Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1709/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1709/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 6663/111/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI C. ADMINISTRATIV
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 1709/CA/2013.
Ședința publică din 4 martie 2013.
PREȘEDINTE: D. R.
GREFIER: L. S.
Pe rol fiind pentru azi, judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul Ț. B. NICUȘOR, cu domiciliul în Căbești nr. 243, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ, cu sediul în Beiuș ., jud.Bihor și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București sect. 6, .. A nr. 294, având ca obiect: contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederând instanței că acțiunea este legal timbrată, se constată că prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar adresă de înaintare din partea reclamantului cu înscrisurile solicitate acestuia de instanță la termenul anterior, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța, constată lămurită cauza și rămâne în pronunțare pe fond.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 19.05.2011, legal timbrată, reclamantul Ț. B. NICUȘOR a solicitat în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ anularea actului administrativ nr._/28.04.2011 emis de pârâtă și obligarea pârâtei sa restituie reclamantului suma de 3.389 lei ce reprezintă taxa de poluare achitată prin chitanța . nr._/06.10.2008, actualizată cu dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că pentru înmatricularea în România a autoturismului achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, Serviciul înmatriculări auto a condiționat operațiunea de înmatriculare de plata taxei de poluare stabilită prin OUG 50/2008, pe care a acceptat temporar să o plătească.
Apreciază că perceperea unei astfel de taxe este nelegală, contravenind prevederilor Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, care potrivit dispozițiilor art.148 al.2 din Constituția României au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
A mai arătat că cererea sa este întemeiată întrucât obligația impusă de statul român contravine flagrant prevederilor art.90 din Tratatul C.E., deoarece creează o discriminare între autovehiculele second-hand importate și cele autohtone, protejând categoric piața internă și creând o presiune financiară asupra importului de autoturisme second-hand din țările comunitare. S-a susținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 90 și 25 din Tratatul CE și Legea nr. 554/2004.
Pârâta, prin intampinare a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 reclamantul contestator trebuia să solicite anularea actului administrativ la organul emitent, și după aceea se putea adresa instanței de contencios Administrativ.
A solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în speță sunt aplicabile prevederile art.1alin.1,art.3, alin.1,art.4 lit.a și b și art.6 alin.4 din OUG nr.50/2008 completate cu cele ale art.1alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 conform cărora se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A.F.M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului și intră sub incidența taxei autovehiculele din categoriile M(1)- M(3) și N(1)-N(3),astfel cum sunt definite în RNTR2.
Mai precizează că, conform prevederilor art.4 lit.a din OUG nr.50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Sustine că dispozițiile comunitare la care face referire reclamantul nu sunt incidente în cauză, întrucât nu suntem în prezenta unor impozite mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare, iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația de plată a taxei de primă înmatriculare există pentru toate autovehiculele indiferent de țara de proveniență a acestora. Susține că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și în consecință contribuie la poluarea mediului.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu argumentul că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, constituie, potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din OUG nr. 50/2008 venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție, nu a formulat întâmpinare.
Instanța, analizând excepția de inadmisibilitate a formulării contestației invocată de către pârâtă prin întâmpinare, o va respinge în raport de dispoziția cuprinsă în Decizia nr. 24/2011 a ICCJ, pronunțată în recurs in interesul legii, potrivit căreia, procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Analizând cererea prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate și a normelor legale incidente, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism second – hand, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească taxa de poluare în valoare totală de 3.389 lei, achitată prin chitanța . nr._/06.10.2008.
Instanța reține că, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Pentru autovehiculele aflate deja pe piața națională și care sunt supuse unei noi înmatriculări, nu se achită taxă de poluare în vederea reînmatriculării.
În cauza T. împotriva Statului Român, Cauza C‑402/09, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În acest context, concluzia care se impune este că prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România.
Referitor la cererea de restituire a sumei achitata cu titlu de taxa de poluare instanța reține că este întemeiată, astfel că în baza art. 18 din Legea nr.554/2004 o va admite si va dispune anularea actului administrativ nr._/28.04.2011 emis de pârâtă și obligarea pârâtei sa restituie reclamantului suma de 3.389 lei ce reprezintă taxa de poluare achitată prin chitanța . nr._/06.10.2008.
Cât privește capătul de cerere privind dobanda, instanța reține că potrivit art. 124 alin 1 și 2 rap. la art. 70 c. pr. fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin urmare, în raport de cele reținute, instanța constată că reclamantul s-a adresat cu cerere pentru restituirea sumei și a accesoriilor la data de 28.04.2011, astfel că va admite cererea de acordare a dobânzilor, acestea urmând a fi calculate prin raportare la prevederile textelor legale anterior menționate, până la data restituirii efective.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, formulată de pârâta, o va admite și pe cale de consecință va obliga chemata în garanție, să restituie pârâtei suma de 3.389 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la fondul de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 al.1 Cod pr.civ., obligă pe pârâta, la plata sumei de 43,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, respectiv taxa judiciara de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de către reclamantul Ț. B. NICUȘOR, cu domiciliul în Căbești nr. 243, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ, cu sediul în Beiuș ., jud.Bihor.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Dispune anularea actului administrativ nr._/28.04.2011 emis de pârâtă.
Dispune obligarea pârâtei sa restituie reclamantului suma de 3.389 lei ce reprezintă taxa de poluare achitată prin chitanța . nr._/06.10.2008, la care vor fi calculate dobânzi legale conform dispozițiilor codului de procedură fiscală, cu luarea in considerare a datei formulării cererii de restituire, respectiv 28.04.2011.
Dispune obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei suma de 3.389 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, la care vor fi calculate dobânzi legale conform dispozițiilor codului de procedură fiscală.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 43,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 04.03.2013.
PREȘEDINTE: GREFIER:
D. R. L. S.
Red. D.R.
5 ex./02.04.2013 pt. conf. 3 .
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4437/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 814/2013.... → |
|---|
