Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 5516/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5516/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 3051/111/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5516/CA/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. U.
Grefier E. S.
Pe rol pronunțarea hotărârii în cauza contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. I. S. G. cu domiciliul procesual ales în Oradea, ..7, județul Bihor la Cabinet de avocat N. E. N. în contradictoriu cu pârâților I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ORADEA și I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în data de 16.10.2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 23.10.2013 când s-a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.03.2013, sub nr. dosar de mai sus, ulterior precizată ( fil. 150-152) legal timbrat cu 10 taxă de timbru și 30 bani timbru judiciar, reclamantul B. I. S. G. în contradictoriu cu pârâții I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ORADEA și I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ a solicitat instanței:
- suspendarea actelor administrative atacate, respectiv a Dispozițiilor Șefului Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră nr. s/_/09.01.2013, nr. S/_/15.01.2013, Încheierea Consiliului de disciplină din data de 08.01.2013, dispoziția, dispoziția nr. S_/05.02.2013, precum și a oricăror acte administrative date în aplicarea acestora necomunicate prin care i-au încetat raporturile de muncă pentru motive disciplinare până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr._ aflat pe rolul Tribunalului Bihor ;
- cu cheltuieli de judecată
În motivarea acțiunii formulate susține că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii sale prevăzute de art. 14-15 din legea nr. 554/2004.
Susține că procedura disciplinară care s-a desfășurat împotriva sa este nelegală deoarece s-a întemeiat pe OMAI nr. 400/2004, act normativ care nu a fost publicat în MO, astfel încât nu era apt să producă efecte juridice . Tot pentru motivarea nelegalității invocă disp. art. 40 al. 3 din OMAI 400/2004secretarul comisiei de disciplină trebuia desemnat din rândul ofițerilor din compartimentele de resurse umane sau din rândul altor ofițeri cu pregătire juridică, iar în speță secretarul numit J. C. L. nu are grad de ofițer și în consecință nu putea fi numit în această funcție. Mai invocă ca motiv de nulitate faptul că dispoziția atacată a fost emisă la data de 15.01.2013 cu efecte retroactive începând din 14.01.2013 .
În argumentarea motivelor de netemeinicie susține că a fost sancționat pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu constând în aceea că la data de 13.03.2012 a permis trecerea prin Punctul de Trecere al Frontierei Salonta a unui automarfar care transporta 3 utilaje furate din Germania și care făcea parte dintr-o categorie superioară ( 38 to) limitei admise pentru PTF Salonta deschis traficului internațional de mărfuri cu masă maximă admisă 7, 5 to . Arată că în prealabil a fost cercetat penal pentru infracțiunea de luare d emită, pentru c re s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală reținându-se că faptele nu există și totodată lipsește urmarea socialmente periculoasă . Susține că potrivit Manulaului Schenghen aprobat din recomandarea Comisiei nr. 6/11/_ trebuia făcut o verificare minimă pentru cetățenii UE, verificare care poate implica și consultarea în baza de date a informațiilor privind documentele furate, însușite ilegal, pierdute și anulate ( SIS) . Apreciază că fapta care i se impută nu există deoarece persoanele și utilajele nu figurau în sistemul SIS.
Cu referire la condiția pagubei iminente solicită a se avea în vedere că are un copil în întreținere, iar soția sa este angajată cu un salariu de 900 lei, având în derulare și două credite ipotecare, riscând să fie executat silit de bancă .
În drept a invocat prevederile art. 14-15 din legea nr. 554/2004
În probațiune a depus înscrisuri .
Prin întâmpinarea formulată, fil. 48-52 pârâtul I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ORADEA a invocat excepția necompetenței Tribunalului Bihor . în motivarea excepție invocate a arătat că împotriva Dispoziției nr. S/_/09.01.2013 prin care s-a dispus destituirea reclamantului acesta formulat cerere de reexaminare soluționată de către I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ prin dispoziția nr._/31.03.2013, iar potrivit disp. art. 10 al. 1 din legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează de secțiile de contencios administrativ și fiscal de pe lângă curțile de apel .
Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii ca neîntemeiată . În motivarea poziției sale procesuale susține că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, respectiv existența cazului justificat și a pagubei iminente, împrejurarea în raport de care eventualele susțineri privind nelegalitatea actului nu poate fi analizată în cadrul unei cereri de suspendare .
Cu referire la motivele de netemeinicie invocate de reclamant susține că reclamantul a fost sancționat disciplinar pentru gravă neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu pentru fapta sa de a fi permis . a unui autocamion care transporta 3 utilaje agricole furate din Germania, automarfar care face parte dintr-o categorie superioară ( 38 to) limitei admise pentru punctul de frontieră Salonta deschis pentru traficul internațional de mărfuri cu o masă admisă de 7, 5 to, încălcând astfel atribuțiile specifice controlului, ce i-au fost stabilite prin fișa postului și prevederile Acordului între guvernul României și Guvernul Republicii Ungare pentru aplicarea Convenției din România și republica Ungară. .
Cu referire la motivele de nelegalitate invocate susține că potrivit disp. ar. 27 al. 3 din HG nr. 555/2001 nu sunt suspuse publicării în MO instrucțiunile și alte cereri cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională . De asemenea potrivit pct 5 din legea nr. 194/2000 al. 1 ind.1 nu sunt suspuse publicării în MO actele normative clasificate, precum șic ele cu caracter individual emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate, precum și rodinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum șic ele cu caracter individual, sens înc are s-a pronunțat și ICCJ .
În drept a invocat disp. art. 233 al. ultim NCPC
În probațiune a depus înscrisuri .
Prin întâmpinarea formulată (fil.157-162) pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ a solicitat respingere acțiunii . În motivarea poziției sale procesuale a susținută că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente, astfel cum sunt t definite aceste la art. 2 al. 1 lti . și și t din Legea nr. 554/2004 .
Cu referire la criticile de nelegalitate a procedurii disciplinare desfășurate împotriva reclamantului întemeiat pe nepublicarea în MO a O.M.A.I. nr. 400/2004 a invocat același motive ca și pârâtul e r-dul.1 .
Cu referire la cel de-al doilea motiv de nelegalitate susține că agent șef de poliție J. C. –L. nu a avut calitatea de secretar al comisiei cum eronat susține reclamantul, ci doar de membru al comsiei, iar calitatea de secretar a avut-o agent șef principal de poliție P. C.- E. din cadrul biroului resurse Umane al ITPF Oradea, și ambii au studii juridice de lungă durată cu diplomă de licență, fiind absolvenții ai Facultății de drept .
Cu referire la cel de-al treilea motiv invocat susține că potrivit prevederile art. 1lit. k din OUG nr. 105/2001 prin control de frontieră se înțelege activitatea desfășurată de personalul autorităților competente pentru asigurarea respectării condițiilor prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor și a altor bunuri, iar potrivit prevederilor art. 1 din Instrucțiunile la Reggulamentul nr. 526/2006 până la data la care va intra în vigoare acquis-ul Schenghen pe teritoriu României poliția de frontieră aplică regulile de control specifice frontierei externe .
Cu referire la condiția pagubei iminente susține că paguba ar trebui să fie certă, actuală și exigibilă, iar nu rezultă că executarea actului ar fi denatură a crea pagube semnificative, dificil de repart în prezența unor argumente juridice valabile .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 13.03.2012 reclamantul în calitate de agent șef de poliție din cadrul ITPF Oradea, sectorul Poliției de Frontieră Salonta a permis . autocamionului cu nr. înmatriculare_ care transporta 3 utilaje agricole furate din Germania, automarfar care face parte dintr-o categorie superioară ( 38 to) limitei admise pentru punctul de frontieră Salonta-7, 5 to, fapt necontestat.
Inițial împotriva reclamantului a fost începută urmărirea penală în dos. nr. 249 /P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, iar prin Rezoluția din 10.10.2012, fil 22-24, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală reținându-se insuficiența probelor referitoare la vinovăție, față de care s-a aplciat principiul „in dubio pro reo „ conderând-se c ă faptele nu există în materialitatea lor .
Prin aceeași rezoluție de scoatere de sub urmărire penală s-a apreciat că nu se poate reține nici infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nefiind îndeplinită condiția cauzării unei tulburări însemnate a bunului mers al instituției sau o pagubă iminentă în patrimoniul acesteia, în schimb fapta ar putea atrage aplicare unei sancțiuni disciplinare .
Împotriva reclamantului a fost demarată cercetarea disciplinară de către o comisie de disciplină numită prin Dispoziția șefului ITPF Oradea nr. s/_ din 20.12.2012 și DZ nr. 248/20.12.2012 finalizată prin Încheiere consiliului de disciplină din 08.01.2013( fil. 67) prin care s-a propus destituirea reclamantului din poliție, urmată de Dispoziția Șefului ITPF Oradea nr. S/_/09.2013( fil.66) prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului începând cu data de 09.01.2013, a cărei executare a fost suspendată pentru motive de incapacitate temporară de muncă prin Dispoziția șefului ITPF Oradea nr._/09.01.2013 ( fil. 64).
Prin Dispoziția Șefului ITPF Oradea nr. S/_/15.01.2013 s-a dispus revenirea în parte la Dispoziția Șefului ITPF Oradea nr. S/_ din 09._ și încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului începând cu data de 14.01.2013 ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare a destituirii din poliție .
Aplicarea sancțiunii a fost suspendată însă începând cu data de 17.01.2013 până la soluționarea contestației formulate de reclamant și înregistrată sub nr._ din 17.01.2013 prin Dispoziția Șefului ITPF Oradea nr. S/_/17.01.2013 ( fil. 60)
Prin Dispoziția Șefului ITPF Oradea nr. S/_/05.02.2013, ca urmare a respingerii contestației formulate de reclamant prin Dispoziția nr._ din 31.01.2013 emisă de pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ s-a dispus încetarea efectelor Dispoziția Șefului ITPF Oradea nr. S/_/17.01.2013 și încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare a destituirii din poliție începând cu data de 31.01.2013( fil. 53) .
Deliberând asupra excepției necompetenței instanței instanța o va respinge următoarele considerente:
Conform disp. art. 10 al. 1 din legea nr. 554/2004 “ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) menționate, se impune a stabili care este actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ. În acest sens s-a pronunțat și ICCJ Secția de contencios administrativ prin dec. 499/2012
În speță actul prin care s-a stabilit încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului este Dispoziția Șefului ITPF Oradea nr. S/_/09.2013( fil.66), acesta fiind de fapt raportul juridic contestat .
Prin dispoziția nr._/31.05.2013 emisă de pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ s-a respins contestația formulată de reclamant fără a se aduce atingere raportului juridic năsut în baza Dispoziția Șefului ITPF Oradea nr. S/_/09.2013.
Potrivit disp. Art. 61 al(3) din legea nr. 360/2002 “Polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziției de sancționare.
În raport de dispozițiile legale menționate, se reține că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligației executării este Dispoziția Șefului ITPF Oradea nr. S/_/09.01.2013 acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Deliberând asupra cererii de suspendare instanța reține următoarele:
Suspendarea actului administrativ, ca măsură de întrerupere vremelnică a executării acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu.
Astfel,potrivit 15 al (1)din legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
Din interpretarea acestui text legal coroborat cu prevederile art. 14 al.1 rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv :existența pe rol au unei acțiuni pe fond, existența unui caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art.2 alin.1 din Legea nr.554/2004, și condiția ca măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin.1 lit. ș din Legea nr.554/2004.
În speță, instanța constată că prima condiție cerută de lege pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ, respectiv existența pe rol a acțiunii de fond, care face obiectul dos. nr._ .
În ceea ce privește condiția cazului justificat, instanța constată că potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr.554/2004, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt în măsură să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.
Instanța constată că această condiție nu este îndeplinită în speță, neexistând în speță împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt în măsură să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actelor contestate.
Astfel, instanța constată că actele contestate de reclamant beneficiază de prezumția relativă de legalitate. Reclamantul nu contestă săvârșirea faptelor pentru care s-a aplicat sancțiunea disciplinară, ci contestă legalitatea efectuarea cercetării disciplinare în baza O M.A.I. nr. 400/2004 act nepublicat în MO, ori din analiza actelor contestate rezultă că acestea au fost emise în temeiul Legii nr. 360/2002 .
Este adevărat că Legea nr. 360/2002 face trimitere la reguli de procedură stabilite prin O M.A.I prin art. 59 al(2) „Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului administrației și internelor”, art. 60 al1 “Aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competentelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (1)” și art. 62(3) „Consiliile de disciplina își desfășoară activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului administrației și internelor.”, însă normele înscrise în O MAI nr. 400/2004 sunt de natură organizatorică, iar aplicabilitatea și eficiența juridică a acestora nu pot fi analizate de calea cererii de suspendare, deoarece s-ar prejudicia fondul cauzei . Atât, condițiile cadru ale cercetării disciplinare cât și sancțiunile ce pot fi aplicate și competențele generale sunt stabilite însă prin lege organică, astfel că numai în cadrul unei analize de fond se poate aprecia în ce măsură a fost viciată cercetarea disciplinare prin nepublicarea O M.A. I., iar prin soluționarea unei cereri de suspendare nu se poate rezolva fondul cauzei.
Contrar susținerilor reclamantului numitul J. C.- L. a avut calitatea de membru în comisia de disciplină, iar nu calitatea de secretar, calitate care a aparținut agentului șef-principal de poliție P. codruț –E., astfel cum rezultă din procesul - verbal de numire a Consiliului de disciplină din 08.01.2013 și dn Încheierea Comisiei din 08.01.2013( fil 67-68).
Cu referire la cel de-al treilea motiv de nelegalitate invocat se poate observa cu ușurință că prin Dispoziția Șefului ITPF Oradea nr. S/_/15.01.2013 ( fil. 62) s-a dispus revenirea în parte la Dispoziția Șefului ITPF Oradea nr. S/_ din 09.01.2013 și încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului începând cu data de 14.01.2013 și nu începând cu data de 09.01.2013, cum s–a dispus inițial, nefiind deci vorba despre o retroactivitate .
Motivul de netemeinicie invocat respectiv existența sau nu în sarcina reclamantului a obligației de verificare fizică pentru a cărei neîndeplinire a fost sancționat este de asemenea o problemă care vizează fondul cauzei și nu poate fi analizat pe această cale, însă potrivit disp. art. 1 lit.- k din OUG nr. 105/2001 prin control la frontiera se înțelege „ activitatea desfasurata de personalul autoritatilor competente pentru asigurarea respectarii conditiilor prevazute de lege pentru trecerea frontierei de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, marfurilor si a altor bunuri”. Compatibilitatea normei interne cu cea comunitară invocată de reclamant va putea fi analizată doar odată cu fondul.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, instanța are în vedere că suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea 554/2004 prin pagubă iminentă se înțelege un prejudiciu viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Instanța constată că nici această condiție nu este îndeplinită, creditul contractat de reclamant de la Raiffeisen a fost destinat achiziționării uni teren intravilan în Oradea, iar creditul contractat de la OTP Bank a fost garantat imobiliar cu ipotecă asupra unei alte proprietăți imobiliare a reclamantului situate în Oradea, . în care reclamantul are în afara locuinței de domiciliu alte două proprietăți imobiliare nu se pune problema ca acesta să fie în pericol să-și piardă locuința așa cum susține prin cererea formulată.
Pe cale de consecință, în temeiul disp.art. 14 al. 2 din legea nr. 554/2004 instanța va respinge ca nefondată cererea de suspendare formulată.
Cheltuieli de judecată nu se vor acorda nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ Oradea
Respinge cererea formulată de reclamantul B. I. S. G., CNP_ cu domiciliul în Oradea, .. 1 . A și domiciliul procesual ales în loc. Oradea, .. 7 ,la cab. Av N. E. în contradictoriu cu pârâții I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ Oradea cu sediul în Oradea, Calea A., nr. 2-4 și I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în București, . C, sector 6, C._ având ca obiect suspendarea executării Dispozițiilor Șefului Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră S/_/09.01.2013, nr. S/_/15.01.2013, Încheierea Consiliului de disciplină din data de 08.01.2013, Dispoziției nr. S_ /05.02.2013 și a oricăror acte administrative prin care au încetat raporturile de muncă ale reclamantului pe motive disciplinare până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
O. M. U. E. S.
Red. jud. U.O.M.
Ex.5/23.11.2013
Pt. conformitate se comunică părților:
- reclamantul B. I. S. G., CNP_ cu domiciliul în Oradea, .. 1 . A și domiciliul procesual ales în loc. Oradea, .. 7 ,la cab. Av N. E.
- pârâții I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ Oradea cu sediul în Oradea, Calea A., nr. 2-4
- și I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în București, . C, sector 6, C._
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2291/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6810/2013.... → |
|---|
