Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 437/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 437/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 8799/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 437/R/CA/2013
Ședința publică din 22 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: I. O.
JUDECĂTOR: I. V.
GREFIER: M. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal introdus de recurenta . cu sediul în Oradea, ., J. Bihor în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, Parcul T., nr. 18, Jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr._/16.11.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 15 aprilie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, instanța având nevoie de timp pentru a delibera.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/16.11.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost respinsă plângerea petentei . în contradictoriu cu intimatul I. J. DE POLIȚIE BIHOR.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal încheiat la 09.05.2012, în jurul orelor 07.00, contravenientul C. C. I. a fost sancționat contravențional în temeiul art 1 lit „”a din Legea 112/1990 pentru că a intrat în țară cu autoturismul_ și remorca_ având asupra sa o cantitate mare de cafea pentru care nu a putut prezenta documente de proveniență.
Pentru produsele din cafea, depistate ca fiind transportate de contravenient cu autovehiculul indicat în procesul verbal, acesta nu a putut prezenta autorităților statale române care i-au solicitat acest lucru, documente de proveniență. Conform declarației acestuia, acesta avea asupra sa factură și aviz de însoțire, insă nici in procesul verbal și nici in raportul agentului constatator de la fila 15 dosar nu se face referire la acestea. D. în plângerea formulată de contestatoare se indică faptul că marfa existentă și depistată ca fiind asupra contravenientului ar fi cea care rezultă din factura 836/ 08.05.2012 care nu se găsea la contravenient în momentul când acesta a fost supus controlului. De altfel, este si puțin probabil ca presupusul furnizor din Modena Italia să-i fi eliberat contravenientului factura invocată de contestatoare o dată cu marfa, la data de 8.05.2012 și aceasta să fi ajuns in România astfel încât la ora 07.00 dimineața, la 09.05.2012 autoritățile române să constate deja lipsa documentelor justificative de proveniență pentru transportul efectuat de contravenientul C. C. I.. S-a mai reținut aceea că nu se poate stabili identitatea între marfa confiscată, descrisă cu procesul verbal de la fila 8 dosar și marfa descrisă în factura invocată de contestator în plângerea sa. În asemenea condiții nu se poate stabili aceea că contravenientul de fapt transporta pentru contestatoare marfa cumpărată de aceasta. Astfel, nu există nici un contract între contravenient și reclamant, cu privire la transportul produselor confiscate de intimată, și nici un alt element din care să rezulte veridicitatea celor susținute în prezenta plângere și anume aceea că, de fapt contravenientul a transportat, ocazional, marfa contestatoarei, la solicitarea telefonică a acesteia. Prin urmare, s-a reținut aceea că pe parcursul transportului unor produse destinate comercializării, contravenientul nu deținea asupra sa documentele de proveniență a produselor transportate. Această faptă constituie contravenția prev de art 1 lit „e” din Legea 112/1990 așa cum susține și contravenienta, astfel încât în mod corect contravenientul a fost sancționat contravențional pentru fapta săvârșită.
Contravenientul nu a contestat procesul verbal prin care s-a reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției in legătură cu marfa descrisă în procesul verbal de ridicare de la fila 8 dosar, astfel încât acesta în ceea ce îl privește rămâne definitiv și executoriu, făcând dovada deplină a faptelor pe care le constată, ca orice alt act autentic, necontestat și nedesființat. Cel care contestă măsura confiscării produselor transportate de contravenient este contestatoarea .. Chiar dacă aceasta este o societate comercială a cărei activitate este axată pe comercializarea cafelei, în speță nu a făcut dovada faptului că contravenientul transporta exact marfa facturată cu factura_ din 08.05.2012. Nici relațiile comerciale obișnuite pe care reclamanta le are cu SPA Cafe Caglairi din Modena Italia nu dovedesc aceea că în dimineața zilei de 09.05.2012, contravenientul C. C. I. deținea în autovehiculul său marfă de la această societate, fără a avea asupra sa nici un document care să justifice acest lucru. Prin urmare, reținându-se aceea că în temeiul art 31 alin 2 din OUG 2/ 2001 contestatoarea are calitate procesuală în ceea ce privește măsura confiscării numai in măsura în care dovedește că bunurile confiscate îi aparțin, instanța a respins contestația acesteia in condițiile in care contestatoarea nu a făcut această dovadă, iar agentul constatator in mod corect a reținut în procesul verbal pe care l-a întocmit faptul că contravenientul a săvârșit o abatere la Legea 12/1990 prin aceea că nu avea asupra sa documente justificative atunci când transporta marfa ce i-a fost confiscată de către intimată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta . solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii plângerii și anularea măsurii complementare a confiscării, cu obligarea intimatei să restituie marfa confiscată.
Consideră hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, întrucât în mod eronat s-a reținut ca și corectă încadrarea juridică a faptei efectuată de către organul constatator, întrucât situația de fapt descrisă nu se încadrează la art. 1 lit. a din Legea 12/1990 deoarece acest text de lege sancționează efectuarea de fapte sau acte de comerț fără îndeplinirea condițiilor stabilite de lege. În acest sens, a învederat instanței de fond și demonstrat că relația comercială cu furnizorul Caffe Cagliari din Italia de la care s-a preluat cafeaua confiscată ca o relație constantă desfășurată conform prevederilor legale în materie, operațiunea comercială fiind însoțită de documentele prevăzute de lege, sens în care a atașat facturile aferente acestor mărfuri și prin urmare în mod greșit instanța a apreciat că nu a dovedit identitatea dintre marfa confiscată și cea pentru care s-a emis factura. De asemenea susține că a făcut dovada legitimității calității procesuale împotriva măsurii confiscării având în vedere că bunurile confiscate îi aparțin, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. e din Legea 12/1990 care sancționează efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri ale căror proveniență nu este dovedită.
Consideră că deși este obligatoriu ca bunul să fie însoțit de actul de proveniență, potrivit deciziei nr. 1/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că lipsa documentelor de proveniență este o condiție a aplicabilității art. 1 lit. e din Legea 12/1990, însă această condiție nu se consideră îndeplinită când persoana care a efectuat actul de comerț dovedește ulterior în fața instanței căreia i s-a plâns că documentele de proveniență a mărfii existau la data întocmiri procesului verbal de constatare.
Intimata deși legal citat nu și-a formulat apărarea cu ocazia soluționării recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu instanța de recurs reține că la data de 09.07.2012 petenta conform procesului verbal de contravenție PA nr._ a fost sancționată contravențional în baza art. 1 lit. a din Legea 12/1990 deoarece a efectuat fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu a fost dovedită. Totodată conform anexei la actul de constatare s-a dispus și confiscarea mărfurilor constând din diferite sortimente de cafea, actul de constatare fiind întocmit în prezenta contestatorului care a refuzat să semneze.
Depoziția martorului audiat în cauză și care transporta marfa confiscată, relevează faptul că aceasta a fost ridicată de la o fabrică din Modena, care l-a rugat să-i aducă produse, cafea de mai multe sortimente, cești și o râșniță, învederând că este marfa unui prieten, care se află în țară. Deși ulterior la instanța de fond recurenta a depus la dosar factură care atestă cumpărarea diferitelor sortimente de cafea și raporturile dintre furnizori și cumpărători sunt stabile, contestatoarea nu a reușit să dovedească că mărfurile contestate ar fi proprietatea sa, câtă vreme martorul propus de petentă care a fost prezent la întocmirea actului constatator atestă că bunurile contestate sunt ale unei persoane fizice aflate în țară, astfel că în mod temeinic și legal în baza probelor de la dosar instanța de fond a reținut că petenta nu are calitate procesuală activă în sensul dispozițiile art. 31 alin. 2 din OG nr. 2/2001 considerente față de care în baza art. 312 Cod Procedură Civilă instanța va respinge recursul ca nefondat și va păstra în totalitate sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta . cu sediul în Oradea, ., J. Bihor în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, Parcul T., nr. 18, Jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr._/16.11.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. V. I. O. I. V.
Fiind promovat la
Curtea de Apel Oradea
cu începere de la data de 01.05.2013
semnează Președintele instanței
C. M.
GREFIER
M. M. B.
Red. Fond
C. S. V.
RED: O.I.
DAC: M.B.
2 exe/ 20.05.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 5518/2013. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6506/2013.... → |
|---|
