Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 869/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 869/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 2007/187/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 869/R/CA/2013
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. C.
Judecător L. D. J.
Judecător I. C. M.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta I. T. DE MUNCĂ BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, ..1B, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata S.C. C. M. SERVCOM SRL,cu dom.., nr.81D, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.1423 din 10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei, cons.jur.Ș. Darius, potrivit delegației de la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul intimatei, nu are alte probe.
Instanța considerând lămurită cauza, acordă părții cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND;
Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele;
Prin sentința nr. 1423 din 10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C. C. M. SERVCOM. S.R.L., cu sediul în loc. Chișcău, nr. 81D, ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în localitatea Oradea, .. 1 B, jud. Bihor.
S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._/30.08.2012, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e coroborat cu art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, cu sancțiunea ,,avertisment”.
Instanța a atras atenția petentei asupra respectării dispozițiilor legale.
S-au menținut celelalte dispoziții consemnate în procesul-verbal.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 30.08.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 10.000 lei.
S-a menționat în actul de constatare și sancționare că, în urma controlului efectuat de către inspectorii de muncă, în data de 30.08.2012, la S.C. C.-M. SERVCOM S.R.L. -PENSIUNEA M., cu sediul în localitatea Chișcău, nr.81 D, . s-a constatat că, în data de 30.08.2012, această societate a primit la muncă, fără a-i încheia contract individual de muncă, pe numita T. M. M., fapta ce încalcă prev. art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicată.
S-a arătat în procesul verbal că, în data de 30.08.2012, inspectorii de muncă prezenți la sediul societății - PENSIUNEA M. au luat o declarație pe proprie răspundere de la numita T. M. M., iar aceasta a declarat în scris: „am venit la Pensiunea-M., având probleme personale, am rugat patroana să-mi aducă de acasă ceva și am înlocuit-o pentru 10 minute, nu am semnat contract de muncă.” De asemenea, se arată în cuprinsul procesului-verbal că administratorul societății, numita L. M., a declarat în scris următoarele: ,,în data de 30.08.2012 am rugat-o pe prietena mea M. să o ajute pe F. (angajata mea) timp de 10 minute până mă întorc eu.” De asemenea, se arătă în procesul-verbal faptul că domnul A. C., client al pensiunii la data controlului, a declarat: „în data de 30.08.2012 am fost servit la bar de o domnișoară îmbrăcată cu pantaloni negri, brunetă, cu părul lung-negru prins în coadă. Precizez că mă aflu la PENSIUNEA M.-CHIȘCĂU.”
Totodată, în procesul-verbal s-a menționat faptul că, la data controlului nu s-a prezentat contract individual de muncă încheiat pentru numita T. M. M., iar fapta mai sus descrisă constituie contravenția prev. de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 16 alin.1 din același act normativ.
Verificând plângerea formulată, din perspectiva art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că, aceasta a fost depusă în termenul legal și că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Din examinarea cuprinsului procesului-verbal de contravenție aflat la filele 4 - 7 dosar rezultă că, acesta a fost semnat pentru luare la cunoștință de către reprezentantul petentei, iar la rubrica „mențiuni” din cuprinsul acestui act s-a consemnat: ,,voi formula obiecțiuni în instanță, consider că suma de 10.000 lei, pentru cele 10 minute cât a stat doamna T. M. este enorm de mare. Am plecat doar 10 minute pentru o urgență.”
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, modificată și completată, „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de munca anterior începerii raporturilor de muncă”, iar potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, „Constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.”
Din conținutul prevederilor art. 260 alin. 1 lit. e și art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 reiese că, în sarcina angajatorului a fost instituită obligația imperativă de a încheia contracte individuale de muncă, în formă scrisă salariaților, anterior începerii raporturilor de muncă, neîndeplinirea acestei obligații constituind contravenție.
Scopul urmărit de legiuitor prin dispozițiile legale mai sus invocate a fost acela de a proteja atât interesele salariaților, care prin prestarea unei munci în favoarea unui angajator, în afara cadrului reglementat de prevederile Codului Muncii, respectiv în lipsa unui contract individual de muncă nu au posibilitatea să beneficieze de drepturile conferite de calitatea de salariat, cât și neprejudicierea statului prin neachitarea de către angajator a contribuțiilor legale ce derivă din încheierea raporturilor juridice de muncă.
Din conținutul declarației ce i-a fost luată cu ocazia controlului numitului A. C., în calitate de client al Pensiunii M. rezultă faptul că la data de 30.08.2012 a fost servit la bar-terasă de către o domnișoară îmbrăcată cu pantaloni negri, brunetă, cu părul lung, negru, prins în coadă.
Din conținutul declarației ce i-a fost luată cu ocazia controlului numitei L. M., în calitate administrator al .. S.R.L. rezultă faptul că aceasta a rugat-o pe prietena sa, M., să o ajute pe F. (angajata sa) timp de 10 minute până se întoarce de acasă, unde a plecat având o problemă de familie, motiv pentru care a trebuit să plece urgent.
De asemenea, din conținutul declarației ce i-a fost luată cu ocazia controlului numitei T. M. M., instanța de fond a reținut că aceasta a declarat că a venit la Pensiunea M., având probleme personale, a rugat-o pe patroană să-i aducă ceva de acasă și a înlocuit-o pe aceasta pentru 10 minute, însă nu a semnat contract de muncă.
Astfel, analizând conținutul acestor declarații, instanța de fond a apreciat că, realitatea situației de fapt existente la data controlului este redată în mod corect în conținutul procesului-verbal de contravenție și este confirmată atât de declarațiile ce le-au fost luate în momentul efectuării controlului numiților A. C. și L. M., cât și administratorului societății.
Față de conținutul acestor declarații olografe și motivele invocate în cuprinsul plângerii contravenționale de către petenta, având în vedere că nu s-a contestat starea de fapt reținută în cuprinsului procesului-verbal, ci petenta prin reprezentanții săi, atât prin obiecțiunile formulate, cât și în motivarea plângerii, a recunoscut faptul că numita T. M. a prestat activitate timp de 10 minute, în data de 30.08.2012, la Pensiunea M., fără a avea încheiat un contract individual de muncă în acest sens, instanța de fond a apreciat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa în cuprinsul procesului-verbal, iar acest act este legal și temeinic încheiat, deoarece fapta săvârșită de către petentă, întrunește în drept elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 16 alin. 1 din același act normativ.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că, pentru individualizarea sancțiunii aplicate trebuie să se țină cont de prev. art. 21 al. 3 din O.G. 2/2001 prin care au fost instituite criterii generale și obligatorii ce trebuie avute în vedere atât de agentul constatator în momentul aplicării sancțiunii, cât și de instanța de judecată atunci când analizează legalitatea și temeinicia acesteia.
Ținând cont de aceste criterii, de faptul că prin săvârșirea contravenției nu s-au produs urmări grave, față de împrejurarea că durata de timp pentru care numita T. M. M. a prestat activitate în favoarea societății petente, în lipsa unui raport juridic de muncă este extrem de redusă, respectiv de 10 minute, în data de 30.08.2012; având în vedere că, petenta a susținut ca la momentul controlului exista încheiat contract individual de muncă pentru o altă angajată a societății cu numele de F., iar aceasta susținere nu a fost contrazisă de intimat pe parcursul soluționării procesului; văzând că nu s-a afirmat sau dovedit că petenta a mai fost anterior sancționată, instanța de fond a apreciat că petenta nu a urmărit eludarea dispozițiilor legale în domeniu și încurajarea muncii în lipsa unui contract de muncă, ci situația din data de 30.08._ a fost una ocazională, astfel că, sancțiunea aplicată nu corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârșite.
Astfel, în temeiul art. 5 alin. 2 lit. a, art. 6, 7, art. 21. alin. 3 și art. 34 din O.G. 2/2001, instanța de fond a admis în parte plângerea și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicate petentei prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/30.08.2012 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e coroborat cu art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, cu sancțiunea ,,avertisment”, apreciind că, atenționarea contravenientei cu privire la fapta săvârșită, însoțită de recomandarea de a respecta în viitor dispozițiile legale este de natură a-și îndeplini scopul coercitiv-educativ, fiind suficientă și proporțională raportat la pericolul social concret produs.
Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții consemnate în procesul-verbal de contravenție.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
Împotriva sentinței menționate, în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI BIHOR, solicitând admiterea recursului și menținerea în totalitate a procesului-verbal de stabilire și sancționare contravențională ./30.08.2012.
Consideră că transformarea amenzii aplicate de inspectorii de muncă în avertisment este nejustificată, în condițiile în care societatea a săvârșit cea mai gravă faptă contravențională în domeniul relațiilor de muncă, primirea la muncă fără contract individual de muncă. Opinează că prin aplicarea unui avertisment societății se încurajează doar fenomenul muncii la negru, lipsind forța coercitivă a statului de a face ordine în domeniul relațiilor de muncă.
Menționează că, așa cum a arătat și în întâmpinarea depusă, în data de 30.08.2012 inspectorii de muncă din cadrul Serviciului control relații de muncă al Inspectoratului T. de Muncă al Județului Bihor au demarat un control în cadrul campaniei naționale pentru depistarea cazurilor de muncă fără forme la PENSIUNEA „M.” din Chișcău, aparținând S.C. C.-M. SERVCOM S.R.L.
În temeiul prevederilor Legii nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, cu modificările și completările ulterioare, inspectorii de muncă au solicitat prin sondaj declarații privind forma și condițiile de muncă de la persoanele care desfășurau activitate în momentul efectuării descinderii.
Singura persoană găsită la lucru, în barul pensiunii, era T. M. M., care, conform depoziției unui client al pensiunii, A. C. a fost persoana care l-a servit. La întrebarea pusă de inspectorii de muncă, d-na. administrator L. M. a menționat că a rugat-o pe M. să o ajute pe F. (angajata sa) timp de 10 minute până se întoarce. Menționează intimatul că, deși a prestat activitate la pensiune, pentru T. M. M. nu a fost prezentat contract individual de muncă încheiat, astfel fiind încălcate prevederile art. 16 (1) din legea nr. 53/2003 modificată, potrivit căruia, „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.” (…) „(2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.”
Astfel, concluzionează intimatul că, S.C. C. M. SERVCOM S.R.L. se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute la art. 260 alin 1 litera e din Legea nr. 53/2003 modificată, „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.”
Având în vedere circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, inspectorii de muncă au aplicat amenda minimă în cuantum de 10.000 lei pentru primirea la lucru a numitei T. M. de către S.C. C. M. SERVCOM S.R.L., apreciindu-se corect gradul de pericol social al faptei.
Față de cele prezentate solicită instanței să admită recursul și pe cale de consecință să mențină în totalitate procesul-verbal atacat.
Solicită intimatul judecarea prezentei cauze și în eventualitatea lipsei sale, conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă.
În drept s-au invocat: Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii; Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii.
Prin concluziile susținute verbal la termenul de judecată din 11.11.2013, intimata prin intermediul reprezentantului său legal, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod proc. civilă, instanța apreciază că recursul formulat este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 34 din O.G. 2/2001 cu modificările ulterioare ,,(1) Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o ș pe celelalte persoane citate, daca aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”
Din conținutul textului de lege menționat rezultă că instanța verifică atât legalitatea, cât și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, prin raportare la celelalte norme din actul normativ menționat. Astfel, potrivit art. 33 (1), „Judecătoria (…) va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei.”
În cauza dedusa judecății, sub aspectul condițiilor de valabilitate ale actului constatator, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/30.08.2012 cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din Ord. Guv. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Pe fond, sub aspectul elementelor constitutive ale contravenției, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv existența faptei, incriminarea și sancționarea legală a acesteia și existența vinovăției, instanța reține că starea de fapt consemnată de către agentul constatator, respectiv elementul material al contravenției prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 actualizată privind Codul muncii, constând în „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin.(1)”, a fost corect reținută în sarcina petentei intimate, care de altfel nu a contestat existența faptei, ci doar caracterul contravențional al acesteia în raport cu circumstanțele cauzei, și regimul sancționator.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate petentei intimate pentru fapta reținută în sarcina acesteia, constând în încălcarea prevederilor legale referitoare la munca oficializată, faptă prev. de art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, soluția instanței de fond este conformă cu respectarea principiului proporționalității sancțiunii în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, conform căruia, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, având în vedere circumstanțele cauzei, atestate de probatoriul administrat, și în special de durata minimă a activității prestate.
În raport cu considerentele anterior menționate, având în vedere și dispozițiile art. 312 Cod proc. civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul introdus de recurentul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI BIHOR, în contradictoriu cu intimata S.C. C. M. SERVCOM S.R.L. Pietroasa, loc. Chișcău, jud. Bihor, menținând în totul sentința pronunțată, ca fiind temeinică și legală.
Instanța reține că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta I. T. DE MUNCĂ BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, ..1B, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata S.C. C. M. SERVCOM SRL,cu dom.., nr.81D, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.1423 din 10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 Noiembrie 2013.
Președinte, A. C. C. | Judecător, L. D. J. | Judecător, I. C. M. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.J.L.D/06.03.2014
Red.jud.fond.P.A.M.
Tehn.red.M.M./2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3757/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1363/2013.... → |
|---|
