Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1953/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1953/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 3721/111/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 1953/CA/2013
Ședința publică de la 7 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. T.
Grefier N. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ, în primă instanță, introdusă de reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul M. M., reprezentantul reclamantului, av. Sarca L., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este acțiunea este legal timbrată, după care:
Reprezentantul reclamantului, av. Sarca L. depune taxa de timbru si timbru judiciar aferent, dovada achitării onorariu avocat, răspuns al plângerea prealabilă, contract de vânzare cumpărare si certificatul de înmatriculare a autovehiculului.
Reprezentantul reclamantului, av. Sarca L. arată că numai are alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri și probe, închide faza probatorie și acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii conform petitului acesteia având în vedere motivele descrise pe larg în cererea de chemare în judecată și probatoriul administrat în cauză. Cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Instanța considerând cauza lămurită, închide dezbaterea ei și rămâne în
pronunțare.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 18.04.2012, legal timbrată, ulterior precizată, reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPILULUI ORADEA și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 5.749 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății, sumă achitată prin chitanța TS4B nr._ la data de 21.04.2008 pentru a înmatricula autoturismul marca OPEL; plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că a achiziționat dintr-un stat membru al UE autoturismul marca Opel, second – hand, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligată să plătească taxa indicată în petitul cererii, achitată prin chitanța TS4B nr._ la data de 21.04.2008.
Mai învederează că în conformitate cu dispozițiile art. 214 ind.1 Codul fiscal, taxa specială pentru autoturisme era obligatorie cu ocazia primei înmatriculări în România, iar cuantumul acestei taxe datorată bugetului statului s-a calculat după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unor coeficienți de valoare ori de reducere a taxei prevăzută în anexele speciale ale legii, dar această taxă specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România – stat comunitar începând cu 1 ianuarie 2007, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Consideră că această diferență a taxei demonstrează introducerea unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană, în scopul neînmatriculării lor în țară, iar taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, deși derivă din reglementările Codului fiscal, contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, respectiv ” nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect,produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare „ și prin urmare este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne.
Apreciază că prin analiza principiilor dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, conform art.148 alin.2 și 4 din Constituție, prin aplicarea supremației dreptului comunitar, în speță a articolului 90 din Tratat, introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule contravine normelor dreptului comunitar.
Pârâtele deși legal citate nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului și din perspectiva excepției invocate, instanța reține următoarele:
La data de 26.03.2012, reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea înregistrată la sediul acesteia sub nr._, solicitând restituirea taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 5749 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății, cerere soluționată în sensul respingerii acesteia, cu argumentul că nu sunt îndeplinite normele prevăzute de art.6 din OUG 50/2008.
Sub aspectul fondului litigiului reține că reclamanta solicită restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare.
În acest sens, instanța reține că reclamanta a achitat suma de 5749 lei prin chitanța TS4B nr._ la data de 21.04.2008 sumă reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Opel importat din Regatul Belgiei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2007.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Codul fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii, taxă care nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează la aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Pârâta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Având în vedere conținutul misiunii trasate de art. 148 alin. 4 din Constituția României unde nu se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România ar avea competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa. Așa cum s-a arătat mai sus această decizie a definit misiunea judecatorului national când se confrunta cu problema contrarietății între un act national și o dispoziție comunitara, indicand ca "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligatia de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le confera particularilor, lasand neaplicata orice dispozitie eventual contrară legii naționale".
Această formula semnifica faptul ca judecătorul național trebuie sa lase neaplicată orice dispoziție a dreptului national, fie ca este vorba de un act normativ sau un act individual. În plus, această decizie a demonstrat cu claritate că pentru a atinge acest rezultat, judecatorul național este abilitat dacă este necesar sa nu aplice regulile naționale care limitează eventual competența sa.
Prin urmare, judecătorul național este învestit cu capacitatea și competența de a da el însuși efect util normei comunitare fără a apela la legiuitor pentru a abroga norma internă contrară ori la alte autorități, cum ar fi, bunăoară, Curtea Constituțională pentru a tranșa această chestiune.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Instanța constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Se reține, astfel, că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Instanța mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație; restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Pentru aceste considerente, instanța constată că cererea reclamantului este întemeiată și pe cale de consecință o va admite și va obliga pârâta să îi restituie reclamantei taxa specială pentru autoturisme în valoare de 5.318 lei.
În virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, dar având în vedere și faptul că este vorba de un raport de drept fiscal, va fi obligată, totodată, și la dobânda calculată potrivit dispozițiilor art. 120, 124 coroborate cu art. 70 al.1 C.pr.fiscală.
Față de opunerea pârâtei la cererea reclamantei, în baza art. 274 Cod proc. Civilă, instanța urmează să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 539,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, justificat cu chitanțele de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 5.749 lei reactualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective, sumă reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată nelegal.
Obligă pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2013
PREȘEDINTE GREFIER
A. T. N. B.
Având în vedere Decizia nr. 67/12.04.2013 a Președintelui instanței validată prin Hotărîrea nr. 8/15.04.2013, semnează grefier șef de secție P. M.
Red. T.A., jud.
Dact. CS./16.04.2013
5 ex.
Pt. conf. 3 .>
- M. M.
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
A.T. 16 Aprilie 2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3707/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 244/2013.... → |
|---|
