Anulare act administrativ. Sentința nr. 4266/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4266/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 12881/111/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR.4266/CA/2013
Ședința publică din data de 4 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. B.
GREFIER: F. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul C. L. AL COMUNEI B., cu sediul în ., jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI TURISMULUI, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect anulare act administrativ, ca urmare a casării cauzei cu trimitere spre competentă rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că reclamantul a depus concluzii scrise prin serviciul de registratură, după care:
Se constată că la termenul de judecată din data de 28.05.2013, partea prezentă a pus concluzii pe fondul cauzei, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru acest termen de judecată, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Constată că prin acțiunea precizată reînregistrată la această instanță la data de 07.02.2013, în urma casării sentinței nr.195/2011 a Curții de Apel Oradea, dispusă prin decizia nr.4871/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul C. L. al Comunei B. prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. D. Regionale și Turismului, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei CA nr._/29.11.2010 (după ce inițial a indicat în mod eronat data deciziei ca fiind 30.11.2010) și a Procesului verbal de constatare CA nr._/11.10.2010, emise de pârât.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că actele administrative sunt nelegale pentru că la demararea achizițiilor suplimentare de pubele și containere de la furnizorul . au fost respectate atât dispozițiile legale, cât și contractul de finanțare, învederând că cele reținute în actele contestate sunt rezultatul ignorării situației de fapt și a greșitei interpretări atât a contractului de finanțare cât și a normelor legale relevante. Totodată, a invocat că, în urma unei note justificative înaintată autorității contractante, au fost aprobate și virate către ., ceea ce implică acordul autorităților de implementare în privința suplimentării sumelor alocate, precum și că achizițiile suplimentare s-au efectuat tocmai în scopul realizării integrale a proiectului, fiind respectate condițiile generale consemnate în Anexa nr.2. De asemenea, reclamantul mai arată că lipsa acordului de suplimentare este nereală, întrucât acest acord a fost dat în mod implicit prin alocarea sumelor suplimentare solicitate.
Cu privire la sumele achitate către firma . cu titlu de contravaloare servicii de informare și susținere a campaniei de educație publică, reclamantul arată că nici studiul de fezabilitate, nici cererea de finanțare (anexa 1 la contract), nici documentația de atribuire pentru serviciul de organizare și susținere a campaniei de educație publică, nu cuprind vreun indicator de realizare a serviciilor ori de participare a populației la campanie, astfel că nu se putea face o comparație între ceea ce s-a propus și ceea ce s-a realizat, astfel că, în opinia sa, stabilirea de către organele de control ca neeligibile în proporție de 50% a sumelor achitate pentru aceste servicii este lipsită de temei. Totodată, s-a mai învederat că, din moment ce nu s-au comis nereguli în cursul suplimentării achizițiilor, nu se poate susține că s-a produs vreun prejudiciu bugetului comunitar sau celui al statului, de vreme ce achizițiile s-au încadrat în limitele finanțării și obiectivele proiectului, nefiind încălcate prevederile OG 79/2003.
Prin prisma acestor considerente, reclamantul susține că și decizia dată în soluționarea contestației administrative este nelegală, întrucât nu face decât să reia conținutul procesului verbal fără a răspunde în mod direct contestației, deși a contestat în întregime creanța stabilită prin actul de control.
În drept, a invocat disp.art.218 alin.2 din OG 92/2003, ale art.8 și urm. din Legea nr.554/2004 și ale OG 79/2003.
Pârâtul M. D. Regionale și Turismului, prin întâmpinarea de la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul arată că, în urma verificării documentației prezentate, echipa de control a constatat efectuarea de către reclamant a unor cheltuieli neeligibile în cuantum de 56.605,35 euro, la care se adaugă TVA de rambursat în sumă de 37.851,08 lei. Motivul neeligibilității acestor cheltuieli l-a constituit faptul că beneficiarul a achiziționat echipamente de precolectare peste valorile prevăzute în contract, fără a se fi solicitat acordul autorității, precum și faptul că s-au recepționat și achitat integral servicii de informare și susținere a campaniei de educație publică, deși acestea aveau grad de realizare foarte redus. De asemenea, pârâtul arată că valoarea sumei din buget reprezintă doar valoarea maximă care poate fi plătită în cadrul proiectului, iar cheltuielile pentru a fi eligibile trebuie justificate prin prisma condițiilor impuse prin art.14 alin.1 din Condițiile generale la contractul de grant, impunându-se întocmirea unui act adițional pentru suplimentarea cantităților de containere și europubele, reclamanta neputându-se prevala de acordul tacit al autorității pentru cheltuirea sumelor respective.
Pârâtul mai arată că intervalul dintre datele de derulare a achizițiilor, respectiv licitația deschisă inițiată în 27.05.2008 și negocierea fără publicarea unui anunț, inițiată în 25.08.2008, a fost foarte scurt, ceea ce dovedește că situația invocată de reclamantă în sensul creșterii semnificative a gospodăriilor și a cererilor, era cunoscută de la momentul transmiterii spre avizare a documentației pentru licitație, fără ca autoritatea contractantă să fi fost informată despre riscul ca proiectul să nu poată fi implementat cu succes din cauza echipamentelor de precolectare și colectare care nu acoperă cererea.
Împrejurarea că sumele cheltuite nu au atras o suplimentare propriu-zisă a fondurilor alocate proiectului, pârâtul arată că nu este de natură a fi considerată legală, atâta timp cât inițierea procedurii s-a făcut fără acordul autorității contractante, iar faptul că sumele au fost decontate pe total buget nu demonstrează că acestea sunt eligibile conform art. 14 din contract.
Referitor la sumele achitate pentru campaniile de informare și educare a populației, pârâtul invocă faptul că reclamanta ca instituție publică nu a folosit eficient fondurile publice pentru că a recepționat și achitat integral servicii de informare și susținere a campaniei de educație publică deși acestea aveau un grad de realizare redus, respectiv dintr-un număr de 35 întâlniri publice au fost organizate un număr de 6, fără ca, cel puțin pentru acestea, să fi fost furnizate detalii cu privire la participarea moderatorului, a temelor propuse, a timpului alocat și fără să se fi întocmit rapoarte, deși aceste exigențe rezultau din contract. Totodată, pârâtul învederează că notificarea invocată de reclamantă, înregistrată la Primăria B. cu nr. 3023/25.08.2008, nu a fost transmisă niciodată la ADR Nord – Vest, după cum nu a fost obținut avizul autorității de implementare sau acordul autorității contractante cu privire la suplimentarea cantităților.
Față de susținerea lipsei unui prejudiciu, s-a afirmat că este neîntemeiată, deoarece prin procesul verbal s-a constatat abaterea de la legalitate, conformitate și regularitate în utilizarea și administrarea fondurilor comunitare a fondurilor de cofinanțare aferente conform art.3 alineat 1 din O.G 79/2003, ceea ce presupune restituirea sumelor plătite necuvenit din culpa beneficiarului.
În drept, a invocat dispozițiile OG 79/2003, ale Codului de procedură fiscală, ale Legii nr.554/2004 și ale Codului de procedură civilă.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Reclamantul este parte în contractul de finanțare – activități externe ale Comunității Europene, RO 2004/_.04.01.01.74/16.11.2006 încheiat între M. Integrării Europene (antecesor în drepturi al pârâtului) - ca autoritate contractantă, Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest - ca autoritate de implementare și C. L. B. - în calitate de beneficiar, având ca obiect implementarea activității numite: sistemul integrat de management al deșeurilor solide în comunitățile rurale din zona metropolitană a Oradiei.
Prin procesul verbal de constatare CA_/11.10.2010 încheiat de Direcția de Control și Verificare utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului D. Regionale și Turismului s-au stabilit în sarcina reclamantului abateri de la legalitate, conformitate și regularitate în utilizarea și administrarea fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente, reținându-se că nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile asumate prin contract cu privire la eligibilitatea costurilor decontate în cadrul proiectului, constatându-se neeligibilitatea sumei totale de 56.605,35 euro plus 37.851,08 lei TVA rambursat aferent sumei neeligibile.
Împotriva acestui proces verbal, reclamantul a formulat contestație administrativă, care a fost respinsă prin Decizia CA_/29.11.2010 pronunțată de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul M. D. Regionale și Turismului, cu mențiunea ca nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute în articolul 206 alineat 1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar pe fond cu motivarea că, argumentele invocate nu sunt pertinente, precum și că nu s-au depus documente sau înscrisuri noi care să dovedească eligibilitatea cheltuielilor considerate neeligibile prin procesul-verbal contestat.
Considerentele care au stat la baza procesului verbal atacat le-a constituit faptul că reclamantul a achiziționat echipamente de precolectare peste valorile prevăzute în contract fără a fi solicitat acordul autorității contractante, respectiv că, în mod unilateral, a inițiat o nouă procedură de achiziție, prin negociere, pentru echipamente ce nu au fost prevăzute în contract, după atribuirea contractelor de furnizare prin procedura de licitație deschisă, sumele bugetate nefiind consumate,.
Prin nota explicativă nr.1922/10.06.2010, dată de reclamant și invocată în procesul-verbal contestat, s-a confirmat că pe liniile bugetare 3.1.1 și 3.1.2 din cadrul bugetului proiectat s-a realizat o economie, împrejurare față de care s-a considerat oportun de către beneficiar ca suma neutilizată să fie folosită pentru achiziționarea echipamentelor prin negociere directă cu același furnizor.
Susținerile reclamantului, conform cărora a înaintat autorității de implementare o notă justificativă, prin care a invocat necesitatea suplimentării achizițiilor de bunuri, cu motivarea că în perioada iunie 2006 – septembrie 2008 s-a înregistrat o creștere semnificativă a populației și a numărului de societăți comerciale ce și-au stabilit sediile sau punctele de lucru în cele 8 comune partenere participante la proiect, nu pot fi reținute ca fiind întemeiate, întrucât pârâtul nu a confirmat demersurile întreprinse pentru informarea autorităților și obținerea acordului scris, iar pe de altă parte, reclamantul nu a făcut dovada comunicării cu destinatarul a Notei justificative nr. 3023/25.08.2008, invocată ca demers întreprins pe lângă autoritatea de implementare pentru avizarea suplimentării achiziției de bunuri.
Nu pot fi reținute ca fiind fondate nici susținerile reclamantului, conform cărora prin simpla alocare a sumelor în buget se prezumă existența unui acord tacit pentru cheltuirea lor, întrucât potrivit art. 9 din anexa II a contractului încheiat între părți, „orice modificare a contractului, inclusiv a anexelor, trebuie făcută în scris și va face obiectul unui act adițional”.
În concluzie, instanța apreciază că s-a dovedit culpa beneficiarului care, la un interval extrem de scurt de la derularea procedurii de achiziție publică, fără o justificare pertinentă și neglijând să informeze și să solicite acordul scris de la autoritățile contractante, efectuează cheltuieli de 50.217,43 euro pentru achiziții prin negociere directă a aceluiași tip de bunuri, situație în care în mod corect s-a reținut încălcarea art. 14.1 teza I a din contract, referitor la caracterul neeligibil al sumelor, nefiind îndeplinite cumulativ exigențele convenționale asumate de beneficiar.
Referitor la recepționarea și achitarea către . a serviciilor de informare și susținere a campaniei de educație publică, respectiv că sunt cheltuieli neeligibile 50% din cele efectiv suportate, în lipsa unor indicatori obiectivi care să fie incluși în studiul de fezabilitate, cererea de finanțare și documentația de atribuire a serviciului respectiv, instanța reține că acestea aveau un grad de realizare foarte redus, grupul țintă pentru campania de educație publică fiind reprezentat de populația din 8 comune aferente zonei metropolitane Oradea, care cuprinde un număr de 33.563 persoane.
Totodată, instanța reține că organul de control, în mod corect, a reținut existența unor carențe în derularea campaniei de educație publică, dintr-un număr de 35 întâlniri publice prevăzute în contract, indicate și în raport fiind organizate doar 6, aspect ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar, fără a se întocmi rapoartele ulterioare acestor întâlniri, cu indicarea moderatorului activității, a temelor propuse, a programului întâlnirilor și a duratei acestora.
Față de aceste considerente, instanța reține că beneficiarul contractului de finanțare, deși avea responsabilitatea eficientizării cheltuirii sumelor prin prisma raportului cost beneficiu, nu a realizat prestațiile asumate prin contract în limitele la care s-a angajat.
Referitor la invocarea de către reclamant a lipsei de prejudiciu bugetelor interesate, instanța urmează să constate că acest aspect este irelevant, câtă vreme reclamantul nu a respectat întocmai clauzele contractuale, care impuneau obligativitatea încheierii în scris a unui act adițional de modificare a contractului sau anexelor la acesta.
Pentru aceste motive, văzând în drept și disp.art.1,8 din Legea nr. 554/2004 și ale OUG nr.34/2006, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea formulată și va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. L. AL COMUNEI B., prin Primar, cu sediul în ., jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI TURISMULUI, cu sediul în București, ., sector 5.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. DorelBalaș F.
Red. B. D., jud.
Dact. BF în 13.06.2013.
4 ex.Pt.conf. 2 .> - Cons. L. B.
- M.D.R.T.
Azi, .2013.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 83/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5494/2013.... → |
|---|
