Anulare act administrativ. Sentința nr. 3514/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3514/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 10421/111/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA COMERCIALĂ, C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința nr. 3514/CA/2010
Ședința publică din data de 7 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. A.
Grefier: C. S.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal introdusă de reclamant ., în contradictoriu cu pârâta D. G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI BIHOR având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura este completă, acțiunea este legal timbrată, după care:
Se constată că la termenul de judecată din data de 25.04.2013, părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru 30.04.2013 și pentru acest termen de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 08.11.2010, legal timbrată, S.C ÎNCĂLȚĂMINTE L. SRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI BIHOR din cadrul MFP- ANAF, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună anularea Deciziei de Soluționare a Contestației emisa de DGFP Bihor, înregistrata sub numărul 93 din data de 06.05.2010 prin care a fost respinsa contestația administrativa înregistrata la DGFP Bihor sub nr._ din data de 25.03.2010; anularea Deciziei de Impunere nr. 307 din data de 12.02.2010 emisa in baza Raportului de Inspecție Fiscala înregistrat Ia DGFP Bihor sub nr._ din 12.02.2010 si pe cale de consecința: refacerea inspecției fiscale pentru aceeași perioada si același impozit care face obiectul prezentei acțiuni cu privire la stabilirea prețului de transfer a tranzacțiilor; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii de chemare în judecată, se relevă că S.C ÎNCĂLȚĂMINTE L. SRL are ca obiect principal de activitate producția de încălțăminte. Societatea iși desfășoară activitatea ca parte a unui grup de societăți afiliate. Astfel, societatea italiana FINARC SRL deține 100% din capitalul social al reclamantei, iar începând cu 13.06.2006, CALZATURIFICIO PAM SpA -Italia, a preluat părțile sociale ale societății FINARC SRL.
Cu privire la activitatea desfășurata in cadrul grupului, menționează faptul ca intre S.C ÎNCĂLȚĂMINTE L. SRL, in calitate de furnizor si CALZATURIFICIO PAM SpA- Italia, in calitate de comitent, a fost încheiat începând cu data de 12.02.2002, un contract de prestări servicii, urmat ulterior de acte adiționale, din care rezulta in esența faptul ca părțile au convenit asapra "productiei sau a se da pentru produs fete de încălțăminte sau de încălțăminte finita in timpul întregit stagiuni, in spirit de colaborare si nu de pura furnizare ".
De asemenea, in scopul realizării produselor (fete de încălțăminte si încălțăminte finita) CALZATURIFICIO PAM SpA se obliga sa „furnizeze pe cheltuiala proprie st cu costul materialelor necesare pâna la sediul furnizorului", cu excepția taxelor vamale si a transportului materiilor prime si a materialelor către terți.
Conform datelor cuprinse in Dosarul preturilor de transfer (remis organelor de inspecție fiscala), modul concret de colaborare dintre cele societăți se desfășura astfel:
CALZATURIFICIO PAM*SpA are clienți si piața de desfacere internaționala. Aceasta, pe baza comenzilor ferme primite, comanda materia prima si materialele auxiliare necesare procesului de producție de încălțăminte si o transmitea in vederea prelucrării, societății .. Societatea din România realiza produsele finite si le expedia partenerului contractual care mai apoi, le distribuia clienților finali. D. fiind comenzile primite din partea clienților societății CALZATURIFICIO PAM SpA, cantitatea de încălțăminte care trebuia produsa ., datorita termenelor de livrare precum si lucrului pe stagiuni, depășea cu mult capacitatea de producție a reclamantei. De aceea a fost necesar colaborarea cu alte firme de profil din tara cu privire la efectuarea unor faze parțiale sau a produselor in totalitate.
In acest sens, raporturile comerciale s-au derulat intre CALZATUROIHCIO PAM SpA, ÎNCĂLȚĂMINTE L. SRL si societăți comerciale terțe, subcontractate de societatea româneasca.
Pâna la data aderării României la UE, . a materialelor se realiza pe baza de declarații vamale de import temporar. Produsele finite erau expediate beneficiarului, prin întocmirea declarațiilor vamale de export in care se menționau toti prestatorii pe fiecare faza de producție - cusut, talpuit pentru fiecare articol expediat in parte precum si producătorii din România care colaborau cu reclamanta pentru producția de încălțăminte.
Important de reținut, arată reclamanta, este faptul ca negocierea prețului se realiza direct intre CALZATURIFICIO PAM SPA si firmele terțe partenere din România. Pe baza facturilor emise in EURO si in LEI (fara tv.a), de către societățile terțe către beneficiarul din Italia, reclamanta înregistra in evidenta contabila proprie numai partea de venituri care se refereau strict la producția realizata de ÎNCĂLȚĂMINTE L..
Sub imperiul modificărilor legislative care au intervenit urmare aderării României la UE, S.C ÎNCĂLȚĂMINTE L. SRL a trebuit sa-si adapteze politica de afaceri in sensul ca firmele Partener - România au fost nevoite sa emită către reclamanta facturi in lei (cu tv.a), negocierea preturilor a continuat sa se faca direct intre S.C CALZATURIFICIO PAM SpA si societățile Partener - România.
Reclamanta a fost supusa unei inspecții fiscale din partea organelor de specialitate din cadrul DGFP a județului Bihor. Perioada supusa verificării a fost 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2008.Inspecția fiscala a vizat verificarea modului de determinare, declarare și plata a obligațiilor fiscale reprezentând impozit pe profit. In baza constatărilor inspecției fiscale astfel cum au fost menționate din Raportul de Inspecție Fiscala, DGFP Bihor a stabilit impozit pe profit suplimentar in cuantum de 1.567. 250 lei si majorări de întârziere in suma de 250.760 lei prin emiterea Deciziei de impunere nr. 307 din_ .
S.C ÎNCĂLȚĂMINTE L. SRL a formulat Contestație impotriva Deciziei de impunere nr. 307 din_, contestație care a fost respinsa de DGFP Bihor, ca neîntemeiata.
Cu privire la impozitul pe profit impus la plata, având in vedere pierderea înregistrata de societate, organele de inspecție fiscala au solicitat structura costurilor, observând ca pentru anul 2007 si anul 2008, costul prestărilor de servicii nu cuprinde toate cheltuielile ocazionate de obținerea bunurilor, lucrărilor si serviciilor.
Din analiza Dosarului preturilor de transfer, s-a constatat ca societatea a utilizat metoda comparării preturilor, sens in care aceasta a solicitat oferte de preturi de manopera croit, cusut si talpuit de la S.C V. STYLE SRL Oradea si . Oradea.
In urma comparării preturilor utilizate de reclamanta cu preturile practicate de aceste doua societăți pentru preturile de manopera, croit, cusut si talpuit, echipa de inspecție fiscala a constatat ca nu au rezultat diferente semnificative, dar societățile independente cu activități comparabile in 2006-2008 au înregistrat profit si practica preturi de vânzare mai mari pentru produsele si serviciile efectuate, in timp ce reclamanta a inregistrat pierdere din exploatare.
De asemenea, s-a constatat ca Dosarul preturilor de transfer nu conține informații cu privire la datele financiare ale grupului.
Ca atare, considerând ca tranzacțiile intre cele doua societăți afiliate nu au avut loc in termeni comerciali de piața libera si ca stabilirea preturilor prin metoda comparării acestora cu preturile practicate de . si . a condus la practicarea unor preturi care nu reflecta preturile de piața ale bunurilor sau serviciilor, echipa de inspecție fiscala a procedat la estimare/ajustarea veniturilor folosind metoda cost-plus.
In acest sens au fost reîntregite veniturile prin ajustarea cu marja de profit practicata de cele doua societăți independente, fapt ce a dus la stabilirea in sarcina societății a unor diferente de impozit pe profit in suma totala de 250.760 lei si accesorii aferente.
Reclamanta consideră că sunt nelegale concluziile organelor fiscale, din perspectiva dispozițiilor legale cuprinse în art. 11 alin.2 Codul Fiscal, rep. cu modificările si completările ulterioare, art.19 alin.5 introdus prin O.G nr.83/19.08.2004, H.G nr.44/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, pct.22 dat in aplicarea art.l 1 din Codul Fiscal, pct.36, O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, O.G nr.35/2006 pentru modificarea si completarea Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, O.M.E.F-A.N.F nr.222/2008 privind conținutul dosarului preturilor de transfer, Ghidul O.E.C.D privind preturile de transfer.
In scopul analizei preturilor de transfer, S.C ÎNCĂLȚĂMINTE L. SRL a procedat la compararea preturilor practicate pentru activitățile desfășurate in cadrul procesului de producție cu cele utilizate de companii care acționează independent pe piața, cu același profil de activitate, folosind ca metoda-metoda comparării preturilor (CUP).
In urma comparării de către organul de inspecție fiscala a preturilor de piața practicate s-a constatat ca exista diferente semnificative, respectiv societățile independente practica preturi mai mari pentru produsele si serviciile vândute, astfel: in anul 2006, preturi mai mari cu 14,31 %, in anul 2007 preturi mai mari cu 19,88%, in anul 2008 preturi mai mari cu 27,11%.
Reclamanta roagă instanța sa înlăture acest argument, in primul rând pentru faptul ca informațiile utilizate de organele de inspecție fiscala nu sunt informații publice, astfel că reclamanta este in imposibilitate de formulare a unei apărări fata de susținerea pârâtei, deoarece organele de inspecție fiscala nu precizează sursa informațiilor in raportul de inspecție fiscala, astfel încât sa se poată demonstra ca si contribuabilul ar fi putut accesa si folosi respectivele informații.
Acest fapt impune, in opinia reclamantei, înlăturarea din capul locului a argumentului pârâtei, atâta timp cât aceasta nu-si dovedește afirmațiile in condițiile producerii unei vătămări contribuabilului concretizată in imposibilitatea exercitării dreptului la apărare.
Se mai arată, de asemenea ca afirmația organelor de soluționare a contestației conform căreia" societatea a stabilit preturile tranzacțiilor prin compararea cu oferte de preturi in cazul . si cu preturi negociabile in cazul S.C V. STYLE si nu preturile practicate efectiv de aceste societate nu este conforma cu realitatea.
Cu privire la afirmația controlului fiscal potrivit căreia reclamanta a obținut pierdere din exploatare, in timp ce societățile independente cu activități comparabile au înregistrat profit din activitatea de exploatare, se arată că, asa cum reiese si din Dosarul preturilor de transfer, reclamanta s-a confruntat cu perioade lungi de oprire a fabricii, care au determinat in mod puternic scăderea productivității.
Cu privire la nelegalitatea utilizării metodei cost -plus de către pârâta si aplicarea eronata a acesteia se arată că potrivit pct. 36 din H.G nr.44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, metoda cost-plus se folosește in cazul in care nu exista tarife comparabile. În opinia reclamantei, organele fiscale au aplicat eronat, metoda cost-plus, fapt care a avut drept consecința denaturarea rezultatelor obținute cu privire la preturile de transfer. Astfel, pe considerentul ca metoda utilizata de S.C încălțăminte L. SRL nu reflecta prețul de piața al tranzacțiilor, organul de inspecție fiscala „pentru estimarea preturilor de piața a tranzacțiilor intre persoane afiliate" „a considerat cea mai adecvata metoda-metoda cost-plus, conform prevederilor pct.23 din H.G 44/2004, actualizata ".
Invocând dispozițiile art.3 din potrivit art. 3 din Ordinul nr. 222/2008 reclamanta arată că ca estimarea cuantumului preturilor de transfer nu poate fi efectuata decât in condițiile in care contribuabilul refuza prezentarea Dosarului preturilor de transfer, sau acesta este incomplet.
Exceptând constatarea ca Dosarul preturilor de transfer nu conține informații cu privire Ia datele financiare ale grupului, nicăieri in cuprinsul raportului, organele de inspecție fiscala nu lasa sa se înțeleagă faptul ca datele oferite de societate in vederea aplicării metodei CUP, ca cea mai directa si totodată indicata metoda in conformitate cu Ghidul OECD, ar fi incomplete, fapt care ar impune estimarea prețului de piața a tranzacțiilor.
Insa, chiar si asa fiind, în opinia reclamantei, estimarea s-a realizat in mod eronat întrucât aceasta contravine cu prevederile indicate mai sus, care prevăd in mod explicit identificarea a trei exemple de tranzacții similare. Prin urmare, restrângerea marjei de comparabilitate prin raportarea numai la doua comparabile, in loc de trei cât prevede Ordinul conduce la aplicarea eronata a dispozițiilor legale privind estimarea preturilor de transfer, fapt pentru care solicitam instanței si pentru acest aspect, sa oblige pârâta la refacerea verificării sub aspectul preturilor de transfer practicate in relația cu societatea CALZATURIFICIO PAM SpA Italia.
Pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI BIHOR, prin reprezentantul sau legal, pe cale de întâmpinare, s-a opus admiterii acțiunii reclamantei, solicitând respingerea acțiunii promovate si menținerea actelor administrative ca temeinice si legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între societatea reclamantă . si firma Calzaturificio PAM SpA Italia, exista un contract de prestări servicii nu de pura furnizare ci si de colaborare, în temeiul căruia, firma Calzaturificio PAM SpA Italia, se obliga sa furnizeze pe cheltuiala proprie si cu costul materialelor necesare pana la sediul furnizorului.
Firma Calzaturificio PAM SpA Italia, având clienți si piața de desfacere internaționala, comanda materia prima si materialele auxiliare necesare procesului de producție de încălțăminte si o transmite in vederea prelucrării reclamantei .. Firma Calzaturificio PAM SpA Italia, negociază preturile cu firmele terțe partener, iar ., înregistrează in evidenta contabila numai partea de venituri.
Prin Decizia de impunere nr. 307/ 12.02.2010 încheiată în baza constatărilor din Raportul de inspecție fiscală nr. 71.850/ 12.02.2010, organele de inspecție fiscală din cadrul Activității de Inspecție Fiscală Bihor au constatat următoarele:
În perioada 01.01._08 supusă inspecției fiscale, societatea a înregistrat pierderi din activitatea de exploatare (prestări servicii încălțăminte femei) și pierderi fiscale pe total activitate, atât în anii 2006 și 2007, cât și în perioada anterioară 2001 -2005. În costul prestărilor de servicii nu au fost cuprinse toate cheltuielile ocazionate de obținerea bunurilor și totalul costurilor pe fiecare produs este mai mare decât totalul veniturilor din prelucrare, i-au solicitat în timpul controlului dosarul prețurilor de transfer.
Organele fiscale au concluzionat că societatea a utilizat pentru stabilirea preturilor de piață a tranzacțiilor metoda comparării preturilor și ofertele de la alte 2 societăți, pentru prețurile de manoperă croit, cusut și talpuit pe care, practicându-le, a înregistrat pierderi din activitatea de exploatare, în timp ce aceste societăți cu activități comparabile în perioada 2006 - 2008 au înregistrat profit și practică prețuri de vânzare mai mari pentru produsele și serviciile efectuate.
Prin urmare, considerând că tranzacțiile între cele două societăți afiliate nu au avut loc în termeni comerciali de piață liberă și că stabilirea prețurilor prin metoda comparării acestora cu oferte de preț sau preturi negociabile de la . și . a condus la practicarea unor prețuri care nu reflectă preturile de piață ale bunurilor sau serviciilor, organele de inspecție fiscală au procedat la ajustarea veniturilor pentru a reflecta prețul de piață utilizând în acest sens metoda cost-plus conform prevederilor pct. 26 din HG nr. 44/ 2004, procedând la reîntregirea acestora prin ajustarea cu marja de profit practicată de cele 2 societăți independente și stabilind în sarcina societății diferențe de impozit pe profit în sumă totală de 250.760 lei, respectiv în sumă de 105.734 lei pe anul 2006, de 444 lei pentru 2007 și în sumă de 144.582 lei în 2008.
Pentru neplata Ia termenul legal de scadentă a diferentelor de Impozit pe profit, au calculat majorări de întârziere în sumă de 153.434 lei pe perioada 16.04.2006 – 12.02.2010.
Reclamanta a contestat în condițiile art. 205 și următoarele din O.G 92/2003 actele administrativ fiscale prin care s-au stabilit obligații suplimentare de plată, însă, contestația sa a fost respinsă prin Decizia nr. 93/06.05.2010 emisă de DGFP Bihor.
În conformitate cu dispozițiile art. 19 alin.(1) și (5) din Legea nr.271/ 2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare: „profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.(5) Tranzacțiile între persoane afiliate se realizează conform principiului prețului pieței libere, potrivit căruia tranzacțiile între persoanele afiliate se efectuează în condițiile stabilite sau impuse care nu trebuie să difere de relațiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderi independente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au în vedere principiile privind prețurile de transfer."
Din interpretarea dispozițiilor legale citate, tranzacțiile între persoane afiliate trebuie să fie efectuate în aceleași condiții cu cele dintre societățile independente, conform principiului prețului pieței libere, fapt nerealizat de către reclamantă, care prin tranzacțiile cu firma italiană afiliată a înregistrat pierderi repetate în toată perioada 2001 - 2007, ca urmare a prețurilor tranzacțiilor situate sub nivelul prețurilor practicate pe piață.
Potrivit prevederilor art. 11 alin.(2) lit.b) din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal,
„ în cadrul unei tranzacții între persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției. La stabilirea prețului de piață al tranzacțiilor între persoane afiliate se folosește cea mai adecvată dintre următoarele metode: [...]
b) metoda cost - plus, prin care prețul de piață se stabilește pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacție,majorat cu marja de profit corespunzătoare;"
totodată, în conformitate cu dispozițiile pct. 22 și 26 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/ 2004, cu modificările și completările ulterioare, „autoritățile fiscale din România pot, în scopul calculării obligațiilor fiscale ale persoanelor afiliate, să reconsidere evidențele persoanei afiliate din România, în scopul examinării fiscale, dacă în urma relațiilor speciale dintre persoana afiliata română și cea străină aceste evidențe nu reflectă profiturile reale impozabile ce provin din România. Nu se efectuează reconsiderarea evidențelor persoanelor afiliate atunci când tranzacțiile dintre asemenea persoane au loc în termeni comerciali de piață liberă, [...]. Reconsiderarea evidențelor se referă la ajustarea veniturilor, cheltuielilor, în scopul calculării obligațiilor fiscale ale persoanelor afiliate. [...].Autoritățile stabilesc prețul de piață al acestor tranzacții aplicând metoda utilizată de către contribuabil, cu excepția cazurilor în care prin metoda utilizată nu se reflectă prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cazul tranzacției. în acest caz, autoritățile fiscale vor aplica cea mai adecvată dintre metodele prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal. [...]
Metoda cost-plus beneficiază de reglementare expresă în cuprinsul dispozițiilor art. 26 din același act normativ.
Organele de inspecție fiscală au solicitat informații cu privire la prețurile practicate pe piața din Uniunea Europeană și de la alți prestatori/ societăți independente cu activități comparabile, iar în urma comparării prețurilor de piață pentru produse și servicii comparabile, au constatat că există diferențe semnificative între acestea, societățile cu activități comparabile practicând prețuri mai mari pentru produsele și serviciile vândute cu valori cuprinse între 14,31% în 2006 și 27,11% în 2008, după cum rezultă din anexele nr. 4 la raportul de inspecție fiscală.
Prin urmare, în vederea estimării prețurilor de piață pentru tranzacțiile efectuate între reclamantă și firma afiliată, corect și legal organele de control au luat în considerare ca metodă adecvată de stabilire a costurilor, metoda cost-plus, constând în majorarea costurilor principale cu o marjă de profit corespunzătoare domeniului de activitate - prestări servicii încălțăminte femei.
Referitor la susținerile contestatoarei că motivele aplicării de către organele de inspecție fiscală a metodei cost-plus sunt nejustificate, această metodă folosindu-se „numai când nu există tarife comparabile", instanța reține că societatea a stabilit prețurile tranzacțiilor prin compararea cu oferte de prețuri în cazul . cu prețuri negociabile în cazul . și nu prețurile practicate efectiv de aceste societăți, astfel că, neexistând „tarife comparabile", se folosește metoda cost-plus.
De asemenea, afirmațiile reclamantei în sensul că organele de control nu au nominalizat societățile independente cu activități similare care practică prețuri mai mari, nici acestea nu pot fi primite, deoarece în raportul de inspecție fiscală (pag.7 și anexele nr.4 și 5 la raport) se consemnează că pentru estimarea prețului de piață după metoda cost-plus s-a utilizat marja de profit calculată pentru aceleași 2 societăți selectate și de către reclamantă.
De subliniat este și faptul că, organele de inspecție fiscală au stabilit marja de profit pentru ajustare la nivelul mediei aritmetice a valorilor ponderii profitului în veniturile din exploatare de la cele 2 societăți din același domeniu de activitate (. .), luând în considerare fiecare an din perioada 2006 -2008 - anexa nr. 5 la raportul de inspecție fiscală, după cum este prevăzut la art. 2 alin. 4 din Anexa nr. 1 la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 222/ 2008, care prevede "dacă nu se poate identifica valoarea mediană, se face media aritmetică a celor două valori de mijloc ale intervalului de comparare."
Față de dispozițiile legale mai sus citate, instanța va înlătura concluziile expertului fiscal, care, trecând peste faptul că oferă răspunsuri gen „ expertul fiscal nu poate stabili cu exactitate daca organele de inspecție fiscala au vizat o estimare sau o ajustare a preturilor de transfer practicate de reclamantă ….” ,afirmă că estimarea s-ar fi putut face doar pentru anul 2008 cu respectarea procedurii prevăzuta la art. 3 Anexa e din Ordinul Președintelui ANAF nr. 222/08.02.2008 întrucât H.G. 44/2004 actualizata se refera doar la ajustarea veniturilor si cheltuielilor in scopul calculării obligațiilor fiscale ale persoanelor afiliate.In opinia expertului organele de control nu au folosit o estimare a preturilor de transfer având in vedere ca acesta se putea face legal doar pentru anul 2008.
Contrar afirmațiilor expertului fiscal termenul „estimare” nu a fost introdus prin Ordinul nr.222/2008, acesta fiind utilizat de legiuitor și la punctul 23 din HG 44/2004 „la estimarea prețului de piață al tranzacțiilor se poate utiliza una dintre următoarele metode…”
Față de cele reținute, apreciind că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a actelor administrative contestate, instanța va respinge, în întregime, cererea reclamantei.
Dată fiind soluția de respingere, nu vor fi acordate cheltuielile de judecată, solicitate.
PENTRU ACESTA MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în Oradea, P-cul T., nr. 1 . contradictoriu cu pârâta D. G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în Oradea, ..2 B, jud. Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
T. A. C. S.
Red. jud. T.A. /07.06.2013
Dact. CS.
4 ex.
Pt. conf. 2 com. cu: .,
D. G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI BIHOR
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 327/2013.... → |
|---|
