Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2370/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2370/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 5738/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR – ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA Nr.2370/CA/2013
Ședință publică din data de 19 martie 2013
Președinte: E. D. V.
Grefier: B. C.
Pe rol fiind soluționarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ formulată de reclamantul H. C.-F., domiciliat în ., județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Bihor - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Bihor, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, pentru obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederând instanței că cererea este timbrată, s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă iar cererea este legal timbrată.
În conformitate cu art.167 C.proc.civ., instanța încuviințează înscrisurile depuse în probațiune, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile, putând duce la dezlegarea cauzei.
Nefiind alte cereri sau probe, închide faza probatorie și, apreciind lămurită cauza, închide dezbaterile asupra acesteia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 13.06.2012, sub număr de dosar_, reclamantul H. C.-F. a solicitat obligarea pârâtei Instituția P. Bihor – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Bihor la înmatricularea definitivă a autoturismului marca Mercedes-Benz, având număr de identificare VSA_33, fără plata taxei pe poluare instituită de Legea nr.9/2012, modificată de O.U.G. nr.1/2012
În motivarea acțiunii, reclamantul arată, în esență, că a achiziționat autoturismul descris mai sus dintr-un stat membru al Uniunii Europene și, pentru a-l înmatricula în România, i s-a stabilit obligativitatea achitării în prealabil a taxei pe poluare prevăzută de Legea nr.9/2012.
Consideră că îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei pe poluare, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale.
Susține că această taxă este discriminatorie și nelegală raportat la dispozițiile art.90 din Tratatul CE, care prevăd că niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, or, conform art.148 alin.2 din Constituție, legea comunitară este aplicabilă cu prioritate față de cea națională.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Pârâta Instituția P. Bihor – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Bihor, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu și-a precizat poziția cu privire la acțiunea formulată.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform susținerilor reclamantului, a achiziționat din Uniunea Europeană un autovehicul de ocazie marca Mercedes-Benz, având număr de identificare VSA_33.
În vederea înmatriculării în România a vehiculului menționat, reclamantului i s-a solicitat plata taxei pe poluare în temeiul Legii nr.9/2012, deși acest autoturism fusese anterior înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene.
La o dată neprecizată, reclamantul s-a adresat instituției pârâte solicitând înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei pe poluare, invocând legislația comunitară, însă, prin adresa nr._ din 29.05.2012, această instituție i-a comunicat refuzul înmatriculării, prevalându-se de dispozițiile art.7 alin.1 lit.j) din Ordinul MAI nr.1501/2006.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa pentru emisii poluante, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de Legea nr.9/1012, contravine Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – art.110 (ex-articolul 90 TCE), paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor legale privitoare la problema dedusă judecății să aibă în vedere și prevederile art.11 și art.148 din Constituția României, ale Legii nr.157/2005, precum și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Astfel, se constată că în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme, prin art.2141-2143 din Legea nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, modificată prin O.U.G. nr.110/200, fiind stabilită obligația achitării taxei, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior, prin O.U.G. nr.50/2008 (în vigoare începând cu data de 01 iulie 2008), s-au abrogat dispozițiile art.2141-2143 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial nr.17 din 10.01.2012 (în vigoare începând cu data de 13.01.2012).
Potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, “obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Alineatul 2 al art.4 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat prin art.I din O.U.G. nr.1/2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31.01.2012), începând cu data de 31.01.2012 și până la data de 01.01.2013.
Rezultă așadar că, în prezent, ca urmare a suspendării prevederilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație.
În privința reglementărilor comunitare în materie, instanța reține că, în conformitate cu art.110 paragraful 1 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Art.110 din TFUE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), există o încălcare a art.110 din TFUE, atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 09.03.1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Hotărârea din 22.02.2001, Gomes Valente, C-393/98, precum și Hotărârea din 19.09.2002, Tulliasiamies și Siilin, C-101/00).
Însă cele mai importante hotărâri ale Curții Europene de Justiție în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second-hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în aceste hotărâri se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin O.U.G. nr.50/2008 – sunt Hotărârea din 07.04.2011 dată în cauza C-402/09 T. și Hotărârea din 07.07.2011 dată în cauza C-263/10 N., prin care s-a stabilit incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul european.
Prin hotărârea dată în cauza C-402/09 T., CJUE a stabilit faptul că „taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. Reglementarea română – O.U.G. nr.50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (în speță este aplicabilă O.U.G. nr.50/2008 în versiunea sa inițială, fără modificările ulterioare) – a instituit, începând de la 1 iulie 2008, o taxă pe poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în Romania. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie”.
Potrivit hotărârii CJUE această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național întrucât are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. „În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare”.
În consecință, Curtea a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Argumentele Curții au fost reluate în hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 N., arătându-se că aceleași considerații vizează și regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr.117/2009.
Curtea a reținut că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr.50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea a decis că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că instituirea unei taxe de poluare doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr.50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr.50/2008.
În speță, pentru ca instanța să analizeze incompatibilitatea taxei pentru emisii poluante instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art.110 TFUE și dacă neplata acestei taxe poate constitui un impediment pentru înmatriculare, se impunea ca reclamantul să facă dovada că este proprietar al acestui autovehicul, să facă dovada achiziționării autovehiculului dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene precum și dovada faptului că autovehiculul în discuție a fost înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
Reclamantul nu a depus la dosar aceste probe, deși în temeiul rolului activ, în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța i-a pus în vedere necesitatea îndeplinirii acestor obligații, citația cuprinzând mențiunea privind completarea probațiunii fiindu-i comunicată reclamantului la data de 06.12.2012 (f.23).
În considerarea acestor aspecte, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada că autovehiculul cu privire la care se solicită înmatricularea fără plata taxei pentru emisii poluante este un autovehicul second-hand, achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pentru a se putea reține incidența reglementării comunitare cuprinsă în art.110 TFUE, astfel cum a fost conturat jurisprudențial de CJUE în materia specifică a taxei pe poluare, se impune respingerea cererii reclamantului.
Față de soluția pronunțată, nu se acordă cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul H. C.-F., domiciliat în ., județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Bihor - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Bihor, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
Președinte Grefier
D. V. E. C. B.
Red.jud. E.D.V.
Dact.gref.B.C.
Data red – 18.04.2013
Nr.ex. – 4
Emis 2 comunicări
reclamant H. C.-F.
domiciliul - ., județul Bihor
pârâta Instituția P. Județului Bihor - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Bihor
sediul - Oradea, ., județul Bihor
Dosar nr._
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul H. C.-F., domiciliat în ., județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Bihor - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Bihor, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
Președinte
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3510/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3536/2013.... → |
|---|
