Obligaţia de a face. Sentința nr. 289/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 289/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 2082/109/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 289/2015
Ședința publică de la 09 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. P., judecător
Grefier E. D.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe revizuenta B. E. și pe intimata ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2015 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 07.05.2014, revizuenta B. E. a chemat în judecată pe intimata Administratia F. Pentru Mediu, solicitând revizuirea sentinței civile nr.4258/2013 pronunțată în dosar nr._ și obligarea acesteia să-i restituie taxa de emisii poluante de 4.955 lei și dobânda fiscală aferentă începând cu 14.03.2013 și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, revizuienta a arătat că în dosarul nr._ s-a pronunțat sentința civilă nr.4258/2013, prin care a fost respinsă acțiunea, iar Curtea de Apel Pitești a anulat ca netimbrat recursul prin decizia nr.2184/R-C./2014.
Consideră revizuienta că în speță este aplicabilă hotărârea CJUE în cauza C., dar și cea din cauza I. și că se impune admiterea cererii și obligarea intimatei să-i plătească atât taxa pentru emisii poluante cât și dobânda fiscală aferentă.
Prin sentința nr.1453/25.06.2014, Tribunalul Argeș a respins cererea de revizuire, cu motivarea că aceasta nu se încadrează în nici unul din cele 11 cazuri prezentate de art.509 alin. 1 NCPC.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuienta B. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se susține că instanța de fond nu a aplicat decizia din data de 03.02.2013, prin care Curtea Europeană a interpretat dispozițiile art.110 TFUE.
Revizuenta consideră că taxele încasate între 01.01._13, trebuie restituite.
Se susține că prin Ordonanța din3.02.2014, CJUE s-a pronunțat în cauzele reunite C-97/13-S. G. C. c. AFP Mediaș, AFM și C-214/13- AFP A. vs. G. C., statuându-se că taxa pentru emisii poluante aplicabilă în perioada 13-31.01.2012 este incompatibilă cu art.110 TFUE.
Prin dec. civ. nr. 4899/R-C./08.12.2014 pronuntata de Curtea de Apel P. s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a decide astfel, instanta de casare a retinut ca reclamanta B. E. a invocat încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art.148 alin.(2), coroborat cu art.20 alin.(2) din Constituția României, republicată, făcând trimitere la hotărârea CJUE, cauza C. C-97/13 și cauza C-565/11, aspect asupra caruia instanta de fond nu s-a pronuntat.
In rejudecare, cauza s-a inregistrat sub nr._ .
Tribunalul, examinand actele si lucrarile cauzei, va retine urmatoarele:
Prin cererea introductiva formulata la data de 22.05.2013 si inregistrata pe rolul Tribunalului Arges sub nr._, reclamanta B. E. in contradictoriu cu paratul Administratia F. pentru Mediu a solicitat obligarea paratei la restituirea sumei de 4955 lei incasata de aceasta nelegal, cu titlu de taxa pentru emisii poluante, plus dobanda fiscala de la data platii pana la restituirea efectiva.
Prin sent. civ. nr. 4258/8.10.2013 pronuntata de Tribunalul Arges s-a respins actiunea motivat de imprejurarea ca autoturismul cumparat de reclamanta nu se incadreaza in situatiile de exceptie clar si limitativ prevazute de art. 3 din Lg. nr. 9/2012.
Prin dec. civ. nr. 2184/R-C./30.04.2014 pronuntata de Curtea de Apel P. s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanta.
Revizuirea formulata impotriva sent. civ. nr. 4258/8.10.2013 pronuntata de Tribunalul Arges urmeaza a fi apreciata in rejudecare prin prisma incalcarilor aduse dreptului comunitar prin pronuntarea acestei sentinte, astfel cum a stabilit instanta de casare.
În speță, se invocă neconcordanța legii interne (OUG 50/2008 si Legea nr. 9/2012) cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE începând cu 01.01.2007, astfel că de atunci se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
Prin Legea 157/2005, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Judecătorul național are competența, atunci când dă efect direct disp.art.110 din Tratat, să aplice procedurile naționale, de așa manieră incat drepturile prevazute de Tratat să fie efectiv protejate. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând disp. OUG 50/2008, modificată ulterior, se observă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa pe poluare la autoturismul adus în țară din alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG 50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Ori, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În raport de modul în care instanța națională a formulat întrebarea, de modul în care Curtea a reformulat-o și a analizat-o în concret, se desprinde concluzia că regimul de impozitare instituit de OUG 50/2008, varianta inițială, aplicabilă în perioada 01.07.2008 – 14.12.2008, nu discriminează în mod direct vehiculele de ocazie de import, ci, față de formula de calcul instituită de această ordonanță, care în privința vehiculelor de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante, impun taxe care se pot aprecia de 30 % din valoarea lor de piață, este indirect discriminatorie, prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie, contravin art.110 TFUE.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C‑47/88, R.., p. I‑4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C‑2/09, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă, produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C‑387/01, R.., p. I‑4981, punctul 66).
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47). Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Curtea a mai arătat că obiectivul protecției mediului, menționat de Guvernul României, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica prin aplicarea acestei taxe circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor E1 și E2 și care au o capacitate cilindrică mare și pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a autovehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului „poluatorul plătește”.
Fiind unul principial, raționamentul Curții este valid și în legătură cu reglementările succesive, astfel încât competența statelor membre de a introduce legi succesive de impozitare internă a mărfurilor, legi care au fiecare perioada lor de activitate în timp, rămâne intactă numai dacă impozitul introdus de noua lege nu descurajează importul de bunuri produse în alte state membre în favoarea produselor naționale similare, în care se includ cele supuse legilor de impozitare anterioare.
De asemenea, in hotararea pronuntata in Cauza C-263/10 N./Directia Generala a Finantelor Publice Gorj, Administratia Finantelor Publice Targu Carbunesti, Administratia F. pentru Mediu, CJUE a statuat, raportandu-se la variantele taxei pe poluare aplicabile in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie in statul membru mentionat a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si acceasi uzura de pe piata nationala.”
Interpretarea data de instanta europeana reglementarilor Uniunii Europene, asadar Tratatului de Functionare a Uniunii Europene, face corp comun cu aceste reglementari si este obligatorie pentru particulari, pentru instante si pentru organele fiscale. Astfel, dreptul comunitar acorda autoritatilor administrative aceleasi puteri si obligatii pe care le acorda instantelor nationale, autoritatile administrative fiind obligate sa cunoasca si sa aplice dreptul comunitar din oficiu (Cauza C-198/01 Consorzie Industrie Fiammeri (C.)/Autorita Garante della Concorenza e del Mercato).
Art.110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne, al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevazute la art.28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Decizia T. vs. România, este una de interpretare, iar efectele ei se produc independent de data nașterii raporturilor juridice, condițiile ce se cer a fi îndeplinite fiind ca statul respectiv să fie membru al UE, iar raporturile juridice să fie născute după aderare.
În cauza T. nu s-a dispus nicio limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la U.E.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012, Tribunalul apreciază ca aceste considerente privesc si prevederile acestui act normativ pentru restituirea taxei de poluare.
Prin articolul 1 din Legea nr. 9/2012 s-a instituit cadrul legal privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar articolul 4 al aceluiași act normativ prevede când intervine obligația de plată a acesteia: cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de către primul proprietar din România și respectiv, cu ocazia primei transcrierii a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 republicată.
Ulterior, prin OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art. 2 lit. i ale Legii nr. 9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plătii taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea 571/2003, Republicată.
Se constată deci că această suspendare privește doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească ( națională), deja înmatriculate menținându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate, care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Prin urmare, ne aflăm din nou într-o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG 50/2008 Republicată, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg in competenta instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
In consecinta, instanta retine ca legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja inmatriculate . membru, cum este cazul de fata. Or, dupa aderarea Romaniei la UE, aceasta solutie nu este admisibila, intrucat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influentand astfel decizia consumatorilor.
Pentru realizarea obiectivelor Comunitatii, care constituie o singura zona economica, o piata . comertul se poate dezvolta liber. Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulatii a marfurilor, ceea ce presupune ca marfurile pot fi transportate fara impedimente in interiorul comunitatii si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor nationale similare precum si taxele interne de natura sa protejeze indirect alte produse. Articolul vizeaza sa asigure libera circulatie a marfurilor intre statele membre, in conditii concurentiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protectie putand rezulta din aplicarea de impozitari interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezinta o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja inmatriculate in Romania si cele cu provenienta din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
In consecinta, instanta apreciaza ca taxa pentru emisiile poluante reprezinta un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor in cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerinte obligatorii ale interesului public.
Interpretarea data de instanta europeana reglementarilor Uniunii Europene, asadar Tratatului de Functionare a Uniunii Europene, face corp comun cu aceste reglementari si este obligatorie pentru particulari, pentru instante si pentru organele fiscale. Astfel, dreptul comunitar acorda autoritatilor administrative aceleasi puteri si obligatii pe care le acorda instantelor nationale, autoritatile administrative fiind obligate sa cunoasca si sa aplice dreptul comunitar din oficiu (Cauza C-198/01 Consorzie Industrie Fiammeri (C.)/Autorita Garante della Concorenza e del Mercato).
TCE, in prezent Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, a creat „o noua ordine juridica” in dreptul international (denumita astfel de Curtea Europeana de Justitie in cazul V. Gend en Loss, 1963), caracterizata prin faptul ca are efect direct si se bucura de suprematie (prioritate) in raport cu ordinea juridica interna. Aceste principii au fost consacrate si de art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, potrivit carora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
In consecinta, intrucat potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplica prioritar fata de dispozitiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restrictionarea liberei circulatii a marfurilor, instanta constata cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ca find intemeiata.
In privinta cererii de acordare a dobanzii, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin hotararea CJUE pronuntata in cauza C-565/11 avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul art. 267 TFUE de Tribunalul Sibiu s-a stabilit ca dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim national precum cel in discutie in litigiul principal, care limiteaza dobanzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii, la cele ce curg incepand din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestor taxe.
Curtea Europeana a mai stabilit prin aceasta decizie, ce are aplicabilitate directa in dreptul intern, unde se aplica cu prioritate fata de legile interne, ca particularii sunt indreptatiti la dobanda de la momentul platii taxei de poluare pentru a se asigura astfel principiile echivalentei, efectivitatii si proportionalitatii remediilor pentru incalcarile dreptului Uniunii.
Ca atare, reclamanta este indreptatita la plata dobanzilor, potrivit art.124 Cod procedură fiscală, coroborat cu art. 120 alin.7, insa de la data platii, pana la data restituirii integrale .
Potrivit art. 21 alin.2 din Legea 554/2004 constituie motiv de revizuire care se adaugă la cele prevăzute de codul de procedură civilă pronuntarea hotărârilor rămase definitive si irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar reglementat de art.148 al.2 si art.20 alin.2 din Constituția României.
Față de aceste considerente și în temeiul dispozițiilor legale sus menționate va fi admisă cererea de revizuire și schimbata sentinta civilă nr. 4258/8.10.2013 pronuntata de Tribunalul Arges în sensul că, în temeiul dispozițiilor legale sus arătate raportat la art.8, art.18 din Legea 554/2004 republicată, Tribunalul va admite acțiunea si va obliga parata la restituirea catre reclamanta a sumei de 4955 lei, reprezentand taxa de poluare, plus dobanda fiscala începând cu data plății taxei speciale pentru emisiile poluante, pana la data restituirii efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea de revizuire formulata de revizuenta B. E., domiciliată în Dobrești, ., jud. Argeș în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.
Schimba sentința civilă nr. 4258/8.10.2013 pronuntata de Tribunalul Arges în sensul că admite acțiunea si obliga parata la restituirea catre reclamanta a sumei de 4955 lei, reprezentand taxa de poluare, plus dobanda fiscala începând cu data plății taxei speciale pentru emisiile poluante, pana la data restituirii efective.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 09.03.2015, la Tribunalul Argeș –Secția Civilă, complet specializat C. Administrativ și Fiscal.
Președinte, M. P. | ||
Grefier, E. D. |
Red.M.P./22.04.2015
Tehn.E.N./4 ex
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 339/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
