Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 379/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 24787/271/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 379/R/CA/2013
Ședința publică din 05 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător D. V. E.
Judecător C. M.
Grefier M. M.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta E.-U. VERKAUFSGENOSSENSHAFT, cu sediul în Germania, Schrobenhausen, ., cu sediul procedural ales în Suceava, ., județul Suceava, în contradictoriu cu intimata G. F. - COMISARIATUL GENERAL, prin G. F. BIHOR, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr._ din 22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal contravenție.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 15.03.2013 când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii inițial pentru data de 22.03.2013 iar ulterior pentru data de 29.03.2013, respectiv 05.04.2013, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta E.-U. Verkaufsgenossenshaft în contradictoriu cu intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare, prin mandatar G. F. Bihor, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 02.12.2010. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal contestat, petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 6000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.1 lit.a) din Legea nr.12/1990, republicată și actualizată.
În fapt, s-a reținut în sarcina societății că în urma unui control operativ privind achizițiile intracomunitare, efectuat la punctul de trecere a frontierei B., județul Bihor, s-a constatat că ansamblul de transport constând în cap tractor și remorcă, cu numerele de înmatriculare_ și_, aparținând Evw Holding S.R.L., condus de numiții Top R. și M. S., transporta cantitatea de 120 paleți cartofi consum calitatea I.
La solicitarea documentelor de însoțire s-a prezentat CMR-ul nr._ din 01.12.2010, care la rubrica furnizor avea înscrisă societatea verificată iar la rubrica destinatar Lenzi Gmbh – Germania, precum și dispoziția de livrare nr._/01.12.2010, care cuprindea aceleași informații privind furnizorul și destinatarul mărfii, cele două societăți neputând face dovada deținerii vreunui sediu permanent sau desemnării vreunui reprezentant fiscal în România.
Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că aceasta a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Totodată, instanța de fond a reținut că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul-verbal contestat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.1 lit.a) din Legea nr. 12/1990, republicată și actualizată și sancționată de art. 2 lit.f) din același act normativ.
Instanța de fond a înlăturat apărarea formulată de petentă privind reținerea unei încadrări juridice eronate a faptei contravenționale pentru care a fost sancționată. Astfel, instanța de fond a apreciat că art.1 lit.e) din Legea nr.12/1990, republicată și actualizată, se circumscrie incriminării altor raporturi juridice decât cele din prezenta cauză, respectiv celor privind efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii.
Or, conform descrierii faptei contravenționale reținută în sarcina petentei prin actul constatator, inspectorii intimatei au avut în vedere relațiile sociale protejate de prevederile art.1 lit.a) din Legea nr.12/1990, republicată și actualizată, text legal care sancționează efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege.
Examinând procesul-verbal de contravenție sub aspectul legalității întocmirii, prin prisma motivelor care pot fi reținute din oficiu, precum și a celor invocate de către petentă, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
Pentru a concluziona astfel, instanța de fond a avut în vedere natura juridică duală a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, care este în același timp un act administrativ supus unei proceduri de contestare speciale – fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii – dar și un act procedural, sens în care îi sunt aplicabile în ceea ce privește regimul nulității actului (în virtutea dispozițiilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001) prevederile art. 105 C.proc.civ.
Petenta a invocat nulitatea procesului-verbal de contravenție ca urmare a descrierii insuficiente a faptei reținute în sarcina sa, considerând că agenții constatatori nu au indicat în ce ar consta neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Analizând descrierea faptei contravenționale din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că agenții constatatori au precizat faptul că cele două societăți comerciale (petenta și Lenzi Gmbh Germania) nu au putut face dovada deținerii vreunui sediu permanent sau desemnării vreunui reprezentant fiscal în România.
În baza acestor constatări, inspectorii intimatului au reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 1 lit.a) din Legea nr. 12/1990, republicată și actualizată. Astfel, chiar dacă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu se indică prevederile Codului Fiscal care au fost încălcate, instanța de fond a reținut că descrierea faptei contravenționale este de natură a permite identificarea textelor legale din Codul Fiscal care sunt incidente în cauză.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că descrierea faptei contravenționale reținută în sarcina petentei este suficient de clară și precisă, astfel că se impune înlăturarea motivului de nulitate al procesului-verbal de contravenție, invocat de petentă, ca nefondat.
În considerarea celor expuse, instanța de fond a reținut că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prin urmare a apreciat că întrunește exigențele edictate de prevederile O.G. nr. 2/2001 ca o garanție de legalitate a acestuia.
Procedând la cercetarea temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile art.1 lit.a) din Legea nr. 12/1990, republicată și actualizată, constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: […] efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege.
Petenta a fost sancționată contravențional în baza acestui text legal, reținându-se că a dispus livrarea unei cantități de marfă în localitatea Suceava, jud. Suceava, în condițiile în care, conform scrisorii de transport CMR nr._, atât ea cât și destinatarul mărfii – LENZI GMBH au sediul în Germania și nu au putut face dovada faptului că dețineau vreun sediu permanent sau că și-au desemnat vreun reprezentant fiscal în România.
Instanța a reținut că înscrisurile aflate la dosarul cauzei atestă existența unor raporturi juridice contractuale între cele două societăți, ambele având sediul în Germania, dar că locul pentru descărcarea mărfii a fost prevăzut în România – Suceava.
A apreciat că nu poate reține apărarea petentei conform căreia dintr-o eroare numele destinatarului mărfii a fost completat în mod greșit de către furnizor, fiind inexplicabilă o astfel de eroare, în condițiile în care societățile implicate în relațiile comerciale care fac obiectul prezentei cauze sunt profesioniști, persoane care cunosc atât reglementările legale în materie, cât și consecințele nerespectării prevederilor legale relative la transportul internațional de mărfuri. În același timp, instanța a reținut că, conform unui principiu general de drept, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru a obține recunoașterea unui drept, principiu aplicabil speței de față.
Totodată, din notele explicative aflate la dosar, rezultă că ambii conducători auto cunoșteau faptul că marfa pe care au încărcat-o în Germania trebuia transportată la Suceava, la firma Potatoes, astfel că o eventuală eroare materială a furnizorului, societatea petentă, este exclusă, aceasta trebuind să cunoască faptul că societatea pe care a trecut-o la rubrica „beneficiar” – Lenzi Gmbh, nu are nici sediul și nici un punct de lucru în România, localitatea Suceava. Aceasta cu atât mai mult cu cât, conform susținerilor petentei, relațiile contractuale între aceasta, Lenzi Gmbh și S.C. Potato Partners S.R.L., erau frecvente.
Totodată, instanța a constatat că petenta, deși a încercat să facă dovada faptului că de fapt raporturile juridice contractuale au avut loc între societatea petentă și societatea Potato Partners S.R.L., cu sediul în Suceava, loc de descărcare a mărfii, nu a făcut acest lucru. Astfel, în condițiile existenței unor raporturi juridice directe între petentă și S.C. Potato Partners S.R.L., petenta trebuia să facă dovada faptului că a primit o comandă fermă din partea societății sucevene, lucru care însă nu s-a întâmplat. Pe de altă parte, în condițiile în care societatea furnizoare, care a livrat de fapt marfa către S.C. Potato Partners S.R.L., este Lenzi Gmbh, atunci scrisoarea internațională de transport CMR trebuia completată de către această din urmă societate, care avea calitatea de furnizor al produselor, subsecvent obținerii acestora de la societatea petentă. Astfel, instanța a apreciat că raporturile juridice între cele trei societăți ar fi trebuit să fie distincte și evidențiate prin documente separate.
Prin urmare, instanța a reținut că în cauză devin incidente prevederile titlului VI din Legea nr. 571/2003 – Codul Fiscal, societatea petentă și Lenzi Gmbh, în condițiile în care efectuează acte și fapte de comerț pe teritoriul României, au calitatea de persoane impozabile, conform prevederilor art. 1251 pct. 18 coroborat cu art. 127 alin. (1) Cod fiscal, revenindu-le o . obligații legale, printre care și aceea de a-și desemna un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei pentru operațiunile taxabile în România, conform prevederilor art. 150 alin. (6) și (7) din Codul fiscal, texte legale pe care acestea nu le-au respectat.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat ca petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, procesul-verbal de contravenție fiind legal și temeinic întocmit. A menținut amenda contravențională în cuantum de 6000 lei aplicată în baza art. 1 lit.a) raportat la art.2 lit.f) din Legea nr. 12/1990, republicată și actualizată, cu consecința respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată. A luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, a declarat recurs petenta E.-U. Verkaufsgenossenshaft, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal.
În motivare, susține că instanța nu a răspuns în niciun fel argumentelor invocate privind încadrarea juridică a faptei.
După cum a arătat în plângere, între fapta contravențională despre care intimata susține că ar fi fost săvârșită de către societate și încadrarea juridică dată de intimată acestei fapte, nu există o corespondență. Consideră că situației de fapt reținută de intimată îi sunt aplicabile dispozițiile art.l lit. e) din Legea 12/1990, care se referă la efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită.
Mai susține că procesul-verbal atacat este nul pentru insuficienta descriere a faptei, pentru considerentele expuse pe larg în plângerea formulată.
Mai arată că, cu privire la CMR, că din eroare acesta a fost completat cu datele societății Lenzi GMBH la rubrica „destinatar", sub acest aspect în fața instanței de fond depunând documentele care atestă relațiile comerciale dintre societate și celelate societăți implicate.
Astfel, comanda pentru cartofi soiul Marabel a fost dată telefonic de către S.C. Potato Partners S.R.L. către Lenzi Gmbh și confirmată de aceasta din urmă în data de 29.11.2010, comunicând adresa societății la cere se va face încărcarea, și anume E.-U. Verkaufsgenossenshaft, strada Pottmes 15,_ Schrobenhausen, precum și data încărcării - 01.12.2010.
La data de 30.11.2010, S.C. Potato Partners S.R.L. a trimis comanda de transport către .. Oradea, societate de transport și expediții internaționale, care urma să găsească un transportator. În această comandă au fost menționate societatea și locul unde urma să se facă încărcarea, conform datelor transmise de către Lenzi GMBH, precum și adresa de descărcare - Todirești nr.483D, Suceava,_, România data descărcării și tipul mărfii.
La data de 10.12.2010, .. a confirmat comanda de transport făcută de către S.C. Potato Partners S.R.L., menționând numerele de înmatriculare ale autovehiculelor care urmau să efectueze transportul (_, respectiv_ ), precum și numele șoferilor acestora, împreună cu numerele de telefon la care pot fi contactați.
La data de 30.11.2010, .. a emis contractul - comandă de transport internațional nr.EXP 977/30.11, în care este menționată societatea cere va efectua transportul: E V. Wijk, data încărcării, societatea unde se va face încărcarea și adresa acesteia, greutatea încărcăturii, data și locul descărcării.
La data de 01.12.2010, Lenzi GMBH a emis avizul de însoțire a mărfii nr._ din data de 01.12.2010, document în care era menționată marfa ce urma a fi transportată, anume cartofi Marabel iar la data de 13.12.2010, societatea a emis factura fiscală nr._ către Lenzi GMBH.
Față de situația prezentată și dovedită prin înscrisuri, consideră că în sarcina societății nu poate fi reținută fapta pentru care i-a fost aplicată sancțiunea contravențională, argumentarea instanței de fond neținând cont de cele prezentate.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Intimata G. F., prin G. Financiara Bihor nu a formulat întâmpinare, însă și-a prezentat poziția în cauză prin concluziile scrise depuse prin registratura instanței în 07.12.2012, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că recursul nu este fondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
Prin procesul-verbal . nr._ din 02.12.2010 încheiat de G. F. Bihor, petenta E.-U. Verkaufsgenossenshaft a fost amendată cu suma de 6.000 lei, în baza art.2 lit.f) din Legea nr.12/1990, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.1 lit.a) din Legea nr.12/1990, constatându-se, în urma controlului operativ privind achizițiile intracomunitare, că a efectuat acte și fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite de lege.
În fapt, s-a reținut că în data de 02.12.2010 s-a prezentat la punctul de trecere al frontierei B. ansamblul de transport constând în cap tractor și remorcă, cu numerele de înmatriculare_ și_, aparținând societății Evw Holding S.R.L., care transporta cantitatea de 120 paleți cartofi consum calitatea I. La solicitarea documentelor de însoțire a mărfii, s-au prezentat organelor de control CMR-ul nr._ din 01.12.2010, având menționat la rubrica furnizor societatea E.-U. Verkaufsgenossenshaft iar la rubrica destinatar Lenzi Gmbh – Germania, precum și dispoziția de livrare nr._/01.12.2010, care cuprindea aceleași informații.
Întrebat fiind, conducătorul auto P. R. a declarat că marfa urma să fie transportată la Suceava, primind de la furnizorul german dispoziția de livrare_/01.12.2010.
În aceste condiții, având în vedere că cele două societăți nu au putut face dovada deținerii vreunui sediu permanent sau desemnării vreunui reprezentant fiscal în România, s-a constatat că societatea E.-U. Verkaufsgenossenshaft efectuează acte și fapte de comerț pe teritoriul României de natura celor prevăzute în Codul comercial și în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
O primă critică invocată de recurentă a vizat greșita încadrare în drept a stării de fapt, considerând că sunt aplicabile dispozițiile art.l lit. e) din Legea 12/1990, care se referă la efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită.
Tribunalul apreciază că, în condițiile în care în cauză s-a făcut dovada provenienței bunurilor, nu se poate vorbi despre săvârșirea contravenției prevăzută de art.1 lit.e) din Legea nr.12/1990, cum greșit a susținut recurenta.
Recurenta-petentă a mai invocat nelegalitatea procesului verbal de contravenție, susținând că fapta nu a fost descrisă corespunzător.
Potrivit art.16 din O.G. nr.2/2001, este obligatorie descrierea faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acesteia, precum și indicarea actului normativ în baza căruia petenta a fost sancționată.
Sub acest aspect, instanța reține că susținerile recurentei sunt neîntemeiate, în speță, constatările procesului verbal de contravenție răspunzând acestor exigențe, la descrierea faptei indicându-se concret care obligație nu au fost respectată de petentă, și anume – a efectuat acte și fapte de comerț pe teritoriul României de natura celor prevăzute în Codul comercial și în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, având în vedere că, în calitate de persoană juridică străină, nu avea înregistrat sau desemnat un reprezentant fiscal pe teritoriul României și nici nu a făcut dovada deținerii vreunui sediu permanent. De asemenea, s-a indicat expres actul normativ care prevede și sancționează această faptă contravențională, respectiv art.1 lit.a) din Legea nr.12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la netemeinicia procesului verbal de contravenție, Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, stabilind că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic, dovedindu-se întrunirea elementelor constitutive ale contravenției prevăzută de art.art.1 lit.a) din Legea nr.12/1990, în lipsa unor documente justificative care să confere un caracter licit activității comerciale desfășurate de recurenta-petentă pe teritoriul României.
Astfel, în documentul care însoțea transportul, prezentat cu ocazia controlului, respectiv CMR-ul nr._ din 01.12.2010, este menționat locul livrării în Suceava, deși nici societatea furnizoare E.-U. Verkaufsgenossenshaft și nici destinatara mărfii Lenzi Gmbh – Germania nu au făcut dovada deținerii unei sediu permanent în România sau a desemnării unui reprezentant fiscal pe teritoriul României.
În ceea ce privește actele depuse de petenta-recurentă în probațiune în fața instanței de fond, în dovedirea susținerii că beneficiarul mărfii este în realitate S.C. Potato Partners S.R.L., Tribunalul apreciază că nu prezintă relevanță și nu sunt în măsură să facă dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută prin procesul verbal, având caracter de acte pro cauza, în condițiile în care în niciunul din documentele prezentate cu ocazia controlului nu este menționată această societate în calitate de destinatar sau beneficiar al mărfii. Pe de altă parte, dacă într-adevăr, aceste înscrisuri existau la data efectuării controlului de reprezentanții intimatei, ar fi fost prezentate ca documente însoțitoare a transportului. Or, prin nota explicativă luată conducătorului auto P. R. cu ocazia controlului, acesta a declarat că nu are alte documente decât CMR-ul nr._ din 01.12.2010 și dispoziția de livrare nr._/01.12.2010, documente în care nu este menționată societatea Potato Partners S.R.L.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că împrejurările invocate de petentă nu sunt în măsură să înlăture caracterul contravențional al faptei săvârșite.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție, se constată că petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 6.000 lei, stabilită în limitele speciale prevăzute de art.2 lit.f) din Legea nr.12/1990 pentru persoanele juridice (amenda de la 6.000 lei la 20.000 lei), fiind aplicată amenda minimă.
Atât actul normativ care sancționează această contravenție, cât și modul de redactare a acestei fapte contravenționale, denotă ca scop legitim protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.
În raport de criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, Tribunalul reține prin procesul verbal de contravenție s-a realizat o individualizare corectă a sancțiunii contravenționale, aplicându-se amenda minimă prevăzută de lege.
Totodată, Tribunalul apreciază ca fiind legală măsura confiscării mărfii, în contextul în care art.4 din Legea nr. 12/1990 republicată statuează obligativitatea aplicării acestei măsuri de către agenții constatatori atunci când constată săvârșirea unei contravenții prevăzute de acest act normativ.
Pentru argumentele de fapt și de drept expuse, constatând că sentința civilă nr._ din 22.11.2011 a Judecătoriei Oradea a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii, conform art.304 pct.9 sau art.3041 C.proc.civ., în baza art.312 alin.1 C.proc.civ. Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu se acordă în această faza procesuală, având în vedere că nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta E.-U. VERKAUFSGENOSSENSHAFT, cu sediul în Germania, Schrobenhausen, ., cu sediul procedural ales în Suceava, ., județul Suceava, în contradictoriu cu intimata G. F. - COMISARIATUL GENERAL, prin G. F. BIHOR, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr._ din 22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05 aprilie 2013
Președinte, D. R. | Judecător, D. V. E. | Judecător, C. M. |
Grefier, M. M. |
Red.dec. jud.E.D.V.
Sent.fond jud.P.A.R.
Dact.gref.M.M.
2 ex/21.05.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4158/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4250/2013.... → |
|---|
