Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5863/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5863/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 5321/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 5863/CA/2013
Ședința publică din 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE: U. O. M.
GREFIER: S. L.
Pe rol fiind pentru azi, judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul J. F., cu domiciliul ales în Oradea, .. 3, ., în contradictoriu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, .. 2B, jud.Bihor și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, sect. 6, având ca obiect: contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului, av. M. O. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederând instanței că acțiunea este legal timbrată, a fost întocmit referatul dispus în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin.11 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, după care:
Instanța, constată că în conformitate cu prevederile HG 520/2013, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. a dobândit calitatea de succesoare în drepturile și obligațiile pârâtei inițial chemată în judecată, respectiv a Administrației Județene a Finanțelor Publice Bihor. Conform adresei nr. 274/2013, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. este reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, .. 2B, jud.Bihor.
Prin urmare, raportat la această adresă, instanța constată că procedura de citare cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. este legal îndeplinită, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor care are termenul în cunoștință pentru această dată.
Reprezentantul reclamantului, arată că nu mai are alte probe, cereri sau excepții de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în fond.
I n s t a n ț a, văzând că nu se solicită alte probe, cereri sau excepții, consideră lămurită cauza, închide faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantului, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, formulată prin întâmpinarea depusă la dosar. Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul avocațial
De asemenea, solicită admiterea cererii de chemare în garanție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 31.05.2012, sub număr de dosar de mai sus, reclamantul J. F., a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Beiuș ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
- anularea actului administrativ nr._/17.05.2012 ;
- obligarea pârâtei la restituirea taxei achitate în cuantum de 2033 lei, precum și la plata dobânzii fiscale aferente calculate până data restituirii efective
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene autovehiculul second – hand și pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să achite o taxă pe poluare în valoare totală de 2033 lei, deși acest autovehicul a fost înmatriculat anterior într-o țară ce aparține Uniunii Europene. În aceste condiții, consideră reclamantul că îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o încălcare a dreptului comunitar, taxa pentru emisii poluante impusă prin Legea nr. 9/2012 fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale și că această taxă contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul CE.
În drept, a invocat Constituția României, Tratatul CE, Legea nr. 554/2004.
În probațiune, reclamantul a depus la dosar înscrisuri .
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 43 lei și timbru judiciar de 0, 6 lei.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de împrejurarea că taxa încasată constituie venit la AFM .
Pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate invocând că potrivit disp. art. 4 lit. a din OUG autovehiculul reclamantului intră sub incidența taxei de poluare . De asemenea potrivit disp.a rt. 12 al. 1 din OUG nr. 9/2012 privind timbrul de mediu în cazul în care timbrajul rezultat din aplicarea prevederilor privind timbrul de mediu se pot restitui sumele reprezentând diferența dintre suma plătită pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare .
Prin cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu a solicitat obligarea chematei în garanție să-i restituie suma de la care va fi obligată în cazul admiterii acțiunii.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 60-63 C.proc.civ.
Deși legal citată cu mențiunea depunerii întâmpinării, chemata în garanție nu a depus întâmpinare la dosar.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a înmatriculat în România un autovehicul de ocazie marca NISSAN, cu nr. identificare JN1BPUD22U0084594 . Autovehiculul a fost cumpărat de reclamant în România de la .-a cumpărat din Olanda , stat membru al Uniunii Europene, astfel cum rezultă din contractele de vânzare cumpărare și certificatul de înmatriculare( fil. 6-11)
În vederea înmatriculării în România a vehiculului, reclamanta a plătit, la data de 20.02.2012, suma de 2033 lei ca taxă pentru emisii poluante stabilită prin decizia nr._/20.02.2012
La data 15.05.2012, reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând restituirea taxelor de primă înmatriculare, însă, printr-o adresă (f. 5) aceasta a respins cererea de restituire a taxei.
Excepția lipsei calității procesuale pasive va fi respinsă având în vedere că reclamanta contestă un act administrativ emis de pârâtă .
Cu referire la fondul cauzei instanța constată că problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de Legea nr.9/2012, contravine Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – art.110 (ex-articolul 90 TCE).
Astfel, se constată că în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme, prin art.2141-2143 din Legea nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, modificată prin O.U.G. nr.110/200, fiind stabilită obligația achitării taxei, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior, prin O.U.G. nr.50/2008 (în vigoare începând cu data de 01 iulie 2008), s-au abrogat dispozițiile art.2141-2143 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial nr.17 din 10.01.2012 (în vigoare începând cu data de 13.01.2012).
Potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, “obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Alineatul 2 al art.4 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat prin art.I din O.U.G. nr.1/2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31.01.2012), începând cu data de 31.01.2012 și până la data de 01.01.2013.
Rezultă așadar că, în prezent, ca urmare a suspendării prevederilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație.
În privința reglementărilor comunitare în materie, instanța reține că, în conformitate cu art.110 paragraful 1 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), există o încălcare a art.110 din TFUE, atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C-101/00).
În această privință, CJUE a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într-un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea din 5 decembrie 2006 dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ákos Nádasdi c. Vam-és Penzugyörseg Észak-Alföldi Regionalis Parancsnoksága, respectiv I. Németh c. Vam-és Penzügyörség Del-Alfoldi Regionális Parancsnoksága). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel dată în cauza C-387/01 și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06).
Prin urmare, instanța reține că Legea nr.9/2012 este contrară dispozițiilor art.110 TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculare într-un alt stat membru, cum este cazul de față. Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, această soluție nu este admisibilă, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, reținând incompatibilitatea taxei pentru emisii poluante instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art.110 TFUE, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanța va admite acțiunea, astfel că va anula actul de impunere a acestei taxe, respectiv decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Beiuș . Ca urmare a anulării actului de impunere, se impune și restituirea sumelor percepute în temeiul acestui act, în vederea reparării prejudiciului pricinuit reclamantului prin acest act nelegal. Prin urmare, instanța va dispune obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 2033 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante percepută cu încălcarea art. 110 TFUE.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind plata dobânzii, instanța apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 124 raportat la art.70 alin.1 C.proc.fisc., care reglementează acordarea dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate de la buget. Din coroborarea acestor dispoziții legale, instanța constată că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, instanța reține următoarele:
Potrivit art.60 alin.1 C.proc.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretențiuni cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire.
Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că soluția dacă cererii de chemare în garanție depinde de soluția dată cererii principale, urmând a se admite, ca întemeiată, în cazul în care cererea principală este admisă.
Față de aceste aspecte și reținând că, în conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.9/2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule constituie venit la bugetul F. de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, în temeiul art.63 C.proc.civ., instanța va admite ca întemeiată cererea de chemare în garanție, astfel că va obliga chemata în garanție să achite pârâtei sumele la care aceasta a fost obligată prin acțiunea principală, respectiv suma de 2033 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule încasată nelegal, precum și dobânda legală prevăzută de O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În temeiul disp. art. 274 c.pr.civ va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată compuse din taxă de timbru 43, 6 lei și onorariu avocațial acordat micșorat de la 500 la 400 lei față de valoarea redusă litigiului, fără ca această reducere să opereze în raporturile dintre avocat și client .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de DGFP BIHOR
Admite acțiunea formulată de către reclamantul J. F. cu domiciliul procesual ales la cab. av. M. B. cu sediul în Oradea, .. 3 jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ- N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor cu sediul în Oradea, .. 2B, județul Bihor în calitate de succesor legal a pârâtei inițiale D.G.F.P. Bihor- Administrația Finanțelor Publice Beiuș și în consecință:
Anulează decizia de calcul a taxei de poluare nr._/20.02.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Beiuș prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a taxei conform Legii nr. 9/2012 în cuantum de 2033 lei .
Obligă pe pârâtă la restituirea către reclamant a sumei de 2033 lei, plătită cu chitanța . nr._ /20.02.2012 reprezentând taxă emisii poluante pentru auto. marca NISSAN, cu nr. identificare JN1BPUD22U0084594 precum și la plata dobânzii legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei -15.05.2012 și până la data plății efective
Obligă pârâtul să-i l să-i plătească reclamantului 443, 6 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă chemata în garanție să-i plătească pârâtei suma de 2033 lei, reprezentând taxă emisii poluante, sumă la care se va adăuga și dobânda legală în cuantumul ce îi va fi plătit reclamantului de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ- N..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2013.
Președinte, O. M. U. | ||
Grefier, L. S. |
Red UOM/19._
Emis 3 comunicări:.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 244/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5673/2013.... → |
|---|
