La data de 26.01.2015 se formulează întâmpinare de către petentă prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, precum și față de disp.art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și de drept în raport de probele administrate și de susținerile părților.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate se constată că instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția, având în vedere și aplicarea principiului respectării prezumției de nevinovăție, în accepțiunea art. 6 din CEDO .
De asemenea, se constată că în mod corect instanța a avut în vedere gradul relativ redus de pericol social al faptei ,dar și că petenta se află la prima încălcare a normelor legale în materie, fapta sa neavând urmări sociale periculoase așa cum reiese și din înscrisul depus la momentul soluționării recursului, respectiv anexa de constatare care evidențiază că aceasta s-a conformat celor arătate de agentul constatator .
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de intimatul I. T. DE MUNCA ARGEȘ împotriva sentinței civile nr. 1730/24.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind petenta ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2015.
Președinte, D. D. A. | Judecător, M. B. | Judecător, I. P. |
Grefier, F. G. |
Red I.P.
Tehn D.T 2 ex
10.02.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 218/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
