Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 6034/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6034/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 299/35/2013
Dosar nr._ suspendare executare act administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA nr.6034/CA/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Grefier N. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant C. L. AL MUNICIPIULUI ORADEA și pe pârât C. DE C. A ROMÂNIEI și pârât C. DE C. BIHOR, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă pentru pârâți cons.jur.M. O. cu delegație la dosar, lipsă fiind reprezentantul reclamantului..
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că reclamanta nu a depus la dosar dovada achitării cauțiunii stabilite de instanță la termenul anterior.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de suspendare înregistrată la C. de Apel Oradea la data de 13.08.2013 sub nr._ , C. L. al Mun.Oradea- Administrația Imobiliară Oradea a solicitat suspendarea Încheierii nr. 6.79/24.07.2013 pronunțată de C. de C. a României și a Deciziei nr. 22 /14.05.2013 a Camerei de C. Bihor, până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea încheierii.
Prin Sentința nr.155/01.10.2013 C. de Apel Oradea a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor – Secția II Civilă de C., Administrativ și Fiscal.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat suspendarea executării Încheierii nr.6.79/24.07.2013, emisă de C. de C. a României, și a Deciziei nr.22/14.05.2012 a Camerei de conturi Bihor prin care organul de control a stabilit că acordarea unor drepturi bănești angajaților, respectiv a personalului contractual din cadrul Administrației Imobiliare Oradea, excede și contravine cadrului legal privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare, iar prin Decizia nr.22 din 14.05.2013 s-a respins contestația pe care reclamanta a formulat-o împotriva actului administrativ arătat.
Prin cererea de suspendare, reclamanta a arătat că potrivit art.129 alin.3 din Legea dialogului social nr.62/10.05.2011, angajatorul negociază prin contractele colective de muncă după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli și a drepturilor stipulate în contractul colectiv de muncă anterior.
Astfel, prin contractul colectiv de muncă, care expira la data de 29.12.2011, s-a extins termenul de valabilitate până după aprobarea bugetului instituției, prin încheierea actului adițional nr. 3/14.12.2011 și a prezentat în continuare argumentele de natură salarială și promovarea unor relații normale de muncă.
A susținut reclamanta, că sumele constatate ca fiind drepturi bănești, constatate de organul de control, nu au natură salarială și sunt obligații contractuale care rezultă din contractul colectiv de muncă nr._/604/29.12.2009, actul adițional nr.3/14.12.2011, astfel că în mod greșit Curte de C. a României a constatat că actul adițional a fost emis după . Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În continuare, reclamanta a arătat că atât actul adițional nr.3/14.12.2011 cât și contractul colectiv de muncă nr._/604/29.12.2009 sunt valabile producând efecte juridice atâta vreme cât nu au fost desființate de o instanță judecătorească iar un terț, nu poate să interpreteze drepturile și obligațiile unor părți contractante.
De asemenea, reclamanta a invocat disp.art. 14 și 15 din legea nr.554/2004 care prevăd că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței pe fond, și că, aceste condiții sunt îndeplinite executarea actului administrativ atâta timp cât nu a fost desființat, creînd un prejudiciu evident și greu de recuperat.
În drept, reclamanta a invocat disp.art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 .
A depus la dosar contractul colectiv de muncă nr.534/30.03.2012 actul adițional nr.3/14.12.2011 cât și contractul colectiv de muncă nr._/604/29.12.2009, Încheierea nr.79 din 24.07.2013 emisă de curtea de C. a României și Decizia nr.22/14.05.2013 emisă de C. de C. Bihor.
La data de 04.09.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, deoarece în cadrul acțiunii de auditare s-a verificat legalitatea acordării unor drepturi bănești angajaților, respectiv personalului contractual din cadrul AIO și s-a constatat că drepturile acordate exced cadrului legal privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 .
Astfel,arată intimata, că în cauză nu poate fi vorba de un prejudiciu cert, al cărui cuantum să fie cunoscut, lichid și exigibil, iar aparența de valabilitate a unui argument juridic nu este întemeiată numai pe simple supoziții ori afirmații fără o analiză pertinentă în fapt și în drept.
Cu privire la noțiune de pagubă iminentă, apreciază intimata că, nu recuperarea prejudiciului înregistrat prin plata drepturilor bănești este o pagubă pentru reclamantă ci chiar nerecuperarea acestui prejudiciu ar crea o pagubă în bugetul reclamantei.
Măsurile dispuse prin Decizia nr.22/14.05.2013 au suport legal, se bucură de o aparență de legalitate, astfel că, nu se poate reține ca fiind îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat.
În drept intimata a invocat disp.aart.205 și urm. din Legea nr.134/2010, și celelalte acte normative la care a făcut referire în întâmpinare.
Analizând cauza suspusă soluționării în raport de probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, instanța constată și reține următoarele:
În urma unui control efectuat în perioada 19.03._13 având ca tematică execuția bugetară pe anul 2012 la Administrația Imobiliară Oradea, s-a încheiat procesul-verbal de constatare înregsitrat sub nr.1038/22.04.2013, iar pentru valorificarea actului de control care a constatat producerea unui prejudiciu important, s-a emis Decizia Curții de C. - C. de C. Bihor nr.22/2013 .
În secțiunea II pct.5 din decizie s-a dispus următoarea măsură:
Această măsură a fost contestată de către AIO în baza disp. art.35 din Legea nr.94/1992- privind organizarea și funcționarea Curții de C. și a pct.204-210 din regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice contestație ce a fost soluționată prin Încheierea nr.41/79/24.07.2013.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței pe fond, în conformitate cu dispozițiile art.15 instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii, cumulativ, a condițiilor impuse de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel, potrivit disp.art.14 din lege, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.”
S-a apreciat constant, în doctrină că instanța care este chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în considerare ansamblul circumstanțelor și intereselor prezentate de părți și că asemenea măsuri pot fi luate, mai ales, în situația în care actul administrativ atacat este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat ulterior și doar atunci când există argumente juridice aparent valabile, referitor la pretinsa nelegalitate a actului administrativ.
În ceea ce privește noțiunea de „pagubă iminentă”, în art.2 al.1 lit.ș din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-a convenit asupra unui sens mai larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice, sau, după caz a unui serviciu public.
Așa fiind, într-o acțiune care are ca temei încălcarea unui drept subiectiv, reclamantul poate invoca ideea de perturbare doar dacă se află într-o legătură cauzală cu paguba.
În cauza de față, nu poate fi vorba de o pagubă, și cu atât mai mult, iminentă, care ar putea să afecteze reclamanta, deoarece Decizia nr.22/2013 a Camerei de C. Bihor se referă la recuperarea unor sume de bani considerate ca fiind încasate ilegal, deci, nu recuperarea prejudiciului înregistrat prin plata, respectiv încasarea unor așa zise drepturi bănești, poate fi considerată o pagubă pentru reclamantă, ci chiar nerecuperarea acestui prejudiciu, ar creea o pagubă bugetului local.
De asemenea, textul legal cere ca pe lângă paguba iminentă, reclamantul să prezinte și alte împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, împrejurări care să fie de natură a argumenta faptul că în cauză este vorba „de un caz bine justificat”.
Cele două condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ.
În regula generală, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care prezumție se bucură la rândul său de prezumția de autenticitate – adică actul administrativ emană de la autoritatea de la care se arată că emană și de prezumția de veridicitate - adică actul administrativ exprimă ceea ce în mod real a decis organul emitent. Din cele arătate rezultă principiul executării din oficiu al actului administrativ.
În acest context, suspendarea actelor administrative este o situație de excepție de la regula executării di oficiu.
Transpunând considerentul de drept la starea de fapt expusă anterior, rezultă că măsurile dispuse prin Decizia nr.22/2013 a Curții de C. are suport legal, se bucură de aparența de legalitate, ce urmează a fi analizată în cadrul acțiunii pe fondul cauzei.
Recomandarea făcută de C. de C. – prin C. de C. Bihor privind luarea măsurilor de recuperare a sumelor achitate fără bază legală nu este de natură a crea un prejudiciu reclamanților care să justifice cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, ci, dimpotrivă prin această recomandare s-a urmărit recuperarea prejudiciului cauzat bugetului autorității publice reclamante. În această situație, nu se poate vorbi de o micșorare a patrimoniului reclamantei, ci recuperarea sumelor de la salariați reprezintă o mărire a patrimoniului reclamatei.
Deci, condiția privind paguba iminentă prevăzută de lege, instanța apreciază că nu este dovedită în condițiile în care executarea actului administrativ nu produce o pagubă în bugetul local, iar potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.554/2004- a contenciosului administrativ, modificată, rezultă fără echivoc că paguba care trebuie prevenită sau care trebuie să fie reparată trebuie să fie proprie persoanei, care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.
În baza considerentelor de fapt și de drept arătate, instanța apreciază că cererea de suspendare a actului administrativ atacat de către reclamantă nu este întemeiată și, în consecință, o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamant C. L. AL MUNICIPIULUI ORADEA în contradictoriu cu pârât C. DE C. A ROMÂNIEI și pârât C. DE C. BIHOR.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14.11.2013.
Președinte Grefier
S. DANIELASÎRMĂ N.
Red.SD7 dact.SN/5 ex/10.12.2013/3 .. C. L. AL MUNICIPIULUI ORADEA
pârât C. DE C. A ROMÂNIEI
pârât C. DE C. BIHOR
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4800/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2171/2013.... → |
|---|
