Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 244/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 2520/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 244/R/CA/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. V.
Judecător I. V.
Judecător I. O.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, cu sediul în loc.Oradea, ., jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata B.-G. SOCIETE GENERALE SA, cu sediul în loc.București, ..1-7, cu sediul procedural ales în Cluj N., ., nr.81-83, jud.Cluj, împotriva sentinței civile nr._ din 24.10.2011, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 18 februarie 2013, când partea prezentă a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 25 februarie 2013, 27 februarie 2013, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele;
Prin sentința civilă nr._ din 24.10.2011, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta B. –G. Societe Generale SA cu sediul în București .. 1-7 în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor, s-a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției ._ nr. 34/936 din data de 07.02.2011, s-a respins cererea de obligare a intimatei la plata în favoarea petentei a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;
La data de 07.02.2011 s-a încheiat procesul verbal ANPC_ nr. 34/936 prin care s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii în cuantum de 50.000 lei (20.000+20.000+10.000 lei) pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 38 alin. 2 din Lega 288/2010, art. 38 alin. 3 din Legea 288/2010, art. 71 alin. 4,5, art. 86 alin. 1 din OUG 50/2010, constând în aceea că în urma verificărilor contractelor de credit acordate în cursul anului 2011, a contractului de credit nr._/31.01.2011 s-au constatat următoarele: 1. la punctul 8 se stipulează că „dobânda penalizatoare este egală cu dobânda curentă + 2 p.p.”, aceasta nefiind o dobândă fixă, ci este raportată la dobânda curentă, 2. în contractul de credit controlat și în DRAFT nu apare mențiunea prevăzută de art. 38 alin. 3 din Legea 288/2010 cu privire la rata dobânzii aplicate în cazul creditelor restante în situația în care consumatorul sau soțul/soția acestuia se află în una din situațiile de șomaj, reducere drastică a salariului, deces; 3. în DRAFTUL de contract de credit ipotecar la condiții generale pct. 12 drepturile băncii se stipulează la pct. 12.4 dreptul băncii de a cesiona creanța ipotecară către o instituție financiară, dar nu există nicio prevedere cu privire la obligația băncii de a notifica consumatorul în termen de 10 zile de la încheierea contractului de cesiune prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Analizând prevederile art. 39 din Legea nr. 288/28.12.2010 pentru aprobarea O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 37¹, ale art. 66-69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. 2, ale art. 57 alin. 1 și 2, precum și ale art. 66-71”, coroborate cucontractul de credit care a făcut obiectul controlului (contractul nr._ din 31.01.2011) instanța reține că că nu a operat dezincriminarea contravențiilor, nefiind aplicabil art. 95 din Legea nr. 288/28.12.2010 pentru aprobarea O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, astfel că va proceda la analiza legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției ._ nr. 34/936 din data de 07.02.2011.
Instanța de fond constată că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 10.02.2011.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, instanța de fond a reținut că petentului îi incumba potrivit art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 teza finală C.pr.civ. sarcina probei în combaterea prezumției de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal.
1.Astfel, prima contravenție reținută de agentul constatator constă în aceea că în contractul de credit controlat dobânda penalizatoare nu este un procent fix ci este raportată la dobânda curentă, fapt ce contravine art. 38 alin. 2 din Legea 288/2010 sancționată contravențional de art. 86 alin. 2 din OUG 50/2010.
Potrivit art. 38 alin. 2 din OUG 50/2010 dobânda penalizatoare se calculează pe bază de procent fix și se aplică la sumele restante în conformitate cu prevederile contractului de credit, cu excepția sumelor provenite din calculul dobânzii.
Analizând contractul de credit nr._/31.01.2011 (f.31) –CONDIȚII GENERALE la pct. 3.4 se prevede că dobânda practicată de bancă poate fi fixă sau indexabilă. Tipul dobânzii aplicată pentru un anumit contract de credit este menționat în CONDIȚIILE PARTICULARE. Analizând CONDIȚIILE PARTICULARE (f.28) aferente contractului antemenționat la pct. 7 se prevede că rata dobânzii este fixă, de 9% pe an, iar la pct. 8 se prevede că în cazul în care împrumutatul nu-și respectă la scadență obligația de plată, banca percepe dobânda penalizatoare, aceasta fiind egală cu dobânda curentă +2pp calculată pe număr de zile de întârziere la valoarea ratelor restante (cu excepția sumelor provenite din calculul comisioanelor, dobânzii și primelor de asigurare). Prin urmare dobânda penalizatoare reprezintă un procent fix (2%) cumulat cu un alt procent fix (9%), adică un procent fix, invariabil, de 11%.
Având în vedere aceste aspecte instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 38 alin. 2, art. 82 alin. 2 din OUG 50/2010.
2.Cea de-a doua contravenție reținută de agentul constatator constă în aceea că în contractul de credit controlat și în DRAFT nu apare mențiunea prevăzută de art. 38 alin. 3 din Legea 288/2010 cu privire la rata dobânzii aplicate în cazul creditelor restante în situația în care consumatorul sau soțul/soția acestuia se află în una din situațiile de șomaj, reducere drastică a salariului, deces, aspect ce contravine art. 38 alin. 3, art. 86 alin. 2 din OUG 50/2010.
Potrivit art. 38 alin. 3 din OUG 50/2010 rata dobânzii aplicabilă în cazul contractelor de credit restante nu poate depăși cu mai mult de două puncte procentuale rata dobânzii aplicată atunci când creditul nu înregistrează restanță, în cazul în care consumatorul sau soțul/soția acestuia se află în una din situațiile de șomaj, reducere drastică a salariului, deces.
Potrivit art. 46 din OUG 50/2010(1) Contractul de credit specifica in mod clar si concis următoarele:
a)tipul de credit;
b) identitatea si adresa sediului social si a punctului de lucru/adresa de domiciliu a parților contractante, precum si, după caz, identitatea si adresa sediului social si/sau a punctului de lucru ori, după caz, adresa de domiciliu a intermediarilor de credit implicați;
c) durata contractului de credit;
d) valoarea totala a creditului si condițiile care reglementează tragerea creditului;
e) in cazul unui credit acordat sub forma unei amânări la plata pentru un anumit bun sau serviciu ori in cazul contractelor de credit legate, bunul sau serviciul respectiv si prețul de achiziție al acestuia;
f) rata dobânzii aferente creditului și tipul acesteia, fixă sau variabilă;
g) condițiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului, formula de calcul a acesteia, precum si termenele, condițiile si procedura pentru modificarea ratei dobânzii aferente creditului si, in cazul in care se aplica rate diferite ale dobânzii aferente creditului in circumstanțe diferite, informațiile prevăzute anterior privind toate ratele dobânzii aplicabile;
h) dobânda anuala efectiva si valoarea totala plătibila de către consumator, calculate la momentul încheierii contractului de credit; se menționează toate ipotezele folosite pentru calcularea acestei rate;
i) suma, numărul si frecventa plaților care urmează sa fie efectuate de către consumator si, după caz, ordinea in care se vor efectua plățile, in scopul rambursării, pentru diferitele solduri restante cu rate diferite ale dobânzii aferente creditului;
j) in cazul rambursării in rate a valorii totale a creditului aferent unui contract de credit pe durata determinata, dreptul consumatorului de a primi, la cerere si gratuit, in orice moment pe întreaga durata a contractului de credit, pe hârtie sau pe alt suport durabil, conform deciziei consumatorului, un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare/grafic de rambursare;
k) in cazul in care costurile si dobânzile trebuie plătite fără a se rambursa nici o parte din valoarea totala a creditului, un extras care arata perioadele si condițiile pentru plata dobânzii si a oricăror costuri aferente creditului;
l) costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi care înregistrează atât operațiunile de plata, cat si tragerile din credit, cu excepția cazului in care deschiderea unui cont este opționala, costurile pentru utilizarea unui mijloc de plata atât pentru operațiuni de plata, cat si pentru trageri din credit, orice alte costuri rezultând din contractul de credit, precum si condițiile in care aceste costuri pot fi modificate;
m) rata dobânzii, in cazul plaților restante, aplicabila la data încheierii contractului de credit si masurile pentru ajustarea acesteia si, după caz, orice costuri datorate in caz de neplata;
n) o avertizare privind consecințele neefectuării plaților; contractul de credit va conține obligatoriu o prevedere prin care consumatorul este atenționat despre raportarea la Biroul de credit, Centrala Riscurilor Bancare si/sau la alte structuri asemănătoare existente, in cazul in care acesta întârzie cu achitarea ratelor datorate, daca exista aceasta obligație de raportare;
o) după caz, o mențiune potrivit căreia va fi necesara plata unor taxe, onorarii si costuri in legătura cu încheierea, publicitatea si/sau înregistrarea contractului de credit si a documentelor accesorii acestuia, inclusiv taxele notariale;
p) garanțiile si asigurările necesare, daca exista;
q) existenta sau inexistenta unui drept de retragere, termenul in care acel drept poate fi exercitat si alte condiții pentru exercitarea acestuia, inclusiv informații privind obligarea consumatorului de a plăți creditul sau partea de credit trasa si dobânda, potrivit prevederilor art. 59 alin. (1) lit. b), alin. (3) si (4) si art. 60, precum si cuantumul dobânzii plătibile pe zi;
r) informații privind drepturile care rezulta din art. 63—65, precum si condițiile pentru exercitarea acestor drepturi;
s) dreptul de rambursare anticipata, procedura de rambursare anticipata, precum si, după caz, informații privind dreptul creditorului la compensație si modul in care va fi determinata aceasta compensație;
ș) procedura care trebuie urmata in exercitarea dreptului de a solicita încetarea contractului de credit;
t) daca exista sau nu un mecanism extrajudiciar de reclamație si despăgubire pentru consumator si, in caz afirmativ, modalitățile de acces la acesta;
ț) alte condiții si clauze contractuale;
u) adresa Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.
Analizând dispozițiile antemenționate instanța reține că fapta incriminată de art. 38 alin. 3 din OUG 50/2010 nu constă în obligația băncii de a insera în contract clauza prevăzută în art. 38 alin. 3 din lege, ci de a o respecta, prin urmare nu sunt nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 38 alin. 3, art. 82 alin. 2 din OUG 50/2010.
În ceea ce privește neincluderea mențiunilor prev. de art. 38 alin. 3 din OUG 50/2010 în DRAFT, instanța reține că art. 1 din OUG 50/2010 prevede că prezenta ordonanță de urgență reglementează drepturile și obligațiile părților în ceea ce privește contractele de credit pentru consumatori; prin urmare nu intră sub incidența OUG 50/2010 DRAFT-ul, și astfel nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 38 alin. 3, art. 82 alin. 2 din OUG 50/2010.
3. Cea de a treia faptăreținută de agentul constatator constă în aceea că în DRAFT-ul de contract de credit ipotecar la condiții generale pct. 12 drepturile băncii se stipulează la pct. 12.4 dreptul băncii de a cesiona creanța ipotecară către o instituție financiară, dar nu există nici o prevedere cu privire la obligația băncii de a notifica consumatorul în termen de 10 zile de la încheierea contractului de cesiune prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fapt ce contravine dispozițiilor art. 71 alin. 4,5, art. 86 alin. 1 din OUG 50/2010.
Prin DRAFT se înțelege un proiect de contract neînsușit de către părți.
Art. 1 din OUG 50/2010 prevede că prezenta ordonanță de urgență reglementează drepturile și obligațiile părților în ceea ce privește contractele de credit pentru consumatori.
Prin urmare nu intră sub incidența OUG 50/2010 DRAFT-ul de contract de credit ipotecar, și astfel nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 71 alin. 4,5, art. 86 alin. 1 din OUG 50/2010.
Astfel, față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de către petentă și a anulat procesul verbal de constatare a contravenției ._ nr. 34/936 din data de 07.02.2011.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța a respins cererea de obligare a intimatei la plata în favoarea petentei a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, nefăcându-se dovada existenței vreunor cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR solicitând casarea sentinței atacate.
În motivare, recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond nu a analizat gradul de pericol social al faptelor săvârșite. De asemenea, recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale aplicabile și că drepturile consumatorului nu au fost respectate.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 299 C.proc.civ. și O.G. 50/2010.
La dosar a depus întâmpinare intimata solicitând respingerea recursului.
În motivare, intimata a reiterat în esență susținerile făcute în fața instanței de fond și a arătat, în esență, că sunt nefondate criticile aduse hotărârii primei instanțe, aceasta fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 C.proc.civ., instanța reține următoarele:
La data de 07.02.2011 s-a încheiat procesul verbal ANPC_ nr. 34/936 prin care s-a aplicat intimatei sancțiunea amenzii în cuantum de 50.000 lei (20.000+20.000+10.000 lei) pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 38 alin. 2 din Lega 288/2010, art. 38 alin. 3 din Legea 288/2010, art. 71 alin. 4,5, art. 86 alin. 1 din OUG 50/2010, constând în aceea că în urma verificărilor contractelor de credit acordate în cursul anului 2011, a contractului de credit nr._/31.01.2011 s-au constatat următoarele: 1. la punctul 8 se stipulează că „dobânda penalizatoare este egală cu dobânda curentă + 2 p.p.”, aceasta nefiind o dobândă fixă, ci este raportată la dobânda curentă, 2. în contractul de credit controlat și în DRAFT nu apare mențiunea prevăzută de art. 38 alin. 3 din Legea 288/2010 cu privire la rata dobânzii aplicate în cazul creditelor restante în situația în care consumatorul sau soțul/soția acestuia se află în una din situațiile de șomaj, reducere drastică a salariului, deces; 3. în DRAFTUL de contract de credit ipotecar la condiții generale pct. 12 drepturile băncii se stipulează la pct. 12.4 dreptul băncii de a cesiona creanța ipotecară către o instituție financiară, dar nu există nicio prevedere cu privire la obligația băncii de a notifica consumatorul în termen de 10 zile de la încheierea contractului de cesiune prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Tribunalul reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, criticile formulate de recurentă fiind nefondate.
Astfel, instanța de recurs, reține că în mod corect a stabilit instanța de fond, referitor la prima contravenție reținută în sarcina intimatei, că dobânda penalizatoare reprezintă un procent fix (2%) cumulat cu un alt procent fix (9%), adică un procent fix, invariabil, de 11% astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 38 alin. 2, art. 82 alin. 2 din OUG 50/2010.
Referitor la cea de-a doua contravenție, având în vedere modul de calcul al dobânzii penalizatoare descris mai sus, instanța de control judiciar constată că în mod corect a reținut instanța fondului că nici această contravenție nu a fost săvârșită de intimată. Astfel, lipsa din contract a mențiunii prevăzute de art. 38 alin. 3 din Legea 288/2010 cu privire la rata dobânzii aplicate în cazul creditelor restante în situația în care consumatorul sau soțul/soția acestuia se află în una din situațiile de șomaj, reducere drastică a salariului, deces nu constituie contravenție cât timp intimata a respectat obligația de la art. 38 alin. 3 din OUG 50/2010 prin modul de calcul al dobânzii penalizatoare.
Tribunalul reține că în mod legal și temeinic a constatat instanța de fond că intimata nu a săvârșit nici cea de-a treia contravenție menționată în procesul verbal contestat având în vedere că această pentru săvârșirea acesteia este necesar să fie întrunită premisa existenței unui contract încheiat cu un consumator, or, draftul reprezintă un proiect de contract fără valoare juridică. Prin urmare, într-un astfel de proiect se pot stipula orice clauze dorește cel care îl întocmește, deoarece neavând nicio valoare juridică și fiind lipsit total de efecte față de vreun consumator individualizat, nu se poate reține existența unor clauze abuzive și nici nu se poate reține că lipsa unor mențiuni dintr-un astfel de proiect ar prejudicia vreo persoană determinată.
Referitor la neanalizarea de către instanța de fond a gradului de pericol social al faptelor, instanța de recurs constată că, recurenta critică hotărârea instanței de fond pe acest motiv deși instanța de fond a reținut că faptele menționate în procesul verbal contestat nu constituie contravenții. Or, odată stabilit acest lucru este evident că nu se mai impune analizarea așa-zisului grad de pericol social al acestora, având în vedere că faptele nu constituie contravenții.
Pe de altă parte, criticile dure ale recurentei conform căreia instanța de fond ar fi interpretat arbitrar anumite dispoziții legale sunt vădit nefondate. Instanța de control judiciar constată că acest motiv de recurs nu poate fi reținut, analiza instanței de fond fiind una corectă din punct de vedere juridic.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, cu sediul în loc.Oradea, ., jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata B.-G. SOCIETE GENERALE SA, cu sediul în loc.București, ..1-7, cu sediul procedural ales în Cluj N., ., nr.81-83, jud.Cluj, împotriva sentinței civile nr._ din 24.10.2011, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totalitate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 Februarie 2013
Președinte, A. V. | Judecător, I. V. | Judecător, I. O. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.fond.B.T.G.
Red.jud.recurs V.A./22.03.2013
Tehn.red.M.M. 2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1953/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5863/2013.... → |
|---|
