Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 183/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 183/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 5315/109/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 183/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier D. M. R.
Pe rol fiind soluționarea, în primă instanță, a litigiului de C. administrativ și fiscal formulat de reclamantul D. I. V., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI ARGEȘ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, având ca obiect ordonanță președințială . WAUZZZ8E83A009980.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că este primul termen de judecată, la data de 20.02.2014, prin fax, reclamantul a depus o precizare la cererea de chemare în judecată în sensul judecării acțiunii pe calea dreptului comun în loc de ordonanță președințială, într-un exemplar.
Verificând, din oficiu, potrivit disp.art.131 alin.1 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în conformitate cu disp. art.10 din Legea nr. 554/2004, republicată.
În conformitate cu disp. art. 238 alin.1 NCPC, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un singur termen de judecată.
Instanța ia act de precizarea reclamantului la cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită judecarea cauzei pe calea dreptului comun în conformitate cu disp. art. 1, 2, 8, 18 din Legea nr. 554/2004, în loc de ordonanță președințială, astfel că obiectul cauzei este obligația de a face.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către reclamant, în raport de actele și lucrările dosarului, conform disp. art. 394 NCpc, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Constată că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 03.12.2014 și precizată ulterior, reclamantul D. I. V., a chemat în judecată pe pârâta INSTITUTIA P. ARGES - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, solicitând obligarea acesteia să înmatriculeze autoturismul proprietatea lui marca Audi nr.de identificare WAUZZZ8E83A009980, fără plata taxei de poluare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul sus arătat din spațiul Comunității Europene si a solicitat înmatricularea acestuia depunând dosarul complet, dar intimata a refuzat înmatricularea fără plata taxei, susținând că numai instanța de judecată poate să dispună înmatricularea fără plata taxei pe poluare.Or, aceasta, așa cum s-a arătat și în cauza T., este neconformă cu normele Comunității Europene, constituind o discriminare a regimului fiscal aplicabil.
În susținere, petentul a depus un set de înscrisuri, din a căror examinare tribunalul reține următoarea situație de fapt:
Petentul a achiziționat autoturismul marca Audi nr.de identificare WAUZZZ8E83A009980, înmatriculat prima oară în anul 2002 în Italia stat membru U.E și a solicitat înmatricularea acestuia fără plata taxei pe poluare, cerere ce i-a fost respinsă
Prin articolul 1 din Legea 9 /2012 s-a instituit cadrul legal privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,iar articolul 4 al aceluiași act normativ prevede când intervine obligația de plată a acesteia: cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de către primul proprietar din România, și respectiv cu ocazia primei transcrierii a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 republicată.
Ulterior, prin OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art. 2 lit. i ale Legii nr. 9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea 571/2003 Republicată.
Se constată deci că această suspendare privește doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească ( națională), deja înmatriculate menționându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate ,care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Prin urmare, ne aflăm din nou într-o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG 50/2008 Republicată, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea de Justiție a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C‑47/88, R.., p. I‑4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C‑2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea de Justiție a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă ,i produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C‑387/01, R.., p. I‑4981, punctul 66).
Argumentele instanței europene, din cauza T. care au și determinat concluzia acesteia, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Câtă vreme, așa cum am arătat deja, suspendarea obligației de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aflate la prima transcriere a dreptului de proprietate, aplicarea art. 4 alin.1 lit. a din OUG 9/2012 contravine flagrant art. 110 TFUE, astfel că în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar european în fața legii naționale tribunalul raportat la art. 148 alin.2 din Constituție la art. 110 din Tratatul UE și art. 8 și 18 din Legea 554/2004 Republicată va admite acțiunea așa cum a fost precizată și completată și va obliga pârâta să înmatriculeze autoturismul marca Audi . WAUZZZ8E83A009980 proprietatea reclamantului, fără plata taxei pe poluare prevăzută de art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul D. I. V., domiciliat în Pitești . nr.1 . . în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI ARGEȘ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR,
Obligă pe pârâtă să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantului marca Audi . WAUZZZ8E83A009980, fără plata taxei speciale pentru emisiile poluante.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 Februarie 2015, la Tribunalul Argeș –Secția Civilă, complet specializat C. Administrativ și Fiscal.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, D. M. R. |
red.N.S.
dact.C.E.C./4 exp.
04.03.2015.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 223/2015. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 216/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
