Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5494/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5494/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 2131/111/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI C. ADMINISTRATIV
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 5494/CA/2013.
Ședința din 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE: D. R.
GREFIER: L. S.
Pe rol fiind pentru azi, pronunțarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P. G.-A., cu domiciliul ales în Oradea, .. 1,..Bihor, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, .. 2B, jud.Bihor și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București sect. 6, .. A nr. 294, având ca obiect: contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut cauzei, invederându-se instanței că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 14 octombrie 2013, unde părțile prezente au pus concluzii în fond, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care:
Instanța, constând lămurită cauza, rămâne în pronunțare pe fond.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 14.02.2013, legal timbrată, reclamantul P. G.-A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI BIHOR- SERVICIU PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRIUCLAREA VEHICULELOR BIHOR-ORADEA, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului marca Volskwagen, cu numărul de identificare șasiu WVWZZZ1KZ7MO38785, fără să fie obligat în prealabil la plata taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a achiziționat autovehiculul descris mai sus și pentru a-l înmatricula în România, i s-a stabilit obligativitatea achitării în prealabil a taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008.
Reclamantul arată că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la disp.art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare” coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
Susține că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import.
Învederează instanței că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 CE trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Acțiunea a fost precizată în data de 27.05.2013, reclamantul arătând că renunță la judecată față de pârâta chemată inițial și că înțelege să cheme în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Aleșd.
În contradictoriu cu aceasta, a solicitat anularea deciziei pentru stabilirea timbrului de mediu pentru autovehicule nr. 4787/29.03.2013, restituirea sumei achitată prin chitanța . nr._, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, de la data achitării taxei până la restituirea ei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Susține că OUG 9/2013, încalcă principiul poluatorul plătește, iar acest act normativ este în totală contradicție cu legislația UE, dar și cu legislația națională în vigoare.
Apreciază că tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate față de importuri, atâta timp cât cele interne, care privesc autovehicule pentru care nu
s-a achitat nici o taxă de poluare pot ocoli cu ușurință transferul oficial de proprietate, pentru ca și taxa să fie ocolită, pe când în cazul autovehiculelor importate nu se poate proceda la fel.
Analizând cererea prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate și a normelor legale incidente, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene autoturismul second – hand marca Volskwagen, cu numărul de identificare șasiu WVWZZZ1KZ7MO38785, iar pentru a-l înmatricula în România, la data de 01.04.2013, a fost obligat sa plătească suma de 3.536 lei, achitata cu chitanța . nr._/01.04.2013, această sumă reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule.
În cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 9/2012, astfel cum aceasta este în vigoare la data de 01.01.2013, având în vedere că reclamantul a achitat taxa pentru înmatriculare după . prevederilor art. 4 alin. 2 din acest act normativ.
Instanța reține că, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 110 din TFUE „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, Curtea stabilește că din lipsa unei armonizări în materie, fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris mai sus.
Trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură.
În speță, Legea nr. 9/2012 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art. 4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Pentru autovehiculele aflate deja pe piața națională și care sunt supuse unei noi înmatriculări, nu se achită taxă de poluare în vederea reînmatriculării.
În cauza T. împotriva Statului Român, Cauza C‑402/09, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele Curții au fost reluate în hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 N., arătându-se că aceleași considerații vizează și regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr.117/2009.
Legea nr. 9/2012 preia dispozițiile din OUG nr. 50/2008 în ceea ce privește mecanismul de stabilire și calcul a taxei de poluare, însă numai în forma în vigoare până la 01.01.2013.
Evoluția legislativă a obligației de plată a taxei de poluare prevăzută de noua lege a fost următoarea: potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, “obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
A.. 2 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 a fost suspendat prin art. I din O.U.G. nr. 1/2012 (publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 31.01.2012), pentru perioada 31.01._13.
Ca urmare a suspendării prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr.9/2012, s-a revenit practic la vechea reglementare a taxei pe poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008, având în vedere că taxa a fost datorată în continuare numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație, motiv pentru care în practica judiciară taxa astfel stabilită a fost în continuare considerată contrară normelor comunitare.
Având în vedere că începând cu data de 01.01.2013, s-a înlăturat suspendarea prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, instanța apreciază că a fost înlăturată discriminarea existentă până la acel moment, întrucât, în aplicarea art. 4 alin. 2 din actul normativ amintit, taxa pentru emisiile poluante este achitată și pentru autovehiculele second-hand achiziționate de pe teritoriul României și pentru care nu s-a achitat niciodată taxa de primă înmatriculare sau taxa pe poluare. Prin urmare, instanța constată că taxa de poluare este plătită atât pentru autovehiculele achiziționate dintr-un stat al Uniunii Europene, cât și pentru cele achiziționate din România, de pe piața internă, și este calculată în raport de aceleași criterii, astfel că discriminarea existentă până la 01.01.2013 și sancționată de CJUE a fost înlăturată.
În considerarea acestor aspecte, constatând că în cauză nu se poate reține încălcarea reglementării comunitare cuprinsă în art.110 TFUE, astfel cum a fost conturat jurisprudențial de CJUE în materia specifică a taxei pe poluare, se impune respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
Față de soluția pronunțată, nu se vor acorda cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. G.-A., cu domiciliul ales în Oradea, .. 1,..Bihor, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, .. 2B, jud.Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE: GREFIER:
D. R. L. S.
Red. D.R.
28.11.2013pt. conf. 3 .
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 4266/2013. Tribunalul... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6360/2013.... → |
|---|
