Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 18/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 3008/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 18/R/CA/2013
Ședința publică din 07 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. B.
JUDECĂTOR: C. C. O.
JUDECĂTOR: A. T.
GREFIER: M. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal introdus de recurenta P. M. ORADEA cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, Jud. Bihor în contradictoriu cu intimata RIȚ S. domiciliată în Oradea, ., .. 9, jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr. 2421/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei Riț S. av. Bot S. din Baroul Bihor în baza delegației avocațiale de la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței, că procedura de citare este legal îndeplinită, că prezentul recurs este la primul termen de judecată, este motivat și este scutit de taxă de timbru. Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul intimatei Riț S. av. Bot S. arată că intimata Ț. M. nu este parte în cauză, prin încheierea de ședință de la fila 36 dosar fond fiind disjunsă cauza și formându-se un alt dosar; arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de propus și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, i n s t a n ț a, constată cauza în stare de judecată, în baza art.150 C.pr.civ. socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei Riț S. av. Bot S. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, prin Decizia nr. 7 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus că la mai mult de 2 ani de la data efectuării lucrărilor nu se mai pot aplica sancțini, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2421/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost admisă excepția prescripției dreptului de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată, excepție invocată de petenta Riț S., în contradictoriu cu intimata P. M. Oradea și, în consecință a fost anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 14 din 01.02.2011 încheiat de intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 14 din 01.02.2011 încheiat de intimată, petenta a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26, lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
S-a reținut că, în fapt, la data de 01.02.2011, agentul constatator din cadrul intimatei a constatat că petenta a executat fără a deține autorizație de construire lucrări de placare cu polistiren la fațada . blocul P 51 din Oradea, ., stadiul fizic al lucrării fiind realizat.
Instanța a constatat că plângerea contravențională este introdusă în termenul de 15 zile consacrat de prevederile art. 31, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că petenta a efectuat lucrările de placare cu polistiren a fațadei apartamentului în perioada iunie-iulie 2008, lucrările fiind în prezent în aceeași stare, aspect care reiese din declarațiile martorilor F. C. C. și B. D. I..
Instanța a constatat că prin Decizia nr. VII din 20.11.2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 84 din 19.02.2001, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a statuat că dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 din Legea nr. 50/1991 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei, că în cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției, precum și că obținerea autorizației de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii contravenționale.
Pe de altă parte, potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, ,,dreptul de a constata contravențiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei’’.
Prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. VII din 20.11.2000, obligatorie pentru toate instanțele în temeiul art. 3307 Cod procedură civilă, raportat și la art. art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că la data constatării faptei și aplicării sancțiunii, respectiv data de 01.02.2011, dreptul intimatei de a constata contravenția și de a aplica o sancțiune contravențională era prescris. În acest sens, instanța a reținut că termenul de 2 ani prevăzut de art. 26 din Legea nr. 50/1991, care conține dispoziții speciale, ce se aplică prioritar față de cele ale O.G. 2/2001, s-a împlinit în anul 2010.
Pentru motivele arătate, instanța a admis excepția prescripției dreptului de a constata contravențiile și de a aplica amenzile, prevăzute la art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată, excepție invocată de petenta Riț S., în contradictoriu cu intimata P. M. Oradea, și, în consecință, a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 14 din 01.02.2011 încheiat de intimată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs recurenta primăria M. Oradea solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale, cu consecința menținerii în întregime a dispozițiilor procesului verbal de contravenție.
În motivarea căii de atac se arată că instanța a desconsiderat gravitatea faptei de care petenta se face vinovată, interpretând eronat dispozițiile legale incidente, referitoare la prescripția dreptului de a constata săvârșirea faptei. Astfel, se arată că în conformitate cu dispozițiile art.37 al. 5 din L.50/1991, construcțiile executate fără autorizație nu se consideră finalizate, aplicându-se în continuare sancțiunile contravenționale..
În drept au fost invocate dispozițiile din O.G.2/2001, art.304 pct.9 C.pr.civ., L.50/1991.
Intimata, prin reprezentant convențional prezent la dezbaterea recursului, s-a opus admiterii acestuia solicitând menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului intimatei de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea, tribunalul constată că în mod judicios a apreciat prima instanță că este întemeiată. În acest sens se reține că art.31 din L.nr.50/1991 cuprinde o dispoziție derogatorie de la dreptul comun în materie contravențională, reglementat prin O.G.2/2001, în sensul că „dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data savârsirii faptei”.
Aceste dispoziții legale s-ar părea că sunt în contradicție cu dispozițiile art.37 al.5 din același act normativ, potrivit cărora, „constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate în cartea funciara. In aceasta situatie se aplica în continuare sanctiunile prevazute de lege”.
În condițiile în care, însă, cele două dispoziții legale coexistă, nefiind nici abrogate, prin numeroasele modificări ulterioare ale L.50/1991, nici declarate neconstituționale, concluzia care se impune, plecând de la faptul că legea nu distinge ( iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus), este că sancțiunile prevăzute de lege, se aplică și după finalizarea - practică – a construcției realizate fără autorizație, însă cu respectarea termenului de 2 ani prevăzut de art.31 din lege.
Din declarațiile martorilor F. C. și B. I. D. (filele 53, 60) rezultă că lucrările de placare cu polistiren a fațadei apartamentului nr.3, . fost finalizate în vara anului 2008, iar de atunci nu s-au mai executat alte lucrări de construcție.
Față de aspectele reținute, instanța, va constata că prima faptă reținută în sarcina petentei prin procesul verbal contestat – aceea constând în placarea cu polistiren a fațadei apartamentului nr.3, . fost săvârșită în perioada anilor 2007-2008 astfel că, la data constatării contravenției, dreptul intimatei era prescris extinctiv.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta P. M. ORADEA cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, Jud. Bihor în contradictoriu cu intimata RIȚ S. domiciliată în Oradea, ., .. 9, jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr. 2421/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 07 ianuarie 2013.
Președinte, D. B. | Judecător, C. C. O. | Judecător, A. T. |
Grefier, M. M. B. |
Red. Fond
O. C.
RED: T.A.
DAC: M.B.
2 exe/ 07.02.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4215/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3947/2013.... → |
|---|
