Anulare act administrativ. Sentința nr. 3334/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3334/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 494/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 3334/CA/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. A.
GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul C. S. D., cu domiciliul în Oradea, ., . B,. în contradictoriu cu pârâții I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în București, sector 6, nr. 5 și I. JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ BIHOR, cu sediul în Oradea, Calea A., nr. 4, jud. Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura este completă, acțiunea este legal timbrată, după care:
Se constată că la termenul de judecată din data de 18.04.2013, părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru acest termen de judecată, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
DELIBERÂND
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 17.01.2012, legal timbrată, ulterior motivată (fila 21) reclamantul C. S. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții I. G. al Poliției de Frontieră și I. Județean al Poliției de Frontieră Bihor, anularea Dispoziției șefului IPJF Bihor nr._ din 02.11.2011, reîncadrarea pe postul/funcția deținută anterior de către acesta și plata tuturor drepturilor salariale de la data încetării raporturilor de muncă și până la data punerii în executare a hotărârii judecătorești.
În motivarea în fapt, reclamantul arată că a avut calitatea de angajat al Poliției de Frontieră Bihor în funcția de agent de poliție de mai mult de 5 ani, la data la care i s-a comunicat decizia prin care îi încetează raporturile de muncă.
În opinia reclamantului, această dispoziție este nelegală și netemeinică.
Un prim motiv de nulitate invocat de reclamant este lipsa preavizului. Astfel, în opinia acestuia, unitatea angajatoare era obligată la acordarea preavizului .Punerea la dispoziție nu echivalează cu acordarea dreptului la preaviz fiind vorba de două instituții juridice diferite .
Ca atare nu se poate spune că dreptul de preaviz a fost acordat în perioada de punere la dispoziție întrucât preavizul se acordă doar persoanelor cărora urmează a le înceta raporturile de muncă respectiv care au fost selectate în vederea concedierii după epuizarea tuturor etapelor prevăzute de lege. În această perioadă de punere la dispoziție polițiștii au mai multe posibilități respectiv de participare la concursurile organizate conform OMAI nr.129/2011 sau pe alte posturi vacante conform O.MAI nr. 665/2008.
Un alt motiv de nulitate absolută constă în faptul că dispoziția de desfacere a contractului de muncă a fost luată cu încălcarea prevederilor art.22 alin.7, potrivit cărora, eliberarea din funcție de execuție se face la propunerea corpului de control al ministerului. Ori pârâta a trecut la concedierea sa fără respectarea acestei condiții sine qua non.
Al treilea motiv de nulitate constă în faptul că nu există publicat în Monitorul Oficial al României Ordinul MAI în baza căruia Șeful Inspectoratului avea competența de a dispune încetarea raporturilor de serviciu conform art.22 alin.7din Legea nr.360/2002 așa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr.133/27.06.2011.
Al patrulea motiv de nulitate absolută constă în faptul că Ordinele MAI nr.600/2005, nr.I/652/30.06.2011 și Dispoziția IGPF nr._/01.07.2011 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României așa cum prevăd textele normative.
În opinia reclamantului, un act administrativ de autoritate, emis de conducatorul unei institutii publice centrale trebuie să aibă aparența de formă și de fond al unui act conform legii, cu atât mai mult cu cât acesta este abdotat într-un sector și într-o materie care vizeaza structura în care se organizează și funcționează o instituție cu atribuții imediate și primordiale în cadrul siguranței naționale dar și un impact serios social, instituțional și uman, cu privire la drepturile fundamentale ale omului. Ori, de departe, ordinele și dispozițiile arătate mai sus nu sunt doar îndoilenice în privința unei aparențe de legalitate, ci, flagrant nelegal, prin nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 11 alin. 1 și ale art. 12 alin. 3 din Legea 24/2000 și ale art. 13 alin. 1 lit. d din legea 24/2000 care impun:”Proiectul si actul normativ trebuie sa fie corelatate cu dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului si ale Protocoalelor aditionate la acestea, ratificate de Romania, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului”.
Prin dispoziția contestată, susține reclamantul, se mai încalcă fundamental art. 2, art. 7, art. 21 pct. 2 din Declaratia Universala a drepturilor Omului si contravine Pactului International cu privire la Drepturile economice, sociale si culturale sub aspectul dreptului le munca si ale Directivei 2000/78/CE privind legalitatea la locul de munca, acte normative invocate prin rapoartele la art. 20 alin. 1 si 5 din Constitutia Romaniei; art.1alin. 2, 3 si 4 din OG 137/2000 art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei garanteaza ca un drept fundamental egalitatea de tratament si nediscriminare: “ Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fără privilegii si fără discriminari”; art. 41 alin 1 din Constitutia Romaniei statueaza: “Dreptul la munca nu poate fi îngrădit.Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera”
Practica CEDO referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului instituie in sarcina autoritatilor statului stabilitatea si siguranta si protectia dreptului castigat la munca care este apreciat, în interpretarea Curtii ca fiind dreptul la protejarea unui “bun” al persoanei.
Cu privire la temeinica măsurii contestate, reclamantul arată că, prin decizia atacată au încetat raporturile de serviciu ca urmare a reducerii postului ocupat de reclamant.
Potrivit art.100 alin.4 din Legea nr.188/1999 reducerea unui post se face dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii. În lumina prevederilor art. 130 din Ordinul mai nr.300/2004 trebuiau să se aibă în vedere noile atribuții ale unității și analiza fiecărui post ceea ce nu s-a întâmplat.
In drept au fost invocate dispozițiile L.554/2004, L.360/2002, L188/1999.
Pârâtul I. Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea, prin reprezentanții săi legali, pe cale de întâmpinare, a invocat, în principal, inadmisibilitatea cererii, grefată pe lipsa procedurii prealabile pe care reclamantul era obligat să o urmeze potrivit dispozițiilor art. 7 al.1 L.554/2004, iar pe fond, s-a opus admiterii cererii reclamanților, cu argumentul că dispozițiile șefului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Bihor, acte administrative a căror anulare se solicită de către reclamant, au fost emise în conformitate cu prevederile art 69 alin 1 lit j din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 285/2010, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1/652 din 30.06.2011 privind reorganizarea structurilor subordonate nemijlocit I.G.P.F., Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 129/23.06.2011 pentru aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajarea în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul M.A.I., Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.600/2005, Dispoziția Inspectorului G. al Poliției de Frontieră Române nr._ din 01.07.2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1/652/30.06.2011 a fost aprobată organigrama și numărul de posturi repartizate structurilor Poliției de Frontieră, fiind emisă ulterior Dispoziția I.G.P.F.R. nr._/01.07.2011 pentru aprobarea statului de organizare al I.J.P.F. Bihor, intrat în vigoare la data 06.07.2011.
Prin compararea statelor de organizare, cel valabil până la data de 06.07.2011 și cel intrat în vigoare la această dată, s-a constatat faptul că în cadrul Compartimentului Tehnic al Poliției de Frontieră B., dintr-un total de 7 funcții de agent au fost radiate un număr de 3 de funcții, rămânând un număr de 4 funcții. Din totalul de 4 funcții de agent, o funcție a fost acordată personalului care nu a putut fi afectat de măsurile de reorganizare conform Dispoziției Inspectorului G. nr._/14.07.2011, fiind scoase la concurs un număr de 3 funcții la care au participat astfel: pentru funcția de agent III (șef garaj) 3 agenți, printre care și reclamantul.
Urmare a faptului că prin noul stat de organizare au fost reduse numărul posturilor de natura celui ocupat de reclamant în cadrul compartimentului din care acesta a făcut parte, la data de 06.07.2011 a fost pus la dispoziția unității pe o perioadă de 3 luni, până la data de 06.10.2011, în conformitate cu prevederile art. 22 alin 8 din Legea nr. 360/2002, precum și a Dispoziției I.G.P.F.R. nr._/04.07.2011
Deoarece în urma desfășurării examenului de departajare în vederea numirii într-o funcție similară celei ocupate de către reclamant până la data de 06.07.2011, examen organizat pe perioada punerii la dispoziție în conformitate cu prevederile O.M.A.I. nr. 129/2011, acesta nu a fost declarat admis și nici cu ocazia desfășurării examenelor pentru ocuparea funcțiilor vacante organizate în această perioadă, la data de 07.10.2011 i-au încetat raporturile de serviciu cu instituția pârâtă.
Astfel, conform dispoziția șefului I.J.P.F. Bihor a cărei anulare se solicită, raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat avându-se la bază prevederile art 69 alin 1 lit j din Legea nr.360/2002, privind statutul polițistului.
Potrivit adresei nr._/30.11.2011, emisă de instituția pârâtă, acesta i-a comunicat reclamantului răspunsul la petiția sa formulată la data de 09.11.2011, prin care i s-au explicat drepturile de care beneficiază în urma încetării raporturilor de serviciu. Chiar dacă reclamantul nu a solicitat expres revocarea dispoziției șefului IJPF Bihor, din răspunsul comunicat de autoritate, rezultă că acesta și-a exprimat dezacordul față de situația în care se află ca urmare a emiterii acestui act administrativ. Cum dispoziția a fost comunicată reclamantului la data de 04.11.2011, instanța apreciază că procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 al.1 L.554/2004, a fost parcursă de reclamant.
Referitor la susținerea reclamantului în ceea ce privește faptul că punerea la dispoziție nu echivalează cu acordarea dreptului la preaviz, fiind vorba de două instituții juridice diferite, instanța reține că ambele instituții produc aceleași efecte juridice, deosebirea fiind doar în ceea ce privește categoriilor de personal cărora li se aplica și perioada de acordare.
Astfel, personalului civil i se acorda perioada de preaviz stabilită conform codului muncii (cel puțin 20 de zile conform art. 75 alin 1 din Legea nr.53/2003), funcționarilor publici li se acorda perioada de preaviz stabilită conform prevederilor Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici (de 30 de zile conform art. 99 alin 3 din lege), iar polițiștilor (funcționari publici cu statut special) cărora urmează să le înceteze raporturile de serviciu ca urmare a reorganizării instituționale, beneficiază de perioada de punere la dispoziție stabilită conform prevederilor art. 22 alin 8 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, respectiv de cel mult 3 luni, fiind echivalentă dreptul de preaviz.
Așadar, reclamantul din prezenta cauză a beneficiat de mai multe zile de preaviz decât personalul civil sau funcționarii publici, dat fiind statutul special de care beneficiază. De asemenea, dat fiind statutul special de care beneficiază polițiștii, aceștia au dreptul de a participa pe perioada punerii la dispoziției pentru ocuparea funcțiilor vacante existente la nivelul instituției din care fac parte, ori în cadrul altei instituții din subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Prin urmare, va fi respinsă apărarea reclamantului grefată pe lipsa preavizului, conform principiului "specialia generalibus derogant": polițiștilor li se aplică cu prioritate prevederile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 360/2002, în detrimentul prevederilor legii generale, anume L.188/1999.
Cu privire la motivele de nulitate invocate, constând în faptul că Ordinul M.A.I nr. 600/2005, nr.I/652/30.06.2011 și Dispoziția I.G.P.F. nr._/01.07.2011 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, instanța reține că în conformitate cu prevederile Cap 3, art 27, alin 3 din H.G. nr.555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, daca legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
De asemenea, potrivit prevederilor Cap III, art 28, alin 3 din H.G. nr.50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică si siguranță națională.
Ori, la data emiterii O.M.A.I nr. 600/2005, respectiv data de 15.04.2005, nu erau supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Ulterior, la data de 07.07.2007, odată cu . Legii nr. 194/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, a fost instituită obligativitatea publicării în Monitorul Oficial al României, a ordinelor, instrucțiunilor și altor acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, cu excepția celor clasificate sau cu caracter individual ( a se vedea și art. 58 din H.G. nr. 1.226 din 10 octombrie 2007).
Totodată, din interpretare sistematică a dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative,republicată, obligativitatea publicării în M.O. privește doar actele normative, acestea cuprinzând reglementări formulate abstract, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau situații care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie.
Referitor la susținerea reclamantului în ceea ce privește faptul că O.M.A.I. nr. 1/652/30.06.2011 privind reorganizarea structurilor subordonate nemijlocit I.G.P.F.R, inspectoratelor județene ale P.F.R. și desființarea „Școlii de formare inițială și continuă a personalului P.F. -C." și Dispoziția I.G.P.F.R nr._/ 01.07.2011 privind aprobarea statului de organizare al LJ.P.F. Bihor, nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, așa cum prevăd textele normative, instanța reține că atât ordinul ministrului cât și dispoziția inspectorului general la care reclamantul face referire sunt clasificate la nivel SECRET sau conțin anexe clasificate cu nivel de secretizare SECRET, astfel fiind exceptate de la obligativitatea publicării în Monitorul Oficial, potrivit prevederilor art 11 alin 2 lit b din Legea nr.24/2000, actualizată, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Prin obiectul reglementării lor, aceste ordine și dispoziții nu conțin reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu adresate unor persoane nedeterminate, ci cuprind reglementări ce se adresează exclusiv persoanelor ce sunt încadrate în structura I.G.P.F.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că referitor la aceste acte administrative sunt incidente prevederile art. 11, alin.2,lit b din Legea 24/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial, al României, actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate."
Referitor la susținerea reclamantului în ceea ce privește încălcarea prevederilor O.G. nr.137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, instanța reține că aceasta nu este întemeiată, reclamanții nedovedind că au fost discriminați în raport de alți polițiști care au fost supuși procedurii examenului de departajare și care au fost declarați admiși în urma acestuia.
Astfel, se reține că pentru respectarea drepturilor și libertăților tuturor polițiștilor puși la dispoziție, acordarea egalității de șanse și de tratament, implicit pentru combaterea discriminării, a fost emis O.M.A.I. nr. 129/2011 pentru aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea si desfășurarea examenului pentru departajare in vederea numirii in funcție a personalului ca urmare a aplicării masurilor de reorganizare instituționala la nivelul Ministerului Administrației si Internelor.
Fiecare dintre polițiștii supuși măsurilor de reorganizare au avut egalitate de șanse în ocuparea unui post în noul stat de organizare, de natura celui ocupat până la data reorganizării unității și nu în mod discriminatoriu.
De asemenea, ulterior desfășurării examenelor de departajare în vederea numirii într-o funcție similară de natura celei ocupate de reclamanți până la data reorganizării, instituția pârâtă a procedat la organizarea unor examene în vederea ocupării funcțiilor vacante existente la nivelul instituției, în conformitate cu prevederile O.M.A.I. nr.665/2008, astfel fiecare având posibilitatea de a ocupa o funcție în cadrul unității pârâte.
Cu privire la temeinicia actului administrativ contestat, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 69 alin 1 lit j Legea nr. 360/2002, încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenta de acordare a gradelor profesionale și are loc când, în urma reorganizării activității Ministerului Administrației și Internelor sau a unei unități de poliție ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de polițistul respectiv, nu sunt posibilități pentru ca acesta sa fie încadrat într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități.
Totodată, potrivit art 3 din H.G. nr. 416/2007 "Ministrul Administrației și Internelor stabilește structura organizatorică a unităților proprii ministerului și poate înființa, disloca și desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate."
În cazul reclamantului, încetarea raporturilor de serviciu a survenit ca urmare a măsurilor de reorganizare instituțională, demarate la începutul semestrului II al anului 2011 prin Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe 2011, având drept scop încadrarea unităților în limitele fondurilor bugetare aprobate Ministerului Administrației și Internelor.
În acest scop Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul I/652/30.06.2011prin care a fost aprobată organigrama și numărul de posturi repartizate structurilor Poliției de Frontieră, în temeiul căruia a fost emisă ulterior Dispoziția IGPFR nr._/01.07.2011.
În condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada anulării acestor două acte administrative, este lipsită de relevanță orice apărare în sensul că, în realitate, nu a avut loc o reducere a cheltuielilor bugetare cu personalul, dispozițiile de încetare a raporturilor de serviciu fiind emise în considerarea celor două acte administrative.
Potrivit motivării actului administrativ date de autoritatea pârâtă, urmare a procesului de restructurare – reducere a posturilor – atribuțiile Poliției de Frontieră nu au fost modificate, acestea rămânând aceleași, astfel cum au fost stabilite prin OUG nr.104/2001 aprobată prin L.81/2002 și OUG 105/2001 aprobată prin L.243/2001, ceea ce înseamnă că aceleași atribuții sunt în continuare îndeplinite cu un număr de personal mai mic decât cel din trimestrul III al anului 2011.
Plecând de la această premisă, instanța reține că activitatea de reorganizare instituțională nu s-a desfășurat în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și ale O.M.A.I. nr. 300/2004, invocate de reclamant, ci în conformitate cu prevederile Legii nr. 360/2002, așa cum a fost modificată prin Legea nr.133/2011, ale O.M.A.I. nr. 129/2011 și ale O.M.A.I nr. 1/652 din 30.06.2011 privind reorganizarea structurilor subordonate nemijlocit I. G.P.F.
Cu privire la modul de desfășurare a examenului de departajare la care a participat reclamantul, reclamantul nu au făcut dovada că el personal sau reprezentanții organizațiilor profesionale desemnați ca observatori la activitatea de examinare au avut de ridicat probleme ori de făcut obiecțiuni referitoare la modul de desfășurare a examenelor sau cu privire la activitățile organizatorice derulate de către membri comisiei constituite în acest sens, respectiv secretarul acesteia.
În concluzie, neexistând nici un motiv de nelegalitate ori de netemeinicie a actelor administrative contestate, instanța va respinge, ca nefundat acest prim capăt de cerere al reclamanților.
În virtutea principiului accesorium sequitur principalae, dată fiind soluția de respingere a capătului principal din petit, instanța va respinge și solicitarea reclamantului privind reîncadrarea pe postul/funcția deținut/ă precum și plata drepturilor salariale de la data încetării raporturilor de muncă și până la data reîncadrării.
Va constata că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTA MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtă.
Respinge cererea formulată de reclamantul C. S. D., cu domiciliul în Oradea, ., . B,., jud Bihor în contradictoriu cu pârâții I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în București, sector 6, nr. 5 și I. JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ BIHOR, cu sediul în Oradea, Calea A., nr. 4, jud. Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.04.2013
PREȘEDINTE GREFIER
T. A. C. S.
Red. jud. T.A. /27.05.2013
Dact. CS.
5 ex.
Pt. conf. 3 .> C. S. D.
I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ,
I. JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ BIHOR,
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4733/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 501/2013.... → |
|---|
