Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 5317/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5317/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 3123/111/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR.5317/CA/2013
Ședința publică din data de 8 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. B.
GREFIER: F. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ introdusă de reclamantul B. M., cu domiciliul în Oradea, ..24, ..2, ., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE BIHOR, cu sediul în Oradea, Șoseaua Borșului km.4, jud.Bihor, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că la termenul de judecată din data de 01.10.2013, părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru acest termen de judecată, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 11.03.2013, reclamantul B. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr.4/07.02.2013, emisă de Președintele-director general al C.A.S. Bihor, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 4.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că decizia atacată este lovită de nulitate absolută, întrucât nu este semnată de o persoană competentă legal, și anume de președintele-director general în funcție. În susținerea excepției invocate, reclamantul arată că înscrisul atacat ar fi antedatat pentru data de 07.02.2013, deși în realitate a fost semnat la data de 11 sau 12 februarie 2013, de fosta directoare D. L., dată la care aceasta nu mai îndeplinea funcția de conducere.
Pe fondul cauzei, reclamantul arată că faptele ce i se impută nu sunt reale, sancționarea sa datorându-se relației de dușmănie existentă între el și președintele-director general succesor d-nei D. L., respectiv d-nul V. G..
Referitor la absențele nemotivate de la serviciu, reclamantul arată că cele 2 ore lipsă de la serviciu în perioada programului au fost acoperite printr-un bilet de voie emis de șeful ierarhic, în vederea soluționării unor probleme personale.
În ceea ce privește refuzul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, reclamantul arată că a răspuns la solicitările fostului director și, prin urmare, nu poate fi vorba de o neîndeplinire a acestor atribuții. Totodată, reclamantul mai arată că nu a adus expresii jignitoare și sfidătoare la adresa directorului general și nici nu a avut o conduită de afinitate față de anumite organizații politice.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.188/1999 și ale Legii nr.554/2004.
Pârâta, prin întâmpinarea de la fila 33 dosar, a solicitat respingerea excepției de nulitate, arătând că afirmațiile reclamantului sunt simple afirmații nedovedite, decizia contestată fiind semnată de către președintele-director general care își exercita această funcție la data emiterii deciziei.
Pe fondul cauzei, pârâta arată că reclamantul se face vinovat de mai multe abateri disciplinare, care au determinat sancționarea acestuia. Astfel, pârâta arată că reclamantul a lipsit nemotivat de la serviciu la data de 17 mai 2012 între orele 11 – 13, a refuzat să îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv sarcinile și dispozițiile superiorilor ierarhici, prin aceea că a refuzat întocmirea unei note explicative pentru lipsa nemotivată de la serviciu peste intervalul de timp aprobat prin biletul de voie. Totodată, pârâta arată că reclamantul este implicat în activitatea politică în programul orelor de serviciu și a adus expresii jignitoare și sfidătoare față de conducerea instituției pârâte.
Referitor la daunele morale solicitate, pârâta arată că acestea nu sunt motivate nici în fapt și nici în drept, reclamantul nedovedind vreun prejudiciu moral în urma emiterii deciziei atacate.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.188/1999 și ale Legii nr.7/2004.
Prin notele de ședință de la fila 33 dosar, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea și susținerea acțiunii, arătând că potrivit art.82 al.1 din Legea nr.188/1999, sancțiunile disciplinare prevăzute la art.77 al.3 lit.a, se radiază de drept în termen de 6 luni de la aplicare, perioadă care s-a împlinit, excepție pe care instanța, după punerea în discuția contradictorie a părților, a respins-o ca neîntemeiată, pe considerentul că reclamantul sancționat are interesul, chiar și cel puțin moral, de a introduce o acțiune prin care să facă dovada netemeiniciei sau nelegalității sancțiunii dispuse și ulterior radierii acesteia.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Decizia nr.4/07.02.2013, a Președintelui-director general al C.A.S. Bihor, s-a dispus sancționarea disciplinară cu „mustrare scrisă” a reclamantului B. M. – consilier grad profesional superior clasa 59 de salarizare, sancțiune prevăzută art.77 al.3 lit.a din Legea nr.188/1999.
Considerentele care au stat la baza emiterii deciziei atacate au fost lipsa nemotivată de la serviciu în data de 17.05.2013 peste orarul învoit prin biletul de voie, respectiv între orele 11-13, abatere prevăzută la art.77 al.2 lit.c din Legea nr.188/1999; refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu, sarcinile și dispozițiile superiorilor ierarhici, prin faptul că la reîntoarcerea la serviciu, conducătorul ierarhic superior i-a solicitat întocmirea unei note explicative privind lipsa nemotivată de la serviciu peste intervalul de timp aprobat prin biletul de voie, solicitare neonorată de reclamant, abatere prevăzută de art.77 al.2 lit.i din Legea nr.188/1999; exprimarea și manifestarea publică a convingerilor și preferințelor politice prin solicitarea de sprijin politic, abatere prevăzută de art.44 al.3 din Legea nr.188/1999; încălcarea loialității față de instituția în care își desfășoară activitatea prin exprimarea în public a unor aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea instituției publice, abatere prevăzută de art.7 al.1 și 2 lit.a și art.8 din Legea nr.7/2004, precum și folosirea unor expresii jignitoare și sfidătoare, respectiv „măria sa directorul general”, „legea UDMR-ului – adică legea bunului-plac”.
Referitor la excepția de nulitate absolută a deciziei atacate, instanța urmează să constate, din examinarea înscrisului aflat la fila 10 dosar, că actul administrativ atacat poartă data de 07.02.2013 și este semnat de președintele-director general D. L., persoană care la acea dată îndeplinea această funcție. Totodată, înscrisul semnalat este vizat de C. resurse umane și respectiv C. juridic, purtând aceeași dată, respectiv 07.02.2013, fiind semnat și de către persoanele abilitate din cadrul celor două compartimente.
Susținerile reclamantului, conform cărora decizia atacată ar fi fost întocmită la data de „11 sau 12 februarie 2013”, respectiv ulterior încetării mandatului de președinte-director general al d-nei D. L., sunt simple afirmații, care nu sunt susținute de nici o probă, care să dovedească presupusele falsuri comise de mai mulți angajați ai instituției pârâte.
Pe fondul cauzei, instanța urmează să constate că abaterile disciplinare imputate reclamantului nu sunt de natură să atragă sancțiunea disciplinară a funcționarului public, prezentând o gravitate redusă, care a fost amplificată de climatul tensionat existent în cadrul instituției pârâte, între reclamant și conducerea acesteia. Astfel, presupusa lipsă nemotivată de la serviciu a reclamantului între orele 11-13 din data de 17.05.2012, pe lângă faptul că din probatoriul aflat la dosar nu rezultă cu certitudine întinderea perioadei de timp în care reclamantul a lipsit de la serviciu peste perioada aprobată prin biletul de voie, nu reprezintă o abatere semnificativă, reclamantul putând recupera această perioadă prin prelungirea activității peste programul normal de serviciu și prin eficientizarea activității acestuia.
Referitor la nerespectarea dispozițiilor date de superiorii ierarhici, instanța reține că funcționarul public are obligația de a respecta doar acele sarcini și dispoziții ale șefilor ierarhici care sunt în deplină conformitate cu dispozițiile legale. Ori, refuzul de a da o notă explicativă referitoare la presupusa lipsă nemotivată de la serviciu nu reprezintă nici pe de parte o încălcare a sarcinilor de serviciu, întrucât, pe de o parte, nota explicativă reprezintă un drept al persoanei care a săvârșit a abatere disciplinară, și nu o obligație de serviciu, iar pe de altă parte, această „nerespectare a dispozițiilor superiorilor” s-a datorat unei solicitări orale. Mai mult, la solicitarea scrisă efectuată ulterior solicitării orale, reclamantul a redactat nota explicativă solicitată.
În ceea ce privește manifestarea publică a convingerilor și preferințelor politice, precum și presupusa conduită de neloialitate față de instituția în care își desfășoară activitatea, instanța reține, din întregul material probator aflat la dosar, că simplele referiri la partidele politice și reliefarea unor aspecte generice privind activitatea instituției pârâte nu pot fi catalogate ca fiind o abatere disciplinară, astfel cum ea este descrisă în art.44 alin.3 din Legea nr.188/1999 și respectiv în art.7 și 8 din Legea nr.7/2004.
De asemenea, expresiile „măria sa directorul general” și „legea UDMR-ului – adică legea bunului-plac”, proferate de reclamant, chiar dacă sunt nedemne unui funcționar public, fiind ironice și sfidătoare, nu pot fi catalogate ca fiind o abatere disciplinară care să atragă sancțiuni disciplinare, fiind mai mult o atitudine puerilă din partea reclamantului și a conducătorilor instituției publice.
Față de aceste considerente și văzând că în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii de către reclamant a unor abateri disciplinare grave, care să antreneze răspunderea disciplinară și implicit a sancțiunilor disciplinare, instanța, prin prisma dispozițiilor art.44, 50, 77 și urm. din Legea nr.188/1999, urmează să admită capătul de cerere privind anularea Deciziei nr.4/07.02.2013, emisă de Președintele-director general al C.A.S. Bihor.
Referitor la daunele morale solicitate, instanța urmează să constate că acestea nu au fost motivate în fapt și drept de către reclamant, iar din probatoriul administrat în cauză nu rezultă existența unui prejudiciu moral suferit de către reclamant prin emiterea pe seama sa a deciziei de sancționare contestate, considerente pentru care va respinge ca nefondat acest capăt de cerere.
Ca o consecință a admiterii în parte a acțiunii, prin prisma disp.art.453 al.2 din N.C.pr.civ., va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantului, a sumei de 1.004,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția nulității absolute.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. M., cu domiciliul în Oradea, ..24, ..2, ., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE BIHOR, cu sediul în Oradea, Șoseaua Borșului km.4, jud.Bihor, și în consecință:
- dispune anularea Deciziei nr.4/07.02.2013, emisă de Președintele-director general al C.A.S. Bihor.
Respinge capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului, a sumei de 1.004,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. DorelBalaș F.
Red. B. D., jud.
Dact.BF în 31.10.2013.
4 ex.Pt.conf. 2 .> - B. M.
- CAS Bihor
Azi, .2013.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1013/2013.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 5493/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
