Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2013/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 9268/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA_ /2013
Ședința publică de la 04 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte - V. L. M.
Judecător - P. A.-A.
Judecător - R. C.
Grefier – M. I.
Pe rol soluționarea recursului în materia contencios administrativ formulat de recurentul Inspectoratul Teritorial de Muncă B., cu sediul în B., .. 7, împotriva sentinței civile nr.7753/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul ales în localitatea Chiscani, .. 33, județ B., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._/27.06.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns d-na consilier juridic Z. L. pentru recurentul Inspectoratul Teritorial de Muncă B. în baza delegației (fila 13) și d-nul avocat S. D. pentru intimata . în baza împuternicirii avocațiale nr._/10.02.2013.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, conform dispozițiilor art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, care învederează instanței următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită, cererea este scutită de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen legal, nemotivat, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare acordând cuvântul părților prezente:
D-na consilier juridic Z. L. pentru recurentul Inspectoratul Teritorial de Muncă B. arată că fapta prezintă pericol social.
Mai mult, apreciază că instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a înlocuit măsura aplicată sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În concluzie reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în rejudecare menținerea procesului verbal de contravenție.
D-nul avocat S. D. pentru intimata . solicită respingerea recursului formulat de recurentul Inspectoratul Teritorial de Muncă B. împotriva sentinței civile nr. 7753/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, apreciind că instanța de fond în mod temeinic și legal a înlocuit măsura aplicată sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, având în vedere atât prevederile art.21 alin.3 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită în sensul că ulterior constatării acestuia s-a încheiat un contract individual de muncă, s-au îndeplinit toate măsurile care au fost impuse de către agentul constatator, și societatea nu a mai fost sancționată pe această temă.
Față de toate aceste aspecte, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat; cu cheltuieli de judecată.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie în contencios administrativ:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 7753/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis în parte plângerea formulată de petenta . Chiscani, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă B..
S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._/27.06.2012, în cuantum de 10.000 lei, cu avertisment.
Spre a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._, încheiat de intimată la data de 27.06.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în baza art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2005 coroborat cu art. 16 alin. 1 din același act normativ, reținându-se în fapt că aceasta a primit-o la muncă pe numita P. C., în perioada 13.06._12, fără a încheia în formă scrisă un contract individual de muncă.
În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 alin. 7 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Mai mult decât atât, petenta nu a invocat motive de nulitate a procesului-verbal prin plângerea formulată.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prin art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, s-a stabilit obligația angajatorului de a încheia contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii activității. De asemenea, art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2005 prevede că primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Așadar, prin raportare la descrierea faptei de către agentul constatator, instanța apreciază că aceasta a fost corect încadrată în dispozițiile legale menționate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, petenta a susținut că, la data efectuării controlului, respectiv 20.06.2012, numita P. C. se afla la punctul de lucru al societății în vederea angajării, fiindu-i verificate aptitudinile profesionale, începând cu data de 18.06.2012, timp de maxim două ore pe zi, în conformitate cu regulamentul intern.
În conformitate cu art. 29 din Legea nr. 53/2003, „Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea”. Potrivit alin. 2, „Modalitățile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la alin. 1 sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal - profesional sau disciplinar - și în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel”, iar alin. 3 stabilește că „ Informațiile cerute, sub orice formă, de către angajator persoanei care solicită angajarea cu ocazia verificării prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum și aptitudinile profesionale”.
De asemenea, prima instanță a luat în considerare prevederile art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora „Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere”, iar „Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă”.
Prin urmare, coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză cu susținerile petentei, instanța a reținut că numita P. C. s-a prezentat la punctul de lucru al societății începând cu data de 18.06.2012, până la data de 20.06.2012, când a fost efectuat controlul, în fiecare zi, timp de maxim două ore, acomodându-se cu marfa, cu casa de marcat, cu codurile produselor, în concluzie cu activitatea de vânzătoare, însă fără a avea contact cu clienții. Astfel cum a susținut însăși martora I. D., la data de 20.06.2012, numita P. C. așeza marfa în rafturi, prin urmare instanța a apreciat că activitatea desfășurată de aceasta din urmă pe parcursul a cel puțin trei zile excede noțiunii de „verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale”, prevăzută de textul legal și care se rezumă numai la solicitarea unor informații.
Astfel, instanța a apreciat că, în cauză, este aplicabil art. 31 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, care stabilește obligația angajatorului de a încheia contract de muncă pe perioadă determinată pentru verificarea aptitudinilor profesionale, iar regulamentul intern nu poate conține prevederi a căror executare să se situeze în afara cadrului legal în materie, neputând astfel exonera societatea de răspunderea ce îi incumbă.
Coroborând probele analizate, instanța a reținut temeinicia contravenției imputate petentului prin procesul-verbal contestat.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentei o amendă în cuantum de_ lei, ceea ce reprezintă minimul prevăzut de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2005.
Însă, deși nu înlătură existența contravenției și vinovăția petentei, aspectele învederate în cauza de față constituie totuși împrejurări ce relevă un grad de pericol social redus al contravenției săvârșite, căruia trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, încheierea ulterioară a contractului individual de muncă, precum și lipsa unei urmări de o anumită gravitate, instanța a apreciat că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Față de aceste considerente și de dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._/27.06.2012, în cuantum de_ lei, cu avertisment, atrăgând totodată atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și punându-i în vedere ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Inspectoratul Teritorial de Muncă B., considerând-o netemeinică și nelegală, în esență, pe motiv că fapta comisă prezintă pericol social ridicat față de care sancțiunea amenzii este adecvată.
Procedând la examinarea sentinței atacate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3041 cod procedură civilă tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în urma unei analize juste și temeinice a întregului material probatoriu administrat în cauză a făcut o corectă individualizarea a faptei și a sancțiunii ce trebuie aplicată, față de împrejurările săvârșirii contravenției, gravitatea faptei, gradul de pericol social concret al acesteia și urmările produse.
Astfel, a reținut în mod temeinic săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 constând în aceea că a primit la muncă pe numita P. C. fără a avea contract individual de muncă încheiat în formă scrisă anterior începerii activității.
Prima instanță a apreciat corect că procesul-verbal atacat este legal, iar fapta constatată a fost comisă de către petentă așa cum s-a reținut în procesul-verbal, dar cu privire la sancțiunea aplicată a apreciat, pentru motivele expuse în hotărârea atacată, că se impune o sancțiune mai blândă și anume avertisment, procedând la o nouă individualizare a sancțiunii în baza criteriilor prevăzute de normele incidente, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În aceste condiții, având în vedere că petenta intimată nu a mai fost sancționată anterior pentru o astfel de faptă și a încheiat ulterior contractul individual de muncă în formă scrisă cu numita P. C., tribunalul apreciază ca justificată înlocuirea amenzii de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului, fiind suficientă atenționarea intimatei asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea respectării pe viitor a prevederilor legale încălcate.
În consecință pentru considerentele mai sus expuse tribunalul în temeiul art. 312 cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de Inspectoratul Teritorial de Muncă B. împotriva sentinței civile nr. 7753/28.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. și va menține ca temeinică și legală hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul Inspectoratul Teritorial de Muncă B., cu sediul în B., .. 7, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul ales în localitatea Chiscani, .. 33, județ B., împotriva sentinței civile nr.7753/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. L. M. P. A.-A. R. C.
Grefier,
M. I.
Jud.fond P. R.-N.
Red.V.M.L.
Dact.C.P.E./Ex.3/17.06.201
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 936/2013. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1343/2013. Tribunalul... → |
|---|
