Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 670/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 2911/177/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 670/R/CA/2013
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. C.
Judecător L. D. J.
Judecător I. C. M.
Grefier V. Onchiș
Pe rol fiind judecarea recursului de contencios administrativ și fiscal formulat de recurent INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ B. în contradictoriu cu intimata . SRL cu sediul în Brusturi, sat Picleu, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 937/15.05.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei – av. Tarau A. în baza împuternicirii avocațiale nr.40 din 10.06.2013.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este completă, recursul este motivat, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art.150 C.pr.civ. socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. civile nr. 937/15.05.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd s-a admis în plângerea formulată de petenta S.C. ..R.L., cu sediul în loc. Picleu, nr. 176, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului B., cu sediul în Oradea, ., jud. B. și în consecință:
Instanța a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.11.2011 încheiat de intimată pe seama petentei cu sancțiunea ,,avertisment”.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._ întocmit de intimată pe seama petentei la data de 30.11.2011 inspectorii de muncă din cadrul Serviciului control relații de muncă al Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului B. au finalizat un control la petenta S.C. ..R.L., în vederea verificării modului de respectare a prevederilor legislației muncii în vigoare referitoare la relațiile de muncă.
Astfel, conform procesului-verbal de contravenție s-a constat că numitul P. G. a desfășurat activitate lucrativă la societatea petentă S.C. ..R.L., o perioadă de o lună de zile din data de 03.08.2011 până în data de 11.09.2011, fără a avea contract individual de muncă.
În urma controlului s-a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 30.11.2011, prin care societatea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 al. l lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată. Agentul constatator a reținut că societatea nu a încheiat contract individual de munca pentru Pase G. pentru perioada 03.08._11, perioadă în care acesta a prestat activitate la societate, încălcându-se astfel prevederile art. 16 al. 1 din Legea nr. 53/2003 republicată. Totodată în procesul-verbal apare mențiunea potrivit căreia societatea a prezentat în momentul controlului, pentru același P. G., contractul individual de muncă nr. 5/12.09.2011 cu data începerii activității în 13.09.2011.
Instanța a mai reținut că în aceeași dată s-a încheiat și procesul-verbal de control . nr._ prin care inspectorul de muncă, în baza art. 19 al. l lit. h din Legea 108/1999 republicată, a întocmit planul de măsuri (anexa nr. 3 a procesului-verbal mai sus amintit). Printre măsurile dispuse figurează și obligația societății de a încheia contract individual de muncă pentru P. G., pentru perioada 03.08._11 cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Față de măsurile dispuse prin procesul-verbal de control . nr._ prin care inspectorul de muncă, în baza art. 19 al. l lit. h din Legea 108/1999 republicată, a întocmit planul de măsuri (anexa nr. 3 a procesului-verbal mai sus amintit), instanța a reținut că, societatea petentă s-a conformat dispozițiilor legale și a încheiat contractul individual de muncă pe seama salariatului P. G. pe perioada 03.08._11, contract înregistrat la I.T.M. B., sub nr. 4/08.12.2011.
În aceste împrejurări, instanța a apreciat că fapta petentei nu a produs urmări deosebit de grave și a adus o atingere minimă ordinii și valorilor sociale ocrotite prin sancționarea contravenției, reținând ca circumstanță personală a contravenientei faptul că societatea petentă are ca obiect de activitate fabricarea pâinii, prăjiturilor și a produselor de patiserie și deține un punct de lucru în satul Picleu, . pâine pentru câteva magazine de pe raza comunei Brusturi, activitatea societății desfășurându-se exclusiv în mediul rural, iar din actele depuse la dosar se poate observa că cifra de afaceri a societății este una foarte mică, aplicarea unei amenzi în cuantum de 10.000 de lei fiind mult prea împovărătoare pentru această societate, ceea ce ar conduce la periclitarea activității societății și implicit la falimentul societății; s-a mai reținut totodată în cauză că nu au fost dovedite antecedente contravenționale în același domeniu în sarcina S.C. ..R.L., societatea aflându-se la prima abatere în domeniul relațiilor de muncă, condiții în care, instanța, apreciind că funcția de reeducare a petentei se poate realiza și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 actualizată, a admis în parte plângerea formulată și a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată prin procesul-verbal ., nr._/30.11.201 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. l lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată, cu sancțiunea avertismentului, întrucât fapta petentei nu a produs urmări grave și a adus o atingere minimă ordinii și valorilor sociale ocrotite prin sancționarea contravenției, iar scopul preventiv al sancțiunii contravenționale poate fi atins și fără aplicarea unei amenzi contravenționale.
S-a constatat că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, astfel că, în baza art. 274-275 C. p. c., plângerea a fost admisă în parte fără obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței menționate, în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI B., solicitând admiterea recursului și menținerea amenzii aplicate prin procesul-verbal de stabilire și sancționare contravențională . nr._/30.11.2011.
În susținerea cererii de recurs, recurentul opinează că instanța de fond nu a apreciat corespunzător gradul de pericol social al faptei, înlocuind amenda contravențională aplicată de inspectorii de muncă cu avertismentul. Cu toate că instanța a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca valabil, a transformat amenda pentru primirea la muncă a unei persoane fără contract de muncă în avertisment.
Învederează instanței că folosirea muncii la negru este cea mai gravă faptă contravențională în domeniul relațiilor de muncă, privită ca atare și de legiuitor, care în mai 2011 a majorat limitele amenzii aplicabile pentru această faptă de la 3.000 - 4.000 lei la 10.000 - 20.000 de lei.
Arată astfel că, inspectorii de muncă, la momentul aplicării amenzii au ținut cont de gravitatea faptei, respectiv perioada în care persoana menționată în procesul-verbal a lucrat fără contract de muncă, stabilind amenda minimă de 10.000 de lei, pe care au considerat-o proporțională cu pericolul social al faptei. Subliniază faptul că o perioadă de o lună de zile, în condițiile în care P. G. a fost lipsit de vechimea în muncă, aferentă perioadei lucrate.
Precizează că instanța trebuie să țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, respectiv de consecințele acesteia. Faptul că societatea a îndpelinit măsura trasată de inspectorii de muncă de a-i încheia contract de muncă pentru perioada depistată de inspectorii de muncă nu are nici o relevanță cu privire la aprecierea gradului de pericol social al faptei, această măsură fiind trasată după control și îndeplinită în ideea de a evita amendarea repetată a societății pentru neîndeplinirea măsurii.
Menționează că, așa cum a arătat și în întâmpinarea formulată, în data de 30.11.2011 inspectorii muncă din cadrul Serviciului control relații de muncă al Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului B. au finalizat un control la S.C. ..R.L., în vederea verificării modului de respectare a prevederilor legislației muncii în vigoare referitoare relațiile de muncă.
În temeiul prevederilor Legii nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, cu modificările și completările ulterioare, inspectorii de muncă au solicitat declarații privind forma și condițiile de muncă de la persoanele care desfășurau activitate în momentul efectuării descinderii.
Astfel, inspectorul de muncă a constatat că P. G. a desfășurat activitate lucrativă la S.C. ..R.L., o perioadă de o lună, fără a avea cont individual de muncă, fapt ce încalcă prevederile art. 16 din Legea nr. 53/2003 modif., care are următorul conținut: „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. (…) (2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial muncă.”
Față de cele prezentate, solicită instanței de judecată să admită recursul și pe cale de consecință să mențină în totalitate procesul-verbal atacat.
Solicită recurenta intimată judecarea prezentei cauze și în eventualitatea lipsei sale conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă.
În drept s-au invocat: Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod proc. civilă, instanța apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod proc civilă, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, sub aspectul condițiilor de valabilitate ale actului constatator, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/30.11.2011 cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din Ord. Guv. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Pe fond, sub aspectul elementelor constitutive ale contravenției, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin legea nr. 180/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv existența faptei, incriminarea și sancționarea legală a acesteia și existența vinovăției, instanța reține că starea de fapt reținută de către agentul constatator, respectiv elementul material al contravenției prevăzute de art. 276 alin.1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 actualizată privind Codul muncii, constând în „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin.(1)”, nu a fost combătută de către petentă cu probe judiciare certe, de natură a răsturna prezumția de legalitate și veridicitate a actului constatator, având în vedere că petenta intimată a făcut dovada încheierii contractului individual de muncă pentru angajatul P. G. doar în urma măsurilor dispuse în baza procesului-verbal de control încheiat de inspectorii de muncă, la data întocmirii actului constatator, fiind încheiat Contractul individual de muncă nr. 5/12.09.2011 (fila 69 din dosarul instanței de fond).
În jurisprudența CEDO s-au cristalizat trei criterii alternative pentru a determina dacă o măsură din dreptul intern intră sau nu în domeniul de aplicare al art. 6 din CEDO, și anume: 1. calificarea din dreptul statului în cauză, 2. natura faptei incriminate și 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Ratificată fiind prin Legea nr. 30 din 18.05.1994, convenția europeană a drepturilor omului face parte, potrivit art. 11 al. 2 din Constituție, din dreptul intern, mai mult, în temeiul art. 20 al. 2 din Constituție, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Astfel, ori de cate ori norma din dreptul intern a cărei încălcare constituie contravenție, întrunește cel puțin unul din criteriile reținute în jurisprudența CEDO, respectiv se adresează tuturor cetățenilor și nu doar unui grup de persoane în considerarea unui statut anume pe care îl au membrii săi, iar sancțiunea prevăzută are caracter preventiv și represiv, atunci norma respectivă intră în domeniul penal al art. 6 din CEDO, fără a avea importanță gravitatea pedepsei.
Contravenția reținută în sarcina petentei întrunește elementele mai sus expuse, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare al L. 53/2003 actualizată privind Codul muncii privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de par. 2 al art. 6.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cazul plângerilor contravenționale trebuie urmărită asigurarea unui echilibru între prezumția creată de art. 1171 C. civ. și posibilitatea pentru petentă de a face dovada unei situații de fapt diferite, în favoarea petentului operând prezumția de nevinovăție, astfel cum s-a reținut și în cauza A. contra României.
Potrivit Planului de măsuri cuprins în Anexa nr. 3 la Procesul-verbal nr._ din 30.11.2011 (fil.35 din dosarul primei instanțe), pct. 7 - 3, organul de control în domeniul relațiilor de muncă din cadrul recurentului intimat a dispus a se încheia contract individual de muncă pentru numitul P. G. pentru perioada 03.08._11, cu toate consecințele legale care decurg din acesta, măsură căreia, deși la un moment ulterior încheierii actului constatator, petenta intimată i s-a conformat.
Astfel, referitor la individualizarea sancțiunii aplicate petentei intimate, soluția instanței de fond este conformă cu respectarea principiului proporționalității sancțiunii în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, conform căruia, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, astfel că în mod justificat instanța de fond a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție atacat, cu sancțiunea avertismentului, întrucât, potrivit prevederilor art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, actualizată, „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.”
Pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, în cauză nefiind incidente alte motive de modificare sau casare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civ., instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de recurrent INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ B. în contradictoriu cu intimata S.C. ..R.L. Brusturi, ., menținând în totul sentința recurată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurent INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ B. în contradictoriu cu intimata . SRL cu sediul în Brusturi, sat Picleu, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 937/15.05.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd pe care o menține în totul.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2013.
Președinte, A. C. C. | Judecător, L. D. J. | Judecător, I. C. M. |
Grefier, V. Onchiș |
Red. J.L.D
Tehored. V.O
2 ex/04 noiembrie 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 314/2013. Tribunalul BIHOR | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 128/2013.... → |
|---|
