Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1375/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1375/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 168/280/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1375/2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător E. A.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către petentul C. I. împotriva sentinței civile nr. 5141/23.05.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea apelantului-petent, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, la care a anexat și dovada plății taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
Tribunalul, față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, având în vedere fila 18 dosar, precum și cererea depusă prin serviciul registratură la acest termen de judecată, potrivit disp. art. 411 alin.1 punctul 2 teza a II-a NCPC., nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 07.01.2014, sub nr._, petentul C. I. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.12.2013, exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale aplicate, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat s-a reținut de către agentul constatator că a condus auto marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 75 km/h în localitate. Din lecturarea procesului verbal rezultă că așa zisa faptă a fost săvârșită de DN 73 Mărăcineni. Însă, aceasta mențiune, a unui loc identificat generic, nu este suficientă pentru a stabili cu exactitate dacă este vorba despre depășirea vitezei în interiorul sau în exteriorul localității. Din cele consemnate de agentul constatator, la rubrica ,,confiscarea” este menționat art. 108/1/b/2, fără a se indica vreun act normativ. Petentul susține că agentul nu menționează care este viteza legală cu care trebuia să circule, iar la rubrica instituția din care face parte agentul constatator este trecut SR BDNE fără a se specifica din cadrul cărui serviciu face parte agentul. Nu se menționează toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și nici denumirea autoturismului specificându-se doar ,,a condus auto Dacia”. Agentul nu a menționat cu ce aparat radar a fost înregistrat, trecând doar ROM 134. În înștiințarea de plată, ce face parte integrantă din procesul verbal, agentul nu face nici un fel de mențiuni, trecând doar la rubrica CNP . nr. procesului verbal.
Prin sentința civilă nr. 5141/2014, Judecătoria Pitești a respins plângerea, cu motivarea că potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.12.2013 (f.10), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 320 lei și cu 3 puncte penalizare, în baza prevederilor art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, 100 al.2 din OUG nr.195/2002. Se reține că, în data de 18.12.2013, pe DN 73-Mărăcineni, petentul a condus auto Dacia cu numărul_ cu viteza de 75 km/h în localitate, viteză înregistrată cu radar Autovision ROM 134, montat pe MAI_, standard.
În drept, verificând, potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Instanța a înlăturat pentru motivele expuse mai jos, susținerile petentului referitoare la faptul că agentul constatator M. C. nu este cel trecut în registrul de abateri. Procesul verbal a fost încheiat de către agentul de poliție M. C., cel care a operat aparatul radar – al cărui atestat de operator radar se află în copie la fila 40 din dosar, susținerea petentului neconstituind un motiv de nulitate a acestui act. Agentul care a încheiat actul sancționator este același cu cel care a stabilit contravenția (a constatat că există o faptă contravențională), în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de aparatul radar și, în special, după identificarea certă a contravenientului. Nu prezintă relevanță aspectul conform căruia în registrul abateri a fost trecut un alt agent de poliție, relevant este ceea ce a fost consemnat în procesul verbal.
Instanța a înlăturat și afirmațiile petentului conform cărora: așa zisa faptă a fost săvârșită de DN 73 Mărăcineni, locul identificat generic, nefiind suficient pentru a stabili cu exactitate dacă este vorba despre depășirea vitezei în interiorul sau în exteriorul localității; din cele consemnate de agentul constatator, la rubrica ,,confiscarea” este menționat art. 108/1/b/2, fără a se indica vreun act normativ; agentul nu menționează care este viteza legală cu care trebuia să circule, iar la rubrica instituția din care face parte agentul constatator este trecut SR BDNE fără a se specifica din cadrul cărui serviciu face parte agentul; nu se menționează toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și nici denumirea autoturismului specificându-se doar ,,a condus auto Dacia”; agentul nu a menționat cu ce aparat radar a fost înregistrat, trecând doar ROM 134.
În actul sancționator este indicat în mod concret locul săvârșirii contravenției, fiind suficientă denumirea drumului național și a localității (DN 73 Mărăcineni) pentru a încadra în plan spațial săvârșirea contravenției. Referitor la afirmația petentului conform căreia din cele consemnate de agentul constatator, la rubrica ,,confiscarea” este menționat art. 108/1/b/2, fără a se indica vreun act normativ, instanța constată că este clar că agentul constatator s-a referit la OUG nr. 195/2002, acest aspect neatrăgând nulitatea actului sancționator, petentul nedovedind vreo vătămare care să nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal.
S-a respins și afirmația petentului potrivit căreia la rubrica instituția din care face parte agentul constatator este trecut SR BDNE fără a se specifica din cadrul cărui serviciu face parte agentul. Această afirmație este făcută cu rea-credință de către petent, în colțul din stânga sus a procesului verbal fiind evidențiat în mod clar,,IPJ Argeș-SR BDNE”, SR semnificând Serviciul Rutier. S-a înlăturat și aspectul invocat de petent conform căruia nu se arată denumirea autoturismului specificându-se doar că ,,a condus auto Dacia”, aceasta întrucât în actul sancționator s-a precizat în mod evident care este vehiculul pe care petentul l-a condus și anume auto Dacia cu nr. de înmatriculare_ . S-a respins și afirmația potrivit căreia agentul nu a menționat cu ce aparat radar a fost înregistrat, trecând doar ROM 134. Așa cum se observă din lecturarea procesului verbal, agentul a consemnat că viteza de 75 km/h a fost înregistrată cu radarul Autovision ROM 134 montat pe MAI_.
S-a înlăturat și susținerea că în procesul verbal se menționează că aparatul este montat pe auto MAI_, iar în actele depuse de intimat este menționat nr. MAI_, iar în registrul de abateri MAI_ ROM 134. Ceea ce prezintă importanță în cauză este că în procesul verbal s-a consemnat în mod corect că aparatul a fost montat pe auto cu nr. MAI_, număr de înmatriculare care apare și în buletinul de verificare metrologică de la dosar. Nu este relevantă eroarea materială care s-a strecurat în registrul abateri.
Aspectele anterior invocate de petent și expuse de instanță sunt apte să atragă nulitatea relativă a procesului verbal și nu nulitatea absolută, trebuind ca vătămarea să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 s-a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției. În cauza de față, instanța constată că nu se pune problema anulării actului sancționator pentru motivele invocate, deoarece nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Fapta contravențională este descrisă suficient, arătându-se toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității acesteia, astfel cum s-a reținut prin situația de fapt expusă mai sus de instanță.
Petentul nu a mai invocat alte motive de nelegalitate care să atragă sancțiunea nulității relative a actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 din același act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Curtea Europeana a Drepturilor Omului menționează în mod expres ca prezumția de nevinovăție nu este una absoluta, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcina a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis ca faptelor contravenționale le corespunde si o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare. Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci si un mijloc de probă, forța probanta a proceselor-verbale fiind lăsata la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul. Textul art. 34 al. l din OG 2/200l, permite o interpretare în concordanță cu exigentele unui proces echitabil, din moment ce prevede ca instanța de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili si vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia si care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesita explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat.
În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia. Astfel, instanța a constatat că prezumția conform căreia situația de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție este cea adevărată, nefiind răsturnată de către petent prin proba contrară.
Viteza cu care a fost depistat petentul conducând pe raza localității Mărăcineni este cea corectă, având în vedere că a fost înregistrată cu aparatul radar al cărui buletin de verificare metrologică cu nr._/15.04.2013 a fost emis de către Institutul Național de Metrologie (f. 39). În momentul în care se eliberează buletinul de verificare cu mențiunea “ADMIS”, datele înregistrate de cinemometru sunt exacte, iar operatorul cinemometrului nu face decât să constate valoarea măsurată. De asemenea, buletinul de verificare metrologică nr._/15.04.2013 emis de către Institutul Național de Metrologie dovedește faptul că viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea petentul a fost înregistrată în mod corect.
Din datele înscrise în cuprinsul acestuia, a rezultat că cinemometrul de control rutier tip Autovision ROM 134, montat pe autoturismul marca Dacia L. MCV cu nr. de înmatriculare_, aparținând intimatului, cinemometru cu care a fost determinată viteza de deplasare a autoturismului condus de petent, a fost verificat metrologic la data de 15.04.2013 de către Institutul Național de Metrologie pentru o perioadă de 1 an, astfel că înregistrarea unei viteze eronate este exclusă.
S-a înlăturat susținerea petentului referitoare la înștiințarea de plată, deoarece acest din urmă înscris nu prezintă importanță în cauza de față, instanța verificând legalitatea și temeinicia doar a procesului verbal . nr._/18.12.2013.
Din planșele foto depuse la dosar (f.36-38) a rezultat că pe tronsonul pe care a fost depistat petentul, limita de viteză era de 50 km/h. Astfel, în partea stângă, jos a planșelor foto este evidențiat că limita de viteză (l) este de 50 km/h.
Din coroborarea celor expuse cu aspectul potrivit căruia din planșe se vede indicatorul ,,trecere de pietoni” a reieșit că punctul în care a fost surprins autoturismul condus de petent cu nr. de înmatriculare_ circulând cu viteza de 75 km/h, și anume DN 73 Mărăcineni se afla în localitatea Mărăcineni, jud. Argeș. Astfel, proba menționată atestă fără niciun dubiu că viteza de deplasare a autoturismului este aceea reținută în procesul verbal atacat, petentul rulând cu 75 km/h în localitate.
Față de aspectele de mai sus, instanța a reținut că petentul a circulat în localitate cu o viteză ce a depășit cu 25 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Este evident că toate cele 3 poze de la dosar se referă la autoturismul petentului cu nr. de înmatriculare_ ; atât primele două (f.36-37) în care T arată 75 km/h, ora fiind 12:00:05, cât și ultima poză (f.38) în care T arată 61 km/h, ora fiind 12:00:09.
S-a înlăturat afirmația conform căreia agentul nu menționează în procesul verbal care este viteza legală cu care trebuia să circule. Aceasta deoarece agentul a menționat că petentul a circulat cu 75 km/h în localitate. Din vizualizarea fotografiilor nu a rezultat că simultan cu autovehiculul petentului se deplasa și un alt autovehicul, astfel că această susținere a fost înlăturată.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a conchis că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.
În consecință, instanța a reținut că acțiunea petentului constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea punctelor de penalizare conform art. 108 alin 1 lit. b pct.2 din O.U.G. nr. 195/2002. Ținând seama de materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, s-a constatat că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentului fiind individualizate în mod corect de organul constatator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pe care a criticat-o pentru următoarele: prima instanță nu răspunde în concret criticii referitoare la locul săvârșirii presupusei contravenții, descrierea făcută de agentul constatator fiind contrară dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 R; în OUG 195/2002, la art. 49 se prevede clar limita de viteză în localități, 50 km/h și, respectiv, 80 km/h, astfel că era necesar ca aceasta să apară menționată în procesul verbal; instanța de fond trebuia să facă aplicarea principiului in dubio pro reo cu privire la locul săvârșirii contravenției, întrucât trecerile de pietoni la care face referire judecătorul fondului sunt amenajate și în afara localităților; din planșele foto nu rezultă numărul de înmatriculare al autoturismului care a fost înregistrat cu viteza de 75 km/h, singura planșă foto unde se vede numărul corespunzând vitezei de 61 km/h; nu se indică actul normativ la rubrica „confiscarea” și nici instituția din care face parte agentul constatator; organul constatator a aplicat o sancțiune mai mare, deși putea aplica avertismentul; în zonă circulau mai multe mașini, deci este posibil ca viteza să fi aparținut acestora; nu s-au indicat modelul și . radar pentru a se putea stabili dacă a fost verificat metrologic; atestatul operatorului radar și ordinele de serviciu ale agentului de poliție care a încheiat procesul verbal nu există la dosar; persoana care a încheiat procesul verbal diferă de operatorul radar; numărul de înmatriculare aparținând autoturismului pe care a fost amplasat radarul diferă față de cel menționat în procesul verbal atacat; în înștiințarea de plată agentul constatator nu face nici un fel de mențiuni; faptul că a menționat la rubrica „Alte mențiuni” că nu are nu poate fi considerată o recunoaștere a vitezei cu care a circulat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 Ncpc, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță, în analiza ansamblului probator administrat, a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză constatând că procesul verbal atacat întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 16 și urm. din OG 2/2001 R și reține adevărata situație de fapt.
Aspectele invocate de către apelantul – petent, de altfel, menționate și în cuprinsul plângerii contravenționale, în legătură cu așa zisele lipsuri și neconcordanțe ale actului atacat, în mod corect, au fost înlăturate de judecătorul fondului și tribunalul reținând că acestea puteau atrage cel mult sancțiunea nulității relative pentru a cărei incidență era necesar ca petentul să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel, lucru pe care acesta nu l-a produs.
Din lecturarea procesului verbal aflat la fila 10, dosar fond, nu rezultă nici un dubiu cu privire la locul săvârșirii contravenției (localitatea Mărăcineni – DN 73), la instituția din care face parte agentul constatator (IPJ ARGEȘ – SR – BDNE), la . numărul aparatului radar (Autovision ROM 134) și numărul de înmatriculare al auto pe care este montat (MAI_). S-a invocat de către apelant faptul că ar fi greșite numerele aparatului radar și ale autoturismului pe care este amplasat, respectiv ROM 1341 și MAI_, aspecte care nu se confirmă, însă, întrucât ceea ce apreciază petentul că reprezintă cifra 1 de la sfârșitul numărului radarului și al autoturismului reprezintă, de fapt, semnul „virgula”.
În ceea ce privește neindicarea actului normativ la rubrica „confiscarea”, pe lângă faptul că acest aspect nu este sancționat cu nulitatea actului atacat, în acord cu opinia judecătorului fondului, și tribunalul reține că se subînțelege că este vorba despre OUG 195/2002 R.
Cât privește pe agentul constatator care a încheiat actul, acesta este același cu cel menționat în atestatul operator „Autovision” nr._/2010 de la fila 40, dosar fond, respectiv M. C..
Referitor la situația de fapt, așa cum reiese din planșele foto de la filele 36 – 38, care sunt destul de clare în ceea ce privește numărul de înmatriculare aparținând autoturismului în cauză, coroborate cu registrul de abateri radar (f. 35, dosar fond), la data de 18.12.2013, pe raza localității Mărăcineni, petentul – apelant a circulat cu auto_ cu viteza de 75 km/h, cu 25 km/h peste viteza legală în localitate, la dosar nefăcându-se dovada că petentul circula pe un sector de drum cu o altă limită de viteză. D. urmare, acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, astfel că, în mod corect, prima instanță a procedat la respingerea plângerii formulată.
În consecință, sentința pronunțată fiind legală și temeinică, neexistând nici un motiv de anulare a actului atacat, în baza art. 480 Ncpc, apelul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de C. I., cu domiciliul ales în Pitești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 5141/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind IPJ ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015.
Președinte, M. V. | Judecător, E. A. | |
Grefier, C. M. C. |
EA. 05 mai 2015/4 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1130/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 278/2015.... → |
|---|
